• Este inginer informatician de profesie, dar a urmat şi o serie de cursuri de specializare în economie, management şi legislaţie.
• Înainte de a intra în sectorul financiar, Anca Bidian a lucrat timp de şapte ani în sectorul IT în Toronto.
• A înfiinţat în 2003 Gemini Capital, companie devenită ulterior Kiwi Finance.
Cifră de afaceri (2017): 13,2 mil. lei
Profit (2017): 2,3 mil. lei
In 1991, acesta si-a facut un grup infractional in Ryazan, alaturi de un alt interlop poreclit Max, si a inceput prin a cere taxe de protectie diferitilor oameni de afaceri din zona, mai apoi organizand un lant de infractori ce ocupau cu celebrul joc “alba-neagra”.
Mama a născut un copil perfect sănătos pe un spaţiu verde din vecinătatea staţiei de taxi, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Incidentul a avut loc în jurul orei 1.00 într-un cartier din municipiul Focşani. După ce ar fi fost refuzată de taximetrist, femeia însoţită de doi tineri s-a aşezat pe iarbă şi a născut o fetiţă.
Un şofer care trecea prin zonă a văzut ce s-a întâmplat, a sunat la 112 şi a ajutat-o pe femeia care intrase în stare de şoc. Echipajul de la ambulanţa care a ajuns la faţa locului a tăiat cordonul ombilical şi apoi i-a transportat pe cei doi la spital. Mama şi fetiţa ei sunt acum în afara oricărui pericol.
Femeia a intrat în legătură cu părinţii săi la începutul anului, după ce a citit online o postare despre căutarea lor disperată. Povestea a făcut înconjurul ţării şi foarte mulţi oameni au sărbătorit împreună cu cei trei reîntâlnirea.
Wang Mingqing şi Liu Dengying erau vânzători de fructe şi îşi comercializau marfa lângă o şosea din sud-vestul oraşului Chengdu. Într-o zi foarte aglomeratp, Wang a fugit să schimbe nişte bani pentru un client, iar când s-a întors fetiţa nu a mai fost de găsit, scrie presa chineză.
Wang şi soţia lui au petrecut ani îmntregi căutând-o pe fată în oraş, dar şi în regiunile înconjurătoare, au dat anunţuri în ziare şi au făcut multe apeluri online, iar în 2015 bărbatul a decis să îşi ia licenţa de taximetrist, iar în toată activitatea sa le-a povestit clienţilor despre Qifeng, a împărţit cartonaşe cu informaţii despre ea tuturor şi a afişat chiar un panou pe maşină în care îi ruga pe cei care au orice fel de detalii să îl anunţe negreşit.
“Într-o zi proastă câştig 60 de dolari. Într-o lună, un medic câştigă 40 de dolari”, recunoaşte un taximetrist din Cuba. Defapt el este inginer de profesie, dar este nevoit să conducă un taxi pentru a câştiga mai mulţi bani. “De asta îmi place să fiu taximetrist şi nu inginer”.
Cum s-a ajuns în această situaţie?
Imediat după revoluţia din 1959, Fidel Castro a colectivizat toate afacerile private din ţară, iar statul a decis preţurile pentru orice şi a decis şi care vor fi salariile. Angajaţii de la restaurantele deţinute de stat sunt plătiţi la fel, indiferent dacă servesc doar un client sau 100.
Pentru foarte mult timp, economia cubaneză a supravieţuit datorită subvenţiilor primite din partea URSS, dar de la colapsul Uniunii Sovietice, economia cubaneză s-a înrăutăţit. Un exemplu este numărul de raţii pe care-l primesc de la stat cetăţenii. Jurnalistul de la Vox a vorbit cu o femeie din Cuba care a mărturisit că acum primeşte mai puţin ulei, mai puţină făină, mai puţin zahăr faţă de cât primeau în 1992 şi nu mai primesc detergent sau săpun.
În anii 90, guvernul şi-a dat seama că nu mai poate continua fără un sector privat şi a început să acorde licenţe cetăţenilor care voiau să pornească o afacere. Astfel au apărut restaurante deţinute de cetăţeni, iar patronii chiar sunt nevoiţi să vândă mâncare bună dacă vor să aibă o afacere de succes.
Aşadar, motivul pentru care un taximetrist din Cuba câştigă mai mult decât un medic este din cauza faptului că are licenţă de funcţionare şi nu este plătit de stat şi poate taxa clienţii cât vrea. Jurnalistul Vox a plătit 25 de dolari pentru o cursă de 30 de minute de la aeroport până în Havana (în 2015), adică aproape un salariu mediu pe economie (29,6 dolari – 2016) obţinut doar dintr-o cursă.
“Muncesc ca asistentă medicală opt ore pe zi şi câştig mai puţin de 2 dolari pe zi”, mărturiseşte o asistentă medicală. Salariul mediu pe economie a crescut treptat ajungând la 29,6 dolari în 2016. Cele mai bine plătite slujbe sunt în sectorul industriei zahărului (49,80 dolari/lună), minerit (48,70 dolari), servicii financiare (41,20 dolari), agricultură, pescuit (39,60 dolari).
