BusinessMagazin

Tag: Terpia Cluj

  • Dragoş Damian, Terpia Cluj: An şi decada de vis pentru prietenii mei din industrie. Vânzările de medicamente cresc în 2025 cu 10% până la 37,5 miliarde de lei. Vânzările de medicamente s-au triplat în ultimii 10 ani. Iar România este tot la coada clasamentelor de sănătate

    Luni, 2 februarie, vor fi date publicităţii datele din 2025 privind evoluţia vânzărilor de medicamente. Vă las în suspans dar dau un indiciu, uitaţi-vă la spitale, volumele se prăbuşesc.

    Prietenii mei din industrie au obţinut absolut tot ce şi-au dorit în 2025. Creştere exponenţială a vânzărilor, introducerea pe lista de compensate a 80 de medicamente noi – în numai 8 luni, un record absolut, blocarea accesului la generice şi biosimilare – cu rivaroxaban cel mai nou exemplu şi înjumătăţirea IMCA – industria lucrează peste tot în lume cu marje de profit de 25-30% dar în Romania îi merge atât de rău încât plăteşte IMCA.

    Cu toate astea prietenii mei din industrie vor mai mult, îl bodogănesc, îl insultă şi îl pârăsc pe Premierul Ilie Bolojan ori de câte ori au ocazia. Şi, pentru orice eventualitate, prietenii mei din industrie au lansat şi o telenovelă despre cum am eu o ”influenţă nefastă” asupra premierului.

    Dacă ”influenţă nefastă” înseamnă cele enumerate mai sus, atunci imaginaţi-vă cum ar fi fost daca aş fi avut o ”influenţă fastă” …

    Prietenii mei din industrie, cu acces nelimitat la lideri de decizie politică, la asociaţii de pacienţi, la consultanţi internaţionali, la ambasade şi la canale media, au să repete aceeaşi placă, ce-i drept frumos ilustrată prin prezentări făcute de AI. Că cifrele nu reflectă veniturile reale, că românii aşteptă mult după medicamente noi, că accesul la diagnostic şi tratament este limitat, că se cheltuie puţin pe medicamente per capita, că lipseşte educaţia medicală, că sănătatea este o investiţie, nu un cost, etc, etc, etc.

    După care urmează laudele, ”investiţii pe plan local” – atenţie, sumele plătite pentru studii clinice nu sunt investiţii sau ”aportul la PIB” – atenţie, făcut cu adâncirea deficitului de balanţă comerciala şi fără raportare de profituri, de vreme ce au fost obligaţi să plătească IMCA.

    Păcat că prietenii mei din industrie nu vorbesc cu acelaşi patos despre exporturile paralele, despre frauda care nu se mai termină cu reţetele scumpe, despre blocarea intrării în uz a medicamentelor generice şi biosimilare, despre mizeria din concediile medicale sau despre scutirile de la plata contribuţiei de sănătate pe care le-au avut ani de zile unii băieţi deştepţi.  

    De ce cresc vânzările de medicamente? Pentru că nu există nici un sistem de screening condiţionat, profilaxie, reguli şi ţinte de reducere a incidenţei bolilor grave. Nu intram în amănunte tehnice, dar fiţi atenţi aici cum se face.   

    Australia este pe cale să devină prima ţară din lume care va elimina această boală ca problemă de sănătate publică. Incidenţa actuală a scăzut la 6,3 cazuri la 100.000 de persoane în 2021. Strategia de succes se datorează Programului Naţional de Screening (bazat pe teste HPV la fiecare 5 ani) şi programului de vaccinare HPV gratuită pentru fete şi băieţi, început în 2007. 

    România – continuă să aibă cea mai mare povară a cancerului de col uterin din Uniunea Europeană, situându-se pe primul loc atât la incidenţă, cât şi la mortalitate, conform celor mai recente date şi rapoarte Profil de ţară privind cancerul (OECD 2025).

    România are o incidenţă de aproximativ 33 la 100.000 de femei, fiind pe primul loc în UE la mortalitate. 

