BusinessMagazin

Tag: Time

  • Fifor susţine că românii care vor lucra part-time vor avea o pensie sub nivelul minim garantat

    PSD solicită Guvernului Orban măsuri suplimentare de protecţie a angajaţilor, după eliminarea supraimpozitării contractelor part-time, transmite Mihai Fifor. El susţine că fără aceste măsuri există riscul ca sute de mii de români care au lucrat part-time să aibă o pensie sub nivelul minim garantat.

    „Noi am votat aceste măsuri, în speranţa că ele vor fi dublate de alte decizii coerente, pentru că altfel ceea ce s-a adoptat în Camera Deputaţilor nu se va regăsi într-o îmbunătăţire a nivelului de trai al oamenilor, aşa cum ne dorim.Reprezentanţii PSD au spus, de la început, că trebuie să fim foarte atenţi în ceea ce priveşte impozitarea salariilor part-time la nivelul salariului minim. În cazul în care nu vor fi luate şi alte măsuri, care să vizeze protecţia angajaţilor, ne vom trezi peste ani de zile cu sute de mii de români, care au fost plătiţi cu salarii de 2 sau 4 ore, că vor avea pensii sub nivelul minim garantat. De aceea, tragem încă un semnal de alarmă şi cerem guvernului măsuri suplimentare de protecţie a angajaţilor”, a scris Mihai Fifor, pe Facebook.

    El susţine că proiectul de lege privind eliminarea supraaccizei la carburanţi şi eliminarea supraimpozitării contractelor part-time a trecut de Camera Deputaţilor cu ajutorul PSD, deoarece liberalii au foat 20% din numărul total de parlamentari.

    Totodată, fostul secretar general al PSD a afirmat că prin eliminarea supraaccizei la carburanţi veniturile statului pierd 3,5 miliarde de lei anual.

    „În ceea ce priveşte eliminarea supraaccizei, PSD a votat legea pentru că a presupus că s-au purtat discuţii cu firmele care comercializează carburanţi, astfel încât scăderea taxei să se vadă în scăderea preţurilor la pompă pentru cetăţeni. Litrul de combustibil ar trebui să coste mai puţin cu 38 de bani, adică mai puţin de 20 de lei pe un plin la maşină, de la 1 ianuarie 2020. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, înseamnă că Guvernul PNL acţionează din nou în favoarea companiilor şi în defavoarea românilor. Mai ales că, prin eliminarea supraaccizei veniturile statului pierd 3,5 miliarde de lei anual, asta în condiţiile în care zilnic ne spune Guvernul Orban că nu sunt bani şi trebuie să ne împrumutăm la bănci. Adică românii, în condiţiile în care preţul carburanţilor va rămâne acelaşi, vor pierde pe de o parte 3,5 miliarde de lei, iar în plus vom lua noi împrumuturi, pentru a acoperi această gaură la buget”, a mai scris Fifor.

    Deputatul PNL Robert Sighiartău a afirmat, miercuri, că, începând cu 1 ianuarie 2020, odată cu eliminarea supraaccizei la carburanţi, românii vor plăti, în medie, cu 20 de lei mai puţin la un plin de combustibil de 60 de litri.

    Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, în calitate de for decizional, proiectul de lege care vizează modificarea Codului Fiscal prin eliminarea supraaccizei la carburanţi şi a supraimpozitării contractelor part-time.

    Deputaţii au adoptat proiectul de lege cu 280 de voturi „pentru”, un vot „împotrivă” şi două abţineri.

  • Angelina Jolie a devenit editor al publicaţiei Time. Care sunt temele despre care va scrie celebra actriţă

    Actriţa în vârstă de 44 de ani, emisar special al Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al ONU, a publicat deja primul ei articol, “What We Owe Refugees” (Ce le datorăm refugiaţilor), cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiatului, marcată pe 20 iunie.

    În acest articol, Jolie spune că refugiaţii ar trebui să fie “admiraţi” şi întreabă de ce cuvântul “refugiat” a căpătat “conotaţii negative”.

    “De ce politicienii sunt aleşi pe baza promisiunilor de a închide graniţe şi de a întoarce spatele refugiaţilor?”, a scris Jolie.

