BusinessMagazin

Tag: the wall

  • Mai ştii ce face şeful tău? – Piaţa de business din România are nevoie de cancanurile din companii

    A fost un story extraordinar, care ţi-a reţinut atenţia de la prima până la ultima propoziţie. O poveste în care descria cum Jeff Bezos se întâlnea cu amanta, cum foloseau hoteluri retrase şi camere separate, cum se fereau de toate privirile. Probabil că Jeff Bezos nu ar fi făcut anunţul că divorţează de soţia lui aşa intempestiv dacă nu ar fi fost vândut presei de către fratele amantei.

    În aceeaşi ediţie a Wall street Journal, pe prima pagină în dreapta era un articol legat de un şef mare din industria de entertainment americană, care fusese prins în campania MeToo” referitoare la hărţuirea sexuală. Un alt subiect de cancan. The Wall Street Journal şi Financial Times, cele mai importante ziare de business din lume, nu ratează nicio ştire şi chiar vânează ştiri legate de ceea ce în România ar fi considerat cancan: scandalurile şi bârfele din marile companii legate de şefi, salariile directorilor care conduc companiile, corupţia din companiile private, modul cum folosesc directorii bunurile şi banii companiilor – tocmai Carlos Ghosn, fostul şef de la Renault, este acuzat că şi-a făcut nunta pe banii Renault, că avea la dispoziţie trei avioane private, că plătea studiile copiilor din banii grupului, sau că avea patru case în diferite oraşe ale lumii renovate şi plătite de companiile pe care le conducea –, de luptele interne între directori, de luptele între acţionari (un mare fond de investiţii, Elliott, care este principalul acţionar de la Fondul Proprietatea, urmărea directorii companiilor pe care le viza pentru a-i ameninţa ulterior) etc.

    Toată presa de business urmăreşte şi caută să scrie despre salariile marilor directori din marile companii: nu salariul în sine este o problemă, ci corelaţia lui cu performanţa companiei, adică acţionarii trebuie să ştie pe cine dau banii şi de ce. În ultimii ani, presa de business urmăreşte tot mai mult cazurile de corupţie din companii, aşa cum există în companiile de stat. Directorii pot supraevalua activele şi rezultatele financiare pentru a obţine bonusuri sau pentru a avea o creştere a valorii acţiunilor, care este partea variabilă şi cea mai consistentă dintr-un pachet salarial.

    Prăbuşirea Steinhoff, unul dintre cei mai mari retaileri din Europa, care deţine printre altele brandurile Kika şi Pepco, prezente şi în România, a scos la iveală o fraudă de 6,5 miliarde de euro, obţinută prin umflarea valorii activelor şi a profitului. Acum toţi se întreabă cum de a fost posibil acest lucru, cum de nu au văzut auditorii, cine a câştigat şi cât.

    Luptele interne din marile familii care deţin businessuri de miliarde, zeci şi sute de miliarde de euro sau dolari sunt subiecte de interes pentru presa de business şi nu numai.

    Spălarea rufelor în public face senzaţie. Bolile magnaţilor sau ale directorilor sunt subiecte pe agenda de business pentru că au un impact direct în viaţa companiilor. Dacă eşti persoană importantă în America şi nu declari un cancer boardului, acţionarilor sau publicului, poţi fi dat în judecată pentru ascunderea de informaţie relevantă, pentru că dacă ar fi fost cunoscută, cei implicaţi ar fi luat o altă decizie.

    Acţionarii, care au expuneri de zeci şi sute de miliarde de euro, trebuie să ştie pe cine mizează şi cine are grijă de banii lor. Între un subiect de cancan şi o analiză de politică monetară şi valutară, The Wall Street Journal sau Financial Times nu au nicio îndoială ce pun pe prima pagină. România a fost ferită de astfel de subiecte de cancanuri din business. Poate doar Cancan a mai reuşit să scoată în prim-plan câteva bârfe din cadrul firmelor sau din viaţa milionarilor români.

    Marile companii din România se confruntă şi ele cu astfel de bârfe şi cancanuri care pot avea un impact în business. „Mai ştii ce face şeful tău?” ar bate în orice moment orice ştire legată de inflaţie, majorarea dobânzilor sau creşterea cursului, care au un impact direct în buzunar, pentru că şi cancanurile fac parte din business. 