    O scădere a incidentei cancerului de col uterin prin screening condiţionat, profilaxie, reguli şi ţinte ar însemna scăderea dramatică a vânzărilor de medicamente, ori prietenii mei din industrie nu  doresc asta.

    Prietenii mei din industrie sunt stresaţi rău că Premierul Ilie Bolojan şi alţi premieri care vor urma vor face ordine încet–încet în piaţa asta de 37,5 miliarde de lei.

    10 ani, 2015 – 2025. Peste 500 de miliarde de lei plătiţi la contribuţia de sănătate – 10% din salariu, peste 400 de medicamente noi compensate, peste 25 de miliarde de lei în plus plătiţi din bani publici pentru medicamente.

    Şi România continua să fie la coada tuturor clasamentelor de sănătate.

    Pe voi nu vă inervează chestiile astea?

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj, consilier al premierului Bolojan: Stimaţi Judecători de la Curtea Constituţionala, vă rog respectuos să lăsaţi reformele lui Ilie Bolojan să continue. În absenţa lor ne aşteaptă o boală lungă urmată de o moarte sigură

    Cred că toţi cei care mă cataloghează drept moş comunist, obsedat de fabrici, uzine şi combinate, vor spune că am depăşit orice limita imaginabilă. Adică, chiar şi pentru un ardelean naiv şi încet la minte, este prea mult să se apuce să roage Judecătorii de la Curtea Constituţională să decidă într-o anume manieră sau în alta. Dar am fost crescut de bunici, ei mi-au spus dintotdeauna că preotul, judecătorul, doctorul şi profesorul sunt minţile luminate ale comunităţii, că întreaga comunitate a făcut eforturi să-i ţină la scoală şi că acum comunitatea aşteaptă ca cei patru stâlpi ai intelectualităţii să aducă pace şi prosperitate în comunitate.

    De aceea, Stimaţi Judecători de la Curtea Constituţională, îmi permit aceasta adresare, dar nu numai pentru că sunt un ardelean naiv şi încet la minte, ci şi pentru că sunt un contribuabil important la bugetul de stat, plătesc lună de lună toate taxele, impozitele şi contribuţiile, partea mea de care este nevoie ca România să aibă pace şi prosperitate.

    Stimaţi Judecători de la Curtea Constituţională, va rog să îmi permiteţi sa va explic foarte pe scurt, în limbaj simplu, de ce s-a ajuns să fie nevoie de reforme dure în România.  

    Românii din sectoarele bugetare au primit salarii crescute, pensii crescute, indemnizaţii, beneficii, burse, stimulente, sponsorizări, indexări, sporuri, ajutoare, bonusuri, concedii speciale, vouchere şi alte astfel de pomeni date fără noimă în stânga şi în dreapta, fără a exista bani, fără o analiză de impact şi pe criterii clientelare.

    Românii din sectoarele din mediul privat au primit scutiri, facilitaţi, ajutoare, amnistii şi alte astfel de pomeni date fără noimă în stânga şi în dreapta, fără a exista bani, fără o analiză de impact şi pe criterii clientelare.

    Stimaţi Judecători de la Curtea Constituţională, banii pentru creşterile de salarii, creşterile de pensii, alocaţii, indemnizaţii, beneficii, burse, stimulente, sponsorizări, indexări, sporuri, ajutoare, bonusuri, concedii speciale plătite, vouchere, banii pentru scutiri, facilitaţi, ajutoare, amnistii, vin de la vreo patru-cinci milioane de români, angajaţi şi angajatori, harnici şi cinstiţi, care muncesc şi îşi plătesc toate taxele, impozitele şi contribuţiile.

    Nu pot vreo patru-cinci milioane de români, angajaţi şi angajatori, harnici şi cinstiţi, care muncesc şi îşi plătesc toate taxele, impozitele şi contribuţiile, să ţină în spate toate creşterile de salarii, creşterile de pensii, alocaţiile, indemnizaţiile, beneficiile, bursele, stimulentele, sponsorizările, indexările, sporurile, ajutoarele, bonusurile, concediile speciale plătite, voucherele.

