BusinessMagazin

Tag: tehnologii

  • Armata americană este pe cale să înfiinţeze o nouă unitate de apărare cibernetică

    Directorul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) Michael Rogers, care va conduce “US Cyber Command”, a explicat că această unitate de 6.200 de persoane ar urma să fie deplin operaţională la orizontul lui 2016 şi va permite consolidarea protecţiei în faţa atacurilor piraţilor informatici sau a celor susţinute de alte state.

    Michael Rogers a precizat, în cursul unei conferinţe de presă privind apărarea cibernetică, la Washington, că această unitate va putea fi folosită pentru a răspunde unor atacuri cibernetice asupra “infrastructurilor esenţiale”, precum reţelele electrice controlate prin calculatoare, reţelele financiare, de transporturi etc.

    “Trebuie să recunoaştem cu toţii că sistemele noastre de informaţii sunt ameninţate în totalitate de o mare varietate de actori care doresc să pătrundă în aceste sisteme din diferite motive”, a subliniat Rogers în cursul conferinţei Billington Cybersecurity.

    De asemenea, noua unitate va servi pentru consolidarea protecţiei sistemelor informatice ale Pentagonului şi va ajuta la ameliorarea capacităţilor cibernetice ale centrelor de comandă ale armatei americane din întreaga lume, a adăugat amiralul.

    “Trebuie să plecăm de la principiul că există o dimensiune cibernetică în aproape toate scenariile la care suntem expuşi”, a spus el.

    Întrebat dacă această unitate va avea şi un rol ofensiv, Michael Rogers a răspuns: “Încerc să mă asigur că Departamentul Apărării are la dispoziţia sa toată paleta de mijloace necesare dacă se ia decizia de a fi folosită” în acest sens.

  • Noi DEZVĂLUIRI despre spionajul american: NSA poate înregistra toate apelurile telefonice efectuate într-o ţară

    Washington Post scrie, în baza unor documente furnizate de fostul consultant al NSA refugiat în Rusia, dar şi a unor informaţii primite din surse anonime, că programul, denumit MYSTIC, a fost lansat în 2009 şi a ajuns la capacitate maximă în 2011, având drept ţintă o anumită ţară, neidentificată.

    Cotidianul american a precizat că, la solicitarea autorităţilor americane, nu dezvăluie o serie de detalii care ar permite identificarea ţării în care acest sistem este în prezent utilizat. Şase ţări ar putea fi vizate de acest sistem.

    Unul din instrumentele programului permite “recuperarea înregistrărilor care nu păreau a fi de interes în momentul apelului iniţial”, explică documente oficiale citate de cotidian.

    Proiectul iniţial al programului prevedea înregistrarea “tuturor conversaţiilor” dintr-o ţară şi păstrarea lor timp de o lună, precizează documentele.

    Dacă informaţia se va dovedi exactă, acest program ar fi cel mai puternic pe care îl deţine agenţia pentru că îi permite NSA să intercepteze toate apelurile telefonice dintr-o ţară.

    Programul divulgat marţi se adaugă la numeroase alte dezvăluiri despre interceptarea comunicaţiilor în străinătate. Legile americane sunt mai puţin restrictive în privinţa dezvăluirilor despre supravegherea comunicaţiilor care nu includ cetăţeni americani.

    “NSA a încercat dintotdeauna să înregistreze totul şi de-acum are această capacitate”, a reacţionat Jameel Jaffer, de la asociaţia pentru apărarea libertăţilor individuale American Civil Liberties Union (ACLU).

    NSA nu a făcut comentarii pe marginea noilor dezvăluiri, însă a reafirmat că misiunea sa este de a identifica eventuale ameninţări împotriva “marelui şi complexului sistem modern de comunicaţii globale”.

  • Topul tehnologiilor în viziunea eMAG

    Topul vine în contextul în care noile tehnologii ajung să schimbe viaţa de zi a consumatorilor cu o viteză foarte mare. Majoritatea nu-şi mai pot imagina viaţa fără dispozitive conectate la internet, acces permanent la reţele sociale şi gadget-uri din ce în ce mai uşoare şi mai inteligente, fie ele telefoane, tablete sau aparate foto.

    “Pe zi ce trece, tehnologia devine o parte tot mai importantă din viaţa noastră, iar ceea ce ne dorim la eMAG este să îi punem mereu în contact pe consumatorii din România cu cele mai noi şi mai inovatoare tehnologii”, spune Lucia Ciucă, director de marketing la eMAG. “În ultimul an, cele mai populare au fost gadget-urile care au pus pe primul loc flexibilitatea şi nevoia tot mai mare de mobilitate a oamenilor, împachetand tehnologia de ultimă oră în designuri portabile şi uşoare”, a continuat ea.

