Serveste la mese, preia rezervarile telefonice, face
aprovizionarea si, uneori, pregateste pentru clienti pana si
sandvisurile din meniu. La 33 de ani, Mihnea Radulescu este un
tanar antreprenor care s-a trezit in mijlocul unei afaceri aproape
peste noapte: pana de curand, actualul proprietar de ceainarie
lucra ca manager de proiect la o firma de consultanta in
constructii. Era unul dintre cei mai vechi oameni din firma si
probabil ca si acum ar mai fi lucrat tot acolo daca mica afacere pe
care a pornit-o toamna trecuta n-ar fi inceput sa se dezvolte, iar
implicarea lui totala n-ar fi devenit obligatorie. N-a stat mult pe
ganduri pana sa intre in afaceri, iar prospectarea pietei a facut-o
mai degraba pe baza observatiilor sale si a intuitiei.
Totul a pornit de la o pasiune care ajunsese sa-i ocupe aproape
tot timpul liber. “Aveam o gasca de prieteni cu care jucam board
game-uri (jocuri de societate, pe tabla de joc). Ne strangeam la
fiecare sfarsit de saptamana, la mine acasa, si ne jucam pana
dimineata”, povesteste Mihnea Radulescu, proprietarul ceainariei
Tabiet. Intalnirile erau insa destul de incomode – discutiile
galagioase pana tarziu in noapte si fumul de tigara creau un mediu
nepotrivit pentru fiul de numai cinci ani al lui Radulescu. Cum in
Bucuresti nu exista nicio cafenea sau ceainarie in care sa-si poata
intinde tablele de joc, au inceput sa caute solutii alternative.
S-au gandit in prima faza sa inchirieze o garsoniera, care la
sfarsit de saptamana sa se transforme in locul de intalnire pentru
serile de jocuri. Stabilisera sa imparta costul chiriei, singura
conditie fiind ca niciunul dintre membrii grupului sa nu se retraga
pe parcurs. Chiar daca la inceput toata lumea a fost de acord, nu a
durat mult pana cand o parte dintre prietenii lui Radulescu au
inceput sa bata in retragere, ceea ce l-a readus in punctul de unde
plecase.
“Solutia salvatoare a venit intr-o seara de duminica, vara
trecuta, cand am ajuns la ceainarie, dupa ce aflasem ca se
organizeaza o seara de jocuri”, spune Radulescu. Era pentru prima
oara cand ajungea in ceainaria Tabiet, dar si prima oara cand s-a
gandit ca si-ar putea transforma pasiunea intr-o afacere. “Nu mai
exista nicio ceainarie dedicata pasionatilor de jocuri in Bucuresti
si, intamplator, proprietarii cautau cumparatori pentru afacerea
lor. Deci aveam o nisa unde puteam sa ma dezvolt”, mentioneaza
Mihnea Radulescu. Proprietarii scosesera afacerea la vanzare pe
Facebook si asteptau oferte, dar acestea intarziau sa apara. Cereau
7.000 de euro pentru preluarea actelor, a numelui si a unei parti
din mobilier. “Am fost tentat imediat ce am auzit si am cantarit
foarte bine oportunitatea. M-am gandit ca pot dezvolta ceva, nu
cereau multi bani, insa erau si multe lucruri pe care trebuia sa le
schimb si in care trebuia sa investesc: in meniu, spre exemplu, nu
era decat ceai, or, unui grup de <gameri> trebuie sa le poti
da si altceva – bere, sucuri, mancare”, spune tanarul
antreprenor.
Avea, deci, multe de facut – sa incheie contracte cu furnizori,
sa cumpere frigidere noi si sa amenajeze bucataria, sa cumpere
jocuri si mai ales sa gaseasca o strategie de promovare, cu atat
mai mult cu cat ceainaria nu era foarte bine plasata. Dupa ce a
cantarit oferta si posibilitatile de dezvoltare, a decis ca este o
investitie buna si alaturi de doi prieteni a facut demersurile
necesare pentru preluarea ceainariei. Au negociat pretul de
achizitie pana la 5.000 de euro, insa modificarile pe care le-au
facut s-au ridicat la circa 8.000 de euro, dintre care 2.500 de
euro au fost folositi doar pentru a cumpara jocuri, ceea ce a dus
investitia totala la 13.000 de euro. Cei trei asociati stabilisera
sa imparta in mod egal investitia, ca si participatia lor in
actionariatul firmei.
Nu a durat mult pana cand au aparut neintelegeri intre ei si,
treptat, ceilalti au iesit din afacere, iar Radulescu a invatat
prima sa lectie de business: mai devreme sau mai tarziu, orice
parteneriat esueaza. “Este, de altfel, recomandarea mea pentru toti
cei care vor sa isi deschida o afacere, orice afacere – chiar daca
pare mai greu, faceti totul singuri, fara asociati”, spune el.
CONTINUAREA IN PAGINA URMATOARE
->>>>>>
„Aş merge în Centrul Vechi, dar doar în anumite condiţii: chiria să nu depăşească 25 de euro pe metru pătrat, contează arhitectura, cum este împărţit spaţiul şi trebuie să aibă o deschidere de minimum patru metri“, a declarat Ispasiu (foto) la ZF Live. El deţine trei cafenele Tabiet, una în zona Pache Protopopescu, una în zona Ferdinand şi cea de-a treia este în construcţie într-o clădire de birouri, după ce a mai deţinut încă două pe care le-a vândut. Businessul cu cafenele a atras mulţi antreprenori de-a lungul timpului, în Capitală fiind aproximativ 350-400 de astfel de afaceri. El crede că mai este loc de încă 150 de cafenele. Câştigul anual al unei cafenele se situează între 30.000-40.000 de euro.