    Nu pot să ţină în spate toate scutirile, facilităţile, ajutoarele, amnistiile.

    Munceşte tot mai puţină lume în România, vă rog să vă uitaţi în jur, Stimaţi Judecători de la Curtea Constituţională. În industrie, în construcţii, în agricultură, au rămas doar români care au peste 50, chiar peste 60 de ani, care muncesc cot la cot cu asiaticii care vin în număr tot mai mare în Romania.  

    Când nu mai munceşte nimeni se termină banii pentru creşterile de salarii, creşterile de pensii, alocaţii, indemnizaţii, beneficii, burse, stimulente, sponsorizări, indexări, sporuri, ajutoare, bonusuri, concedii speciale plătite, vouchere. Se termină banii  pentru scutiri, facilitaţi, ajutoare, amnistii.

    Şi atunci trebuie să te împrumuţi şi, daca te împrumuţi, aşa cum se spune în limbaj simplu, al ardelenilor naivi şi înceţi la minte, ai belit-o, pentru că trebuie să dai banii înapoi.

    Stimaţi Judecători de la Curtea Constituţională, o sumedenie de cetăţeni spun că se poate şi altfel, mai flexibil, mai protectiv, mai optimist. Vin specialişti, comentatori şi analişti din enorm de multe domenii să explice în limbaj sofisticat sau de mahala de ce suntem în situaţia în care suntem şi care sunt măsurile care trebuie luate pentru a ieşi din situaţia în care suntem.

    Stimaţi Judecători de la Curtea Constituţională, vă rog respectuos să credeţi un ardelean naiv şi încet la minte, care lucrează în economia reală, în industria reală, într-o fabrică reală. Nu se poate altfel, doar prelungim o criză economică care va exploda la anul în loc să explodeze acum. Boală lungă, moarte sigură.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Bigster, cozi, zero inflaţie, zero creştere TVA, leule fă-te puternic!, criminalitate fiscală ad libitum, să ne pârâm la Casa Albă, ce mai e nou în HR, Drill Sebi, Drill! şi consilierul onorific. Top 10 chestii mici din economie pe care poate nu le-aţi observat în T1

    Un T1 complicat în toată lumea, aşteptăm să se publice rezultatele ca să vedem cum a mers economia de la noi. Dar uitaţi o clipă de macroeconomie, de ”contextul global dificil”, de deşertificarea industrială şi de faptul că suntem în top 10 ţări ca deficit de balanţă comercială. Haideţi să urmărim 10 chestii mici din economie din T1, care vor avea impact în următoarele 3 T-uri ale anului 2025.

     

    Locul 1. S-a lansat Dacia Bigster

    Bravo Dacia! Bigster, în varianta Extreme, cu totul-totul-totul pe el, costa în jur de 30 mii de Euro. Astfel încât sperăm ca în avalanşa de suveranişti, naţionalişti şi patriotişti să fie lichidate în cel mai scurt timp stocurile din showroom-uri.

     

    Locul 2. Cozi peste tot şi nici un loc liber nicăieri

    Foarte pe scurt pentru că nici nu merită o analiză detaliată.  Daca sunt cozi peste tot şi nici un loc liber nicăieri nu vă mai plângeţi că au crescut preţurile cu peste 10%. Tăceţi din gura şi staţi la coadă. 

     

    Locul 3. Ni se repeta că inflaţia din 2025 este neglijabilă

    Orice apariţie publica a specialiştilor, orice conferinţă economică şi orice publicaţie care vorbeşte despre bani abundă în retorica ”nu exista inflaţie”, ”este nimic pe lângă ce a fost”, ”mai bine inflaţie decât deflaţie”, etc. Aşadar, fără motive de îngrijorare. Dacă spun specialiştii, îi credem.

