Producător de tradiţie, cu peste 25 de ani de experienţă în producţia de tricotaje pentru companii precum Max Mara, compania românească Promar Textil îşi extinde activităţile prin deschiderea spălătoriei profesionale Kromatic Braşov. Astfel, compania îşi întregeşte oferta cu o întreagă gamă de servicii aferente privind închirierea, întreţinerea şi igienizarea textilelor hoteliere şi a echipamentelor de lucru pentru industrii variate, de la industria alimentară, la cea prelucrătoare şi sectorul medical sau hotelier, cu certificarea calităţii serviciilor şi respectarea celor mai stricte norme de igienă.
„Decizia de a intra pe piaţa spălătoriilor a fost determinată, cu precădere (…) de dorinţa de a valorifica experienţa noastră în producţia şi întreţinerea textilelor. După patru ani de cercetare-dezvoltare am reuşit să implementăm un sistem de management al textilelor râvnit de marile spălătorii europene cu tradiţie de peste 100 de ani”, a declarat Aurelian Moraru, director general Kromatic.
Proiectul a luat naştere în urma unei investiţii de 4,5 milioane de euro realizate în colaborare cu Innovation Norway, rezultând astfel una dintre cele mai inovatoare spălătorii din lume.
Unicitatea sa în Europa şi România este dată de integrarea tehnologiei RFID în sistemul logistic şi în întregul său lanţ valoric, fapt ce generează numeroase beneficii atât pentru client, cât şi pentru spălătorie. Sistemul RFID presupune identificarea textilelor hoteliere prin radio frecvenţă, generând servicii de o calitate superioară, trasabilitatea textilelor, inventarierea facilă şi corectă, prelungirea duratei de viaţă a textilelor, eliminarea furturilor şi nu numai.
“Beneficiile tehnologiei RFID sunt incontestabile: în mod normal, inventarul textilelor unui hotel de mărime medie presupune ca minim patru persoane să se implice în numărarea acestora o zi întreagă, rezultatul final fiind incert datorită oboselii şi a erorilor umane. Textilele care au microcip RFID sunt inventariate automat, eliminând erorile umane şi costul cu timpul şi cu personalul. Totodată, putem elimina chiar şi pierderile datorate furturilor”, a adăugat, de asemenea, Aurelian Moraru.
Întreagă informaţie referitoare la textile este la un click distanţă, disponibilă clientului pe platforma online dezvoltată de companie, ce oferă rapoarte precum Inventar activ, Spălări, Detectări antifurt, Uzură. Kromatic oferă spre închiriere o gamă variată de textile, de la lenjerie hotelieră, prosoape, halate, textile de restaurant, la uniforme de lucru şi cămăşi de business, producţie proprie.
În paralel sistemului RFID aplicat textilelor HoReCa, Kromatic a dezvoltat şi sistemul Barcode pentru echipamentele de lucru, care permite trasabilitatea uniformelor cu ajutorul codurilor de bară şi gestionarea acestora fără a necesita de la client o persoană dedicată cu predarea-preluarea acestora cum se procedează în mod tradiţional. Divizia de uniforme a companiei are o capacitate proprie de producţie a echipamentelor de lucru şi, astfel, flexibilitate în crearea colecţiilor de uniforme pentru clienţi.
Kromatic lucrează în acest moment cu hoteluri de 4-5 stele din România, precum Hilton, dar şi cu mai multe companii din sectorul medical şi din industrii precum cea alimentară, prelucrătoare, şi nu numai.