    Angelina Jolie a mai vorbit despre diferenţele dintre migranţi şi refugiaţi, insistând asupra faptului că toţi au nevoie să fie trataţi corect şi cu demnitate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Voi, cei care schimbaţi istoria

    Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schaeuble, a calificat Grecia drept “sac fără fund” şi a sugerat că ar fi mai bine ca alegerile anticipate din această ţară, programate pentru aprilie, să fie amânate pentru 2013, iar până atunci să fie la putere un guvern de tehnocraţi în stil italian, scopul fiind ca Germania şi creditorii Greciei să se asigure că Atena se ţine de planul de austeritate.

    Oficialii finlandezi au cerut Greciei să aducă garanţii pentru viitoarele credite de la UE şi FMI, iar cei olandezi au spus că zona euro e gata să amâne noul pachet de credite pentru Grecia, adică să lase ţara în incapacitate de plată, ca pedeapsă că opoziţia elenă face nazuri la planul de austeritate. Pentru prima dată de la declanşarea crizei datoriilor greceşti, preşedintele Karolos Papoulias, octogenarul veteran al rezistenţei elene antinaziste, a reacţionat cu furie, afirmând că nu permite ca Schaeuble să-i insulte ţara: “Cine-i Schaeuble să insulte Grecia? Cine sunt finlandezii? Cine sunt olandezii?”

    Reacţia lui Papoulias venea la câteva zile după violentele manifestaţii de stradă din Atena, care s-au lăsat cu devastări de magazine, incendieri de clădiri şi cererea sindicatului poliţiştilor ca oficialii UE şi ai FMI să fie arestaţi. “Protestele din Grecia reflectă, poate, o altă faţetă a protestelor mondiale: bogaţi vs. săraci – în cazul acesta, nu indivizi, ci ţări întregi”, comentează Paul Donovan, analist al băncii elveţiene UBS.

    Într-adevăr, dacă protestele indignaţilor spanioli, francezi, britanici ori italieni şi ale “ocupiştilor” americani vizau faptul că democraţia politică a fost înlocuită cu dictatul pieţelor financiare, iar preocuparea statelor s-a deplasat de la servirea societăţii la servirea lobby-ului corporatist, varianta grecească a protestului vizează, pe lângă cele de mai sus, şi faptul că tot visul de convergenţă a dezvoltării între statele europene a făcut loc brusc unei realităţi în care statele periferice (PIIGS) nu numai că sunt culpabilizate că s-au dezvoltat pe datorie. Ci şi puse să restituie cu dobândă această dezvoltare, dobânda fiind pierderea suveranităţii asupra bugetelor şi sărăcirea populaţiei pe termen lung.

    Cuvântul esenţial pentru motivarea protestelor e aici “brusc”: în urmă cu doar trei ani, aceleaşi pieţe financiare, reprezentate inclusiv de marile grupuri bancare ulterior salvate din faliment de state, nu găseau nimic în neregulă în faptul că principiile de la Maastricht (datorie sub 60% din PIB, deficit bugetar sub 3%) erau încălcate regulat de europeni, astfel încât au continuat liniştite cu aceştia jocul profitabil al rostogolirii datoriilor. Cât despre Germania, Finlanda sau Olanda, statele care acum culpabilizează PIIGS, a fost mult mai uşor pentru ele să-şi acuze partenerii mai slabi din eurozonă decât să admită cât de temătoare sunt ele însele faţă de forţa pieţelor. Ca atare, răspunsul Europei la criză a fost pactul fiscal de austeritate – cel la care va adera şi România oficial la 1 martie – şi simpla ignorare sau dezavuare a protestelor de stradă. Recunoaşterea şi analiza protestelor a venit însă din altă parte: din SUA.

    În America, a cărei marjă de acţiune în raport cu pieţele financiare e natural mult mai mare, protestele populare au fost valorificate de administraţia Obama în sprijinul încercării ei de a reintroduce legi vechi de reglementare a pieţelor (Glass-Steagall) şi de a aplica o combinaţie de coerciţie şi stimulente fiscale pentru readucerea acasă a locurilor de muncă pierdute în folosul Asiei (“insourcing”). “Nu vreau ca America să fie o ţară cunoscută pentru speculaţii financiare şi care se îndatorează cumpărând mărfuri produse în alte ţări. Nu vreau ca următoarea generaţie de slujbe în industrie să se implanteze în China sau Germania, ci în Michigan sau Ohio”, a rezumat preşedintele Barack Obama.