     

    Locul 4. Nu a crescut TVA-ul. Este bine sau rău?

    Chiar aşa, Ministerule de Finanţe, de ce nu a crescut TVA-ul? În ultimii 5 ani preţurile au crescut (şi) cu 100% şi TVA a crescut cu 0%. Sunt singurul căruia i se pare că ceva nu este în regulă?

     

    Locul 5. De ce nu se întăreşte leul, la 4,7-4,8?

    Este o întrebare pe care mulţi şi-o pun de 5 ani. La câţi Euro intră în ţară din diaspora, din PNRR, din investiţii, din împrumuturi, la cum duduie economia subterană, la câtă abundenţă de crypto, videochat, droguri şi alte ”nereglementate”, întrebarea este îndreptăţită.

     

    Locul 6. Musteşte de criminalitate fiscală măruntă

    Ocupaţi cu marii contribuabili, pierdem din vedere lucrurile mici, de zi cu zi. Oriunde vă întoarceţi sunteţi bombardaţi de evaziune fiscală şi muncă la negru. E mai rău ca niciodată. 

     

    Locul 7. Cu jalba în proţap la Casa Albă

    Un nou sport. Nu este destul că se uita chiorâş americanii la noi după aventurile electorale, mai sunt şi companii care ne pârăsc la Washington cum că le merge rău în România. Poate primim o lista a reclamanţilor, cu venituri şi profituri făcute în România, ca să îi susţinem dacă este nevoie.  

     

    Locul 8. Piaţa de HR are un nou calambur jucăuş

    După memorabilele ”quiet quitting”, ”quit being quiet” si ”revenge quitting” a apărut mult aşteptatul ”stealing is not skilling”. Despre furtul de angajaţi nu o să-i auziţi niciodată vorbind pe consultanţii în HR. De ce oare?

     

    Locul 9. Drill Sebi, Drill!

    Sebastian Burduja este primul ministru care spune public ceea ce industriaşii ştiau deja, anume că Green Deal a adus la sapă de lemn companiile din Uniunea Europeană şi însăşi Uniunea Europeană. Îi mulţumim că o face, nu ştim exact de ce o face, dar merita un sprijin motivaţional: Sebastian Burduja, vedem ceva la tine! Încă nu ştim ce este, dar o sa aflam curând!

     

    Locul 10. Consilierul onorific este meseria viitorului

    Dar vă spun din proprie experienţă, este o meserie cu riscuri. Am învăţat într-un timp scurt că nimeni nu te crede ca vrei să faci ceva pentru România, precis ai tu agenda ta secretă. Aşa că grupurile de afaceri iţi refuză accesul la conferinţe, televiziunile nu te mai cheamă la analize economice iar publicaţiile fie te exclud cu totul, fie te cenzurează, fie te ascund cât pot de adânc sub maldărul de informaţii.

     

  • Dragoş Damian, Terpia Cluj: Simona Bucura Oprescu, hai să facem o chestie tare – să declaram ziua de 21 martie drept Ziua Specialistului în Resurse Umane în România. O recunoaştere a unei profesii care a schimbat România în ultimii 20 de ani

    Zeci de mii de specialişti în resurse umane, în public sau în privat, în organizaţii mici sau enorme, în domenii mai noi sau mai vechi.

    Unde te duci când ai nevoie de ceva? La HR, la RU. Orice titlu ar purta, în română, în engleză sau în romgleză – Ministru al Muncii, CHRO, director resurse umane, manager resurse umane, inspector resurse umane, specialist comp & ben, presedinte AJOFM, business partner resurse umane, referent resurse umane, specialist în payroll – specialiştii în resurse umane au schimbat piaţa muncii din România într-un mod de neimaginat acum 20 de ani. 

    Există o zi internaţională a specialiştilor în resurse umane, #HumanResourceProfessionalDay, pe 26 septembrie, nu ştiu mulţi despre ea, poate nici măcar specialiştii în resurse umane.

