Messier 75 este un roi sferic, stelele fiind ţinute împreună de gravitaţie. Astfel de roiuri stelare orbitează galaxiile şi se găsesc de obicei la exteriorul acestora, în zone mai puţin aglomerate.
Roiul Messier 75 se găseşte în constelaţia Săgetătorului (Sagittarius), la o distanţă de aproximativ 67.000 de ani lumină de Terra. Majoritatea stelelor din roi, al căror număr este de aproximativ 400.000, se găsesc în nucleu. Acesta este motivul pentru care roiul este unul dintre cele mai dense, iar luminozitatea sa este de aproximativ 180.000 de ori mai mare decât a Soarelui.
Telescopul a putut suprinde un număr mare de galaxii la un loc deoarece a utilizat lumina UV şi alte telescoape aflate la sol sau în spaţiu. Conform Live Science, cu ajutorul acestor informaţii, Hubble a reuşit să compună cea mai detaliată imagine a universului din jurul nostru.
Noua imagine suprinsă de Hubble face parte din campania Hubble Deep UV Legacy Survey ce se axează pe capacităţile de imagistică cu raze UV. Tipul de lungimi de undă utilizate reprezintă o parte crucială în obţinerea informaţiilor deoarece atmosfera Pământului este dificl de străpuns.
Noua anliză include câteva planete care orbitează stele similare Soarelui, care ar putea susţine viaţa. Printre acestea se află şi KOI-7923,01, o explanetă cu o mărime asemănătoare cu a Pământului, dar cu temperaturi mai scăzute, scrie Daily Mail.
Un an pe KOI-7923,01 durează 395 de zile.
”Dacă s-ar decide trimiterea unei nave către una dintre aceste planete, n-ar fi o idee rea”, susţine Jeff Caughlin, lider al echipei care operează telescopul Kepler.
Noua anliză include câteva planete care orbitează stele similare Soarelui, care ar putea susţine viaţa. Printre acestea se află şi KOI-7923,01, o explanetă cu o mărime asemănătoare cu a Pământului, dar cu temperaturi mai scăzute, scrie Daily Mail.
Un an pe KOI-7923,01 durează 395 de zile.
”Dacă s-ar decide trimiterea unei nave către una dintre aceste planete, n-ar fi o idee rea”, susţine Jeff Caughlin, lider al echipei care operează telescopul Kepler.
Semnalele radio, cunoscute în termeni generici ca ”fast radio burst” (FRB), au fost captate de opt dintre cele 36 de discuri ale telescopului ASKAP din Australia. De asemenea, prin utilizarea a 12 discuri, experţii susţin că pot detecta aceste semnale o dată la două zile.
Noul semnal a provenit din constelaţia Leo. Semnalele au străbătut o distanţă de şase miliarde de ani lumină, cu viteza luminii.
Aşadar, Nikon Coolpix P900 este un high-end bridge, cu un zoom de 83x, atât de mare încât vezi lucruri pe care, în mod obişnuit, le explorezi cu un telescop. Obiectivul de zoom 83x al aparatului foto are un echivalent de distanţă focală în formatul full frame de 24-2.000 mm. O realizare tehnologică a japonezilor de la Nikon. Ca să punem lucrurile în perspectivă, cu aparatul acesta poţi vedea în clar preţul unui ştrudel de la patiseria de vizavi (eu stau la opt) sau chiar şi craterele de pe Lună (din păcate eu nu am prins o Lună pentru a o fotografia). Performanţa este şi mai impresionantă când te gândeşti că rezultate asemănătoare obţii pe un DSLR sau mirrorless doar cu un obiectiv foarte scump.
De asemenea, lentilele au o apertură destul de mare – de f/2,8 la 24 mm – şi un respectabil f/6,5 la zoom. Deschiderea aperturii la f/2,8 îl face bun şi pentru portrete sau fotografii macro (fundalul înceţoşat frumos), iar f/6,5 la zoom înseamnă că aparatul de fotografiat se va descurca bine şi în condiţii de luminozitate mai puţin ideale, dar trebuie menţionat că după ce urci sensibilitatea peste 800, imaginea devine cam „puricoasă”. Nikon a dotat P900 cu tehnologia de stabilizare optică, care este foarte eficientă şi îşi face treaba bine chiar şi la echivalentul de 2.000 mm.
Faptul că porneşte de la 24 mm cu f/2,8 îl face un aparat bun şi pentru interioare, unde ai nevoie de un unghi de cuprindere cât mai mare şi o apertură cât mai deschisă.
