Studii anterioare au arătat că până la 60% dintre fumătorii care doresc să renunţe la acest obicei ajung să fumeze din nou în prima săptămână după ce se decid să nu mai fumeze.
Cercetătorii spun că măsurarea timpului în care organismul fiecărei persoane descompune nicotina ar putea creşte şansele de succes în ceea ce priveşte renunţarea la fumat, dar alţi experţi consideră că trebuie luat în calcul şi raportul dintre costul şi eficienţa acestor noi teste sangvine.
Nicotina este substanţa din ţigări care dă cea mai mare dependenţă, iar fumătorii au nevoie de mai multă de fiecare dată când nivelul de nicotină din organism scade, ceea ce îi face să fumeze mai mult. Dar organismul fiecărei persoane descompune nicotina la rate diferite.
Unii cercetători susţin că oamenii al căror organism procesează nicotina mai repede simt nevoie de a fuma mai multe ţigări şi ajung să le fie mai greu să renunţe la fumat.
În acest studiu, cercetătorii de la Universitatea Pennsylvania din Statele Unite ale Americii au înscris 1.240 de persoane în diferite programe de renunţare la fumat.
Oamenii de ştiinţă au analizat sângele fiecărui voluntar pentru a vedea dacă nicotina este descompusă într-un ritm normal sau mai încet.
Subiecţii studiului au primit fie un plasture cu nicotină, fie un medicament denumit vareniclină, fie un placebo.
Vareniclina este un medicament care nu conţine nicotină, disponibil pe bază de reţetă. Doctorii trebuie să evalueze potenţialele sale efecte secundare, incluzând riscul de depresie şi suicid, ţinând cont de daunele provocate de continuarea fumatului.
Totodată, pe parcursul cercetării, toţi voluntarii au avut acces la consiliere comportamentală.
Cercetătorii au descoperit că oamenii al căror organism descompune nicotina la o rată normală au o şansă mai mare de a se lăsa de fumat folosind medicamentul vareniclină decât cei care folosesc plasturi cu înlocuitori de nicotină.
Totuşi, voluntarii al căror organism descompune nicotina mai încet au avut rate de succes similare, indiferent de metoda de renunţare la fumat folosită, dar au raportat mai multe efecte secundare în cazul utilizării medicamentului vareniclină.
“Dacă aceste teste ar fi utilizate, oamenii ar putea avea o şansă mai mare să renunţe la fumat”, a declarat profesoara Caryn Lerman, implicată în realizarea studiului.
“Pentru unii oameni, care metabolizează în mod normal nicotina, şansa de succes ar putea fi scăzută dacă folosesc plasturi, dar s-ar putea dubla dacă ar folosi pastilele de vareniclină, în timp ce pentru o treime din populaţie, care descompune nicotina mai încet, plasturii, care sunt mai ieftini, ar putea fi o soluţie mai bună”, a spus Caryn Lerman.
Teste sangvine pentru a verifica viteza de descompunere a nicotinei sunt folosite în prezent în laboratoarele de cercetare, dar savanţii spun că ar putea fi dezvoltate cu uşurinţă pentru utilizare pe scară largă.
“Rezultatele sunt un important progres ştiinţific. Dacă vor putea fi obţinute din nou, în studii similare, ar putea duce la o schimbare a practicilor medicale. Dar sunt încă răspunsuri pe care nu le avem. Raportul eficienţă-preţ al acestor teste trebuie luat în calcul”, a spus profesorul Neil Davies, de la Universitatea din Bristol, care nu a fost implicat în această cercetare.
“Ştim că rata de de succes pentru un an în cazul în care oamenii încearcă să renunţe la fumat fără ajutor este de circa 4%. Modalitatea de a reuşi este să continue să încerce. Este ca şi cum ai da cu zarul, dacă continui, la un moment dat vei reuşi, dar dacă te opreşti, vei eşua”, a spus profesorul Robert West, de la University College din Londra.