BusinessMagazin

Tag: Sun Microsystems

  • Razboaiele legale

    A devenit celebru datorita succesului demersurilor antitrust
    iniţiate la mijlocul anilor ’90 impotriva practicilor monopoliste
    ale Microsoft; printre altele, un punct important in aceasta
    discuţie era includerea gratuita a browserului Internet Explorer in
    sistemul de operare Windows, oferind aşadar acestui produs un
    avantaj nemeritat in faţa Navigator-ului celor de la Netscape
    (clienţi ai domnului Reback). In 2003, dupa caţiva ani de
    antreprenoriat, in care s-a ocupat de startup-ul de telefonie prin
    internet Voxeo, Gary Reback a revenit in practica legala ca
    aparator al PeopleSoft in procesul impotriva preluarii ostile
    operate de Oracle (şi intorcandu-se astfel impotriva unuia dintre
    suporterii sai cei mai importanţi in cazul Microsoft, Lary
    Ellison).

    Este autorul volumului “Free the Market!”1, in care avertizeaza
    asupra modului in care corporaţiile pot deveni obstacole impotriva
    inovaţiei şi piedici impotriva micului antreprenoriat.
    Gary Reback descrie intr-un articol din Forbes din iunie 20022 un
    moment, in opinia sa simptomatic, din culisele razboaielor legale
    intercorporatiste. Povestea se petrece prin anii ’80 cand Sun
    Microsystems, pe atunci un mic producator de hardware si software,
    client de-al sau, a fost ameninţat de IBM cu acţiuni legale cauzate
    de incalcarea unui numar de şapte patente aflate in proprietatea
    IBM. IBM a solicitat o intrevedere cu conducerea Sun, unde s-a
    prezentat cu o armata de paisprezece avocaţi.

    Cum discuţia in jurul celor şapte patente incalcate s-a dovedit
    repede triviala, iar acuzaţiile IBM s-au aratat uşor de demontat –
    Sun işi facuse temele – IBM a hotarat sa forţeze un acord astfel:
    “Bine, poate nu incalcaţi aceste şapte patente. Insa IBM deţine in
    Statele Unite alte 10.000 de patente. Chiar vreţi sa gasim şapte
    patente pe care Sun le incalca, ori preferaţi sa semnaţi acum o
    inţelegere şi un cec de 20 de milioane de dolari?”. Inutil de
    spus,Sun a acceptat şi şi-a cumparat astfel liniştea de a
    inova.

    Povestea se repeta in zilele noastre cu o frecvenţa naucitoare.
    Microsoft, Oracle, Google, Apple, SAP au constant deschise zeci de
    procese de incalcare a patentelor cu diverse companii, pe diverse
    funcţionalitaţi ori opţiuni oferite de produsele lor (de pilda
    Microsoft Office, produsele Oracle pentru eCommerce sau Supply
    Chain Management, ori suita ERP a SAP) cateodata pe chestiuni
    triviale cum ar fi comportamentul unui meniu de context, alteori pe
    chestiuni mai serioase precum folosirea unei tehnologii proprietar
    cu ignorarea – intenţionata sau nu – a posibilelor implicaţii
    legale. Cele mai multe dintre aceste procese se incheie cu
    inţelegeri precum cea dintre IBM si Sun, altele conduc la lupte
    aprige in instanţe de judecata.

    Care e miza acestor lupte? Desigur, oficial, un patent este o
    forma de a incuraja inovaţia. In mod ideal, e normal ca legea sa
    protejeze rezultatele investiţiilor in cercetare şi dezvoltare
    (R&D) ale unei organizaţii impotriva preluarii şi folosirii lor
    imediate şi nemeritate de catre competitorii acesteia. In practica
    insa, se vor intalni situaţii precum cea povestita de Gary Reback
    in articolul sau din Forbes. Organizaţiile mari vor strange
    portofolii impresionante de patente pe care le vor folosi atat ca
    intrumente de protecţie, in buna intenţie a legii, cat şi ca
    instrumente de intimidare a concurenţei (ceea ce seamana mult cu o
    taxa de protecţie mafia).

  • Pe timp de criza, Oracle face cumparaturi

     

    “Ziua preluarii Sun Microsystems de catre Oracle a fost o zi fantastica atat pentru companie cat si pentru clientii ei”, a spus Jonathan Schwartz, CEO al Sun Microsystems, in timp ce presedintele companiei, Scott McNealy, a proclamat ca acordul incheiat reprezinta “un eveniment definitoriu in industria IT”. “Preluarea Sun Microsystems de catre Oracle dezvolta si transforma industria IT, prin combinarea intre cel mai bun soft de business si sisteme esentiale de calcul”, a declarat Larry Ellison, directorul executiv al Oracle.
     