    O trăsătură comună a tehnologiilor care s-au remarcat anul acesta a fost o tendinţă accentuată către portabilitate şi flexibilitate. Tabletele ultra-compacte, laptop-urile convertibile sau produsele care încearcă să răspundă, cât mai simplu, mai multor nevoi ale consumatorilor au dominat topul în acest an.

  • Coşmarul vizelor SUA îi obligă pe afacerişti să facă businessuri de milioane de dolari pe vapor – GALERIE FOTO SI VIDEO

    Astfel, conceptual BlueSeed de vas-insulă plutitor va găzdui găzdui firme tinere producătoare de tehnologii atrase de fapul că, fiind vorba despre apele internationale, accesul la bord nu va necesita viză, iar intâlnirile se vor desfăşura în apropiere de Silicon Valley.

    Mai mult de 700 de tineri antreprenori şi-au exprimat deja interesul de a lucra pe vaporul care va oferi, pe lângă un mediu de afaceri, cazare şi servicii recreaţionale.
    Ideea a venit după ce o serie de afacerişti care au întâmpinat probleme la obţinerea vizei de vizitator pentru întâlnirile de afaceri de pe teritoriul SUA, potrivit spuselor lui DarioMutabdzija, preşedinte BlueSeed.

    Un exemplu este al celor de la Music – X – doi antreprenori care conduc o companie în industria muzicală : unul dintre ei se află în Brazilia şi are dificultăţi de fiecare dată când vine în America pentru a se ocupa de afacere alături de partenerul lui american.

    O astfel de insulă de afaceri este legală, potrivit declaraţiilor pentru BBC ale lui Gali Gordon, avocată: “Cât timp toată munca în domeniul producţiei rămâne offshore, iar antreprenorii vin pe continent pentru a participa la întâlniri, acest lucru este legal.”

  • Captarea si stocarea dioxidului de carbon – miliarde de dolari pentru tehnologiile viitorului

    Proiectul Getica CCS (Carbon Capture Storage) a inceput sa fie
    cat de cat cunoscut abia in ultimele luni, dar dezvoltarea acestuia
    a inceput din februarie 2010. Acum, Getica este trecut printre cele
    77 de astfel de investitii la nivel global pe o lista realizata de
    catre Global CCS Institute si este cotat cu sanse mari pentru
    obtinerea unei finantari uriase din partea Uniunii Europene.

    Toata agitatia pe care acest proiect a produs-o in piata vine in
    contextul in care in ultimii 20 de ani Romania nu a dus niciodata
    lipsa de idei, dar, la capitolul implementare sau finalizare,
    bilantul este cu adevarat descurajator. Fara termocentrale noi,
    fara investitii in energia nucleara, fara dezvoltari notabile pe
    partea hidro, fara strategie, Romania a intrat intr-o cursa dura cu
    un proiect care acum pare cel putin avangardist: captarea si
    stocarea carbonului.

    Marii actori in acest proiect sunt Romgaz, cel mai mare
    producator de gaze din Romania, Transgaz, compania nationala de
    transport a gazelor naturale, si CEN Turceni, cea mai mare
    termocentrala din bazinul Olteniei. Pe langa ei, participa si
    Institutul de Studii si Proiectari Energetice (ISPE), GeoEcoMar,
    Ministerul Economiei si Guvernul. Logica unui astfel de proiect
    vine in contextul in care Romania si-a asumat anumite obligatii
    privind reducerea emisiilor de CO2, iar Uniunea Europeana s-a
    angajat intr-o lupta dura cu poluarea pe termen lung.

    Ideea care sta la baza proiectului tinteste Complexul Energetic
    Turceni, unul dintre cei mai mari poluatori din Romania. Dioxidul
    de carbon, care in mod normal ar fi eliberat in atmosfera de catre
    CEN Turceni, ar urma sa fie captat in anumite instalatii,
    transportat prin retelele Transgaz si ingropat la mari adancimi
    intr-un depozit de stocare. Dupa ingroparea CO2, intervine Romgaz,
    companie cu experienta in activitatea de inmagazinare a gazelor
    naturale. Proiectul este unul demonstrativ si, tocmai de aceea, nu
    se va face fara finantare europeana, in contextul in care costurile
    pentru dezvoltarea acestuia s-ar putea ridica la un miliard de
    euro. Banii europeni ar trebui sa asigure jumatate din acest
    necesar de investitii.

    “Pe 9 mai am depus documentatia la Banca Europeana de
    Investitii. In total au fost 13 proiecte depuse. Sapte sunt din
    Marea Britanie, iar restul vin din Franta, Germania, Italia, Olanda
    si Polonia. Dupa analiza BEI se vor anunta proiectele eligibile. In
    momentul cand se ajunge la etapa de negocieri directe, companiile
    implicate trebuie sa aiba planuri concrete pentru atragerea
    diferentei de finantare pentru ca in acest proiect nu sunt fonduri
    de stat. La final nu vor fi finantate decat 8 astfel de proiecte”,
    spune Carmencita Constantin, directorul diviziei de energie si
    mediu din cadrul ISPE.

