BusinessMagazin

Tag: Supliment Green Economy

  • Analiză. Sistemul Garanţie-Returnare, revoluţia din magazine: Cum arată azi proiectul care va schimba modul în care vom cumpăra apă şi băuturi răcoritoare?

    ♦ Anul 2023 va fi echivalentul ultimelor sute de metri care trebuie parcurşi până când România se va putea înscrie între ţările care au făcut funcţional acest parteneriat public-privat cu scopul accelerării reciclării ambalajelor, în contextul ţintelor stabilite de instituţiile europene.

    Anul 2022 a adus noi progrese în procesul de implementare a Sistemului Garanţie-Re­turnare (SGR), conceptul care va schimba modul în care românii vor face cumpărături. A fost creată compania care va administra sistemul, a fost stabilită structura acţionariatului acesteia, din care statul deţine 20%, a fost ales un CEO responsabil şi, cel mai important, a fost stabilită data de la care SGR va fi funcţional în România.

    Anul 2023 va fi practic echivalentul ultimelor sute de metri care trebuie parcurşi până când România se va putea înscrie între ţările care au făcut funcţional acest parteneriat public-privat cu scopul accelerării reciclării ambalajelor, în contextul ţintelor stabilite de instituţiile europene.

    „Nu văd de ce ar mai interveni amânări în implementarea sistemului. Amânarea, dacă va interveni, se va produce printr-o hotărâre a guvernului“, a spus recent Cosmin Teodoru, director general al direcţiei Gestionare Deşeuri din cadrul Ministerului Mediului.

    Rolul statului în acest sistem este de supraveghere a îndeplinirii cadrului legal, dar şi de „plasă de siguranţă“, în caz că apar probleme.

    „Suntem trei structuri asociative private – Asociaţia Naţională a Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate, Asociaţia Berarii României pentru Mediu şi Asociaţia Retailerilor pentru Mediu. Deopotrivă, avem alături de noi în structura acţionariatului reprezentanţii Ministerului Mediului. Un astfel de proiect complex nu poate să meargă de la început conform planului de acasă. Însă cel mai important este că am reuşit să depăşim toate obstacolele şi barierele întâlnite“, a spus Alice Nichita, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Băuturi Răcoritoare.

    Până în acest moment, zece ţări europene au SGR implementat în diferite etape în timp, cu diverse obiective. Sistemul din România va fi primul care va răspunde nevoilor actuale ale mediului de afaceri, dar şi obiectivelor de mediu care vin dinspre legislaţia europeană cu ţinte ambiţioase din 2025.

    „Universul de retail la care ne uităm este de aproximativ 80.000 de operatori economici, un număr care include atât comercianţii de tip reţea, cât şi comerţul tradiţional sau HoReCa. Vorbim şi de 4.000 de producători şi importatori de băuturi. Aceştia va trebui să se înroleze în platforma pe care sistemul o va dezvolta“, a spus Julia Leferman, directorul general al Asociaţiei Berarii României.

    Site-ul returosgr.ro a fost deja lansat şi cuprinde o platformă de înrolare pentru toţi producătorii, importatorii şi comercianţii care, potrivit legislaţiei, au obligaţii de raportare de date. Acelaşi sistem IT va gestiona şi fluxul de date sau garanţii între comercianţi şi administratorul sistemului. Acest sistem IT urmează să fie scos la licitaţie pentru a selecta furnizorul care va gestiona procesul integral.

    „În acest moment am încheiat un proces intermediar care a presupus o licitaţie de mai mică amploare, care a fost necesară pentru a da drumul procesului de înregistrare. Acest prim proces de licitaţie a fost câştigat de compania slovacă Sensoneo, care a implementat şi sistemul din Slovacia“, a adăugat Julia Leferman.

    Pe piaţă există în acest moment aproape şase miliarde de ambalaje care vor intra începând de anul viitor sub apanajul Sistemului Garanţie-Re­turnare. Este vorba despre ambalajele din plastic, metal şi sticlă care au volume între 0,1 şi 3 litri şi care sunt puse pe piaţă ca ambalaje pentru băuturi.