Sorina Plăcintă, acţionar al producătorului de textile Sorste şi fost ministru al tineretului şi sportului din partea PDL, spune că preţul de producţie al unei bluze se stabileşte în funcţie de numărul de minute necesare producţiei. “Preţul diferă în funcţie de numărul de minunte necesare realizării fiecărui produs. O bluză realizată pentru Gucci are nevoie de un număr mai mare de minute decât cea produsă pentru un retailer de masă.” În cazul unui retailer de lux, preţul produselor în magazine este de până la de zece ori mai mare decât la poarta fabricii, potrivit surselor din piaţă. Astfel, o bluză Gucci spre exemplu poate ajunge în magazin să coste câteva sute sau chiar mii de euro deoarece costului de producţie i se adaugă printre altele costul de transport, cel de amenajare a magazinului şi costul de pregătire a personalului specializat. Fabrica Sorste realizează la Focşani între 600.000 şi un milion de produse pe an. Clienţii companiei sunt atât branduri de lux, cât şi retaileri mass market. Sorina Plăcintă nu face public numele clienţilor însă, printre numele vehiculate anterior se numărau retaileri precum H&M, Levi Strauss, Max Mara şi casele de modă Kenzo şi Lacroix. “Exportăm 99% din ce producem. Hainele iau direcţia Europei, Americii, Japoniei şi Coreei. Nu lucrăm pentru piaţa internă decât MTM, made to measure (pe comandă – n.red.).” Producătorul de confecţii Sorste estimează pentru acest an venituri de 9 milioane de euro, aproape duble faţă de cele obţinute în 2012 şi de trei ori mai mari decât cele obţinute în 2011.
Până în preajma celui de-al doilea război mondial se considera că o lucrare trebuie să fie unică şi că obiectele produse în serie erau doar pentru mase, nu şi pentru artişti. Ulterior însă, concepţiile încep să se schimbe şi astfel încep să-şi facă loc în modă nu numai materiale cu imprimeuri deosebite aplicate manual, furnizate de designeri ca Ascher sau Wesley Simpson unor creatori de modă precum Dior sau Schiparelli, ci şi imprimeuri create de însuşi Henri Matisse pentru baticuri, de exemplu.
Şi alţi artişti celebri şi-au demonstrat măiestria, nu numai pe pânza tablourilor, ci şi pe eşarfe, baticuri sau rochii: printre ei se numără Dali, Chagall, Miro sau Picasso, scrie The Telegraph.
Pe hainele purtate de doamne şi domnişoare au ajuns până şi copertele şi desenele realizate pentru publicaţia The New Yorker de cunoscutul artist de origine română Saul Steinberg, idee care l-a inspirat şi pe discipolul său, Andy Warhol, să creeze imprimeuri pentru articole vestimentare.
În colecţiile de primvară/vară din acest an se remarcă o dorinţă a creatorilor de a ţine pasul cu era digitală, iar unii dintre ei ajung să includă imprimeuri fotografice în ţinutele create. Colecţia Zero+ a creatoarei de origine chiliană din New York, Maria Cornejo (foto sus), se remarcă prin imprimeuri abstracte în culori strălucitoare, care la origine nu au fost altceva decât fotografii făcute de ea la Musee du Quai Branly din Paris, ori unele făcute cu telefonul în timpul unei excursii prin Strâmtoarea Bosfor. Creatoarea foloseşte fotografiile drept sursă de inspiraţie pentru culori şi modele pe care să le transpună în articole de vestimentaţie.
La rândul său, Bruno Basso de la casa londoneză Basso & Brooke a profitat de o excursie în Siberia unde a fotografiat ape, păduri şi cer, apoi a modificat culorile fotografiilor cu unele ce amintesc de regiuni tropicale, iar partenerul său de creaţie, Christopher Brooke, le-a transformat în piese vestimentare.
Alţi creatori păstrează neschimbate imaginile, aşa cum este cazul designerului belgian Dries Van Noten. El a remarcat nişte fotografii la un festival de modă şi fotografie, a ales câteva dintre ele cu peisaje nocturne şi le-a reprodus întocmai pe rochiile şi tricourile create pentru acest sezon.
Aproximativ 58.000 de persoane cu activitate in industria
textila si-au pierdut locurile de munca in 2009, potrivit lui
Grapini. Astfel, la sfarsitul anului trecut in sectorul textilelor
lucrau 230.000 de persoane.
