BusinessMagazin

Tag: TIMBRU CULTURAL

  • APOSR: Noul proiect de lege a timbrului cultural – mai puţine concerte cu artişti internaţionali

    Potrivit unei noi iniţiative legislative intens dezbătută în ultimele zile, biletele pentru spectacole, cărţile, CD-urile, DVD-urile vor include în preţ o “taxă pe cultură”, resimţită şi suportată chiar de publicul plătitor, se arată într-un comunicat de presă remis agenţiei MEDIAFAX de APOSR.

    La începutul acestei săptămâni, reprezentanţii APOSR au fost invitaţi de preşedintele Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaţilor pentru o sesiune de consultări referitoare la proiectul de lege 583/2014 privind instituirea timbrului cultural. La aceste dezbateri, APOSR şi-a expus punctul de vedere alături de Federaţia Editorilor din Romania (FER) şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), susţinând eliminarea timbrului cultural, atât în actuala formă, cât şi sub forma noului proiect.

    Proiectul de lege privind instituirea timbrului cultural a fost iniţiat de 84 de deputaţi şi senatori din mai multe partide, printre care PSD, PNL, PDL, PP-DD şi UDMR, şi a fost adoptat de Senat pe 8 decembrie 2014. Totodată, pe 15 decembrie 2014, proiectul de Lege a fost prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, iar pe 3 februarie a primit aviz de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

    Impactul negativ asupra pieţei de evenimente din România a unei asemenea “taxe pe cultură” duce la scăderea numărului de spectacole cu artişti internaţionali, anularea unor concerte, afectarea turneelor artiştilor autohtoni, pe termen lung existând chiar riscul eliminării totale a acestei activităţi culturale în România, se arată în comunicatul citat.

    “Paradoxal, acest lucru nu este luat în calcul de către susţinătorii inţiativei, Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori din România (ANUC) – din care face parte şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR), beneficiarul timbrului cultural din concerte – şi nici de unii dintre iniţiatorii acesteia, de altfel membri marcanţi ai acestor uniuni. Nu se poate trece cu vederea însă fapul că producătorii de spectacole, muzică şi carte sprijină cultura românească chiar prin propria activitate şi nu doar la nivel declarativ, supunându-se unor riscuri reale impuse de piaţă şi urmărind criterii de competitivitate”, se arată în comunicatul remis MEDIAFAX.

    La dezbaterea care a avut loc luni, mai mulţi deputati din Comisia de Cultură s-au declarat împotriva acestei iniţiative, printre aceştia numărându-se Mihai Sturzu şi Cristian Popescu. La consultări, reprezentanţii industriilor creative au propus eliminarea timbrului cultural, o suprataxă resimţită de fiecare dintre cetăţenii României, care are drept rezultat chiar limitarea accesului publicului la cultură, printre argumentele oferite numărându-se: incompatibilitatea cadrului legal, în raport cu Constituţia României, precum şi cu practica şi legislaţia comunitară, incompatibilitatea cu normele legii drepturilor de autor (8/1996), care oferă un temei suficient pentru remunerarea creatorilor, scumpirea produselor culturale, resimţită direct de consumatori, impedimentul impus dezvoltării culturale şi economice a industriilor creative româneşti la nivel internaţional, destinaţia incertă a acestor fonduri – bugetul unor entităţi de drept privat, care dispun de acestea fără un scop concret, transparent şi echitabil.

    Astfel, având în vedere că organizatorii de spectacole plătesc deja atât autorul (prin UCMR – ADA, conform legii dreptului de autor 8/1996), cât şi artistul (prin acord direct) pentru fiecare spectacol, noul proiect de lege nu îşi regăseşte utilitatea şi sensul în cadrul social, economic şi cultural actual, iar “timbrul cultural” de care beneficiază UCMR apare doar ca o taxă suplimentară, total nejustificată.

    De asemenea, aceasta “taxă pe cultură” are ca destinaţie “uniunile de creatori” – timbrul muzical mergând exclusiv spre UCMR, în esenţă entităţi private, care beneficiază de venituri din urma activităţii economice a unor alte entităţi private. Mai mult decât atât, proiectul de lege prevede faptul că aceste entităţi dispun de veniturile din timbrul cultural după bunul plac, fără un scop precis şi fără criterii transparente şi, desigur, fără a contribui la produsul sau serviciul de pe urma căruia beneficiază de această taxă, mai spun reprezentaţii APOSR.