    „Reţelele mari sunt mai pregătite pentru SGR şi vin cu cereri precise către noi. Retailerii tradiţionali încă mai aşteaptă clarificări. Este foarte importantă amprenta tipului de echipament în magazinele mici. Dacă ai 50-100 mp, fiecare metru sau centimetru contează, comercianţii nu vor să renunţe la spaţiu pentru amplasarea maşinilor, aşa că vor un echipament cât mai mic“, a spus recent Dorin Mihai, director general la Tomra România, furnizor de soluţii automate de colectare a ambalajelor de metal, plastic şi sticlă pentru băuturi în vederea reciclării.

    Toţi comercianţii vor avea la raft, în primele luni, atât produse care vor purta logoul SGR, cât şi produse care nu vor avea acest cod, ceea ce va fi o provocare logistică pentru retaileri.

    „Există o perioadă de tranziţie de un an de zile, până în decembrie 2024, în care ambalajele de dinainte de 30 noiembrie 2023 pot fi listate în conti­nuare şi se pot afla pe raftul comer­cianţilor cu acel mecanism, pentru că fiecare comerciant trebuie să încaseze garanţia separată în sistem, ceea ce înseamnă că în sistemul IT şi la casa de marcat vor fi listate două produse – unul care are aceeaşi denumire cu garanţie şi unul fără garanţie“, a spus Maria Maxim – preşedintele Asociaţiei Retailerilor pentru Mediu.

     

    Data la care va fi implementat SGR? 30 noiembrie 2022

    Cum va funcţiona SGR? Românii vor plăti o garanţie de 0,50 de bani atunci când vor cumpăra o băutură (apă, băuturi răcoritoare, bere, vin, băuturi spirtoase) de la un comerciant. După golirea ambalajului, consumatorul va trebui să îl aducă într-unul dintre punctele de returnare organizate de comercianţi, practic în orice magazin din România. În schimbul ambalajului gol, consumatorul va primi înapoi, pe loc, valoarea garanţiei plătite iniţial, fără a fi necesară prezentarea bonului fiscal.

     

    Cine este CEO al RetuRO, administratorul SGR?

    Gemma Webb, numită în funcţia de CEO şi preşedinte al directoratului RetuRO Sistem Garanţie-Returnare, va coordona implementarea şi gestionarea sistemului în România, urmând ca în perioada următoare să formeze echipa de management şi să finalizeze demersurile de obţinere a finanţărilor necesare pentru activitatea operaţională a RetuRO. Printre altele, este vorba despre construcţia mai multor centre la nivel regional, unde se vor asigura numărarea, sortarea şi pregătirea pentru reciclare a ambalajelor returnate. O etapă esenţială în implementarea SGR este de asemenea înregistrarea în sistem a aproximativ 4.000 de producători şi importatori de băuturi şi a peste 80.000 de comercianţi. Gemma Webb are peste 25 de ani de experienţă atât B2B, cât şi B2C în industrii precum FMCG, chimică, industria ambalajelor din plastic, print, tutun şi servicii de management al deşeurilor, iar peste 18 ani i-a petrecut în cadrul BAT. În perioada 2012-2017, Gemma Webb a condus operaţiunile din România ale producătorului de ţigarete.

     

  • Un traseu turistic care traversează România dă un nou sens sustenabilităţii. „Economia verde se întâlneşte cu economia circulară şi un lanţ scurt de aprovizionare, iar micii antreprenori au acces la un flux constant de posibili clienţi“

    ♦ Via Transilvanica este un traseu care porneşte la Putna, judeţul Suceava, şi se termină la Drobeta Turnu-Severin, având o lungime de aproape 1.400 de kilometri.

    Lanţurile scurte de aprovizionare sunt unul dintre elementele adesea subestimate care contribuie la o economie verde, în condiţiile în care acest model de a face business poate reduce considerabil impactul asupra mediului înconjurător. Aceasta este direcţia de la care a pornit asociaţia Tăşuleasa Social din Bistriţa-Năsăud, ini­ţiatoarea Via Transilvanica, o rută care străbate România de la nord la sud, trecând prin zece judeţe, prin toate formele de relief, prin comunităţi locale rurale sau urbane, multe decuplate de lume şi aflate într-un stadiu avansat de sărăcie, iar altele printre cele mai prospere la nivel naţional. Pe parcursul celor 1.400 de kilometri de drum există numeroase exemple de economie cu emisii reduse, prin utilizarea eficientă şi durabilă a resurselor şi asigurarea incluziunii sociale, modele care previn inclusiv pierderea biodiversităţii. Unul dintre susţinătorii acestui proiect este Raiffeisen Bank.