“Nu mai vedem pe nimeni care sa vrea sa infiinteze o societate
de profil, nici macar microintreprinderi. Circa 50.000-60.000
salariati vor ramane fara locuri de munca in conditiile in care
piata nu se va redresa. Ne asteptam la un semestru al doilea si mai
prost decat primul, in care cat de cat a mai existat incredere dupa
incheierea acordului cu Fondul Monetar International. In cel de-al
doilea semestru vor fi si mai multe incertitudini”, a declarat
pentru MEDIAFAX Maria Grapini, presedinte al Consiliului de
Administratie (CA) al producatorului de profil Pasmatex.
Motivele invocate in anii trecuti de companie s-au invartit in
jurul cererii scazute de lenjerie la nivel european, dar mai ales a
“invaziei” Chinei pe piata productiei de textile. Din 2004, anul
“de glorie al producatorilor romani, care au dat brandul propriu pe
contracte pentru retaileri importanti ca H&M, Hugo Boss sau
C&A, afacerile au inceput sa scada dramatic in industria
textila.
“Direct sau indirect, criza financiara internationala afecteaza pe toata lumea”, reflecteaza Joseph Seroussi, un sudanez care face afaceri in Romania de mai bine de 40 de ani, la gandul ca, in mai putin de o luna, comenzile de lohn i-au scazut cu cel putin 20%. “Acum impactul pare mic, dar se va simti serios prin somaj si mai putin export”, continua proprietarul J&R Enterprises, companie de confectii pe care a infiintat-o in 1990 si care exporta 95% din productie.
Concret, cele trei fabrici ale J&R – Ikos Conf si Norada din Odorheiul Secuiesc si Serconf din Botosani – vor lucra acum 800.000 de costume, fata de un milion, cat era comanda initiala a clientilor externi, plus inca 1,2 milioane de perechi de pantaloni, cu 800 de bucati mai putin decat anul trecut. “Este prima data cand colaboratorii diminueaza cantitatile. De obicei voiau mai mult”, subliniaza Seroussi, explicand ca actuala criza financiara vine pe fondul celei a materiilor prime, a scumpirii utilitatilor si a invaziei de produse ieftine din Asia. Numai ca pana acum nu se punea problema ca n-ar avea pentru cine sa produca, ci mai degraba ca nu avea suficienti angajati care sa lucreze in fabrici. Acum, fabricile folosesc doar 40% din capacitatile de productie, iar numarul de angajati a scazut pana la 5.900, avand in vedere ca in ultimii doi ani au plecat de la fabricile J&R Enterprises in jur de 2.000 de angajati, conform lui Seroussi. Prin urmare, si incasarile grupului au scazut cu aproape 40% in ultimii patru ani, ajungand anul trecut la circa 42 de milioane de euro, potrivit datelor de la Ministerul Finantelor.
Privind retrospectiv, lipsa fortei de munca ramane cea mai mare problema din industrie, pe care o recunosc toti producatorii. Cifrele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS) arata ca, de doi ani incoace, productia industriala a scazut cu circa 26% si aproape 80.000 de salariati au fost trecuti pe lista disponibilizarilor sau au plecat de buna voie. “Paradoxal, contextul economic actual va avea si un efect pozitiv, in sensul stabilizarii personalului, din cauza ca s-au inchis multe din fabrici, in special cu actionariat strain, orientate strict pe export. Iar angajari nu mai face nimeni”, arata Sorin Chiriac, directorul general al producatorul de confectii Caremil Roman. Una din fabricile inchise recent din lipsa de comenzi este Toscano din Turda, care lucra lunar peste 10.000 de perechi de incaltaminte destinate exportului, in special in Italia. Toti cei 105 angajati au fost disponibilizati.
