Este o corelaţie dureroasă între nivelul educaţiei şi nivelul de bunăstare, spun economiştii. România a avut un trecut aspru şi de aici decalajul de dezvoltare dintre ţară şi media Uniunii – sub 70% la nivelul anului trecut. Dar trecutul nu trebuie să izbăvească de vină prezentul.
Este o corelaţie dureroasă între nivelul educaţiei şi nivelul de bunăstare, spun economiştii. România a avut un trecut aspru şi de aici decalajul de dezvoltare dintre ţară şi media Uniunii – sub 70% la nivelul anului trecut. Dar trecutul nu trebuie să izbăvească de vină prezentul. Nivelul scăzut al finanţării învăţământului – sub 3% din PIB, faţă de 6% cât spune legea învăţământului –, nivelul scăzut al educaţiei pe care copiii o primesc în şcoli, conduc spre concluzii care ar trebui să îngrijoreze. Nu doar între România şi UE este un decalaj. Un decalaj uriaş se înregistrează între regiunile României.
Astăzi, când nesiguranţa începutului şcolilor a întins nervii părinţilor şi pe cei ai profesorilor la maximum, corelaţia dintre nivelul de dezvoltare/salarizare al regiunilor României şi nivelul de educaţie al locuitorilor apare în toată grozăvia ei. Potrivit datelor Eurostat, biroul european de statistică, România are cea mai mică pondere a celor care au finalizat studii terţiare şi au vârsta până în 34 de ani. Povestea este cu atât mai gravă cu cât nu vorbim aici de oameni născuţi în vremea comunismului – când accesul în universităţi era limitat – ci de oameni tineri, chemaţi să ia frâiele puterii politice, puterii financiare, educaţionale, medicale. Răzvan Botea, Iulian Anghel