  • Cine face un brand din şcolile profesionale

    Anual, România pierde 140.000 de români, 70.000 din deficitul natural (decese minus naşteri) şi 70.000 din migraţie, spune preşedintele Institutului Naţional de Statistică, Tudorel Andrei.

    Până acum România a pierdut peste 3 mil. de români, majoritatea apţi de muncă. Cei mai mulţi au plecat la muncă peste hotare pentru că în ţară nu mai aveau unde să lucreze, prăbuşirea economică din perioada 1990-2004 fiind extrem de dură. Dar şi pentru că în Occident sunt salarii mai mari sau pentru că primesc oferte mai bune când sunt trimişi sau vânaţi de multinaţionale. Vârfurile unei generaţii, care termină liceul sau facultăţile de top, au ca opţiune de studiu sau de muncă ţările cele mai dezvoltate şi mai puţin România.

    Zonele din Moldova şi Muntenia sunt cele mai afectate şi sărăcite. În aceste zone, lipsa investiţiilor străine se vede cel mai mult. Cu toate că salariile sunt mai mici, multe investiţii străine, în special din zona de industrie, nu vin în aceste zone pentru că nu există infrastructură (90% din banii de infrastructură s-au dus în vestul ţării), nu există şcoli, nu există fluxuri de tineri, nu există interes din partea autorităţilor locale, nu sunt bine primiţi şi nici bine văzuţi.

    Cum şi de ce s-a ajuns aici? Un motiv ţine de desfiinţarea şcolilor profesionale în 2009 de către Ecaterina Andronescu, profesor universitar şi un cunoscut lider al PSD (acum e puţin în dizgraţia lui Dragnea).

    Nu toată lumea poate urma o facultate, nu toţi elevii care termină gimnaziul sunt susţinuţi de familii şi de zona în care trăiesc să se ducă la liceu (să nu uităm că jumătate din România este rurală).

    Şcolile profesionale erau o alternativă foarte bună pentru cei care nu ţineau şi nu voiau să ţină pasul cu „toceala”. Şcoala profesională punea accentul pe obţinerea unei meserii şi mai puţin pe carte, pe teorie.

    În 2004 erau aproape 280.000 de copii înscrişi la şcolile profesionale, în 2008 erau 180.000, iar apoi a urmat prăbuşirea unui sistem de educaţie vocaţională: în 2009 mai erau înscrişi 109.000 elevi în şcolile profesionale, în 2010 51.000, în 2011 10.000.

    Pur şi simplu decizia Ecaterinei Andronescu din guvernul PDL-PSD, cu Emil Boc premier şi Traian Băsescu preşedinte, i-a alungat din România pe cei care puteau fi foarte buni meseriaşi în construcţii, transport, restaurante, hoteluri etc.

    Confruntate cu lipsa forţei de muncă, companiile străine, în special cele germane, au făcut presiuni pentru reînfiinţarea şcolilor profesionale, duale, vocaţionale. De la 10.000 în 2011, în 2012 au fost 18.000 de elevi înscrişi în şcolile profesionale, 25.000 în 2013, 50.000 în 2014, 65.000 în 2015 şi 80.000 în 2016.

    Decizia dezastruoasă din 2009 a Ecaterinei Andronescu se simte şi astăzi.
    Problema este că aceste şcoli profesionale, deşi sunt extrem de utile într-o economie (şapte din zece germani care muncesc au la bază o şcoală profesională), fiind echivalentul IMM-urilor, nu au cea mai bună imagine. Iar acest lucru vine din trecutul comunist, când toţi părinţii voiau să îşi vadă copiii cu liceul terminat şi apoi la facultate. Terminarea unui liceu profesional era a treia opţiune.
    Iar această imagine se perpetuează şi astăzi.

    270.000 de copii abandonează şcoala, unul din cele mai ridicate niveluri din Europa, pentru că preferă să se ducă la muncă brută în Occident.
    Pentru că pe stat nu îl interesează şcolile profesionale, având în vedere că pentru a lucra la stat trebuie să ai liceul şi facultatea, viitorul acestor instituţii de învăţământ, şi în primul rând imaginea lor, depinde de companiile private, care sunt principalii beneficiari de forţă de muncă, începând de la picoli, chelneri, croitori, bucătari, instalatori, electricieni sau şoferi.