    „Este vorba despre un drum care ajunge şi în zeci de comunităţi etnice, majoritatea necunoscute, fiecare cu aport cultural deosebit. Împreună constituie unul dintre cele mai apreciate şi premiate proiecte de dezvoltare sustenabilă. (…) Este un model în care economia verde se întâlneşte cu economia circulară şi un lanţ scurt de aprovizionare, iar micii antreprenori au acces la un flux constant de posibili clienţi“, spun reprezentanţii Raiffeisen Bank.

    Reţetele locale sunt valorificate cu ingrediente dintr-un lanţ alimentar scurt şi preparatele se regăsesc atât în restaurante, pensiuni şi hoteluri, cât şi în magazinele din oraşele care altfel tind să piardă legătura cu rezultatul muncii unor mici antreprenori. Pe Via Transilvanica sunt însă şi alte tipologii de antreprenori care pot renaşte la nivel de business odată cu un nou flux de cumpărători, mulţi dintre aceştia fiind parte din fenomenul turismului cultural.

    „Vorbim despre teracotă ceramică, obiecte de metal sau sticlă reciclată, producţie de pălării, de la modele tradiţionale la unele complet upgradate de a treia generaţie aflată la conducerea afacerii, studiouri de producţie multimedia, servicii din zone de sport şi agrement.“

    După inaugurarea oficială a Via Transilvanica, petrecută în octombrie, România a intrat pe harta mondială a statelor care au astfel de trasee ce îi ajută pe turişti să descopere şi să susţină dezvoltarea comunităţilor locale. Ruta este destinată iubitorilor de drumeţie, natură şi sport care vor să pornească pe ea la pas, cu bicicleta sau călare.

    „Drumul conturează şi un traseu cultural turistic unic în Europa. Parcurgerea Via Transilvanica în ritm lent oferă ocazia aprofundării fiecărui peisaj, descoperirii culturii locale, a micilor afaceri, a meşteşugarilor şi a artiştilor. Drumul leagă acum comunităţi încurajate să conserve moştenirea lor culturală, dar şi să se dezvolte economic într-un mod sustenabil. Mici comunităţi care altfel ar fi fost necunoscute şi ocolite. Producătorii locali ce se regăsesc de-a lungul drumului învaţă cum să păstreze şi transmită mai departe tradiţiile şi meşteşugurile, devenind ancore pentru atragerea turiştilor, dar şi pentru dezvoltarea locală.“

    Raiffeisen Bank, partener în proiectul Via Transilvanica, are un portofoliu cu peste 2,28 milioane de clienţi, persoane fizice şi juridice, având şi o strategie legată de dezvoltarea comunităţilor în care funcţionează. Raiffeisen Bank investeşte anual aproximativ două milioane de euro pentru educaţie financiară, sport ca stil de viaţă sănatos, artă şi cultură româneşti, ecologie urbană şi asistenţă socială. La intersecţia acestor direcţii strategice se regăseşte şi Via Transilvanica, un traseu care porneşte la Putna, în judeţul Suceava, şi se termină la Drobeta Turnu-Severin, având o lungime de aproape 1.400 de kilometri.

     

     


     

     

  • Interviu. Doi antreprenori transformă plasticul şi sticla în material de construcţii pentru infrastructură: „Vedem mult interes internaţional pentru tehnologia noastră“

    ♦ Un proiect-pilot având ca materie primă Littar a fost finalizat în Cluj în 2022, soluţia lui Dennis fiind folosită în fundaţia unei parcări de 35 de metri pătraţi, pentru care a fost reciclat echivalentul a 70.000 de sticle de plastic şi 6.000 de sticle de vin.

    Dennis Debie, un olandez care trăieşte de câţiva ani în Cluj-Napoca, a lăsat în 2019 jobul full time pe care îl avea ca inginer într-o companie din Olanda şi a plecat hotărât să petreacă un an sabatic.

