Cele mai multe dintre dimineţile toamnei acelui an mi le petreceam răsfoind ziarele – şi erau multe la vremea aceea – pentru unul dintre seminariile de la facultatea de jurnalism, numit Presa şi actualitatea sau, pe scurt, PACT. Nu pot să spun că mi-a atras în vreun fel atenţia falimentul Lehman Brothers, despre care Ziarul Financiar scria după 15 septembrie şi pe care Business MAGAZIN îl anticipa încă din vara anului 2008.
Nu am primit nicio întrebare referitoare la faliment la testele săptămânale ale acelui seminar şi nu pot spune că îngrijorarea se observa în rândul vreunuia dintre colegii mei de la Facultatea de Jurnalism şi nici măcar în rândul profesorilor.
Neavând un salariu, un credit sau vreun alt reper relevant pentru prăpastia în care se adâncea economia, nu pot să zic că am perceput criza în vreun fel în anul în care s-a întâmplat. Ştirea despre falimentul Lehman Brothers, peste care m-am oprit vreo trei minute, avea însă să „bântuie” toţi anii care au urmat cred că nu greşesc dacă spun că acest lucru este valabil pentru generaţia celor „de 30 şi un pic” (nu le-aş spune Millennials, cred că pentru generaţiile care ne-au urmat lucrurile stau uşor diferit), care şi-au construit cariera în criză.
Mare parte din ziarele pe care le ţineam în braţe pentru PACT în drum spre facultate nu mai existau câţiva ani mai târziu, în momentul în care m-am angajat.
Prieteni din generaţia mea care se înscriseseră la Academia de Studii Economice ca să devină bancheri, ca urmare a mirajului creat de cea mai bănoasă meserie în anii de boom, se confruntau cu lupta de a-şi găsi un job oriunde, fiindcă băncile treceau prin restructurări masive.
Alţii visau la comisioane uriaşe din vânzări sau să îşi construiască cariere internaţionale în farma. Auzisem cu toţii de la cunoştinţe despre bonusuri uriaşe, despre avansări rapide în funcţii. Alţi membri ai generaţiei noastre visau la afaceri crescute peste noapte: generaţia noastră de antreprenori nu a avut însă şansa (sau neşansa?) unui El Dorado al afacerilor, ca în anii ‘90. A mai dat România vreun miliardar după anii ‘90? Care sunt şansele să mai dea vreunul? (Exceptând domeniul IT, care domină toate clasamentele, naţionale şi internaţionale, ale celor mai bogaţi tineri de în jur de 30 de ani.) Un posibil răspuns l-am găsit răsfoind ediţiile mai vechi ale Business MAGAZIN: „Posibilitatea ca un tânăr antreprenor român să dezvolte o afacere şi să aibă succes se îngustează pe zi ce trece şi tinde către zero”, spunea Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, în 2009.
Ne-am petrecut „anii de boom” la cămin sau împărţind chiria visând la astfel de realizări.
Încă de la primul job, s-au năruit toate aceste vise: angajatorii erau preocupaţi doar de reducerile de costuri – iar noi, derutaţi de refuzuri, de pesimism şi de frustrările generaţiilor anterioare de angajaţi. „Înainte de criză, aveam (şi aici începe o enumerare fără sfârşit)…”, spun şi acum unii dintre ei.
Poate de aici şi nepotrivirea care încă mai există între cerinţele angajatorilor şi aşteptările noastre. Aşteptările noastre au fost alimentate de legendele anilor de boom, ani în care, în timp ce studiam în cadrul unor discipline diverse, generaţiile anterioare primeau bonusuri uriaşe, avansări rapide în funcţie etc. Cu toate acestea, mulţi dintre membrii generaţiei noastre acceptau să lucreze în Capitala anului 2009-2010 pe un salariu net de 1.000 – 1.500 de lei, nu prea ieşeam în oraş pentru că ne împărţeam timpul între job şi facultate şi încasam lovituri din două direcţii: de la şefi, pentru că «nu înţelegeam nimic», şi de la profesori, pentru că «nu veneam la ore».