    Piaţa serviciilor se bazează pe şcolile profesionale, iar în piaţa serviciilor activează în special companiile româneşti.
    Este foarte bine că Oracle, Orange, IBM, Petrom, Dacia investesc în facultăţile din România. Dar companiile din eşaloanele 2, 3 şi 4 ca putere financiară se bazează mai mult pe ceea ce produc liceele şi şcolile profesionale. Aşa cum au grijă de brandul lor, aşa ar trebui să aibă companiile româneşti grijă de brandul unor şcoli profesionale, care ar trebui să fie principalii lor furnizori de forţă de muncă. Dacă vom avea şcoli profesionale care să rivalizeze ca renume cu cele mai bune licee din România şi, de ce nu, cu cele mai bune facultăţi, atunci se va schimba şi percepţia tinerilor privind opţiunea de a lucra prima dată în România.

    Mai mult decât atât, programa şcolilor profesionale poate fi făcută mult mai uşor de către companii în funcţie de ce au nevoie decât dacă ar încerca să schimbe sau să introducă ceva în cursurile de la liceu sau de la o facultate.

    Pentru a ţine tinerii în ţară, mai ales pe cei din zonele mai puţin dezvoltate, dezvoltarea şcolilor profesionale este singura opţiune. Şi, în mod cert, după ce termină o astfel de şcoală nu sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, aşa cum sunt plătiţi acum cei care termină o facultate. În Bucureşti şi în principalele oraşe din ţară există o criză acută de bucătari, cei mai buni fiind plătiţi şi cu 2.000 de euro pe lună, net. Fiecare oraş ar trebui să aibă o şcoală profesională masterchef din care să iasă bucătari de top. Sau şcoli de fotbal de unde poţi să ieşi fotbalist, antrenor, manager sau impresar.

    Dacă peste zece ani vom avea 50.000-60.000 de absolvenţi de facultate, poate avem 150.000-200.000 care termină şcoli profesionale.

  • Cum ştie Facebook ce faci şi de ce ai nevoie? Linia fină dintre teoria conspiraţiei şi adevăr

    „Facebook nu foloseşte microfonul telefonului pentru a pune anumite reclame sau pentru a-ţi influenţa newsfeed-ul în vreun fel”, a spus compania către reporterul de la WSJ.
     
    Alţi experţi, inclusiv foşti angajaţi ai Facebook au spus că nu sunt mijloace nici tehnice şi nici legale ca acest lucru să fie adevărat.
     
    Aşadar, de ce pare că Facebook şi cei care fac reclamele sunt în aceeaşi cameră cu tine? Pentru că acesta a devenit atât de bun în a urmări comportamentul utilizatorului din mediul online, până şi pe cel din lumea reală, încât pare ca ascultă.
     
    De exemplu, dacă foloseşti un card de loialitate la un magazin, istoricul cumpărăturilor înregistrat poate fi folosit pentru a şti Facebook ce reclame să-ţi pună în newsfeed. Un colector de date adună acestea de la magazine. Producătorii cumpără aceste date şi le folosesc pentru a corela datele vânzărilor cu conturile de Facebook.
     

  • CES 2018: Samsung a lansat “The Wall”, primul televizor modular MicroLED din lume, cu diagonala de 146 inci

    Tehnologia MicroLED încorporată în “The Wall” elimină nevoia de filtre de culoare sau de iluminare suplimentară (backlight), dar permite ecranului să ofere consumatorilor experienţa vizuală bună. Samsung susţine că ecranul MicroLED excelează în ceea ce priveşte durabilitatea şi eficienţa, inclusiv eficienţa luminoasă, durata de viaţă a sursei de lumină şi consumul de energie stabilind standardul pentru tehnologia viitoarelor display-uri.

    Dispunând de un design modular, fără ramă, “The Wall” permite utilizatorilor să îşi personalizeze dimensiunea şi forma televizorului pentru a se potrivi nevoilor lor. Ecranul se poate configura pentru a fi utilizat în diferite scopuri, putând transforma orice perete într-un hub de afişaj.

    “La Samsung suntem dedicaţi să oferim consumatorilor experienţe inedite de vizionare. “The Wall”, primul televizor modular MicroLED pentru consumatori, este o adevărată inovaţie, poate fi programat să afişeze imaginea în mai multe mărimi diferite, oferă o luminozitate incredibilă, o gamă variată de culori, redă un volum de culoare de 100% şi tonuri profunde de negru. Suntem încântaţi de acest pas înainte pe care l-am făcut spre tehnologia viitorului în zona de display-uri şi de experienţa remarcabilă de vizionare pe care “The Wall” o oferă consumatorilor”, a declarat Jonghee Han, Preşedintele Diviziei de Visual Display al Samsung Electronics.