    De ce 21 martie drept zi a specialiştilor în resurse umane în România – argumentele sunt mai jos.  Simona Bucura Oprescu, hai ca merita colegii noştri, eroii necunoscuţi specialişti în resurse umane, să le recunoaştem contribuţia la schimbarea pieţei muncii din România. La urma-urmei chiar şi şeful de resurse umane din Uniunea Europeană este un român. 

     

    Hopa, dragi manageri de resurse umane! Ce aţi scăpat din discursul lui Sorin Pâslaru din deschiderea ZF HR Trends, ediţia a-19-a

     

    Titlul suna astfel: ” Dragi manageri de resurse umane, felicitaţi-vă organizaţiile, colegii, managementul, aţi făcut o treabă extraordinară în aceşti 8 ani! Aţi dublat productivitatea in Romania. Cifra de afaceri a tuturor firmelor s-a dublat în 8 ani, iar profitul a crescut de patru ori, cu aproximativ acelaşi număr de angajaţi”

     

    S-ar putea să nu am toate datele în ordine dar este pentru prima data când o instituţie (ZF a devenit o instituţie) felicită la modul general managerii de resurse umane pentru contribuţia lor la performanţa României din ultimii 8 ani. Nu vin felicitările de la cei 11 candidaţi la prezidenţiale, de la autorităţi, de la politicieni sau de la şefii din localităţile unde activează companiile din România, ci de la o publicaţie economică.

    Chiar aşa, Sorin Pâslaru, într-o ţară în care foarte mulţi tineri în floarea vârstei vor să plece, sau preferă să stea pe banii părinţilor, sau să îngroaşe rândurile NEET, sau să ia salarii mari făcând cat mai puţin posibil, managerii de resurse umane merita cinci minute de felicitări. Managerii de resurse umane, ”profesorii de după profesori’, cu referire la faptul ca ei sunt cei care preiau dezvoltarea tinerilor după profesorii de liceu sau facultate.

    Să felicităm cinci minute managerii de resurse umane. Zilele acelea groaznice când managerii de resurse umane nu puteau retine un angajat excelent pentru că pleca la competiţia care dădea un salariu mai bun. 

    Lunile petrecute în interviuri în care nu reuşeau să găsească persoana calificată sau specializata sau doar potrivită pentru că şcoala nu produce aşa ceva. 

    Anii pe care managerii de resurse umane i-au petrecut ţinând zeci de tineri în învăţământ dual, cu burse, internship-uri şi practici plătite, programele de training prin care au dezvoltat profesional generaţii întregi de tineri, ca să afle apoi că i-a furat competiţia care nu dă doi bani, la propriu, pe dezvoltare profesională.

    Toate nebuniile prin care au trecut managerii de resurse umane în ultimii 5 ani cu ”quiet quitting” şi ”revenge quitting”. Tot conflictul creat intenţionat între angajaţi şi angajatori de către comercianţii de cariere. Toate companiile care iţi fură en corpore angajaţi, confundând ”skilling” cu ”stealing”. Toata lipsa de acţiune a guvernanţilor care nu au înţeles nevoile pieţei muncii.

    Toate acele momente de supărare, de frustrare, de depresie, de renunţare, de rezilienţă, de revenire, de succes, de victorie, de satisfacţie, prin care trec de multe ori directorii de resurse umane şi care-i fac să uite că (şi) datorită lor România a crescut fenomenal în ultimii 8 ani, că cifra de afaceri a companiilor s-a dublat, că nivelul de specializare şi calificare a resursei umane a crescut, că liceele şi facultăţile sunt legate de piaţa muncii mult mai mult decât în urma cu 10 ani sau că angajaţi şcoliţi în companiile romaneşti lucrează pe toate meridianele lumii. 

    Vineri, 21 martie, a fost o zi bună pentru managerii de  resurse umane, indiferent de locul de muncă, o companie mica, mijlocie sau mare, antreprenorială sau corporatistă, română sau străină. Cineva a lăudat manageri din departamentele de resurse umane pentru ceea ce fac pentru România. 