Acceptam orice ni se servea, spre deosebire de mulţi dintre cei mai tineri decât noi, cărora li se reproşează că inventează motive ca să nu vină la serviciu – în situaţia fericită în care anunţă acest lucru.
Într-o piaţă a muncii caracterizată de precauţia angajatorilor, plină de nostalgii, de frustrări, de mituri răsturnate, am crescut treptat, apreciind fiecare pas făcut.
Pe piaţa locală a muncii există în prezent în jur de 150.000 de angajaţi din generaţia „celor de 30 şi un pic”, în contextul în care numărul total al celor născuţi în jurul anilor ’90 este de 350.000. Restul au ales să caute „legendele” din anii de boom peste hotare, iar puţini au joburi de birou, cei mai mulţi dintre ei lucrând în cafenele sau restaurante, fabrici sau ca şoferi. Cei care am rămas –– ne-am asumat să creştem „realist” în continuare.
Tag: studenta
-
Angajatul crizei
-
Metodele de a economisi bani fără efort descoperite de o tânără pe internet care au ajutat-o să strângă suficienţi bani pentru a da avans la o casă
O tânără din Marea Britanie a reuşit să strângă 15.000 de lire sterline (peste 16.000 de euro), bani cu care şi-a cumpărat o locuinţă cu trei camere, printr-o metodă la îndemâna oricui. Pe când era studentă, Clair Hughes, în vârstă de 30 de ani, a descoperit că doar cu câteva căutări pe internet şi multă atenţie poţi economisi sute de lire fără efort. Cum a reuşit?
Hughes a început să caute idei de economisire a banilor ca o modalitate de a strânge nişte bani suplimentari în perioada studenţiei. Întâi, a petrecut câteva ore căutând pe diverse site-uri vouchere şi coduri de discount. Curând, a realizat că, de la articole pentru casă la cosmetice şi hrană de animale, pentru orice produs găsea o reducere, fapt care a convins-o să nu mai rateze nicio ocazie de a economisi.
Cu timpul, a descoperit că există şi alte metode de a contribuit substanţial la economiile sale, cum ar fi aplicaţiile de cashback. La fiecare tranzacţie, ea obişnuia să încarce fotografii ale bonurilor fiscale şi, după ce acestea erau scanate de companiile participante la promoţii, o parte din sumă îi era virată înapoi în cont. “Poţi obţine o parte din bani înapoi pentru majoritatea produselor pe care oricum le cumperi”, spune Hughes.
O altă metodă prin care britanica a reuşit să strângă bani a fost prin completarea chestionarelor online, care i-au adus, de asemenea, sute de lire sub forma voucherelor de cumpărături.
Ea spune că se pot economisi bani şi dacă te înregistrezi pentru a testa produse cosmetice sau alte articole nou-lansate. De-a lungul anilor, Hughes a reuşit să economisească nu mai puţin de 15.000 de lire. Acum, ea are o nouă ţintă: vrea să economisească bani pentru nunta sa.
-
Cum a construit o studentă o afacere de 1 MILIARD de euro în casa mamei sale cu bani imprumutaţi de la rude
În anii studenţiei, văzând cât de dificil era să înveţe cele mai de bază funcţii ale platformelor de design online existente în 2006, i-a venit ideea proiectării unei platforme mult mai simple, accesibilă oricui. “Până şi pentru cele mai simple task-uri, precum trimiterea unui fişier PDF de calitate înaltă, erau necesare 22 de click-uri.”, a povestit aceasta, într-un interviu acordat pentru BBC.Aşa a apărut Canva, unul dintre dintre cele mai populare website-uri de grafică şi design, proiectat de Melanie Perkins chiar în locuinţa mamei sale din Perth, Australia. Banii necesari pentru construcţia platformei şi software i-a împrumutat de la rude.Împreună cu prietenul său, Cliff Obrecht, în prezent co-fondator Canva, a testat ideea mai întâi la scară mica, fondând Fusion Books, un web-site pe care liceele îşi puteau proiecta anuarele online.În 2010, văzând că din ce în ce mai mulţi utilizatori foloseau Fusion Books, se hotărăşte să plece în California, pentru a căuta potenţiali investitori pentru Canva. Acolo l-a întâlnit pe cunoscutul investitor Bill Tai, care a recomandat-o şi altor investitori din Silicon Valey, invesind el însuşi în Canva.În 2013, cu un fond de investiţii de 3 mil. dolari, platform Canva este lansată. În 2016-2017, încasările Canva au crescut de la 6,8 milioane de dolari la 23,5 milioane dolari, potrivit siteului Australian Financial Review, iar momentan se focuseaza pe extindere.Utilizatorii pot folosi gratis funcţiile de bază, plătind pentru cele mai complexe, care asigură, de altfel, veniturile companiei.Astazi, afacerea din Sidney este evaluată la 1 miliard de dolari, după ultimele investiţii, compania având 10 milioane de utilizatori în 179 de tari.Melanie Perkins este acum CEO, iar Cliff, prietenul său, este COO, deţinând în continuare şi Fusion Books. -
A dus o banală idee venită în primul an de facultate la o afacere de două milioane de euro
Ana-Maria Coman a pus în urmă cu 15 ani bazele lanţului românesc de haine pentru femei Etic Lady’s Fashion, care totalizează afaceri de 2 milioane de euro.