Caremil, o companie care directioneaza la export 90% din productia lunara de 70.000 de articole de confectii (bluze, fuste, pantaloni sau rochii), se numara printre primele afectate de restrangerea comenzilor. “Cantitatile au scazut cu 20% in februarie si martie si la jumatate in lunile octombrie si noiembrie. Prin urmare nu am mai avut nici comenzi pentru firmele care subcontractau de la noi”, spune Sorin Chiriac, explicand ca in aceste conditii fabrica a trebuit sa lucreze pentru piata interna intr-un procent mai mare decat de obicei. Caremil detine marca Senso, pe care o vinde prin 15 magazine proprii. “Incercam sa castigam aici o cota cat mai mare de piata”, sustine Chiriac, care intentioneaza sa mai deschida inca doua magazine pana la sfarsitul anului in curs si sa le relocheze pe cele care nu au traficul si vanzarile asteptate. Cand vine vorba de noi magazine in 2009, Chiriac nu se lanseaza insa in estimari. “Greu de spus ce si cum din cauza dificultatilor de finantare. Strict din surse proprii nu putem deschide mai mult de trei magazine”, recunoaste directorul Caremil. Revenind la vanzarile pe pietele externe, Chiriac se linisteste la gandul ca “in decembrie si ianuarie suntem acoperiti suta la suta. Este pentru prima data in cei 12 ani de functionare cand vom lucra la capacitate maxima”.
Compania, care a inregistrat in primele noua luni ale anului in curs afaceri de 2,6 milioane de euro, este controlata in procent de 50% de Bogdan Toporas Pitigoi, restul actiunilor fiind impartite in mod egal intre sotii Sorin si Cristina Chiriac. Cei trei parteneri detin impreuna si fabrica de tricotaje Smirodava, care produce lunar 30.000 de pulovere, jachete, veste sau compleuri, pe care le exporta tot in procent de 90%. Comenzile de tricotaje au scazut cu circa 30%, ca urmare si a cresterilor de preturi pe care a trebuit sa le opereze compania “din cauza majorarii salariului minim si a scumpirii utilitatilor”, motiveaza managerul. In primele noua luni din 2008, fabrica de tricotaje a rulat 1,8 milioane de euro.
Cel putin cateva luni de acum incolo vor avea de lucru si cei 2.200 de angajati care lucreaza la Braiconf Braila, asigura directorul general Anca Nisioi. Compania exporta 80% din productia lunara de 250-300.000 de camasi barbatesti si bluze de dama in Germania, Franta, Danemarca, Suedia sau Italia, iar restul productiei este vanduta in tara printr-o retea de 16 magazine administrate direct de Braiconf. “In strainatate, vanzarile de imbracaminte au scazut. Ne asteptam si noi sa avem surprize de genul acesta”, admite Nisioi, precizand ca deja unul din clientii externi
si-a redus cu 80% cantitatea comandata initial. Braiconf, care lucreaza lohn pentru peste 20 de companii externe, si-a bugetat afaceri de circa 13,6 mil. euro pentru 2008. Chiar daca sustine ca nu i-au scazut comenzile de la clientii straini, Laszlo Dobra, directorul Secuiana, cel mai mare producator de pantaloni din tara, se declara convins ca acoperirea pietei interne poate contrabalansa regresul pietei de exporturi. Cei 700 de angajati ai fabricii Secuiana produc lunar 65-70.000 de perechi de pantaloni. Pentru 2008, compania, care exporta 80% din productie, are semnate contracte de lohn de 4,5 milioane de euro. Piata interna a ajuns sa detina in prezent putin peste jumatate din totalul vanzarilor Secuiana, care anul trecut au ajuns la 6,7 milioane de euro.
"Din Ghencea mergeti spre Domnesti, treceti bariera si faceti la stanga. La vreo 300 de metri, pe partea dreapta, este o cladire maro. Acolo ne gasiti”, indica Olivera Mihet, fondatoare si director comercial al lantului de magazine House of Art, locul intalnirii cu BUSINESS Magazin. “Cresterea afacerii ne-a impins sa trecem la investitii intr-un sediu mai mare. Aveam nevoie sa fim toti la un loc pentru ca eram prea imprastiati: aveam birourile la Unirea, depozitele erau la Flaros, in spatiu inchiriat”, explica Mihet facand referire la investitia de patru milioane de euro pentru constructia noului sediu din Clinceni, care se intinde pe o suprafata de aproape 8.000 de metri patrati.
