BusinessMagazin

Tag: Teodora Adamache

  • Teodora Adamache, Managing Consultant, See First Marketing: Gata cu paradigma „Fac eu tot”! Antreprenorul anului 2025 este arhitectul unui ecosistem sănătos

    Antreprenoriatul românesc a parcurs un drum lung în ultimele decenii. De la iniţiative mici, conduse aproape exclusiv de fondatori, până la companii cu ambiţii regionale sau chiar globale, peisajul de business s-a sofisticat. Astăzi, în România, conform datelor publice preluate de Ziarul Financiar, peste 800.000 de firme sunt înregistrate ca întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri), iar acestea contribuie cu circa 45% la cifra de afaceri totală a economiei şi susţin aproximativ 65% din forţa de muncă. Sunt cifre care vorbesc despre un rol central în economia naţională — dar şi despre o presiune uriaşă pe umerii fondatorilor. Dincolo de date, rămâne o întrebare esenţială: cum construim companii care nu doar supravieţuiesc, ci cresc sănătos şi sustenabil? Tot mai des, observ o provocare comună în rândul fondatorilor: nevoile lor antreprenoriale se rafinează, dar mulţi rămân ancoraţi într-o paradigmă veche, obositoare, cea a antreprenorului care face totul singur. Îmi asum riscul de a emite o generalizare, dar diferenţa între antreprenorii care au interacţionat cu pieţele internaţionale şi cei ancoraţi exclusiv în realitatea locală este vizibilă. Cei dintâi învaţă mai repede valoarea parteneriatelor şi a delegării. Cei din urmă se luptă adesea cu o mentalitate de tip „ştiu eu mai bine” sau „nimeni nu poate face la fel ca mine”. Perfecţionismul devine, fără să ne dăm seama, o frână de creştere. O companie care îşi propune să crească sănătos nu mai poate funcţiona ca o prelungire a voinţei fondatorului. Are nevoie de un ecosistem solid de susţinere, în care toate funcţiile sunt prezente şi aliniate: nu doar vânzări, ci şi strategie financiară, resurse umane, marketing, comunicare, procese operaţionale şi tehnologie. De multe ori, un business „şchioapătă” nu pentru că nu are clienţi, ci pentru că nu are structură în spate. Pe partea financiară, cifrele nu trebuie doar urmărite sau contabilizate, ci înţelese strategic. Fără control financiar real şi fără un partener de încredere în zona aceasta, deciziile devin reactive, iar oportunităţile trec pe lângă tine. O strategie sănătoasă de resurse umane e la fel de vitală: oamenii nu sunt doar executanţi, ci parteneri în construcţia unei viziuni antreprenoriale. O echipă bine aleasă şi motivată poate accelera dezvoltarea mai mult decât orice investiţie în echipamente sau software.

     

    De la pompier la arhitect

    Antreprenorul român joacă adesea rolul pompierului: sare în toate direcţiile, stinge incendii, ia toate deciziile. Dar antreprenorul anului 2025 nu mai poate fi pompier. Trebuie să fie arhitect. Arhitectul unui ecosistem coerent, care funcţionează şi fără ca el să apese toate butoanele. Această transformare începe cu o schimbare profundă de mentalitate. Delegarea nu este un semn de slăbiciune, ci unul de maturitate. Este nevoie de curaj să renunţi la control şi de înţelepciune să alegi oamenii sau partenerii cărora le încredinţezi părţi din businessul tău. În delegare, efortul cel mai mare este interior: să ne vindecăm de perfecţionism şi să învăţăm să respectăm şi alte perspective — care pot duce la rezultate diferite, dar la fel de bune. Ca specialist în marketing şi antreprenor, am văzut pe teren cum marketingul a evoluat dintr-un „lux” într-un element fundamental al oricărei strategii de business. Nu mai vorbim despre campanii punctuale sau despre „a face puţină promovare” atunci când vânzările scad. Marketingul înseamnă astăzi prezenţă strategică, dialog cu piaţa, empatie faţă de client şi adaptare constantă. Este funcţia care poate valida ideea de business, testa pieţe noi, consolida brandul şi susţine retenţia clienţilor. Într-o companie sănătoasă, marketingul nu vine „la final”, după ce se termină produsul. El face parte din procesul de creare, ajustare şi scalare a produsului. De aceea, antreprenorii care au ales să externalizeze anumite procese, să angajeze specialişti sau să colaboreze cu parteneri dedicaţi în zone precum marketing, finanţe sau HR au făcut salturi reale. Am văzut antreprenori care, în doar câteva luni de colaborare cu profesionişti, au obţinut mai multă claritate, stabilitate şi viteză de reacţie decât în ani de muncă solitară.