    Motorul realizarii acestui proiect este urmatorul: din 2013
    marii poluatori nu vor mai primi drepturile de emisii gratuit, ci
    vor fi obligati sa le cumpere. Derogarile se pot obtine, dar pentru
    asta Romania trebuie sa depuna, pana in septembrie 2011, planuri de
    investitii cu surse de finantare concrete pentru fiecare
    termocentrala pe care vrea sa o scuteasca de acest efort financiar.
    Daca nu va obtine aceste derogari, pentru fiecare tona de CO2
    eliberata in atmosfera marile companii poluatoare vor fi obligate
    sa cumpere un drept de emisie de CO2. Numai pentru anul acesta
    costurile cu CO2 pentru cele trei termocentrale din bazinul
    Olteniei (Turceni, Rovinari si Craiova) se ridica la peste 130 de
    milioane de euro, potrivit unor estimari recente facute de
    reprezentantii Ministerului Economiei. Specialistii spun insa ca
    din 2013 preturile vor exploda, nefiind excluse valori de peste 30
    de euro, fata de 16 euro, cat costa in prezent un drept de emisie
    de CO2.

    Mai mult, in contextul in care Romania a declarat ca va merge in
    continuare pe carbuni, aceasta fiind cea mai abundenta resursa
    energetica de care dispune tara, proiectele care sa capteze
    dioxidul de carbon eliberat in atmosfera de termocentrale devin
    obligatorii. In prezent, peste 30% din toata energia produsa in
    Romania este bazata pe carbuni. “Cele mai mari emisii de CO2 sunt
    concentrate in zona Olteniei – circa 40% din tot ceea ce se emite
    la nivel national. Initial, inainte de a fi aleasa locatia Turceni,
    au concurat 9 instalatii, nu numai termocentrale, ci si mari
    poluatori”, spune Constantin Sava, director de programe de CCS din
    cadrul Institutului National de Cercetare – Dezvoltare pentru
    Geologie si Geoecologie Marina GeoEcoMar.

  • Doar 33% dintre companii investesc in produse si tehnologii noi

    In schimb, 33% dintre companii – majoritatea mari – au investit
    10,26 miliarde de lei pentru inovare numai in 2008, cea mai mare
    parte pentru achizitia de masini, echipamente si software.

    Cele mai multe firme au preferat sa cheltuie banii pentru
    implementarea si dezvoltarea de produse si procese noi, cum a
    procedat una din doua companii, in timp ce 33% dintre intreprinderi
    au inovat un proces. La polul opus, doar una din opt companii a
    ales sa inoveze un produs.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dincolo de web 2.0

    YouTube, Second Life, MySpace, Facebook sau Slide sunt cateva dintre putinele exemple de povesti de succes din lumea internetului dupa crahul dotcom de la inceputul anilor 2000. Modelul denumit web 2.0, bazat pe interactiunea in spatiul virtual a utilizatorilor care isi publica propriile articole, poze sau filme, a generat zeci de mii de afaceri online, dar nu multe dintre ele au reusit.

    Desi companiile online de astazi sunt cele care au format fenomenul web 2.0 si au contribuit la schimbarea comportamentului oamenilor in ce priveste internetul, castigurile multora dintre ele au ramas sub nivelul asteptarilor. In cazul retelelor sociale, simbolul prin excelenta al epocii actuale a internetului, nu multe companii se pot lauda cu venituri de genul celor inregistrate de MySpace, reteaua sociala a News Corp., care a avut anul trecut o cifra de afaceri de aproape un miliard de dolari (630 de milioane de euro).

    Reteaua LiveJournal, infiintata in 1999 de un pusti de 19 ani, Brad Fitzpatrick, ca un mod de a tine legatura cu prietenii lui, a ajuns acum la 15 milioane si jumatate de utilizatori si a trecut prin mai multe tranzactii de vanzare, nici una dintre companiile care au deti¬nut-o nereusind sa faca insa profit de pe urma ei. In martie, noul proprietar, firma SUP, a decis sa nu mai permita crearea de conturi noi gratuite fara publicitate afisata pe site-uri, ceea ce a provocat protestele unei parti dintre utilizatori, obisnuiti cu vechea cultura anti-publicitate a LiveJournal.