In plin proces de mutare, cladirea cu trei etaje este ocupata acum de mai mult de 100 de angajati din departamentele de contabilitate, logistica, resurse umane si IT. Totodata, noul sediu gazduieste si depozitele de marfa plus o sectie de productie pentru serii scurte. In ziua interviului, Olivera Mihet si sora geamana a acesteia, Daniela Ciucilovici Berciu, erau pe ultima suta de metri cu amenajarea biroului din care vor coordona activitatea, acum integrata, a companiei pe care au fondat-o in urma cu 14 ani, impreuna cu Doru Florin Mihet, sotul Oliverei, si Ionel Petruta, varul acestuia din Alba Iulia.
Afacerea lor de familie – Staff Collection – a ajuns anul trecut la 21,6 milioane de euro, suma obtinuta doar din productia si comercializarea de confectii. Unul dintre principalii comercianti de imbracaminte din Romania, Staff Collection are in plan pentru urmatorii zece ani, potrivit celor doua gemene, extinderea retelei de magazine in toata Europa Centrala si de Est. Prima piata noua pe lista: Republica Moldova. Un magazin House of Art va fi deschis, in toamna, in Shopping Moldova din Chisinau, pe o suprafata de aproape 500 de metri patrati, in urma unei investitii de circa 100.000 de euro.
“Va fi primul dintr-o retea de peste zece magazine pe care urmeaza sa le deschidem acolo in urmatoarea perioada”, anunta Olivera Mihet. In paralel, compania continua politica agresiva de extindere a lantului House of Art si in tara. Planurile Staff Collection pentru urmatoarele patru luni ale anului in curs vizeaza deschiderea a inca trei magazine, cu suprafete intre 650 si 740 de metri patrati – la Pitesti (Magazin Trivale), Tulcea (Coral Plaza) si Turda (Retail Park), pe langa cele 60 detinute.
In urma extinderii retelei de retail, afacerile companiei vor creste pana la 28 de milioane de euro in acest an. Previziunile pentru cresterile vanzarilor in retea, creionate la inceputul acestui an, sunt in grafic, conform oficialilor, Staff Collection inregistrand vanzari de 13 milioane de euro in primul semestru din 2008. Datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2007, Staff Collection a avut un profit net de aproape un milion de euro, adica 5% din veniturile totale realizate anul trecut.
Mai departe, una dintre principalele probleme pentru care actionarii cauta in acest moment solutii este dublarea capacitatii de productie, astfel incat lantul de magazine sa aiba suficienta marfa pentru a sustine ritmul anual de crestere de circa 25%. Desi nu exclude nici varianta preluarii unei fabrici locale, Olivera Mihet spune ca mai intai vor fi valorificate spatiile existente. Compania detine trei fabrici, in Alba Iulia (1.500 mp), Cugir (1.500 mp) si Blaj (500 mp), unde cei 1.000 de angajati produc, lunar, circa 200.000 de articole de vestimentatie.
“Lucram numai pentru noi. Forta firmei consta in faptul ca scoatem cate 50 de modele noi lunar, fara sa asteptam schimbarea de sezon. Am crescut deja capacitatea de productie cu o mica sectie de 50 de angajati in noul sediu. La Blaj, de asemenea, suntem in extindere”, spune directorul comercial. Mai mult, in timp ce majoritatea fi rmelor romanesti de confectii lucreaza in principal pentru branduri occidentale, Staff Collection face exact invers: inchiriaza comenzi altor fabrici din Asia si Europa.
Valoarea contractelor de productie in lohn cu firme straine este diferita de la sezon la sezon. “Am contractat comenzi de 500.00 de euro, dar au fost si contracte de doua milioane de euro. Lucram afara strict anumite grupe de marfuri. Facem produsele de baza, in general”, tine sa precizeze Mihet.
Cum a ajuns insa Staff Collection sa administreze cea mai mare retea de magazine de confectii din tara? “Povestea de inceput a House of Art este legata de festivalul de moda de la Baden-Baden din Germania, unde am avut ocazia sa ne imprietenim cu cativa creatori din domeniu”, isi aminteste Olivera Mihet cum a fost infiintata firma in 1994.