Problema salariilor mici la stat face ca oameni bine pregătiţi precum ingineri, fizicieni să aleagă să lucreze la patron, pentru că sunt plătiţi mai bine: astfel apar bucătarii cu studii în inginerie sau frizeri cu studii în contabilitate.
Având în vedere că salariul este aşa de mic, foarte mulţi sunt nevoiţi să mai facă un alt job sau altă activitate pentru a putea câştiga mai mulţi bani.
“Când plec de acasă dimineaţa şi-mi cumpăr ziarul de la bătrânul de pe stradă comit prima ilegalitate a zilei. Vânzătorul oficial de ziare le vinde bătrânului care apoi el ni le vinde nouă”, povesteşte o femeie felul în care funcţionează piaţa neagră a muncii din Cuba.
Lucrurile se schimbă, iar de când Raoul Castro a preluat conducerea, în 2008, numărul antreprenorilor a crescut seminicativ. În 2008, numărul oamenilor care nu lucrau la stat era de aproape 150.000, iar în 2013, numărul acestora a depăşit pragul de 400.000.
Parcă am mai spus odată: din când în când nu poţi să nu fii de acord că în engleză anumiţi termeni sună mai bine, mai inteligibil decât în română; este cazului „Deep Work Rules for Focused Success in a Distracted World“, de Cal Newport, care apare în româneşte cu titlul „Concentrat. Cum să prosperi prin muncă profundă într-un mediu perturbator“.
„Deep Work“ este ceva destul de greu de obţinut în ziua de azi, în care telefonul, smartwatch-ul, laptopul, computerul, televizorul, copiii, colegii, şeful, taximetristul, administratorul blocului sau vecinul cu bormaşină încep să dinguie/clicăie/vibreze/huruie/vorbească tocmai în momentul în care vă gândiţi la Cel Mai Important Lucru din Lume pentru slujba voastră.
Unii s-au retras în turnuri de fildeş, la propriu sau la figurat, pentru a munci cu spor. Alţii, cum este Woody Allen, au refuzat binefacerile tehnologiei moderne: regizorul a folosit de-a lungul a 44 de ani şi 44 de filme doar o maşină de scris nemţească şi niciun alt gadget electronic; un laureat de premiu Nobel pentru fizică munceşte atât de izolat, încât nu a fost de găsit nici după anunţul decernării permiului; iar Bill Gates este un fan al gadgeturilor, dar de două ori pe an se retrage din lumea reală undeva pe malul unui lac, unde rămâne doar cu cărţile şi gândurile sale.
Avem câte ceva de învăţat de la fiecare dintre aceştia, în vremuri în care ajungi să te comporţi, fie că vrei, fie că nu vrei, ca un suferind de ADHD, tocmai pentru că vrei să răspunzi telefonului, smartwatch-ului, laptopului, computerului, televizorului, copiilor, colegilor, şefului, taximetristului şi administratorului de bloc.
Cal Newport, asistent universitar şi blogger, încearcă să vă convingă că, unu, mama reuşitei este concentrarea şi doi, încearcă să vă antreneze mintea şi să vă transforme obiceiurile pentru a atinge acest obiectiv. Desigur, asta până începe vecinul cu bormaşină.
Cei care sunt angajaţi ai unei firme trebuie să achite către companie o anumită sumă, fie la finalul unei zile de muncă, fie o dată la câteva zile. În funcţie de companie, această sumă cunoaşte poate varia între 70 şi 100 de lei.
„Aproximativ 60% dintre taxiurile din oraş merg pe gaz, nu pe benzină, pentru că gazul este mai ieftin, e 2,29 lei. Eu am maşină pe gaz şi merg cam 150 de kilometri pe zi, ceea ce înseamnă că trebuie să plătesc aproximativ 50 de lei pe gaz zilnic“, a declarat un şofer de taxi celor de la 7est.ro.
Unii taximetrişti susţin că lucrurile stau mult mai prost: “Am ajuns să stăm pe teren câte 14 ore pe zi şi să nu putem să ne acoperim cheltuielile. Bem peste un litru de cafea, mâncăm la portbagaj şi nu ne alegem cu nimic. Cu tariful ăsta şi cu maşinile de Ilfov care fac taximetrie în Capitală nu mai poţi face bani”, a declarat un şofer de 45 de ani, care practică această meserie de peste 20, celor de la Libertatea.
Cu toate acestea, calculele arată în felul următor: în funcţie de numărul de curse, de distanţa parcursă şi de eventualele bacşişuri care se lasă, câştigurile pot varia. În medie, un taximetrist câştigă pe tură între 220 şi 300 de lei. Astfel, după ce plăteşte dările către companie, scade consumul de carburant şi cheltuielile personale, precum şi taxele către stat, un taximetrist obţine pe lună între 1.600 şi 2.200 de lei.