    Internetul 2.0 poate sustine foarte usor infiintarea unei companii noi, mai ales ca in prima faza o astfel de afacere nu necesita un capital de pornire prea mare, insa problemele apar abia mai tarziu. “Cu cat este mai usor sa intri pe o anumita piata, cu atat vor fi mai multe posibilitati de esec. Antreprenorii nu sunt in general pregatiti sa intampine greutatile, tocmai fiindca potentialul pare nelimitat”, explica Nina Saberi, partener in cadrul Castile

    Ventures. Sa luam ca exemplu piata widget-urilor, mici aplicatii software dedicate blogurilor si retelelor sociale, mai exact ferestre care pot fi plasate intr-o pagina de internet si care actualizeaza permanent diverse informatii disponibile online, cum ar fi prognoza meteo pentru diverse orase, ora exacta pe glob, liste cu ultimele melodii ascultate de proprietarul site-ului sau chiar continutul unor bloguri intregi. Aceste aplicatii au devenit populare aproape peste noapte, motivand reteaua sociala Facebook sa permita oricarei companii producatoare de soft sau programator independent sa creeze widgeturi pentru platforma ei.

    Multi antreprenori au privit widget-urile ca o oportunitate de afaceri, crezand ca pentru a castiga din acest segment este suficient sa creeze aplicatii interesante. N-a fost asa. Piata widget-urilor nu a luat insa amploare, producatorii americani de astfel de aplicatii software inregistrand anul trecut venituri de numai 25 mil. euro, potrivit calculelor lui Will Price, directorul executiv al Widgetbox, un catalog online de widget-uri. “Nu pot spune cu convingere ca exista companii producatoare de widget-uri care au gasit un model de business sustenabil”, este de parere Mitchell Kertzman, partener in cadrul fondului de investitii Hummer Winblad.

    Singurul exemplu care a spart tiparele si s-a diferentiat pe piata widget-urilor este Slide, compania lui Max Levchin, unul dintre fondatorii afacerii PayPal, care a fost vanduta catre eBay in 2002 pentru mai mult de un miliard de euro. Levchin recunoaste cu modestie ca doar doua-trei companii au reusit sa genereze venituri care se apropie de 10 milioane de dolari (aproximativ 6,3 mld. euro) sau il depasesc. Cat despre celelalte companii, “exista cazuri cand antreprenorii au reusit sa castige suficient cat sa renunte la slujba pe care o aveau inainte si sa sustina cheltuielile noii afaceri, dar majoritatea au ramas la stadiul de afaceri mici”, spune Howard Hartenbaum, partener in cadrul fondului de investitii August Capital.

    Problema celor mai multe dintre companiile web 2.0 este faptul ca nu au descoperit un model de business viabil, prin care sa se diferentieze si sa ajunga profitabile. “Castigatorii erei web 2.0 par sa fi fost deja desemnati, iar utilizatorii incep sa creada ca aceste companii au un avantaj covarsitor asupra pietei”, sustine Mike Maples, care a investit in site-ul de microblogging Twitter si in agregatorul de informatii Digg. In aceste conditii, spune Maples, competitorii incearca sa castige utilizatori lasand aspectul veniturilor in plan secund, strategie care, desi a ajutat o parte din companiile care au depasit crahul dotcom din anii 2000, i-a afectat pe foarte multi din cei ce au crezut ca banii vor veni automat odata cu traficul.

    Perspectivele actuale ale pietei online nu au afectat insa investitiile si achizitiile de companii web 2.0 care par, in ochii fondurilor de investitii, sa aiba potential de crestere. “Multe companii au fost evaluate la sume fantastice pe baza acestor finantari, desi veniturile lor anuale sunt departe de aceasta valoare”, observa Mitchell Kertzman de la Hummer Winblad. Investitiile vor continua sa creasca anual cu aproximativ 43% in urmatorii cinci ani, estimeaza un studiu realizat de compania de cercetare de piata Forrester Research, ceea ce inseamna ca in 2013, investitiile realizate la nivel mondial in companii web 2.0 ar ajunge la aproape 5 miliarde de dolari (3,1 miliarde de euro). Pe termen scurt insa, investitiile in companii online din SUA in primul trimestru al acestui an au fost de 1,3 miliarde de dolari (0,82 miliarde de euro), in scadere fata de 1,4 miliarde in ultimele trei luni din 2007, conform companiei de cercetare de piata PricewaterhouseCoopers.

  • Europenii prefera Blu-Ray

    Filmele destinate vizionarii pe ecrane high definition sunt acum in proportie de 73% Blu-Ray, formatul impus de Sony, in defavoarea celui HD-DVD, sprijinit de Toshiba si Microsoft, conform unui studiu recent realizat de GfK. Citand rapoartele de vanzari ale principalilor distribuitori de filme europeni, Blu-Ray Association a anuntat oficial ca a fost vandut discul Blu-Ray cu numarul un milion. Vanzarile de discuri de acest fel care contin jocuri sunt chiar mai mari, 21 de milioane, toate pentru consola Play Station 3 produsa de Sony. Producatorii de filme privesc cu sperante aceasta evolutie, in conditiile in care piata de DVD-uri tinde sa scada. In orice caz, scaderea de vanzari pe suport DVD nu este compensata inca de cresterea vanzarilor de discuri din noua generatie, unul dintre motive fiind chiar faptul ca exista doua formate concurente, iar industria de filme nu s-a pus inca de acord cu unul sau altul. O parte a caselor de productie filmeaza pentru formatul Blu-Ray, o alta pentru HD-DVD si cativa pentru ambele formate, rezultand costuri suplimentare. Dintre filmele disponibile in rezolutie de inalta definitie Blu-Ray, cele mai vandute au fost „300“, „Spider-Man 3“ si „Piratii din Caraibe“.
    I
    Japonia, piata cea mai deschisa la noi tehnologii, dar si tara de origine a Sony, vanzarile de Blu-Ray domina detasat, avand 97% cota de piata din totalul filmelor in format de inalta definitie. In acelasi timp, vanzarile de filme pe discuri HD au ajuns sa reprezinte 19,8% din totalul filmelor comercializate in Japonia.