     

    Viitorul aparţine celor care construiesc pe termen lung

    Cred cu tărie că antreprenorii care vor reuşi în următorul deceniu sunt cei care ştiu să-şi cizeleze nevoile, să ceară ajutor profesionist şi să construiască structuri funcţionale în jurul lor. Compania sănătoasă în 2025 nu mai este o structură centrată pe un singur om, ci un organism viu, echilibrat şi susţinut de parteneriate solide. A fi arhitectul unei astfel de construcţii nu înseamnă să renunţi la viziunea ta, ci să o traduci într-un model care să poată funcţiona şi fără tine. Este nevoie de răbdare, deschidere şi multă muncă (uneori chiar şi de introspecţie). Dar este singura cale reală spre autonomie. Iar primul pas este simplu, dar nu uşor: să ieşim din paradigma „fac eu tot” şi să acceptăm că succesul înseamnă colaborare, încredere şi direcţie clară. De la pompier la arhitect – aceasta este transformarea care va face diferenţa în anii următori.  

  • Teodora Adamache, managing consultant, See First Marketing: Prăpastia digitală: Cum ne afectează competitivitatea şi ce putem face?

    Dacă vrem să fim competitivi economic în context digital, poate este cazul să folosim tehnologia pentru a fi şi productivi, nu doar pentru divertisment. Digitalizarea nu mai este o opţiune în majoritatea domeniilor. Am analizat punctual situaţia din punctul de vedere al marketingului şi am sesizat că suntem pe penultimul loc în UE în ceea ce priveşte ponderea companiilor care folosesc social media, dar şi la ponderea companiilor mici şi mijlocii care vând online (potrivit studiului Digital Economy and Society Index 2024 al Comisiei Europene).

     

    Ce spun datele?

    Doar 8,97% din populaţia ţării noastre are abilităţi digitale peste medie, faţă de 27,32% media Uniunii Europene (pe primul loc se află Olanda cu 54,53%), potrivit tot studiului menţionat mai sus. În acelaşi raport se arată că ponderea din populaţie cu abilităţi digitale de bază plasează ţara noastră pe ultimul loc în Uniunea Europeană (27,73%), la polul opus tot faţă de Olanda (82,70%). Dacă evaluăm în schimb rata de utilizare a internetului, nu vedem diferenţe semnificative între ţările Uniunii Europene şi nici nu mai suntem la coada clasamentului: 88,05% dintre locuitorii României cu vârsta între 16 şi 74 ani reprezintă utilizatori de internet. Întâmpinăm, se pare, o anomalie. Avem utilizatori de internet, dar abilităţile digitale lipsesc.

     

    De ce această situaţie?

    Fie că vorbim de nivelul depăşit al metodelor educaţionale şi al dotării unităţilor de învăţământ, fie că vorbim despre mentalitate şi rezistenţă la schimbare sau de decalaje între mediul urban şi cel rural, toate aceste cauze ne privesc şi ne afectează pe toţi.

     

    De ce ne afectează?

    În contextul în care marile puteri globale îşi dispută supremaţia în materie de inovaţie pe tehnologii bazate pe inteligenţa artificială, ca să nu rămânem în urmă, avem nevoie să investim în propria educaţie şi formare. În zilele noastre, fără abilităţi digitale de bază suntem extrem de uşor de înlocuit şi riscăm să nu fim competitivi economic. Digitalizarea nu se rezumă doar la educaţie. Companiile româneşti trebuie să îmbrăţişeze tehnologia în toate aspectele activităţii lor. De la optimizarea operaţiunilor interne prin soluţii software la implementarea strategiilor de marketing digital şi dezvoltarea comerţului electronic, digitalizarea este esenţială pentru a creşte eficienţa, a ajunge la noi clienţi şi a concura pe o piaţă globală din ce în ce mai competitivă.

     

    Ce este de făcut?

    Investiţiile în educaţia digitală sunt mai mult decât necesare. Sunt urgente. Şi resursele pot fi mult mai accesibile decât am putea crede. Este poate o chestiune de voinţă şi de înţelegere a situaţiei. Dar schimbarea se face şi prin investiţii consistente. Parteneriate public-private sau stimulente fiscale pentru companiile care investesc în tehnologie şi în formarea digitală a angajaţilor. Până la reglementări concrete care să vină în sprijinul mediului privat, îmi asum că ceea ce am scris poate fi considerată o opinie nepopulară. Aşadar, toată lumea înapoi la şcoală! Digitalizarea nu mai este o opţiune.