Aproximativ 200 de astfel de structuri misterioase din piatră au stârnit numeroase pasiuni şi controverse în rândul comunităţii ştiinţifice internaţionale, după descoperirea lor în 2003, informează dailymail.co.uk.
Cunoscute sub denumirea de “cercurile ciudate din pietre” de locuitorii din Turpan, acele formaţiuni variază ca mărime şi formă.
Experţii au formulat o nouă teorie, sugerând că formaţiunile respective ar fi putut să fie folosite de nomazii primitivi ca locuri în care aceştia venerau Soarele şi ar fi putut reprezenta chiar situri în care erau practicate ritualuri de sacrificare – deşi tipurile de posibile sacrificii care erau aduse astrului nu sunt deocamdată cunoscute.
Există câteva asemănări între formaţiunile din China şi complexul Stonehenge din comitatul britanic Wiltshire.
În primul rând, ambele formaţiuni au fost asociate cu credincioşii preistorici care venerau Soarele. Apoi, forma structurilor este asemănătoare şi acestea includ anumite “ieşiri”. Nu în ultimul rând, pietrele au fost transportate în acele situri din alte regiuni.
Cercurile din pietre au fost descoperite în Munţii Gaochang, în nord-vestul Chinei, şi acoperă o suprafaţă de peste 6,6 kilometri pătraţi.
Ele au fost filmate din aer cu ajutorul unei drone operate de un birou local de turism, în încercarea de a înţelege mai bine originea acestor structuri, afirmă ediţia online a cotidianului People’s Daily.
Formaţiuni similare au fost descoperite pe muntele Burkhan Khaldun din nordul Mongoliei, iar anumiţi arheologi au sugerat faptul că acele roci mongole ar putea să indice mormântul marelui lider Ginghis Han.
Potrivit oamenilor de ştiinţă, unele dintre structurile descoperite în Deşertul Gobi datează din epoca bronzului şi ar putea avea o vechime de peste 4.500 de ani. Altele sunt mai noi şi ar putea să dateze din perioada evului mediu.
În Iordania există 12 astfel de structuri circulare, care pot fi văzute integral doar din aer sau cu ajutorul unor imagini din satelit. Ele ar fi fost construite la începutul epocii bronzului (între anii 4500 î.e.n. şi 2000 î.e.n.).
Deşi nu sunt identice, având în vedere designul lor complex, structurile din Peru au generat numeroase teorii în rândul oamenilor de ştiinţă. Cunoscute şi sub denumirea de “Liniile Nazca”, acele desene au fost observate în premieră în 1939, atunci când un pilot a zburat cu avionul pe deasupra platourilor înalte din regiunea de coastă a statului Peru. Ele au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO în 1994. Acele desene realizate sub forma unor linii din piatră trasate pe sol se întind pe distanţe de peste 80 de kilometri, între oraşele Nazca şi Palpa, aflate la 400 de kilometri la sud de Lima. Liniile Nazca converg într-un punct în care apare umbra Soarelui, la răsărit, în timpul solstiţiului de iarnă din emisfera sudică.