    Samsung a prezentat în cadrul evenimentului First Look şi primul televizor QLED care include Inteligenţă Artificială (AI) 8K şi care va fi lansat la nivel internaţional în a doua jumătate a anului 2018, începând cu Coreea şi SUA. Tehnologia AI creşte rezoluţia standard la 8K,utilizând un algoritm patentat de ajustare a rezoluţiei ecranului pe baza caracteristicilor fiecărei secvenţe, pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii imaginii şi pentru a transforma cu uşurinţă orice tip de conţinut, din orice sursă.

    Noile funcţionalităţi includ îmbunătăţirea vizibilităţii detaliilor, reduc zgomotul şi ajustează automat volumul televizorului în funcţie de conţinutul vizionat, de exemplu volumul este dat mai tare dacă vizionezi un concert sau un eveniment sportiv. Iar funcţia edge restoration ajută la conturarea mai clară a obiectelor de pe ecran.

  • Rusia a testat armament cibernetic, vizând telefoanele mobile ale unor militari NATO

    Perturbările care au afectat în septembrie reţelele de telefonie mobilă din Letonia probabil au fost provocate de Rusia, care a testat armament cibernetic înaintea manevrelor militare din Belarus, afirmă oficiali regionali şi din cadrul NATO. Moscova este suspectată că a întrerupt timp de şapte ore reţeaua de telefonie mobilă din vestul Letoniei, pe 30 august.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Românca de 27 de ani care a făcut înconjurul lumii cu creaţiile ei cu motive etno. Vinde pe toate continentele

    Greu de plasat stilistic, dar uşor de îndrăgit, un scaun pictat, din lemn, aduce în actualitate tradiţiile meşteşugăreşti româneşti printr-o broderie asemănătoare printurilor digitale“, descriu specialiştii de la The Wall Street Journal scaunul Lana realizat pentru brandul de mobilier Photoliu, ce se vindea la data publicării articolului cu 575 de dolari. Scaunul ce i-a determinat pe jurnaliştii de la The Wall Street Journal să vorbească despre meşteşugurile româneşti în toamna anului trecut poartă numele Lanei Dumitru sau, după cum este mai cunoscută publicului larg, al Lanei Bălana, tânăra designer în vârstă de 27 de ani ce a făcut înconjurul lumii cu creaţiile sale prin intermediul blogurilor, publicaţiilor internaţionale şi colaborărilor cu mărci de renume.

    „La noi ceva devine trendy dacă este acceptat într-un fel de celelalte ţări. Când am început să folosesc motivele etno eram departe de business, a durat cinci ani până ca acestea să devină cool şi ca toată brandurile să le ceară, indiferent dacă acestea le plăceau sau nu“, spune Lana Dumitru, ale cărei creaţii au fost primite iniţial cu scepticism.

    După ce a publicat numeroase cărţi de poezie în copilărie şi în adolescenţă, şi-a expus manifestul artistic în două creaţii inedite: rochia Facebook, care a fost inclusă în 2012 în TrendHunter.com, şi rochia Etno, cu print digital ce ilustrează motive româneşti reinterpretate, digitizate, redesenate şi pixelizate, parte a colecţiei Romania Apparel, proiectul Lanei de absolvire a Universităţii de Arte din Bucureşti, din 2009. Au urmat o colecţie ce pune în plan central personajele cimitirului vesel din Săpânţa, dar şi operele lui Brâncuşi.

    Chiar dacă transformarea creaţiilor ei într-o afacere nu reprezintă o prioritate, spune că un pas important în această direcţie a fost colaborarea cu brandul Puma, câştigată în urma unui concurs de creativitate ca urmare a propunerii unui motiv tradiţional. Colaborările similare celor cu Puma au continuat să apară: un model digitalizat pentru o companie a mărcii de origine românească Dero, parte a Unilever, cât şi scaunul pentru Photoliu menţionat mai sus. Un alt mod prin care activitatea designerului român e remunerată este prin intermediul site-ului ei, unde, spre exemplu, un plic cu imprimeu etno stilizat costă 79 de euro, iar o jachetă, 349.