    “Mai precis, în contextul în care industria de spectacole este formată din operatori economici care îşi asumă riscuri financiare enorme pentru a aduce publicului român mari artişti internaţionali şi pentru a crea platforme de promovare pentru artiştii autohtoni, la o valoare de 5% din bilet însemna că, la un stadion de 40.000 de bilete, preţ mediu 200 lei, o entitate privată încasează o sumă de 400.000 lei (…), fără să presteze niciun serviciu organizatorului, publicului sau artistului”, se mai arată în comunicatul citat.

    De asemenea, potrivit sursei citate, în nicio ţară din Uniunea Europeană nu există o astfel de taxă suplimentară, ceea ce înseamnă că doar cumpărătorii de bilete români vor fi suprataxaţi şi vor avea de suferit. Această “taxă pe cultură” creează şi “un handicap competitiv major” în faţa altor organizatori de concerte din alte ţări, fapt ce va conduce inevitabil la scăderea numărului de spectacole cu artişti internaţionali în România şi va afecta negativ şi piaţa concertistică autohtonă.

    Astfel, în preţul oricărui bilet de spectacol, publicul achită nu doar costul efectiv al produsului sau al serviciului respectiv, prestaţia artistică, ci şi taxele şi costurile uzuale (de exemplu, impozite locale, comision de distribuţie, timbru de Crucea Roşie, valoarea TVA) şi remuneraţiile datorate titularilor de drepturi de autor (care ajung chiar până la 7-10% prin UCMR-ADA). “Prin acest timbru cultural, fanul este pus în situaţia de a acoperi un extra cost, aparent tot pentru «autori» şi «creatori», dar de care beneficiază, paradoxal, o entitate privată şi membrii acesteia, respectiv UCMR”, se mai arată în comunicatul citat.

    “România este considerată la momentul actual o piaţă aflată într-un stadiu incipient de dezvoltare în cadrul industriei de evenimente («emerging market»). Totuşi, în loc să faciliteze accesul la cultură, să contribuie activ în «beneficiul» acesteia şi să sprijine organizatorii de spectacole, se urmăreşte impiedicarea dezvoltării acesteia, timbrul cultural reflectându-se direct în buzunarul cumpărătorilor şi în activitatea economică a producătorilor de evenimente, prin suprataxare într-un mod redundant. În condiţiile în care numărul de concerte şi nivelul de acces al publicului la spectacole este mult sub media Europei, «taxa pe cultură» nu va contribui decât la a îndepărta inevitabil o mare categorie de potenţiali spectatori şi un număr considerabil de artişti internaţionali”, mai spun reprezentanţii APOSR.

    Potrivit sursei citate, un timbru de acest fel este unic la nivel european, iar faptul că acesta este colectat de uniuni private, care nu justifică modul de utilizare a acestor fonduri, a reprezentat un semnal de alarmă inclusiv pentru industria muzicală internaţională. Astfel, diferite organizaţii implicate activ în ultimii ani în dezvoltarea acestui sector de activitate în Europa centrală şi de est (Yourope, European Talent Exchange Program, Live Nation) s-au arătat indignate de această iniţiativă, poziţia acestora fiind înaintată şi membrilor Comisiei pentru Cultură.

    De asemenea, în comunicatul remis MEDIAFAX se menţionează că organizatorii de evenimente culturale (concerte, spectacole, festivaluri etc.), alături de reprezentanţii editorilor de carte şi ai producătorilor de muzică, îşi manifestă disponibilitatea de a deveni parteneri la iniţiativele de dezvoltare a culturii româneşti şi a industriei creative, atât timp cât acestea există într-un cadru legal bine stabilit, eficient, fezabil şi transparent.

    Proiectul de lege prevede că, “în vederea susţinerii şi dezvoltării culturii naţionale în diversele ei forme de exprimare artistică: literatură, cinematografie, teatru, muzică, folclor, arte, plastice, arhitectură, divertisment, în scopul protejării şi conservării moştenirii culturale, dezvoltării creativităţii contemporane, promovării valorilor culturale, se instituie timbrul cultural”.

    Proiectul urmează să intre în dezbaterea Comisiei de Cultură a Camerei.

    Camera Deputaţilor este for decizional.