Domeniul le era deja cunoscut celor doua gemene, care cu trei ani inainte au deschis prima lor firma, Flagrance, care avea activitate tot in productia si comertul de confectii. “La inceput lucram la alt nivel. Articolele erau confectionate intr-un mic atelier si vandute apoi catre diverse magazine”, completeaza Daniela Ciucilovici. Dupa trei ani, impreuna cu Doru Florin Mihet si varul lui, Ionel Petruta, au infiintat Staff Collection.
“Varul nostru din Alba a preluat partea de productie si a dezvoltat-o acolo, iar noi ne-am ocupat aici de distributie, design, desfacere”, precizeaza Olivera Mihet. Daca House of Art a ajuns cel mai mare lant de magazine romanesc, putini stiu ca actionarii Staff Collection sunt implicati si in dezvoltarea altor branduri de magazine.
Este cazul Fox, care se adreseaza segmentului tanar al pietei, administrat prin firma Corssa. Reteaua de 31 de magazine Fox va fi completata cu inca sapte pana la sfarsitul anului. Interesant este ca aceeasi firma opereaza si retelele Levi’s (24 de magazine), Fornarina (1), Docker’s (1), linia de cosmetice Laline (2) si brandul de accesorii si pantofi Playboy (1). Potrivit datelor raportate la Ministerul Finantelor, anul trecut Corssa a generat afaceri de 9,3 milioane de euro inregistrand un profit net de 1,4 milioane de euro, ceea ce inseamna 15% din cifra de afaceri realizata.
Rezultatele financiare arata ca cele doua surori au inteles ca retetele care se aplica in cazul brandului dezvoltat de ele se pot aplica cu succes si in cazul altor francize internationale. In total, productia si retailul pe cele doua firme – Staff Collection si Corssa – insumeaza circa 3.000 de angajati, dintre care 1.200 lucreaza doar pentru Staff Collection. Consultantii din domeniul comertului de produse textile spun ca rezultatele de pana acum ale Staff Collection si ale altor branduri locale confirma faptul ca acestea pot face fata cu succes avalansei de marci straine intrate pe piata locala prin francize sau prin investitie directa.
Olivera Mihet crede ca singurul mod in care firmele interne pot rezista in fata concurentei internationale este sa faca investitii serioase in dezvoltarea productiei si a marcii proprii. Conform Mariei Grapini, presedintele Federatiei Patronale a Industriei Usoare, in tara sunt aproape 6.000 de firme de confectii, din care doar aproximativ 400 de companii detin branduri proprii, care insa sunt putin cunoscute in afara Romaniei.
Cel mai bun exemplu in acest sens, in industria textila, l-au dat clujenii de la Jolidon, care acum au nu doar o retea de 80 de magazine in Romania, dar au reusit sa-si exporte marca, avand 48 de magazine si filiale in Ungaria, Franta si Italia. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 de milioane de euro, restul reprezentand vanzarile pe pietele externe.
Compania, care are in total in portofoliu noua branduri de lenjerie (Jolidon, Prelude, Argos, Infiore, Chiaro di Luna, Lilly, Eclizia si Kelitha) si doua marci de confectii (Flacara si Falla), ia in considerare si intrarea pe piata de confectii cu magazine sub brandul Falla. Compania are deja doua spatii de vanzare, la Cluj si la Brasov. De altfel, extinderea retelelor proprii pe alte piete din regiune este singura cale prin care poate fi asigurata cresterea companiilor locale odata ce piata romaneasca va fi acoperita.
Pana atunci, Olivera Mihet spune ca, in ciuda concurentei tot mai mari, vanzarile vor creste in continuare, in special gratie fidelizarii clientilor fata de brand. Pe acest avantaj mizeaza acum si in lupta cu concurenti internationali, ca Peek & Cloppenburg, Steilmann, Zara, New Yorker, Takko sau Mango sau comercianti autohtoni precum TinaR, Guara, Nichi sau Dinasty. Si tot pe acelasi atu ar urma sa se bazeze si dupa intrarea noilor retele straine: elvetienii de la Charles Vogele au anuntat deja ca deschid cinci magazine pana la sfarsitul acestui an, obiectivul final fiind de peste 50 de magazine in Romania.