    Cei mai multi analisti pun prevalenta discurilor Blu-Ray pe seama introducerii consolei Play Station care poate functiona ca player pentru orice film Blu-Ray. In acelasi timp, consola Xbox produsa de Microsoft care foloseste discuri HD-DVD nu a reusit sa se impuna. Dar cifrele finale ar putea suferi corectii semnificative in luna decembrie, cand se inregistreaza cele mai mari vanzari. Ambele console si-au redus recent pretul de piata in speranta cresterii acestor vanzari. Dar, cel putin in Statele Unite, castigatorul e al treilea nume, producatorul japonez Nintendo, care cu modelul Wii este lider de piata. Si fara a folosi vreunul dintre formatele de inalta definitie.

  • Omul din spatele Gphone

    Un scanner de retina care emite un fascicul albastru pazeste intrarea in casa lui Andy Rubin, asezata pe platoul de deasupra Silicon Valley. Daca scannerul te recunoaste, usa se deschide automat. (Sistemul il ajuta sa se descurce cu fostele prietene, glumeste Rubin. Nu trebuie sa te mai chinui sa recuperezi cheia, doar actualizezi baza de date.)

    Cei ce trebuie sa foloseasca soneria de la intrare sunt intampinati cu inca o minune a tehnicii: un brat robotizat in interiorul holului de sticla ridica un ciocanel si loveste intr-un gong urias. Desi Robin nu vrea sa spuna cat l-a costat, s-ar putea sa fie una dintre cele mai scumpe sonerii din lume. „Nu conteaza cat costa“, spune Zarko Draganic, un fost coleg de-al lui Rubin de la Apple Inc. „E o chestie clasica a lui Rubin: face ceva doar de dragul de a face si pentru ca e tare, si asta ii da o inocenta copilareasca.“

    Andy Rubin este unul dintre principalii arhitecti ai celui mai discutat produs telecom al momentului, telefonul mobil ce va fi lansat de Google (Google Phone sau GPhone). Ca director al departamentului pentru platforme mobile de la Google, Rubin supravegheaza zeci de ingineri care dezvolta softul pentru Google Phone in campusul companiei din Mountain View, California. Softul intruchipeaza promisiunea de a extinde acoperirea Google intr-un moment in care telefoanele mobile le permit consumatorilor sa se dezlipeasca de ecranele calculatoarelor, iar mobilitatea digitala crescuta ameninta dominatia Google in cautarile pe internet.

    Telefonul Google – care, potrivit unor relatari, va fi facut de partenerii Google si va fi disponibil la jumatatea lui 2008 – se asteapta sa fie in contrast izbitor cu ce au facut Apple si Microsoft pe piata telefoanelor inteligente. Google, potrivit unor oameni care cunosc direct ce se intampla in curtea sa, va oferi gratuit softul sau producatorilor de terminale mobile si apoi va folosi deschiderea Google Phone ca o invitatie pentru dezvoltatorii de software si distribuitorii de continut sa proiecteze aplicatii pentru el. Daca acest demers va avea succes, va fi cea mai spectaculoasa infirmare a convingerii Microsoft, „nasul“ PC-ului, ca Google si alti membri ai asa-numitei lumi open-source pot imita, dar nu pot inova.

    Iar in timp ce telefonul mobil se metamorfozeaza mai departe intr-un computer personal, un nou standard de software prinde contur. Oricine preia initiativa in aceasta piata poate deveni un pazitor al portilor tehnologiei, capabil sa ajunga la aceeasi forta si la aceleasi profituri cu cele oferite Microsoft de sistemul sau de operare Windows. Pe masura ce industria evolueaza in aceasta directie, Google nu vrea sa piarda pasul, iar Google Phone reflecta incercarea sa de a ramane in miezul lucrurilor. Compania are de gand sa faca aceasta, spun directorii din industrie, oferind software gratuit pentru telefoane mobile si apoi probabil incercand sa monetizeze oferta prin furnizarea unui meniu de servicii legate de acele produse, precum e-mail-urile, fotografiile, stirile si alte servicii.