Ideea unei afaceri cu haine i-a venit Anei-Maria Coman în perioada în care era studentă în anul I la management în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.
Antreprenoarea, care avea atunci 19 ani, a început să vândă împreună cu câteva prietene haine lucrate după după propriul gust în cadrul unor mici ateliere în piaţa Big Berceni din Bucureşti.
În prezent, afacerea Etic Lady’s Fashion este formată din zece magazine răspândite în Bucureşti, Constanţa şi Craiova şi, de la începutul anului 2015, şi dintr-un magazin online.
-
O studentă din Singapore a inventat berea ce conţine probiotice şi ajută la întărirea imunităţii
O studentă din Singapore a creat o bere extrem de sănătoasă şi utilă, ce conţine probiotice şi ajută la întărirea imunităţii. Studenta de la Institutul Asiatic de Cercetare a Universităţii Naţionale din Singapore (UNS) a creat noua formulă de bere acidă, bogată în probiotice, capabilă să neutralizeze toxinele şi viruşii din corp, dar şi să stimuleze sistemul imunitar, titrează portalul „The Straits Times”.
Ideea de a crea o băutură fără alcool i-a venit tinerei studente, Alcine Chan, în vârstă de 22 de ani, în anul patru de facultate. Alcine Chan a atras atenţia asupra faptului că majoritatea băuturilor probiotice conţin produse lactate şi de aceea persoanele care nu tolerează lactoza sau au alergii la proteine trebuie să evite consumul lor. Tânăra recunoaşte că adăugarea probioticilor în bere este «un truc destul de complicat», întrucât respectiva băutură conţine acid de hamei, care împiedică la menţinerea şi dezvoltarea bacteriilor bune, notează Rador.
-
O studentă din Singapore a inventat berea ce conţine probiotice şi ajută la întărirea imunităţii
O studentă din Singapore a creat o bere extrem de sănătoasă şi utilă, ce conţine probiotice şi ajută la întărirea imunităţii. Studenta de la Institutul Asiatic de Cercetare a Universităţii Naţionale din Singapore (UNS) a creat noua formulă de bere acidă, bogată în probiotice, capabilă să neutralizeze toxinele şi viruşii din corp, dar şi să stimuleze sistemul imunitar, titrează portalul „The Straits Times”.
Ideea de a crea o băutură fără alcool i-a venit tinerei studente, Alcine Chan, în vârstă de 22 de ani, în anul patru de facultate. Alcine Chan a atras atenţia asupra faptului că majoritatea băuturilor probiotice conţin produse lactate şi de aceea persoanele care nu tolerează lactoza sau au alergii la proteine trebuie să evite consumul lor. Tânăra recunoaşte că adăugarea probioticilor în bere este «un truc destul de complicat», întrucât respectiva băutură conţine acid de hamei, care împiedică la menţinerea şi dezvoltarea bacteriilor bune, notează Rador.