    Or, ce altceva îşi doresc americanii furioşi care ocupă parcurile naţiunii? Aşa se explică faptul că, punând în paranteză ciocnirile spectaculoase cu poliţia şi arestările de pe teren, analizele americane le-au atribuit protestelor o importanţă istorică extraordinară. Revista Time a socotit Protestatarul, ca figură colectivă, drept personalitatea anului 2011, iar echivalenţa de mesaj justiţiar între Piaţa Tahrir, Plaza del Sol, Zuccotti Park sau Piaţa Syntagma a fost socotită automat şi o echivalenţă de efect.

  • Time: Personalitatea anului 2011 – Protestatarul

    Textul de pe copertă adună toate acestea în cel mai simplu mod cu putinţă: “De la Primăvara arabă la Atena, de la Occupy Wall Street la Moscova”. Iar motivaţia continuă: “Pentru că a captat şi subliniat un sentiment mondial, cel al speranţei pentru o schimbare, a dat jos guverne şi idei preconcepute, a combinat cele mai vechi tehnici cu cele mai moderne tehnologii, pentru a pune în lumină demnitatea umană şi a îndreptat planeta spre un secol XXI mai democratic, deşi, uneori, mai periculos”, Protestatarul i-a depăşit pe Kate Middleton, soţia prinţului William sau pe amiralul William McRaven, care a coordonat operaţiunea de lichidare a lui Osama Bin Laden.

    Time desemnează personalitatea anului din 1927, când a fost aviatorul Charles Lindberg; au mai apărut mulţi alţii, printre care Hitler în 1938, computerul în 1982, Baby Boomers în 1966 sau Mark Zuckerberg anul trecut.

  • Cine este si ce vrea “cea mai curajoasa femeie din Afganistan”

    In scurta ei cariera politica a scapat de cinci tentative de
    asasinat. Desi a devenit o vedeta pentru mass-media occidentale,
    care isi disputa privilegiul de a-i smulge cate un interviu, este
    in continuare pazita de sase bodyguarzi, are parte de un foarte
    activ comitet de sustinere la Kabul si nu isi divulga niciodata
    planurile de viitor, de teama unui nou atentat. Atunci cand
    primeste flori, garzile de corp rascolesc grijuliu buchetele, ca nu
    cumva acestea sa ascunda o bomba.

    “Cea mai curajoasa femeie din Afganistan” (cum o numea BBC),
    “una dintre cele mai influente 100 de personalitati ale lumii” (cum
    a fost categorisita de revista “Time”) si-a publicat in 2009
    volumul autobiografic “In numele poporului meu”, in care isi
    rememoreaza traseul copilariei (petrecuta in vremea invaziei
    sovietice), adolescenta, studiile si angajarea ulterioara in numele
    apararii drepturilor omului. Dupa ce a predat in scoli clandestine,
    dupa ce a deschis un orfelinat in provincia ei natala si a militat
    in cadrul mai multor organizatii neguveramentale, a fost aleasa in
    Parlament si s-a ridicat impotriva coruptiei multora dintre colegii
    sai, impotriva “lorzilor razboiului care opreseaza femeile si care
    au ruinat tara”.

    Discursul ei intrasigent a fost primit cu ostilitate de catre
    oficialii regimului afgan, dar nu numai de ei. “Afganistanul ocupat
    de SUA este in continuare un infern si o farsa grosolana la adresa
    democratiei si drepturilor omului. Din nefericire, in prezent, cei
    mai inversunati dusmani ai acestor valori dicteaza politicile din
    tara mea.” Acuzatoare nu doar la adresa falsilor prieteni ai
    poporului sau, ci si la adresa asa-zisilor sai eroi (dovada ca pe
    Ahmad Shah Massoud, adica pe Leul din Panshir, l-a numit, fara
    ezitare, ‘calaul din Kabul’), Malalai Joya redefineste notiunea de
    eroism si sustine ca acum, in Afganistan, singura diferenta fata de
    perioada neagra a talibanilor consta in faptul ca autoritatile
    vorbesc in numele unei democratii care nu exista.

