Aniversarea de 20 de ani a web-ului s-a sarbatorit prima data in
martie 2009. Atunci se implineau doua decenii de cand Tim
Berners-Lee a propus conducerii CERN introducerea unui sistem de
tip hipertext care sa permita cercetatorilor sa comunice si sa
partajeze informatii intr-un mod eficient si totodata comod. Se
poate presupune ca Tim avea deja in minte conceptele, asa ca are
sens sa vorbim despre aniversarea ideii web-ului. Eu tind sa cred
ca web-ul s-a nascut abia in 1993, cand CERN a cedat domeniului
public intregul proiect, pentru ca mi-e greu sa-mi imaginez ce s-ar
fi ales de aceasta idee minunata fara deschiderea catre inovatie pe
care accesul neingradit la tehnologiile pe care se sustine o ofera
tuturor. Cert este insa ca in decembrie 1990 a aparut primul site
web si primul browser, astfel incat a putut fi vizualizata prima
pagina HTML. Faptul ca toate acestea se gaseau doar pe computerul
autorului are mai putina relevanta.
Dar argumentul forte pentru aniversarea din decembrie 2010 este
faptul ca Sir Berners-Lee o sustine si o marcheaza printr-un amplu
articol publicat in revista Scientific American sub titlul “Long
Live the Web: A Call for Continued Open Standards and Neutrality”.
Se vede chiar din titlu ca inventatorul web-ului (si totodata
directorul World Wide Web Consortium) nu se limiteaza la cateva
fraze protocolare potrivite pentru un moment festiv, ci foloseste
prilejul pentru a atrage atentia asupra catorva tendinte pe care le
considera amenintari serioase la adresa viitorului web-ului.
In opinia lui Berners-Lee, atentatul la principiul
universalitatii este principalul pericol ce planeaza asupra
web-ului, pentru ca utilizarea unor standarde care nu sunt deschise
conduce automat la crearea unor insule informationale care risca sa
fragmenteze web-ul si sa limiteze libertatea celor ce-l utilizeaza.
Exemplul elocvent este Apple, care nu foloseste identificatori
standard (URL) pentru referinte la piese muzicale sau filme: in loc
de “http:” adresele sunt prefixate cu “itunes:” iar accesul la
astfel de adrese este posibil doar cu programul iTunes. Rezultatul
este ca nu poti sa faci o referinta la un cantec dintr-o pagina web
standard. E o lume inchisa, care converge catre un singur magazin
virtual si nu spre o piata libera si competitionala. Tim atrage
atentia asupra unui aspect mai putin evident: nu doar utilizatorii
sunt inchisi in acest serviciu, ci si Apple. In vreme ce web-ul se
dezvolta prin contributii din partea a mii de companii si
laboratoare de cercetare, Apple isi limiteaza sansele de evolutie
la propria echipa.
Tot inspre fragmentarea web-ului conduce si raspandirea
“aplicatiilor” (in special pentru smartphones si tablete) care
ofera acces specializat catre anumite resurse, cum ar fi anumite
reviste sau ziare. Si in acest caz, avantajele (de pilda
posibilitati mai comode de consultare, prezentare mai fancy etc.)
vin la pachet cu dezavantajele care decurg dintr-o lume inchisa –
de exemplu, nu poti sa trimiti prin e-mail sau Twitter o referinta
la o anumita pagina. Tim este de parere ca este preferabil ca
furnizorul de continut sa dezvolte o aplicatie web care sa fie
accesibila din browsere diverse (inclusiv cele care echipeaza
telefoanele inteligente), varianta cu avantajul de a beneficia de
inerenta dezvoltare a unor noi tehnologii. De exemplu, HTML5 nu mai
este doar un simplu limbaj de marcare, ci o veritabila platforma
computationala care va face aplicatiile web mult mai utile si
atractive, astfel incat vor putea concura cu aplicatiile
specializate pentru anumite sisteme. Ideea centrala este ca
standardele deschise sunt cele care sustin inovatia, iar cei ce
prefera standarde proprietare vor fi pusi in situatia de a le
sustine doar cu propriile forte.
Desigur, articolul mai puncteaza si alte aspecte importante, cum
ar fi separarea nivelului internet de cel al web-ului (acesta din
urma este o aplicatie care foloseste serviciile internetului pentru
transmisia datelor, asa cum un televizor foloseste retea de
electricitate pentru alimentare), chestiunea neutralitatii retelei
(pe care, evident, Tim o sustine), precum si problemele legate de
protectia datelor personale. In ansamblu, asa arata starea web-ului
in 2010.
Sigur ca se poate obiecta: Tim este un “ortodox”, in vreme ce
afacerile nu sunt. Insa tot el incheie cu exemplul “datelor
conectate” care au permis companiilor farmaceutice sa se apropie de
un leac impotriva bolii Alzheimer. Poate ne va ajuta sa nu uitam
principiile care fac web-ul sa se dezvolte zi de zi.