    „In loc sa faca bani din software, ca altii, cei de la Google vin si spun ca vor sa faca bani din servicii“, spune Michael Kleeman, expert in strategii pentru tehnologie la Institutul pentru Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei de la Universitatea California din San Diego. „Intrebarea interesanta este daca operatorii vor permite telefoanelor Google sa se conecteze la retelele lor.“

    Compania refuza sa comenteze cu privire la Google Phone, dar responsabilitatile lui Rubin, la fel ca si recentele scurgeri de informatii despre o inca neanuntata alianta pe care Google o pune la punct pentru a-si dezvolta softul, arata ca firma are in plan sa faca mai mult decat doar sa dezvolte un sistem de operare pentru telefoanele mobile: are de gand sa isi croiasca drum prin inima acestui business, intr-un moment in care oamenii din toata lumea pot sa caute pe internet aproape de oriunde se nimeresc sa se gaseasca.
    Oamenii folosesc telefoane inteligente ca sa se orienteze, sa se intalneasca cu prietenii si sa localizeze magazinele, restaurantele si cinematografele din apropiere. Aceasta schimbare culturala hraneste goana dupa aur a erei informationale, unde Google, competitorii sai pe zona de cautare, producatorii de terminale mobile si operatorii de telefonie mobila se zbat cu totii sa-si marcheze pozitia pe terenul internetului mobil.

    Anul acesta, Apple a redefinit deja ceea ce oamenii asteapta de la un mobil, introducand iPhone, la fel cum facuse anterior cu computerul Macintosh. Microsoft face la randul sau progrese, estimand ca anul viitor vor fi vandute 20 de milioane de telefoane avand instalat softul Windows Mobile. Nokia, Palm, Research in Motion si alti producatori de telefoane pun la punct terminale tot mai axate pe transmisia de date.

    Avand in fata astfel de repere, Google si-a pus miza pentru universul mobil in mainile lui Rubin, un inginer de 44 de ani, care s-a dovedit potrivit la desenarea puternic integratelor ansambluri hardware si software ce caracterizeaza companiile din Silicon Valley. Dar chiar daca el e responsabil pentru implicarea Google in internetul pe telefon al viitorului, Rubin este un tip de moda veche. In timp ce Silicon Valley e in mijlocul unei frenezii antreprenoriale Web 2.0, cu accent pe idei istete de business ce atrag rapid milioane de utilizatori de internet, Rubin este un membru al unui grup mai timpuriu de ingineri deveniti antreprenori, care au o pasiune pentru construirea de sisteme digitale complete.

    „Astazi, Silicon Valley este plina de antreprenori care depind de efectul de retea (unde valoarea unui bun sau serviciu depinde direct de numarul celorlalti consumatori care il folosesc – ca in telefonia mobila sau in industria online, n. red.), dar Andy reprezinta o generatie care se simte la fel de bine cu un pistol de lipit, scriind liniile de cod ale unui program sau imaginand o afacere noua“, spune Steve Perlman, un alt fost inginer de la Apple care a fost cofondator al WebTV si al altor companii axate pe tehnologie. Din acest punct de vedere, Rubin s-ar putea sa fie una dintre cele mai evidente legaturi intre trecutul recent al industriei computerelor si viitorul ei care se dezvolta rapid si o reprezentare a modului cum Google spera sa uneasca aceste doua zone.

    In primavara lui 2002, cofondatorii Google, Sergey Brin si Larry Page, au inceput sa se afiseze purtand la brau telefoane inteligente si spectaculoase, care le ofereau acces la internet si la popularul lor motor de cautare oriunde se aflau. Cu un ecran din spatele caruia isi facea aparitia o tastatura in miniatura, telefonul – cunoscut sub numele de Sidekick („Asistentul“) – a devenit un accesoriu pentru pantalonii cu talie joasa si pentru elita din Silicon Valley. Mai versatil decat BlackBerry-urile concentrate pe e-mail-uri, acesta a fost unul dintre primele telefoane inteligente care avea la un loc navigare pe internet, mesagerie instant, e-mail si alte aplicatii ale unui calculator personal.

    Sidekick a fost facut de Danger Inc., un start-up din Palo Alto, California. Rubin, unul dintre fondatorii companiei, a botezat firma dupa un robot cu capul din sticla din vechiul serial SF „Pierduti in spatiu“ (in film, robotul ruleaza peste o suprafata similara cu cea lunara, trimitand avertismente de „Pericol!“ – „Danger!“ – catre echipaj).

    Rubin a gasit o cale sa treaca dincolo de tensiunea dintre operatorii de retele si producatorii de telefoane mobile. Pana atunci, cele doua grupuri erau puternic divizate: producatorii de telefoane doreau sa vanda gramezi de telefoane scumpe, in vreme ce operatorii voiau sa controleze accesul la aceste echipamente si sa-i lege pe clienti de un singur dispozitiv pentru perioade indelungate.