    Malalai Joya, Derrick O’Keefe, “In numele poporului meu”,
    Editura Allfa, Bucuresti, 2010

  • Fondatorul WikiLeaks ar putea fi Omul Anului 2010

    Australianul Julian Assange, fondatorul si redactorul sef al
    site-ului WikiLeaks, care a publicat numeroase documente secrete in
    ultimii patru ani, ar putea fi numit Omul Anului 2010 de catre
    revista americana Time, pe baza voturilor cititorilor sai.

    Time este saptamanalul cel mai influent din intreaga lume, cu 25
    de milioane de cititori (20 de milioane in SUA). Pana acum, peste
    80.000 de cititori l-au votat pe Assange.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info

  • Un gratios razboi cultural

    Articolul debuta fara ocolisuri: “727 de noi romane, in doar
    cateva saptamani. Foarte bine. Citati-mi, insa, macar un singur
    autor francez care sa aiba astazi un impact international!”
    Morrison consemna ceea ce, in opinia sa, e un fenomen
    incontestabil: declinul culturii franceze. Tara care a dat nastere
    impresionismului, suprarealismului si altor “isme” majore ale
    secolului XX se vede acum redusa la conditia de promotoare a unei
    culturi provinciale. Dimensiunea universala a disparut atat din
    filmul francez, cat si din muzica, arta plastica sau literatura
    ultimilor ani din Hexagon. Nu mai exista un nou Truffaut, iar Noul
    roman si descendentii reprezinta niste aventuri mai degraba
    eseistice.

    Presa franceza si intelighentia francofila au avut o nemaipomenita
    rabufnire de orgoliu. Replici dure, intelept acide sau doar
    politicoase au tinut dezbaterea pe primele pagini ale ziarelor
    vreme indelungata. In cele din urma, Morrison (iritat poate si de
    acuzele de superficialitate aduse analizei sale jurnalistice) a
    produs, pe aceeasi tema, un text amplu, caruia din ratiuni de
    eleganta i-a juxtapus o replica a unui confrate francez, Antoine
    Compagnon. Amandoua au fost publicate intr-un singur volum, caruia
    editura Art i-a oferit acum si versiunea romaneasca.

    Ideile lui Morrison, reluate si intarite cu multe exemple care
    pedaleaza pe ideea ca francezii nu mai au ce sa spuna culturii
    mondiale, sunt indulcite de un titlu oarecum mai reverentios “Ce
    mai ramane din cultura franceza?”. In contrapunct, Antoine
    Compagnon subliniaza o anume ambivalenta a culturii franceze, care
    este capabila, inca, de realizari spectaculoase, dar este
    paralizata de preocuparea pentru propria sa grandoare. Probabil ca
    Franta ar avea de castigat daca si-ar relativiza locul pe care isi
    inchipuie ca il detine pe scena culturala europeana si daca ar
    inceta sa se tot razboiasca cu Statele Unite si cu insolenta lor
    culturala.

    Punand in paranteza vehementa verdictelor, ramane de pe urma
    acestui volum inteligenta dezbaterii si prilejul de a cunoaste, mai
    profund, avatarurile moderne ale unei culturi de pe urma careia si
    noi, romanii, am avut enorme beneficii de-a lungul timpului.

    Donald Morrison, “Ce mai ramane din cultura franceza”; Antoine
    Compagnon, “Preocuparea pentru grandoare”, Editura Art, Bucuresti,
    2010