Totodata, si-au confirmat sosirea pe piata in 2009 si olandezii de la C&A, care opereaza peste 1.000 de magazine si ruleaza afaceri de circa sase miliarde de euro. Si conceptul elvetienilor si cel al olandezilor propun acelasi mix de produse de vestimentatie ca Staff Collection. “Acum e competitie adevarata si o simtim si noi. Vom vedea in timp cum evolueaza piata si cum si cat se vor vinde brandurile straine. Noi vom tine pasul cu dezvoltarea lor”, conchide Olivera Mihet.
“Viitorul Secuiana este in comert”, enunta Laszlo Dobra perspectiva firmei de confectii din Targu-Secuiesc, care ani de zile a lucrat doar lohn sub etichete precum Baumler, Bruno sau Vanilla.
Pana acum patru ani, Secuiana exporta peste 95% din productie, insa cifra a scazut intre timp pana la 88%. In ceea ce priveste cifra de afaceri, piata interna detine acum putin peste jumatate din totalul vanzarilor Secuiana, care anul trecut au ajuns la 6,7 milioane de euro.
Cum a ajuns compania sa schimbe zona de interes si sa se concentreze pe piata interna? Explicatia tine in primul rand de rentabilitatea pierduta a productiei in sistem lohn; viata fabricilor de profil, si asa destul de grea din cauza scumpirii utilitatilor, a aprecierii leului si a invaziei produselor asiatice, mai are de trecut un prag: criza de forta de munca. In fiecare an, din fabricile Secuiana pleaca in jur de 70-80 de angajati, din care doar jumatate sunt supliniti prin noi angajari, tine sa precizeze directorul Dobra, care recunoaste ca si productia s-a redus pana la 3.500 de perechi de pantaloni pe zi, de doua ori mai putine decat in urma cu patru ani.
Contractele de lohn au scazut de la 7,4 mil. euro in 2005 la 6,8 mil. in 2006, pentru ca anul trecut valoarea sa scada si mai mult, pana la 3,6 mil. euro. Confectia Targu-Secuiesc (actuala Secuiana), fabrica infiintata in 1968, avea la inceputul anilor ’90 circa 1.600 de angajati si lucra numai export pentru pietele din Europa de Vest si America de Nord. “Am fost intre cele 23 de societati care au luat parte la acea privatizare de proba, inainte sa se infiinteze Fondurile Proprietatii de Stat”, afirma Laszlo Dobra, care adauga ca atunci conducerea si angajatii fabricii au cumparat intregul pachet de actiuni al fabricii.
Dupa privatizare “am luat avant ca o racheta. Anual am investit peste un milion de marci germane in modernizari”, spune directorul Secuiana. Actionarii au mai dezvoltat, intre timp, alte trei afaceri, doua de productie – Seconf Covasna (100% lohn de confectii pentru femei) si S’mode (100% lohn de confectii pentru barbati) – care anul trecut au generat afaceri de cinci milioane de euro, precum si firma de transport Secuiana Trans, care a realizat in 2007 afaceri de 1,8 mil. euro.
Dezvoltarea grupului s-a oprit insa in 2004, odata ce a inceput aprecierea monedei nationale. “Intr-o jumatate de an am pierdut cam 25% din competitivitate. Atunci au inceput problemele noastre”, aminteste Dobra. Dupa ce Secuiana a lucrat cateva luni in pierdere, prima masura luata a fost sa renegocieze cu fiecare client in parte contractele de lohn. “Ne-au ramas numai clientii care au serii scurte, modele complicate, vor calitate si platesc mai bine”, precizeaza Laszlo Dobra, explicand ca restructurarea activitatii companiei a redus de atunci si pana acum productia cu circa 60%.