    Uneori, când stai în mijlocul furtunii, nu iţi dai seama ce responsabilitate, misiune şi contribuţie fantastica ai, ca manager de resurse umane, să duci România înainte. 

     

  • Opinie Dragoş Damian, Terpia Cluj: Ilie Bolojan, mâine la Paris spune-le că vrem să participam la reconstrucţia Ucrainei. Nu garanţiile de securitate sunt miza, ci o reconstrucţie care costă peste 500 miliarde de Euro, la care trebuie să fim şi noi prezenţi

    Nu cred că este cineva atât de naiv încât nu înţelege care este miza discuţiilor de la Riyadh şi Paris. 

    Şi nu înţelege că România este aşezată geografic în cel mai perfect loc cu putinţă. 

    Cea mai mare reconstrucţie cunoscuta vreodată în istorie, mult mai mare decât Planul George Marshall, va începe probabil în mai puţin de un an. 

    Planul Marshall a costat, desfăşurat pe 3 ani, circa 12 miliarde de dolari, echivalentul de astăzi a circa 150 miliarde de Euro. Pentru implementarea Planului George Marshall a fost creată în 1948 celebra OECD, unde aspiră şi România să devina membră. De dragul istoriei, să menţionam că răspunsul la plan al Rusiei (URSS atunci) a fost înfiinţarea CAER-ul, care astăzi nu mai există.

    Reconstrucţia Ucrainei este estimată, foarte orientativ, la 500 miliarde de Euro. 

    Războiul s-a terminat, începe reconstrucţia. Despre asta este vorba la Riyadh, la Paris.

    Suntem pregătiţi pentru planul de reconstrucţie al Ucrainei (chiar, să vedem cum va fi numit acesta … ) ? 

    Nu. Fabricile, uzinele şi combinatele industriale din România vor deveni “consumatorul vulnerabil” după liberalizarea preţului la energie în aprilie. 

    Arcelor Mittal Hunedoara s-a închis, combinatele din Galaţi, Târgovişte şi Călăraşi trag un semnal de alarma (al câtelea?..), marile combinate chimice Azomureş şi Oltchim au probleme deja de câţiva ani. 

    Fabricile, uzinele şi combinatele din România sunt necompetitive în bătălia comercială cu importurile care vin din ţări comunitare unde guvernele au politici de susţinere industrială, în special pe zona de energie. 

    Aud politicieni la televizor care ne spun că suntem în mare pericol, avem cea mai mare graniţă cu Ucraina dintre ţările din UE şi, foarte probabil, vom avea în curând şi graniţă directă cu Rusia. 

    Singurul pericol care ne paşte este că nu mai avem fabrici, uzine şi combinate de materiale de construcţii, de chimie, de metalurgie, de siderurgie, de construcţii de maşini grele, etc., care ar putea să contribuie la refacerea Ucrainei. Şi ne-ar aduce o groaza de bani.

    Cei care ne conduc trebuie să se trezească la realitate, să creeze o cultură industrială, să atragă investiţii industriale, să treacă la producţia de energie ieftină, să sprijine fabricile, uzinele şi combinatele de materiale de construcţii, de chimie, de metalurgie, de siderurgie, de construcţii de maşini grele (cate mai sunt). 

    Trebuie ca cineva să asculte vocea industriaşilor români, indiferent de capitalul acestora, şi să elaboreze politici publice sustenabile de menţinere a fabricilor, uzinelor şi combinatelor la un nivel de competitivitate care să ne permită să participăm la reconstrucţia din Ucraina. 

    Ilie Bolojan, la Riyadh – unde au început discuţiile de pace – anul trecut, olimpicii români la chimie au câştigat 4 medalii, la Paris – unde continuă mâine alte discuţii de pace – tot anul trecut, olimpicii români au câştigat 8 medalii. 

    Vino cu o medalie de la Paris care să ne permită să avem un loc la masa reconstrucţiei Ucrainei. Bafta!