  • Prime Time mobil

    Unii le prefera in confortul banchetei din spate a masinii, in drumul spre birou dimineata, altii le vor in timpul pauzei de pranz. Serviciile de televiziune pe telefonul mobil au inceput sa prinda si pe piata romaneasca, iar toti marii furnizori de servicii de telefonie si continut multimedia fac adevarate demonstratii de forta pentru a prinde valul TV-ului ?la purtator?. Piata este data de cele aproape jumatate de milion de terminale mobile din Romania care pot accesa serviciile de televiziune pe mobil. O estimare oficiala a principalilor furnizori de astfel de servicii de pe piata romaneasca, Orange si Vodafone, nu a fost facuta inca, dar valoarea pietei de servicii de continut media pe telefonul mobil, in care sunt incluse si programele TV, poate depasi 10 milioane de euro anul acesta, la un consum mediu lunar de 2-3 euro pentru fiecare telefon care suporta astfel de servicii, potrivit analistilor din piata. Din cei peste 11 milioane de utilizatori romani de servicii de telefonie mobila, aproape 400.000 detin telefoane mobile care pot fi folosite pentru o mica ?gustare video?. Aceste telefoane suporta servicii de televiziune pe mobil, o parte dintre ele – pana in 150.000 – fiind dotate cu tehnologia 3G, iar restul cu GPRS sau EDGE. Daca atunci cand au fost lansate serviciile de televiziune pe mobil, putini oameni auzisera de asa ceva si chiar si mai putini stiau sa il acceseze, in 2005 traficul a crescut sustinut, de aproape opt ori in cazul Orange, de exemplu. Cine sunt clientii?Cele mai urmarite emisiuni difuzate pe telefoanele mobile din Romania par a fi cele de dupa ora 6, cand se inregistreaza cel mai mare trafic pe serviciile de mobile TV. In ochii unui om de business, televiziunea pe mobil ramane in sfera mottoului de zi cu zi – ?timpul inseamna bani?. La TV pe mobil se uita cine are timp, scopul fiind mai degraba informarea decat divertismentul.Pentru Antonio Eram, director al companiei Netopia, furnizoare si distribuitoare de aplicatii software pentru telefonul mobil, ?mobile TV este un moft?, ceva fara de care poate trai, dar care totusi il tine la curent cu toate evenimentele importante de peste zi.?De obicei nu am timp sa ma uit, dar cate zece minute de 2-3 ori pe saptamana fac loc in programul meu si unei emisiuni de televiziune pe mobil?, spune Eram. ?Culmea este ca acele cateva minute le gasesc intotdeauna atunci cand sunt la volan prins in trafic, cu toate ca stiu ca nu ar trebui sa-mi distrag atentia atunci, ori pe la vreo conferinta de presa care devine usor plictisitoare?, povesteste el.O piata de 27 miliarde de euroIn prezent, peste 40 de operatori de telefonie mobila din lume ofera in portofoliul lor si serviciul de televiziune pe mobil. Pionierii tehnologiei au fost, ca in multe alte cazuri, asiaticii. Insa, intre timp, ?mobile TV? a inceput sa ?prinda? in toata lumea.Serviciile de televiziune pe mobil se bazeaza pe comportamentul deja format al utilizatorilor de telefoane mobile. Mai exact, este vorba de obisnuinta de a utiliza telefonul in intervale de timp scurte, preferand in acelasi timp consumul de continut on-demand (la cerere). Nu trebuie uitat insa ca transmisia pe mobil nu poate fi identica cu cea de pe televizor din cauza limitarilor inerente ale acestui nou canal media, cum sunt dimensiunile mici ale ecranului sau durata de viata a bateriei.VODAFONElansare – iunie 2005oferta – Realitatea TV – se va diversifica dupa introducerea Vodafone Live in cursul anului. tarifarea – in functie de traficul de date, unul dintre cele mai avantajoase abonamente fiind cel de 3 dolari/luna, in care intra un trafic de 100 MB. Costul suplimentar, dupa consumarea celor 100 MB este de 30 centi/MB.retea – circa 150.000 de telefoane 3G. numarul de accesari zilnice – aproape 1.000.durata medie de utilizare – 3 minute pe zi.ORANGElansare – octombrie 2004oferta – posturi romanesti: ProTV International, N24, Minimax, Realitatea, Antena 3, National TV, Favorit TV si Senso si internationale: BBC World, TV5, Fashion TV si posturile pentru adulti Playboy si Blue.tarifarea – ?la bucata?, fiecare accesare a unui post fiind taxata cu 20 de centi, indiferent de durata de vizionare, sau pe baza de abonament – 1 dolar pe zi sau 4 dolari pe luna cu acces nelimitat.retea – 250.000 de utilizatori de telefoane mobile compatibile EDGE sau GPRS. durata medie de utilizare – 2 minute pe zi.Multimedia pe mobilGigantul media News Corp., detinut de magnatul Rupert Murdoch, a lansat recent un magazin virtual de continut multimedia si divertisment destinat telefoanelor mobile – Mobizzo, dar si un studio de productie de continut exclusiv pentru telefoanele mobile. Miscarea companiei face parte din trendul amplu de concentrare a furnizorilor de continut media catre echipamentele pentru telefoanele mobile, dat fiind faptul ca in urmatorii 5 ani numarul estimat de utilizatori de mobile va ajunge la 4 miliarde.