  • Edituri din România contestă proiectul de lege privind timbrul cultural: Va creşte nivelul de taxare

    Proiectul de lege privind instituirea timbrului cultural a fost iniţiat de 84 de deputaţi şi senatori din mai multe partide, printre care PSD, PNL, PDL, PP-DD şi UDMR, şi a fost adoptat de Senat pe 8 decembrie 2014. Totodată, pe 15 decembrie 2014, proiectul de lege a fost prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, iar pe 3 februarie a primit aviz de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

    “Am luat cunoştinţă cu îngrijorare despre noul proiect de lege dezbătut în comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor privind timbrul cultural, proiect menit să înlocuiască legea nr. 35/1994. Îngrijorarea noastră nu priveşte aspectele tehnice ale proiectului, ci mai ales creşterea fără precedent a nivelului de taxare. Astfel, pentru valoarea timbrului literar (TL) aplicat cărţilor de beletristică, proiectul prevede o creştere de la 2% din preţul de vânzare al cărţilor la o valoare forfetară de 1 leu”, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de editura Polirom.

    Practic, dacă pentru o carte care costă 10 lei valoarea TL este în prezent de 0,2 lei, prin aplicarea noii legi, aceasta va creşte de cinci ori. Pentru un preţ mediu al cărţilor editate în prezent în România – de 20 lei -, creşterea va fi de 250%. Legea prevede aplicarea pe fiecare carte a unui timbru, similar celui utilizat pentru ţigări şi băuturi alcoolice, şi un mod de administrare birocratic, care va implica costuri suplimentare de administrare a TL, se arată în comunicat. “Estimăm că toate acestea cumulate vor duce la creşteri medii de preţuri de circa 7 – 8% faţă de cele actuale”, se mai arată în comunicatul citat.

    Criza economică a redus drastic, cu 30 – 40%, piaţa de carte autohtonă. Consumul de carte per capita în România este printre cele mai scăzute, iar bibliotecile, inclusiv cele şcolare, cu puţine excepţii, au un fond de carte vechi, deteriorat, lipsite fiind de fonduri pentru achiziţii, spun reprezentanţii editurii Polirom.

    “Creşterea unei taxe, şi aşa unice în Uniunea Europeană, nu va face decât să reducă şi mai mult accesul unei largi categorii de oameni la literatură. Chiar şi pentru o cotă de TVA redusă (de 9%), prin noua valoare de 1 leu a TL, cartea va fi purtătoare de taxe majorate. Pentru o carte de 10 de lei, taxarea va fi de 19%, de trei ori mai mare decât nivelul mediu european. Menţionăm că în multe ţări preocupate de accesul cetăţenilor lor la cultură, nivelul de taxare este zero sau unul foarte redus (3 – 6%). Nu ştim în ce măsură creşterea taxei pentru cărţile de literatură va sluji uniunilor de creatori, întrucât proiectul de lege nu reglementează modul de utilizare a sumelor colectate. Ştim însă că primii afectaţi de scumpire vor fi elevii, studenţii şi toţi iubitorii de beletristică, în general. Inevitabil, cererea de carte va scădea odată cu suprataxarea, iar accesul la informaţie şi cultură – în măsura în care este un drept constituţional – va fi şi mai restricţionat”, mai spun reprezentanţii editurii Polirom.

    Potrivit editurii Nemira, proiectul de lege nu menţionează modul în care pot fi folosite sumele colectate de organisme precum Uniunea Scriitorilor din România, lucru sesizat şi în Avizul Comisiei legislative din Senatul României.

    “Nu trebuie să existe un conflict între producătorii şi consumatorii de literatură, nici între ei şi editori, însă este evident că suprataxarea editurilor şi, implicit, a cititorilor, nu poate fi benefică, pe termen lung, nici scriitorilor înşişi, incluşi sau nu în asociaţii sau uniuni literare, ale căror cărţi nu vor mai ajunge la publicul larg”, spun reprezentanţii editurii Nemira.

    Prin urmare, editurile solicită ca legiuitorul să reanalizeze implicaţiile unei asemenea legi şi să-şi asume consecinţele sociale pe care ea le generează, în cazul în care nivelul de taxare al cărţilor va rămâne cel prevăzut de actualul proiect.

    În expunerea de motive, publicată pe cdep.ro, se arată că instituirea timbrului cultural este necesară şi este cerută de toate uniunile de creatori din România – Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Uniunea Teatrală, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Arhitecţilor.