In acest context, Dobra a inteles ca viitorul nu este in productie, ci in marca proprie. In 2004, Secuiana avea doua magazine, unul in Targu-Secuiesc si unul la Constanta. Acum, retelele proprii de retail si de distributie aduc 52% din totalul vanzarilor Secuiana. “Vrem sa ajungem anul acesta la o contributie de 58-60% a retailului”, anunta Dobra, precizand ca asteapta si vanzari mai mari cu circa 13% decat anul trecut, pana la 8,5 milioane de euro, numai pentru Secuiana.
Cu 26 de magazine proprii in retea si cinci francize, planurile Secuiana pentru 2008 vizeaza deschiderea a inca 10-14 magazine, in special in galeriile marilor hipermarketuri. Investitiile bugetate ajung la doua milioane de euro, in conditiile in care costurile deschiderii unui magazin de 60-80 mp depasesc 150.000 de euro. “Clientii nostri nu cumpara din mall-uri. Am avut opt magazine in centre comerciale de acest tip, dar le-am inchis pentru ca nu erau profitabile”, motiveaza Dobra de ce prefera sa se extinda odata cu marile lanturi de hipermarketuri.
Dezvoltarea brandului Adam’s face parte din strategia Secuiana de a convinge piata interna: “In cinci sau zece ani nu vom mai putea produce nici macar pentru magazinele noastre”. Deocamdata insa, evolutia Secuiana urmeaza tabloul economic al industriei usoare, caracterizat in ultima vreme de declin. In tara sunt aproape 6.000 de firme de confectii, din care doar aproximativ 400 de companii detin branduri proprii, care sunt insa putin cunoscute in afara Romaniei, conform Mariei Grapini, presedintele Federatiei Patronale a Industriei Usoare.
Printre firmele care deja exporta marca proprie sunt Jolidon, ID Sarrieri sau Braiconf Braila. Recastigarea pietei interne, care in prezent este acoperita in proportie de 50% de importuri, poate contrabalansa regresul pietei de exporturi, crede Mircea Vasiu, brand manager al firmei Mondostar din Sibiu. Compania, care exporta peste 80% din productie in Germania si Elvetia, are doua marci – Boulevard si Status – pe care le vinde prin sapte magazine proprii, plus alte 35-40 de puncte de vanzare independente. Slovenii si croatii pot achizitiona deja brandul Boulevard in propria tara “iar anul acesta am intrat si in Rusia”, spune Vasiu. Valoarea primului export in Moscova a fost de circa 100.000 euro.
Mondostar a realizat anul trecut afaceri de 3,1 mil. euro, contributia retailului ajungand la 28% din total. Previziunile pentru cresterile vanzarilor in reteaua magazinelor Boulevard, creionate la inceputul acestui an, au fost deja depasite cu 25% in primul trimestru din 2008, spune Vasiu. “In primele trei luni am vandut de aproape un milion de euro, dublu decat ne-a asteptat”, spune brand managerul, estimand ca Mondostar va inchia anul cu afaceri de aproape patru milione de euro. Mircea Vasiu se arata optimist in privinta potentialului pietei interne, dar nu intentioneaza sa renunte la activitatea de lohn, “atat timp cat pentru noi va ramane profitabila”.
Directorul Secuiana se arata sceptic in privinta unei posibile rentabilitati a lohn-ului, luand in considerare cresterea salariilor si a costului utilitatilor. Costurile confectiilor produse in Romania nu vor face decat sa creasca deci, ceea ce va afecta competitivitatea, spune el. “Lohn-ul nu mai este o solutie pe termen lung. Doar nivelul calitatii mai e in favoarea noastra”, considera Laszlo Dobra, care spera ca in doi ani Secuiana sa faca primul pas peste granite, cu brandul propriu insa, nu cu contracte de lohn. “Probabil ca vom merge paralel cu unul din cele doua lanturi de hipermarketuri – Carrefour sau Auchan – si in niciun caz spre Vest, ci spre Est, spre Moldova si Ucraina.”