-
O studentă din Singapore a inventat berea ce conţine probiotice şi ajută la întărirea imunităţii
O studentă din Singapore a creat o bere extrem de sănătoasă şi utilă, ce conţine probiotice şi ajută la întărirea imunităţii. Studenta de la Institutul Asiatic de Cercetare a Universităţii Naţionale din Singapore (UNS) a creat noua formulă de bere acidă, bogată în probiotice, capabilă să neutralizeze toxinele şi viruşii din corp, dar şi să stimuleze sistemul imunitar, titrează portalul „The Straits Times”.
Ideea de a crea o băutură fără alcool i-a venit tinerei studente, Alcine Chan, în vârstă de 22 de ani, în anul patru de facultate. Alcine Chan a atras atenţia asupra faptului că majoritatea băuturilor probiotice conţin produse lactate şi de aceea persoanele care nu tolerează lactoza sau au alergii la proteine trebuie să evite consumul lor. Tânăra recunoaşte că adăugarea probioticilor în bere este «un truc destul de complicat», întrucât respectiva băutură conţine acid de hamei, care împiedică la menţinerea şi dezvoltarea bacteriilor bune, notează Rador.
-
Cum să îţi faci o casă cu 6000 de dolari. Vezi cum arata locuinţa realizată de o tânăra de 24 de ani – GALERIE FOTO
Preţurile caselor de peste tot în lume a crescut foarte mult în ultimii ani, iar tot mai mulţi tineri se găsesc în imposibilitatea de a achiziţiona o locuinţă. O studentă ce lucrează part time a avut o idee interesantă.
Maggie Butler, 24 de ani, din Tasmania a cumpărat o rulotă dărăpănată pentru 2000 de dolari apoi a mai cheltuit alţi 4000 de dolari pentru a o transforma într-o casă luxoasă. Astfel, rulota are o chicinetă, baie, un mic living şi un dormitor comod.
“Ideea mea a fost să folosesc doar materiale reclicate. Urăsc producţia în masă. Avem o atitudine de înlocuire, nu de a repara lucruri”, a declarat ea. “M-au ajutat prietenii cu electricitatea şi cu instalaţiile sanitare, fapt care a redus costurile”.
Multe obiecte cumpărate au fost second-hand, iar pe altele le-a făcut chiar ea. “A fost o experienţă interesantă, recompensatoare”, a conchis Butler.
-
Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi restul
Cei din prezidiu, şefi de recrutare – Lugera şi directori de HR de la EY (firma de audit şi consultanţă) şi Pepsi – răspund că salariile entry-level sunt de 2.000 – 2.500 de lei net pe lună, plus bonuri de masă.
Companiile, în special multinaţionalele şi firmele de recrutare care lucrează pentru multinaţionale, umblă ca zombii în căutare de forţă de muncă, în căutare de oameni tineri, în căutare de studenţi, în căutare de talente.
De cinci ani de zile Bucureştiul şi principalele oraşe din ţară ca pondere economică cresc continuu, punând presiune pe piaţa muncii şi pe salarii, ceea ce înseamnă, la polul opus, coşmarul companiilor şi directorilor de HR.
Dragoş Gheban, managing partner la firma de recrutare Catalyst Solutions, spune că piaţa salariilor creşte susţinut: aşteptările salariale ale candidaţilor au crescut cu peste 10% în primele trei luni din acest an faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Un angajat cu cinci ani de experienţă în sectorul tehnic, IT sau în industrie se aşteaptă la un salariu de 5.500 de lei net, iar unul din domeniul financiar la 4.000 de lei.
Andrei Caramitru, partener la Boston Consulting Group, spune că Bucureştiul ar putea plăti un salariu mediu de 1.500 de euro net (6.750 de lei net), fără probleme, având în vedere nivelul ridicat de productivitate şi PIB-ul, mai mare cu o treime decât media UE.
În acest moment în Bucureşti salariul mediu este de 2.800 – 3.000 de lei net (660 – 700 de euro).
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spune că regiunea Bucureşti-Ilfov poate face faţă fără probleme Uniunii Europene şi chiar poate adopta euro.