    De asemenea, şi Ordinul Arhitecţilor din România (OAR) şi-a arătat nemulţumirea faţă de acest proiect, spunând că se încearcă excluderea sa de la fondurile rezultate din “timbrul arhitecturii”, ca urmare a proiectului de lege privind instituirea timbrului cultural, prin care doar uniunile de creatori care au şi statutul de utilitate publică beneficiază de fonduri.

    Prin legislaţia în vigoare, Legea nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment şi normele ulterioare pentru aplicarea legii, Ordinul Arhitecţilor din România (organizaţia care reglementează exercitarea profesiei, înfiinţată prin Legea nr. 184/2001, în prezent cu 8.100 membri) este beneficiar al timbrului de arhitectură alături de Uniunea Arhitecţilor din România (cu statut de asociaţie cu obiective culturale, constituită conform OG nr. 26/2000, cu 2.000 membri) – principalele organizaţii ale breslei arhitecţilor.

    Timbrul de arhitectură se aplică, în virtutea legii, proiectelor de arhitectură întocmite de arhitecţi cu drept de semnătură, deci membri ai OAR, şi reprezintă 0,5‰ din valoarea investiţiei, care se colectează odată cu taxa de autorizare.

    “Nu sunt sume exorbitante, dar sunt sume care pe noi ne ajută să finanţăm an de an proiecte culturale”, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii OAR.

    Potrivit proiectului de lege privind instituirea timbrului cultural, este introdusă ca o condiţie obligatorie pentru accesul la timbru deţinerea statutului de “utilitate publică”.

    “Cei care vor primi de acum acest fond de timbru vor fi uniunile de creatori care au şi statut de utilitate publică. Ordinul Arhitecţilor este uniune de creatori, dar nu are acest statut de utilitate publică, ci doar de interes public. Sunt două noţiuni diferite, potrivit legislaţiei actuale”, au mai declarat reprezentanţii OAR.

    OAR, înfiinţat prin Legea 184/2001, deţine statutul de organizaţie de “interes public”. Potrivit OAR, statutul de “utilitate publică” poate fi obţinut doar de organizaţiile constituite în baza Ordonanţei Guvernului 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Deşi juridic cele două noţiuni sunt diferite, fiind reglementate de acte normative distincte, “interesul” şi “utilitatea” publică fac referire în fond la lucruri similare: interesul public vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţelor autorităţilor publice. Prin “utilitate publică”, în sensul Ordonanţei Guvernului 26/2000, se înţelege orice activitate care vizează atingerea unor scopuri benefice în domenii de interes public general şi/ sau al unei colectivităţi, spune OAR.

    În ceea ce priveşte eventuala modificare a statutului Ordinului Arhitecţilor din România, reprezentanţii OAR au declarat că au depus mai multe solicitări în acest sens, însă sunt mai multe ministere care trebuie să-şi dea avizul, iar Ministerul Justiţiei le-a respins cererea de fiecare dată.

    “Sunt mai multe ministere care trebuie să-şi dea avizul, respectiv Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării – care decide în ultimă instanţă – şi Ministerul Justiţiei, care ne-a respins această solicitare, noi rămânând în continuare, prin legea noastră de înfiinţare, organizaţie de interes public. Nu suntem şi de utilitate publică”, au mai spus reprezentanţii OAR.

    OAR este organizaţie profesională de creatori (beneficiari ai dreptului de autor conform legii), singura care generează timbrul de arhitectură, prin reglementarea dreptului de semnătură. Conform legii, OAR are atribuţii privind protejarea şi promovarea calităţii produsului de arhitectură. În acest sens, OAR, prin Politica pentru Arhitectură elaborată şi asumată, a utilizat timbrul de arhitectură în proiecte de utilitate publică: educare, conştientizare, valorificare a patrimoniului, implicare civică, dezvoltare sustenabilă etc. Fondul de timbru este exclusiv destinat proiectelor culturale şi editoriale care promovează în societate ridicarea calităţii şi culturii mediului construit, precum şi programe sociale, precizează OAR.

    Pentru a nu pierde timbrul de arhitectură, OAR a solicitat parlamentarilor introducerea unui singur amendament care poate corecta această problemă. Amendamentul cerut este ca organizaţiile beneficiare ale timbrului cultural să poate avea şi statut de “interes public”, nu doar exclusiv de “utilitate publică”.