    Acea perioadă de repaos l-a adus în România, unde a ales nu doar să se stabilească, ci să şi pună bazele unui business sustenabil.

    „Cu această libertate, a anului sabatic, am realizat că pot şi trebuie să fac mai multe pentru mediul în care trăiesc, folosindu-mi cunoştinţele şi expertiza de inginer în a rezolva probleme la care şi eu am contribuit. Am început să mă întreb ce anume folosesc din abundenţă şi creează probleme de mediu“, povesteşte Dennis Debie.

    Călătorind în jurul lumii, dar mai ales de când a decis să se mute în România, a văzut că oamenii generează din abundenţă deşeuri de plastic şi sticlă. Iar spiritul antrepre­norial pe care încă nu-l descoperise până atunci l-a condus de aici la o idee de business.

    „Am încercat, eşuat şi învăţat din multe iteraţii până să găsim soluţia: transformarea deşeurilor de plastic şi sticlă în resurse pentru construirea fundaţiilor de drum. Pe lângă cură­ţarea mediului înconjurător, această soluţie reciclează toate tipurile de plastic şi sticlă, reduce emisiile de CO2 şi costurile de construcţie pentru drumuri. Sticle goale pentru drumuri pline.“

    Acestui produs pe care l-a creat şi care a prins viaţă în Cluj-Napoca i-a dat numele Littar, iar pentru a-l dez­volta şi comercializa a fondat în 2020 o companie, The Climate Change SRL.

    Tot în 2020, lui Dennis Debie i s-a alăturat ca partener Sebastian Tudose, care a preluat rolul de dezvoltare a afacerii. „Am continuat să lucrăm la reţeta produsului şi am început colaborarea cu Institutul de Cercetări în Transporturi – Incertrans, pentru a obţine certificarea tehnică. Ulterior, am demarat împreună procesul de brevetare a invenţiei Littar ca materie primă în construcţia de drumuri, parcări, locuri de joacă.“

    Pentru că avea de gând să dezvolte un business în domeniul sustenabilităţii, deşi încă nu ştia despre ce avea să fie vorba mai exact, Dennis a cumpărat în urmă cu mai mulţi ani domeniul online theclimatechangecompany.com, de care beneficiază astăzi proiectul Littar. Experienţa lui în inginerie aerospaţială, motoare electrice şi polimeri se completează cu cea a lui Sebastian, care a lucrat în restaurarea de artă, monumente şi construcţii istorice UNESCO.

    Pe lângă timp şi energie, cei doi au investit aproximativ 950.000 de euro pe parcursul a trei ani, bani din economii şi împrumuturi. La această sumă s-a adăugat şi un grant în valoare de 50.000 de euro pe care l-au obţinut prin participarea la programul BlackSea ClimAccelerator, derulat de Impact Hub.

    „Până când nu am obţinut certificările internaţionale şi brevetul, adică în iunie 2022, nu am putut să ne vindem tehnologia în lume, condiţia esenţială pentru a crea profit. Acum suntem pe deplin certificaţi, vedem mult interes internaţional pentru tehnologia noastră şi ne focusăm pe creşterea cifrei de afaceri, a profitului şi pe dezvoltarea, extinderea tehnologiei în lume.“

    Un proiect-pilot având ca materie primă Littar a fost finalizat în Cluj, în 2022, soluţia lui Dennis fiind folosită în fundaţia unei parcări de 35 de metri pătraţi, pentru care a fost reciclat echivalentul a 70.000 sticle de plastic şi 6.000 de sticle de vin.

    „De asemenea, am colaborat în calitate de consultanţi cu Prysmian Group (producător de sisteme de cabluri de energie şi telecomunicaţii ñ n. red.), livrând o soluţie de reciclare a deşeurilor de fibră optică. Este un prim exemplu pentru companiile care aleg să devină sustenabile. Această soluţie le poate reduce cheltuielile de reciclare cu 60% pe an.“

    Practic, gama de clienţi cărora li se adresează Littar cuprinde de la producători de asfalt la procesatori de deşeuri şi chiar instituţii guvernamentale. Deoarece produsul se adresează construcţiilor rutiere, gestionării deşeurilor şi reducerii emisiilor de CO2, segmentul de piaţă este foarte mare şi complex.