    Designerii de la Danger au venit cu un alt model, unul pe care Apple si AT&T l-au urmat partial prin intermediul intelegerii incheiate cu privire la iPhone. In loc sa intre in competitie cu operatorii de telefonie mobila, Danger a anuntat scopuri solidare cu ale lor, impartind veniturile generate de taxele de conectare si evitand ca succesul sau financiar sa depinda de vanzarea telefoanelor. „Ofeream telefoane si luam o parte din venituri“, spune Rubin.

    Totusi, desi a capatat un soi de statut de cult, Sidekick nu a generat niciodata vanzari masive. La Google, Rubin incearca acum sa reinventeze telefonul mobil din a doua incercare. El a refuzat sa ofere vreun detaliu cu privire la strategia sa si nici nu va fi clar pentru inca un an – poate mai mult – daca are un raspuns pregatit. Google are o capacitate enorma de a se dezvolta rapid, iar serviciul sau de cautare este un magnet imens pentru clienti. In acelasi timp, operatorii de retele isi pazesc cu strasnicie frecventele si se ingrijoreaza constant cu privire la posibilitatea de a pierde controlul in fata unor potentiali competitori, precum Google.

    Mai mult, piata este deja aglomerata. Microsoft a luat un start bun cu platforma sa Windows Mobile in urma cu cinci ani, iar anul trecut a luat viteza, convingandu-i pe producatori de telefoane mobile, ca Motorola, Palm si Samsung, sa incorporeze software-ul in telefoanele lor. Se asteapta ca Microsoft sa investeasca masiv ca sa previna o stirbire de catre Google a pietei sale.

    O ironie in toata povestea este, bineinteles, ca Google, desi nu detine pozitia dominanta in aceasta piata, ar putea reproduce strategia pe care Microsoft a folosit-o ca sa scoata din carti Netscape la mijlocul anilor ’90. La fel cum Microsoft a luat oxigenul Netscape oferind browserul Internet Explorer ca parte a sistemului sau de operare Windows, Google ar putea sa dea la o parte Windows Mobile daca Google Phone este oferit gratuit producatorilor de telefoane.

    Si daca strategia functioneaza, va fi din cauza ca un fan al roboticii pe nume Andy Rubin si echipa lui vor fi dezvoltat cu succes telefonul inteligent al viitorului. Aceasta e ceea ce Rubin spune ca inseamna cel mai mult pentru el.

    Traducere si adaptare: Mihai Mitrica

  • Nu e voie cu mobilul

    Se intampla destul de des sa sune un telefon mobil in sala de cinema cand unul dintre personaje spune cea mai buna gluma din tot filmul, in autobuzul aglomerat sau la biblioteca, unde toata lumea paseste pe varfuri. Oricine a trecut cel putin o data printr-o astfel de situatie in care vrand-nevrand a ascultat conversatia zgomotoasa a celui apelat sau, dimpotriva, s-a aflat in situatia de a-i deranja pe cei din jur.

    Exista insa o metoda mai radicala de a scapa de aceste probleme, iar pe masura ce tehnologia a avansat si preturile au scazut, a devenit din ce in ce mai populara. Este vorba despre echipamente de bruiaj de mici dimensiuni, comparabile cu cele ale unui pachet de tigari, de exemplu, care impiedica pe o anumita raza semnalul GSM, astfel incat apelurile telefonice devin imposibil de realizat. Principiul de functionare a acestor echipamente este emiterea unui semnal radio foarte puternic care acopera semnalul emis de telefonul mobil pentru a se conecta la retea. Aria de acoperire a echipamentelor de bruiaj poate varia de la cativa metri si pana la cateva zeci de metri, variabila de care depinde pretul, de la 50 de dolari (aproximativ 35 de euro) pana la cateva sute de dolari.

    Cati sunt dispusi sa plateasca aceasta suma de bani pentru o perioada de liniste? Kumaar Thakkar, un comerciant de echipamente de bruiaj din Mumbai, India, sustine ca exporta in SUA in jur de 20 de bucati lunar. La fel ca Thakkar, magazine din toata lumea primesc comenzi care se traduc lunar in vanzari de cateva sute de echipamente de bruiaj pentru telefoane mobile. Nu este vorba despre o tehnologie noua, insa cei interesati au inceput sa considere necesara folosirea unui astfel de echipament in anumite situatii. Cei mai multi dintre cumparatori sunt proprietarii unor afaceri care implica prin definitie un nivel redus de zgomot conversational, cum ar fi cinematografele sau salile de teatru, de exemplu, dar se simte si tendinta de crestere a vanzarilor in randul publicului obisnuit, mai ales oameni care circula cu transportul in comun.