„În zona Bucureşti-Ilfov, nivelul de trai a devenit superior mediei UE, iar vestul şi centrul ţării converg rapid spre acest deziderat, având drept principal catalizator prezenţa investiţiilor străine directe. În schimb, regiuni din sudul şi estul ţării sunt printre cele mai sărace regiuni din Europa şi au realizat progrese relativ modeste în ultimul deceniu. Comisia Europeană a semnalat riscul ridicat de excluziune socială în aceste zone, însă noi ar trebui să sesizăm primii aceste probleme. Din păcate, lipsa infrastructurii care să interconecteze provinciile istorice acţionează în sensul permanentizării decalajelor de dezvoltare. Este evident că se impun măsuri concrete în sensul ameliorării acestei situaţii dacă ne dorim ca România să adere cu succes la zona euro.”
Într-un articol din luna martie din Bloomberg Businessweek, una dintre cele mai cunoscute reviste săptămânale de business din lume, se vorbeşte despre Brexit şi despre faptul că marile firme din centrul financiar al Londrei discută extrem de serios să plece de acolo cu centrele lor de servicii şi să vină în Europa de Est. Polonia este prima pe listă, cu Varşovia şi Cracovia, urmează Cehia cu Praga şi Ungaria cu Budapesta, după care vine România cu Bucureşti şi Cluj.
Conform studiilor centrelor de servicii, numărul de joburi în finance, marketing, IT, cercetare şi dezvoltare, HR pentru regiunea Europei de Est se vor tripla în următorii 3-5 ani, până la un milion.
Nu ştim câte joburi vor „veni” în România, dar cu puţin noroc 50.000 de poziţii pot fi transferate în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi.
Din păcate, piaţa românească nu s-a pregătit pentru acest lucru, România neavând o politică coerentă pentru a face rost de forţe de muncă care să vină în întâmpinarea cererii.
Cu excepţia studenţiilor din Republica Moldova care vin în Bucureşti, Iaşi şi Cluj, nu există politici de a atrage tineri din Ucraina, Serbia, Ungaria, chiar şi din Spania, Portugalia, Italia, Grecia, care nu-şi mai găsesc locuri de muncă acasă (în Spania şi Grecia şomajul în rândurilor tinerilor este de 40%).
Bucureştiul şi Clujul pot atrage fără probleme tineri din alte ţări. Engleza este o limbă universală, iar în câţiva ani poţi să înveţi şi româna ca să te descurci în conversaţii uzuale.
România încă este o ţară închisă din punctul de vedere al legislaţiei; autorităţile şi administraţiile sunt încremenite în timp, cei de la Palatul Victoria, partidele şi cei din Parlament au alte teme, şi putem rata o şansă istorică de a lua joburi mai bine plătite delocalizate din alte părţi şi de a schimba piaţa muncii într-un sens pozitiv. Bucureştiul trebuie să devină un oraş de centre de servicii, cercetare şi dezvoltare, de head quarter pentru companii, un oraş multinaţional, ca New York sau Londra.
Clujul ar putea să devină un Silicon Valley, pentru că este mai antreprenorial, mai naţionalist, mai liniştit; acolo proiectele au timp să se aşeze. Timişoara ar putea lua centrele de dezvoltare în industrie şi IT. Iaşiul ar putea fi un centru de entry-level pentru Moldova, Ucraina, Rusia, care să distribuie apoi forţă de muncă şi proiecte la următorul nivel, unde valoarea adăugată este mai mare.
Din păcate, lipsa infrastructurii şi a investiţiilor publice din România face ca numai câteva oraşe să beneficieze de schimbările la nivelul Europei, de trecerea de la industriile tradiţionale la cea a serviciilor. Restul oraşelor vor rămâne mult în urmă, cu foarte puţine posibilităţi de a atrage investiţii şi de a fi parte a unor trenduri globale.
-
Filmul pe care foarte puţini oameni rezistă să îl vadă. ”În realitate, suntem cu toţii monştri”
Julia Ducournau, regizor al filmului, susţine că întregul scenariu se concentrază pe Justin, o tânără vegetariană proaspăt studentă la Facultatea de Medicină Veterniară.Modul în care comportamentul tinerei evoluează pe parcursul filmului a stârnit uimirea şi frică. Regizoarea a început să muncească la acest proiect din 2012, considerându-l o provocare.