    „The Climate Change Company este un inovator în domeniul ingineriei mediului. Misiunea noastră este să dezvoltăm şi să comercializăm soluţii inovatoare, la cheie, pentru companiile aleg să devină sustenabile. Serviciile oferite sunt soluţii vândute ca licenţă sau servicii de consultanţă, care îmbunătăţesc calitatea vieţii, a mediului nostru direct şi, în cele din urmă, planeta.“

     

     

     

  • Analiză. Bucureştiul sufocant şi asurzitor: Ce înseamnă calitatea vieţii într-o capitală cu zgomot care încalcă normele şi cu noxe peste limitele admise?

    ♦ Cel mai rău pentru calitatea aerului este toamna, iarna şi primăvara, când oamenii circulă intens cu maşinile şi când au loc arderile de gunoaie. Pe timpul iernii, poluarea creşte şi din cauza încălzirii centralelor de apartament ♦ În ceea ce priveşte poluarea fonică, datele arată că 50.800 de persoane sunt expuse la un nivel de zgomot peste limita de 70 dB(A) ziua şi 25.900 de persoane sunt expuse la un nivel de peste 60 dB(A) noaptea, din cauza traficului rutier. Li se adaugă 16 şcoli şi spitale afectate de zgomote pe timpul zilei.

    În aerul din Bucureşti, noxele nu doar se simt, ci se şi văd. Măsurată cu senzorii special creaţi pentru a determina calitatea aerului, poluarea ajunge uneori la cote alarmante, cauzată de arderile de gunoaie, traficul intens, praful de pe şantiere şi multe altele. Nici cu zgomotul Bucureştiul nu stă mai bine, datele arătând că există peste 200 de zone unde acest indicator depăşeşte limita stabilită de legislaţie, de 70 de decibeli pe timpul zilei şi 60 de decibeli pe timpul nopţii, fiind afectate astfel peste 50.000 de persoane. În condiţii ca acestea, ce mai înseamnă calitatea vieţii în capitala României?

    „Aerul sufocant, din cauza poluării, generează un cost îngrijorător pentru sănătatea oamenilor şi calitatea vieţii. Traficul rutier, producerea de energie electrică şi termică, activităţile industriale, activităţile ilegale, şantierele şi salubrizarea deficitară a oraşului sunt sursele cele mai importante de poluare generate de activitatea umană“, se arată în Raportul de cercetare privind starea mediului din Bucureşti, primul document care identifică în mod clar, organizat, problemele de mediu ale capitalei României şi soluţiile posibile.

    Cel mai rău este toamna, iarna şi primăvara, când oamenii circulă intens cu maşinile şi când au loc arderile de gunoaie. Pe timpul iernii, poluarea creşte şi din cauza încălzirii centralelor de apartament. Vara, în schimb, mulţi oameni sunt plecaţi în concedii, iar traficul este mai redus, ceea ce duce şi la o diminuare a gradului de poluare.

    Aerlive, o platformă lansată de organizaţia nonguvernamentală Ecopolis, a descoperit fenomenul de ardere a deşeurilor din jurul Bucureştiului, de care nimeni nu vorbea anterior, demonstrând astfel că cetăţenii sunt expuşi aproape zilnic poluării agresive sub diferite forme.

    Viaţa urbană este, în sine, generatoare de noxe şi de poluare, însă combaterea lor cu măsuri care să atenueze aceste fenomene este obligatorie. O perdea verde forestieră ar fi de ajutor, dar despre ea doar se vorbeşte de ani întregi, fără ca ceva să se întâmple. Primăria Bucureştiului spunea în 2021 că vrea să amenajeze 185 de hectare de spaţiu verde nou, prin realizarea unor parcuri noi, scuaruri, grădini publice, păduri urbane, refacerea aliniamentelor stradale pe arterele majore. Până acum însă, totul este în continuare în stadiul de plan.

    România se află pe locul 57 în lume din aproape 200 de state în funcţie de poluarea aerului, stând mai bine decât toate ţările din regiune, dar mult mai slab decât cele din vestul şi nordul Europei, potrivit unei statistici din 2020 a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Poluarea este un factor major care poate influenţa sănătatea populaţiei, bolile respiratorii fiind unul dintre efectele calităţii slabe a aerului.