    Un medic terapeut din Ohio a platit 200 de dolari (aproape 140 de euro) pentru un echipament de bruiaj pentru telefonul mobil, in incercarea de a evita intreruperile telefonice in timpul consultatiilor, situatie cu care se confrunta destul de des. Echipamentul l-a gasit pe internet, pe site-ul PhoneJammer.com, un magazin online specializat in vanzarea de astfel de produse, unde cel mai scump echipament de bruiaj, dedicat companiilor, costa aproape 4.000 de dolari (in jur de 2.760 de euro). „Vanzarile au ajuns la 400 de bucati in fiecare luna, in crestere de la 300 anul trecut. Insa in perioada sarbatorilor, cererea depaseste 1.000 de echipamente“, spune Victor McCormack, proprietarul site-ului.

    Gunjan Bajoria, un tanar de 25 de ani angajat intr-o companie londoneza de import-export, este unul dintre cei ce au achizitionat un astfel de echipament. Face naveta spre serviciu zilnic si, de cel putin doua ori pe saptamana, cand se intampla sa lucreze pe laptop in tren, apasa un buton aflat pe cutiuta neagra din buzunar si ii impiedica astfel pe cei din jur sa-l deranjeze cu conversatii telefonice zgomotoase. „De multe ori reactia celor patiti este chiar amuzanta. Intai continua sa vorbeasca singuri cateva secunde, pana realizeaza ca apelul s-a incheiat, iar apoi incep sa intrebe oamenii din tren daca au semnal la telefonul mobil“, spune Bajoria. „Uneori ma simt vinovat pentru ca folosesc echipamentul de bruiaj. Ma gandesc ca poate aveau o conversatie importanta. Dar, sincer, nu as apasa butonul daca nu ar vorbi atat de tare.“

    Un alt exemplu este cel al unui arhitect american pe nume Andrew. Acesta nu a vrut sa-si dezvaluie intreg numele, pentru ca stie ca echipamentul de bruiaj pe care-l foloseste, tot in tren, este ilegal si risca astfel o amenda de aproximativ 11.000 de dolari (aproape 7.600 de euro). Andrew apeleaza uneori la dispozitiv atunci cand o discutie telefonica din jurul lui devine deranjanta. Un caz concret despre care povesteste ar fi cel al unei persoane care, in urma cu cateva luni, vorbea foate zgomotos la telefonul mobil in tren, avand de altfel un limbaj nu tocmai elegant. „Asa ca am apasat butonul. Ea a continuat sa vorbeasca la telefon inca vreo 30 de secunde, pana a realizat ca de la capatul celalalt al firului n-o mai asculta nimeni“, spune Andrew, care in acest fel nu a impiedicat-o numai pe tovarasa lui de drum sa deranjeze atmosfera din vagonul de tren, dar a blocat orice apel telefonic pe o raza de peste 9 metri.

    Pentru operatorii de servicii de telefonie mobila, popularitatea echipamentelor de bruiaj reprezinta un semnal de alarma, fiindca astfel de practici le aduc daune financiare. Orice apel telefonic blocat cu ajutorul unui astfel de echipament inseamna o suma de bani pe care operatorul nu o mai incaseaza. Pierderi marunte poate, dar operatorii nu sunt dispusi sa si le asume, mai ales in conditiile in care cheltuiesc miliarde de dolari pentru a inchiria benzi de frecventa, la care se mai adauga si costurile de mentenanta – in total 6,5 miliarde de dolari (4,5 miliarde de euro) in cazul operatorului american Verizon Wireless.

    La argumentul furnizorilor de servicii de telefonie mobila impotriva echipamentelor de bruiaj se adauga si altele. Problema nu este faptul ca un client mai zgomotos este impiedicat sa mai vorbeasca la telefon printr-o asemenea metoda ilegala, ci ca odata cu el sunt afectati si utilizatorii mai discreti de telefoane mobile, aflati pe raza de actiune a aparatului. Prin urmare, Comisia Federala pentru Comunicatii din SUA, impreuna cu cativa operatori de telefonie mobila, printre care si Verizon Wireless, a organizat investigatii pentru a depista cel putin companiile ce apeleaza la un echipament de bruiaj si a le aplica amenzi. In opinia autoritatii americane de reglementare, aparatele respective pot fi chiar periculoase daca ajung pe mana cui nu trebuie, pentru ca pot impiedica apeluri telefonice absolut necesare in situatii de urgenta.

    Specialistii sunt insa de parere ca folosirea echipamentelor de bruiaj nu poate fi oprita, chiar daca la mijloc sunt amenzi usturatoare. „O caracteristica a secolului 21 este inabilitatea oamenilor de a se controla in anumite situatii pentru binele celor din jur“, declara recent James Katz, directorul Centrului pentru studii in domeniul comunicatiilor mobile din cadrul Rutgers University, citat de The New York Times. „Un ins zgomotos considera ca are dreptul sa treaca peste persoanele din jur, pe cand posesorul echipamentului de bruiaj considera ca drepturile sale la liniste sunt mai importante.“