Aparatul are modurile clasice auto, program, shutter şi aperture priority, manual mode, setări pentru peisaje sau portrete, dar şi un mod soft, unde peste imagine este pus un filtru „moale”. În timpul zilei, cu soarele pe cer, P900 se descurcă foarte bine în modul auto. De fiecare dată când am folosit aparatul am rămas uimit de zoomul de care este capabil şi de faptul că nu ai nevoie de trepied nici la 2.000 m atunci când este lumină bună. Când se mai întunecă sau este înnorat, aparatul trebuie ajutat puţin din setări şi este binevenit un monopied sau un trepied. În plus, camera este dotată şi cu un zoom digital de 4x pentru un plus de informaţie, însă nu este recomandată utilizarea acestuia, deorece calitatea imaginii are de suferit. Această performanţă are un impact negativ asupra bateriei, care face eforturi de a se păstra utilă mai multe ore. Cu alte cuvinte, autonomia bateriei nu este una ideală, însă, pe de altă parte, se încarcă şi destul de repede.
Astfel, camera foto este potrivită pentru cei interesaţi de natură, care vor să pozeze păsări sau animale sau doar pentru curioşi, pentru că P900 nu doar că îţi îngăduie să vezi ce face vecinul, dar şi ce mănâncă din farfurie.
Camera de fotografiat poate şi filma Full HD la 60 fps, însă la mine nu a vrut sub nicio formă să funcţioneze. Funcţia de înregistrare video nu a mers în niciun mod şi nici cu carduri de memorie diferite. Cel mai probabil este o problemă de software, de aceea, dacă vă hotărâţi să cumpăraţi P900, să verificaţi funcţia video. Camera de la Nikon are o construcţie solidă, îmi plac robusteţea obiectivului şi faptul că au implementat un buton de zoom direct pe obiectiv. Totuşi calitatea lentilelor contrastează cu plasticul folosit în rest. Butoanele din plastic se simt ieftine, iar ecranul rabatabil LCD denotă fragilitate.
O altă problemă pe care am identificat-o este faptul că imaginea este inversată atunci când ecranul e aşezat cu faţa spre utilizator; astfel, ce este în stânga apare în dreapta pe ecran. Lucru cu care nu m-am obişnuit deloc. Şi, în general, am sesizat o lipsă a atenţiei japonezilor la navigarea prin meniu, ceea ce îl face mai puţin user friendly.
Dacă este mai greu de navigat, procesul de transferare a pozelor este extrem de simplu datorită faptului că Nikon P900 este dotat cu Wi-Fi şi NFC şi tot ce ai nevoie pentru a transfera pozele este un smartphone şi conexiune la internet. Din păcate pentru pasionaţii de fotografie, camera foto a japonezilor nu este capabilă să fotografieze RAW, ci doar JPG, ceea ce limitează abilităţile de editare a fotografilor.
Aparatul Nikon Coolpix P900 este bun pentru amatori, este un aparat versatil ce poate fi folosit în mai multe situaţii, fără ca utilizatorul să fie nevoit să care mai multe obiective după el.
CASETĂ TEHNICĂ:
Rezoluţie 16 MP
Senzor CMOS 1/2,3 inci
Zoom optic 83x
Zoom digital 4x
Sensibilitate ISO 100 – 1.600 (3.200, 6.400 in modurile
P, S, A sau M; 12.800 in modul Efecte Speciale)
Ecran 7,5 cm (3 inchi) TFT LCD, rabatabil
|nregistrare video Full HD (1.920 x 1.080 – 60 fps)
Slot memorie SD/SDHC/SDXC
Conectori Wi-Fi, NFC, USB, micro HDMI tip D
Baterie Acumulator reîncărcabil Li-ion EN-EL23
Greutate 899 g
În China a fost construit un telescop gigantic. Tehnologia maiestuoasă, dar împovărătoare pentru provincia Guizhou, întruchipează planurile Chinei de a deveni putere ştiinţifică. Acesta este realizat din 4.450 de panouri triunghiulare, fiind amplasate pe 195.096 metri pătraţi, echivalentul a 450 de terenuri de baschet. Având un diametru de aproape 500 de metri, va putea capta de două ori mai repede informaţiile decât cel de-al doilea cel mai mare telescop din lume, Arecibo din Puerto Rico.
Graţie acestor noi descoperiri, numărul de exoplanete confirmate până în prezent a ajuns la aproape 1.700, iar cel al planetelor potenţiale, la peste 3.600, a precizat Agenţia spaţială americană într-o conferinţă de presă.
Aproape 95% dintre aceste exoplanete sunt mai mici decât Neptun, o planetă care este totuşi de aproape patru ori mai mare decât Terra.
Patru dintre ele sunt de 2,5 ori mai mari decât Terra şi se află într-o zonă locuibilă, la o distanţă potrivită de steaua lor şi au temperaturi care permit apei – şi potenţial, vieţii – să existe.
Una dintre aceste noi planete potenţial locuibile, denumită Kepler-296f, se află pe orbita unei stele al cărei diametru este pe jumătate faţă de cel al Soarelui şi cu o strălucire de doar 5% din cea a acestui astru.