    De unde atata entuziasm? Oracle a cumparat saptamana trecuta Sun cu 7,4 miliarde de dolari (5,71 miliarde de euro) in numerar, suma care raportata la ultima cotatie a Sun, de 6,69 dolari, inseamna un plus de 42% fata de pretul pe actiune. Este o victorie castigata pur si simplu prin pret: daca Sun, curtata pana luna trecuta de grupul IBM, a ales sa inceteze negocierile cu acesta a fost pentru ca IBM si-a oprit oferta la 9,4 dolari, in timp ce Oracle a plusat la 9,5 dolari, iar HP sau Dell, alti posibili pretendenti, n-au oferit nici atat. De cealalta parte, pentru Sun, analistii au adus in discutie viitorul incert al brandului, ca si al unor produse traditionale ale Sun, precum sistemul de baze de date MySQL, dar mai ales activitatile de productie de hardware – servere si sisteme de stocare. Multi se asteapta ca aceste activitati sa fie vandute catre Fujitsu, IBM sau alt fabricant de computere, pentru a imbunatati profitabilitatea si pentru ca de fapt nu va avea nevoie de ele pentru propria pozitie pe respectivele piete (Sun detine, de altfel, doar 4% din piata de servere). Daca Oracle va vinde afacerile din hardware ale Sun, aceasta ar avantaja mai departe companii ca IBM, HP sau alti furnizori de servere Unix si poate si furnizori de cipuri ca Intel sau AMD, in dauna procesorului Sparc produs de Sun. La aceasta se adauga implicatiile inevitabile ale unei achizitii – concedierile; Brent Thill, analist in cadrul Citigroup, estimeaza ca Oracle ar putea concedia intre 40% si 70% din cei 33.000 de angajati ai Sun.
     
    In realitate, achizitia ii avantajeaza pe ambii parteneri; sub aripa Oracle, nimeni nu se indoieste ca Sun va deveni mai rentabila (Sun a fost una dintre cele mai notabile victime ale crizei, afisand toamna trecuta o pierdere de 1,7 miliarde de dolari pentru perioada iulie-septembrie si o scadere drastica a vanzarilor), iar produsele Sun nu numai ca nu se vor pierde, dar vor castiga in esenta un “client” de prim rang. Larry Ellison a tinut sa sublinieze ca pentru el, achizitia limbajului de programare Java, folosit zilnic de milioane de dezvoltatori din lume, este cel mai important produs pe care l-a cumparat vreodata si ca Java impreuna cu sistemul de operare Solaris au fost principalele elemente de atractie ale tranzactiei. Jonathan Schwartz n-a folosit doar o simpla retorica atunci cand a tratat achizitia ca pe o promisiune de parteneriat in inovatia IT intre Oracle si Sun pe mai multe planuri, de la omniprezenta platformei Java “in aproape orice sistem electronic de pe planeta, de la telefoanele mobile la electronicele de consum” si pana la convergenta in materie de sisteme de stocare, de retele si de sisteme de calcul.
     
    Convergenta nu e un cuvant intamplator. Jack Gold, analist IT, scrie pentru PCWorld.com ca Oracle a mai incercat sa intre pe piata de hardware si in trecut, insa fara succes, iar daca acum mai mult ca sigur va vinde mare parte din activitatile de productie de hardware ale Sun, va pastra totusi o serie de active, in special solutiile de stocare, necesare pentru lucrul cu bazele de date, adica punctul forte al afacerii Oracle. Sau, mai bine zis, punctul de plecare al afacerii Oracle, daca ne gandim ca mai toate achizitiile de amploare initiate de Larry Ellison in ultimii patru ani – PeopleSoft, Siebel, BEA si Hyperion, dar nu numai ele – au vizat furnizori de solutii informatice la cheie pentru segmentul de clienti de business, incluzand faimoasele aplicatii de CRM (customer relationship management – managementul relatiilor cu clientii) si ERM (enterprise resource management – managementul resurselor din organizatii). Iar faptul ca acum are la dispozitie platforma Java, sistemul de operare Solaris, sistemul de baze de date MySQL si expertiza Sun in hardware ii va permite sa mearga mai departe cu conceptul de “solutii la cheie”. “Oracle va fi singura companie care poate livra un sistem integrat intre aplicatii si suportul hardware, in care toate piesele se imbina si lucreaza impreuna, astfel incat utilizatorul nu mai trebuie sa le asambleze singur”, a sunat una dintre declaratiile lui Larry Ellison.
     
    Unii comentatori au speculat ca acum, in sfarsit, viziunea lui Ellison asupra a ceea ce multi considera a fi viitorul afacerilor din IT – “cloud computing”, in virtual si in online a oricarei aplicatii susceptibile sa poata deveni independenta fata de un suport hardware – are sanse sa se implineasca. Toamna trecuta, The Wall Street Journal il cita pe seful Oracle cu niste remarce foarte acide la adresa a ceea ce el numea moda “cloud computing” – o sintagma “pe care am redefinit-o ca sa includem in ea tot ceea ce deja faceam si pana acum”. Industria computerelor, spunea Ellison, este singura care se ghideaza dupa moda mai rau decat industria de fashion; “poate sunt un idiot, dar nu inteleg despre ce vorbeste toata lumea. Cand o sa inceteze toata prostia asta? Nu inteleg ce anume am face in mod diferit in lumina ”. Interpretarea spuselor lui Ellison nu era decat una, anume ca Oracle isi exprima astfel orgoliul de a transfera cu adevarat computerul si aplicatiile de pe el in norul internetului, adica avand in prealabil un computer, spre deosebire de o multime de alte companii care s-au grabit sa proclame ca fac asta neavand la dispozitie decat cateva aplicatii de pus pe internet, cu care spera sa emuleze Google (orice utilizator stie ca un cont de G-mail ii permite sa stocheze pe internet documente, de pilda) si sa intreaca Microsoft (a spune ca Microsoft a ramas in urma la capitolul transferului aplicatiilor de pe computere pe internet a ajuns aproape un cliseu in presa de specialitate).