    Nici în ceea ce priveşte zgomotul Bucureştiul nu stă mai bine. Din realizarea hărţilor strategice de zgomot s-au obţinut informaţii privind estimarea numărului de locuitori, a numărului de locuinţe şi a numărului de şcoli şi spitale expuse la diferite intervale ale indicatorilor de zgomot pe timpul zilei şi al nopţii.

    „Din analiza hărţilor strategice de zgomot pentru traficul feroviar-tip tramvai nu se observă depăşiri ale valo­rilor maxime permise (…) şi nu sunt persoane şi locuinţe expuse la valori peste limita admisă. Pentru sursa de zgomot industrie, nu se observă depăşiri ale valorilor maxime permise (…) şi nu sunt persoane şi locuinţe expuse la valori peste limita admisă. Singura sursă de zgomot, pentru care s-au constatat depăşiri ale valorilor limită este traficul rutier, respectiv pentru 57 de artere de circu­laţie din municipiul Bucureşti“, au spus reprezentanţii Direcţiei de Mediu a Primăriei Municipiului Bucureşti.

    Astfel, 50.800 de persoane sunt expuse la un nivel de zgomot peste limita de 70 dB(A) ziua şi 25.900 de persoane sunt expuse la un nivel de peste 60 dB(A) noaptea, din cauza traficului rutier. Li se adaugă 16 şcoli şi spitale afectate de zgomote pe timpul zilei. Problema zgomotului generat de trafic este însă una globală, nu doar locală, după cum constată şi instituţiile europene.

    „Traficul rutier este principala sursă de zgomot ambiental în Europa. Se estimează că 125 de milioane de persoane sunt afectate de nivelurile de zgomot generate de traficul rutier, niveluri care depăşesc 55 de decibeli, iar peste 37 de milioane de persoane sunt expuse la niveluri de zgomot de peste 65 de decibeli“, notează Comisia Europeană.

    Pe lângă traficul rutier, alte surse de zgomot din oraşe sunt traficul feroviar, cel aerian şi cel din zonele industriale amplasate în oraşe. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a clasificat aceste surse de zgomot din oraşe drept a doua cea mai frecventă cauză ambientală a problemelor de sănătate pe care le dobândesc oamenii, pe primul loc menţinându-se poluarea aerului.

    Circa 20% din populaţia europeană este expusă la niveluri de zgomot nocive pentru sănătate, arată studiile europene, iar pe măsură ce dezvoltarea urbană ia amploare, efectele sunt din ce în ce mai pregnante şi mai rele.

    Raportul Environmental Noise in Europe, realizat de Agenţia Europeană de Mediu (AEM) şi lansat în 2020, arată că 13,3% din populaţia totală a României care locuieşte în oraşe sunt expuse la niveluri de zgomot de peste 55 de decibeli generate de traficul rutier.

    Spre comparaţie, aceeaşi sursă de zgomot afectează 49,2% dintre orăşenii din Cipru, 30,6% dintre cei din Elveţia, 28,8% dintre cei din Bulgaria, 27% dintre letoni, 26,3% dintre lituanieni, 24,8% dintre spanioli, 24,5% dintre luxemburghezi, 24,2% dintre austrieci. Mai bine decât România stau croaţii (7,7%), finlandezii (8,8%), germanii (6,9%), grecii (7,9%), polonezii (11,6%), portughezii (5,2%), slovacii (6,7%), slovenii (9,8%) şi suedezii (13,2%).

    Schimbare într-un deceniu

    Datele Agenţiei Europene de Mediu arată că dacă în 2007 aproape 2,8 milioane de persoane erau afectate de zgomotele generate de traficul rutier, zece ani mai târziu numărul acestora scăzuse uşor, până la 2,75 de milioane. Astfel, tot în 2017 circa 97.000 de persoane erau expuse zgomotelor generate de traficul feroviar, 3.500 celor care ţin de circulaţia aeronavelor, iar aproape 16.000 celor care implică funcţionarea industriei.

     

    Ponderea din populaţia totală a României din oraşe expusă la niveluri de zgomot de peste 55 de decibeli (date la sfârşitul lui 2017)

    Sursa: raportul Environmental Noise in Europe – 2020, realizat de Agenţia Europeană de Mediu