  • Românca de 27 de ani care a făcut înconjurul lumii cu creaţiile ei cu motive etno. Vinde pe toate continentele

    Greu de plasat stilistic, dar uşor de îndrăgit, un scaun pictat, din lemn, aduce în actualitate tradiţiile meşteşugăreşti româneşti printr-o broderie asemănătoare printurilor digitale“, descriu specialiştii de la The Wall Street Journal scaunul Lana realizat pentru brandul de mobilier Photoliu, ce se vindea la data publicării articolului cu 575 de dolari. Scaunul ce i-a determinat pe jurnaliştii de la The Wall Street Journal să vorbească despre meşteşugurile româneşti în toamna anului trecut poartă numele Lanei Dumitru sau, după cum este mai cunoscută publicului larg, al Lanei Bălana, tânăra designer în vârstă de 27 de ani ce a făcut înconjurul lumii cu creaţiile sale prin intermediul blogurilor, publicaţiilor internaţionale şi colaborărilor cu mărci de renume.

    „La noi ceva devine trendy dacă este acceptat într-un fel de celelalte ţări. Când am început să folosesc motivele etno eram departe de business, a durat cinci ani până ca acestea să devină cool şi ca toată brandurile să le ceară, indiferent dacă acestea le plăceau sau nu“, spune Lana Dumitru, ale cărei creaţii au fost primite iniţial cu scepticism.

    După ce a publicat numeroase cărţi de poezie în copilărie şi în adolescenţă, şi-a expus manifestul artistic în două creaţii inedite: rochia Facebook, care a fost inclusă în 2012 în TrendHunter.com, şi rochia Etno, cu print digital ce ilustrează motive româneşti reinterpretate, digitizate, redesenate şi pixelizate, parte a colecţiei Romania Apparel, proiectul Lanei de absolvire a Universităţii de Arte din Bucureşti, din 2009. Au urmat o colecţie ce pune în plan central personajele cimitirului vesel din Săpânţa, dar şi operele lui Brâncuşi.

    Chiar dacă transformarea creaţiilor ei într-o afacere nu reprezintă o prioritate, spune că un pas important în această direcţie a fost colaborarea cu brandul Puma, câştigată în urma unui concurs de creativitate ca urmare a propunerii unui motiv tradiţional. Colaborările similare celor cu Puma au continuat să apară: un model digitalizat pentru o companie a mărcii de origine românească Dero, parte a Unilever, cât şi scaunul pentru Photoliu menţionat mai sus. Un alt mod prin care activitatea designerului român e remunerată este prin intermediul site-ului ei, unde, spre exemplu, un plic cu imprimeu etno stilizat costă 79 de euro, iar o jachetă, 349.

  • Românca de 27 de ani care a făcut înconjurul lumii cu creaţiile ei cu motive etno. Vinde pe toate continentele

    Greu de plasat stilistic, dar uşor de îndrăgit, un scaun pictat, din lemn, aduce în actualitate tradiţiile meşteşugăreşti româneşti printr-o broderie asemănătoare printurilor digitale“, descriu specialiştii de la The Wall Street Journal scaunul Lana realizat pentru brandul de mobilier Photoliu, ce se vindea la data publicării articolului cu 575 de dolari. Scaunul ce i-a determinat pe jurnaliştii de la The Wall Street Journal să vorbească despre meşteşugurile româneşti în toamna anului trecut poartă numele Lanei Dumitru sau, după cum este mai cunoscută publicului larg, al Lanei Bălana, tânăra designer în vârstă de 27 de ani ce a făcut înconjurul lumii cu creaţiile sale prin intermediul blogurilor, publicaţiilor internaţionale şi colaborărilor cu mărci de renume.

    „La noi ceva devine trendy dacă este acceptat într-un fel de celelalte ţări. Când am început să folosesc motivele etno eram departe de business, a durat cinci ani până ca acestea să devină cool şi ca toată brandurile să le ceară, indiferent dacă acestea le plăceau sau nu“, spune Lana Dumitru, ale cărei creaţii au fost primite iniţial cu scepticism.

    După ce a publicat numeroase cărţi de poezie în copilărie şi în adolescenţă, şi-a expus manifestul artistic în două creaţii inedite: rochia Facebook, care a fost inclusă în 2012 în TrendHunter.com, şi rochia Etno, cu print digital ce ilustrează motive româneşti reinterpretate, digitizate, redesenate şi pixelizate, parte a colecţiei Romania Apparel, proiectul Lanei de absolvire a Universităţii de Arte din Bucureşti, din 2009. Au urmat o colecţie ce pune în plan central personajele cimitirului vesel din Săpânţa, dar şi operele lui Brâncuşi.

    Chiar dacă transformarea creaţiilor ei într-o afacere nu reprezintă o prioritate, spune că un pas important în această direcţie a fost colaborarea cu brandul Puma, câştigată în urma unui concurs de creativitate ca urmare a propunerii unui motiv tradiţional. Colaborările similare celor cu Puma au continuat să apară: un model digitalizat pentru o companie a mărcii de origine românească Dero, parte a Unilever, cât şi scaunul pentru Photoliu menţionat mai sus. Un alt mod prin care activitatea designerului român e remunerată este prin intermediul site-ului ei, unde, spre exemplu, un plic cu imprimeu etno stilizat costă 79 de euro, iar o jachetă, 349.

  • Vrei să trăieşti mai mult? Iată cum ţi-ai putea prelungi viaţa cu cel puţin 2 ani

    10.000 de paşi în fiecare zi, pentru o viaţă mai sănătoasă. Un obiectiv care a vândut milioane de brăţări de fitness în întreaga lume. Dar se pare că dezvoltatorii acestor gadgeturi renunţă la cei 10.000 de paşi zilnic pentru monitorizarea cardiacă, plus multe alte date personalizate purtătorului, scrie The Wall Street Journal.

    Mio Global, companie cunoscută pentru dispozitivele sale care măsoară pulsul atleţilor, a dezvoltat o aplicaţie pentru smartphone (Personal Activity Intelligence) care interpretează activitatea cardiacă a purtătorului. Pentru a-şi menţine sănătatea, utilizatorul trebuie doar să-şi păstreze scorul Personal Activity Intelligence (PAI) la 100 în fiecare zi. Potrivit studiilor Mio, un individ şi-ar prelungi durata de viaţă cu cel puţin doi ani (10 ani pentru cei sub 50 de ani), dacă păstrează, în mod constant, scorul PAI-ului la 100 sau mai sus. 

    Tot ce trebuie să faci este să-ţi conectezi aplicaţia PAI de pe smartphone la o brăţară de fitness (Fuse, de pildă), iar atunci când activitatea cardiacă a purtătorului creşte şi scorul PAI face acelaşi lucru.

    De ce este  bun un scor PAI de 100 şi nu 10.000 de paşi?

    Acest număr a apărut în anii 60 în Japonia, parte a unei campanii de marketing, însă acest număr nu mai este relavant pentru activitatea omului modern, care-şi petrece majoritatea timpului aplecat deasupra unui calculator cu junk-food pe post de mâncare. În activitatea fizică este importantă creşterea numărului de bătăi pe minut a inimii, iar cei 10.000 de paşi nu fac asta (asta daca nu urci pe scări până la etajul 10 al unei clădiri).

    Aşadar softul PAI monitorizează activitatea cardiacă şi bazat pe asta se stabileşte acel scor. De exemplu, o plimbare de 6.000  paşi este echivalentul a 7 PAI, pe când un antrenament intens de 30 de minute înseamnă 56 PAI.

    Formula pentru PAI se bazează pe un studiu de durată (20 de ani) făcut în Norvegia la care au participat 60.000 de oameni şi ia în considerare vârsta, sexul, şi ritmul cardiac al fiecărei persoane în parte.
     

  • Yahoo va comanda patru seriale pentru a-şi dezvolta producţia video online

     Yahoo! nu doreşte să rămână fixat în formatul scurt, potrivit declaraţiilor făcute de trei surse, citate de prestigiosul cotidian economic, şi va produce patru seriale de comedie de câte zece episoade. Acestea vor avea o durată de o jumătate de oră şi vor fi realizate cu bugete de producţie cuprinse între 700.000 de dolari şi câteva milioane de dolari.

    CEO-ul grupului Yahoo!, Marissa Mayer, speră să poată să îşi prezinte cele patru proiecte pe 28 aprilie, la New Front, un eveniment de marketing organizat de acest grup american cu scopul de a atrage firme de publicitate.

    The Wall Street Journal anunţa săptămâna trecută că Yahoo! se afla în discuţii preliminare în vederea achiziţionării, cu 300 milioane de dolari, a serviciului video online News Distribution Networks, care l-ar ajuta să rivalizeze cu YouTube, filiala concurentului său Google.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro