Tag: Stalin

  • Nikita Hrusciov, necioplitul care l-a demolat pe Stalin/ de Călin Hentea

     Hruşciov a sprijinit epurările sângeroase declanşate de Stalin în 1934 şi a semnat aprobările pentru arestarea  multor bolşevici, despre care ştia că erau nevinovaţi. La izbucnirea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, pentru a-i controla îndeaproape pe generalii Armatei Roşii, Hruşciov a fost numit de Stalin comisar politic la Kiev, el reuşind să supravieţuiască fizic şi politic pierderii Harkov-ului în faţa Wehrmacht-ului (Dumitrescu, 2009, Personaje şi personalităţi ale istoriei, Didactică şi pedagogică, p. 401). Ulterior, Hruşciov a fost activ pe frontul bătăliei de la Stalingrad, fiind responsabil cu moralul trupelor şi interogarea prizonierilor nazişti.

    După şase luni de la moartea lui Stalin la 5 martie 1953, Hruşciov a reuşit să devină prim secretar al partidului, iar în februarie 1955 l-a înlocuit pe rivalul Malenkov din funcţia de premier cu Nikolai Bulganin (1895-1975), pentru ca în 1958 să cumuleze şi această funcţie. A recurs la represiune armată pe 4 noiembrie 1956, în Ungaria, pentru zdobirea revoluţiei anticomuniste de la Budapesta ce urmărea chiar desprinderea ţării din Pactul de la Varşovia. Hruşciov a retras trupele sovietice staţionate în România în mai-iunie 1958 pentru că oricum nu mai avea vreo justificare juridică pentru menţinerea lor (Tratatul de pace cu Austria fiind semnat încă din 1955) şi în plus îl costau prea mult. Începutul unei relative destinderi faţă de SUA ce a urmat după crima de lezmajestate a condamnării lui Stalin în 1956, (Parish, 2002, Enciclopedia Războiului Rece, Univers Enciclopedic, p. 140), dar şi datorită neîncurajării programului nuclear chinez de către Kremlin au reprezentat motivele care au determinat răcirea relaţiilor şi apoi la ostilitatea lui Mao faţă de conducerea URSS.

    Cu toate că a decis reducerea forţelor armate sovietice Hruşciov a adoptat poziţii internaţionale dure, reuşind să-l domine pe noul preşedinte Kennedy  (măcinat de boală) la sumitt-ul de la Viena din mai 1961. Hruşciov a crezut că se va întâmpla acelaşi lucru atunci când a aprobat ridicarea Zidului Berlinului pe 13 august 1961 şi mai ales în criza rachetelor sovietice amplasate în Cuba (octombrie-noiembrie 1962). În octombrie 1964, energicul şi combativul Nikita Hruşciov s-a lăsat debarcat de la putere fără a opune rezistenţă în faţa conspiraţiei conduse de Leonid Brejnev, care i-a devenit succesor. Până la decesul său survenit în urma unui atac de cord în 1971, Hruşciov, vinovat de desacralizarea şi demonizarea lui Stalin, dar şi de a fi „dezgheţat” URSS-ul stalinist, şi-a continuat viaţa într-o obscuritate relativ confortabilă, regimul brejnevist ştergându-i din Enciclopedia Sovietică chiar şi contribuţiile din Marele Război pentru Apărarea Patriei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ziua în care Iuda s-a înscris în PSD

    Pentru asta Socialiştii Europeni şi Internaţionala Socialistă ar trebui să se reunească de urgenţă şi să dea pur şi simplu PSD afară din rândurile lor. Pentru că PSD extinde azi la scară neaşteptată ceea ce gândea odată Noam Chomsky, cel mai comunist dintre filosofii contemporani: bolşevicii nu au fost decât nişte capitalişti deviaţionişti în frunte cu Lenin şi Stalin, iar revoluţia socialistă nu a fost altceva decât o mizerie. Altfel zis „au întinat tovarăşi!” – că tot am fost la ceas aniversar.
     
    Dar Chomsky, săracu, de unde să ştie el că bolşevicii-capitalişti care nu-s interesaţi de poporul-muncitor nasc pui vii prin România, la 100 de ani la prelarea puterii şi la aproape 30 după ce au crăpat, şi continuă să întineze idealuri, dacă el nu ştie decât de mustăţile lui Lenin şi Stalin?
     
    În literatură, unul care trădează şi întinează nobile idealuri se numeşte o iudă.
     
    Exact ce face PSD în aceste zile.
     
    Ştim povestea biblică cu toţii, dar nu ştim cu toţii literatura apocrifă care înconjură legenda.
     

    Zice literatura apocrifă că Iuda, de fapt, nu ar fi vrut să-l trădeze pe Isus decât pe ici pe colo. E drept că-i plăceau banii şi lui la fel ca lui Dragnea, Tudose sau Mişa, de aia l-a vândut pe cel pe care-l numea Învăţătorul, dar în capului şi-ar mai fi zis: nu-l vând decât de aici de la poala Templului până colea în Gradina Ghetsimani că nu-i drum lung, iar mai încolo se descurcă el că de aia-i Fiul lui Dumnezeu! Iuda, ca mulţi alţii din vremea lui, aştepta de fapt un Mesia care să-i scape pe iudei de romani că aşa interpretau ei vechile prorocii; iar faptul că Isus s-ar fi descurcat el cumva i-ar fi dovedit că, de fapt, chiar este cel aşteptat. Dar a cam dat-o-n bară cu socoteala şi, când a vâzut că ăla dă ochii peste cap pe bune, s-a dus în templu şi a aruncat arginţii luaţi ca preţ al trădării şi apoi s-a spânzurat – aceasta gest din urmă fiind recunoaşterea vinei lui.

    De ce are vină Iuda în povestea biblică şi de ce, peste veacuri, povestea este spusă şi răspusă? Chiar dacă s-ar putea ca nicio iotă din ea să nu fie adevărată? Pentru ca toţi să-şi aducă aminte sau să inveţe, dacă nu ştiu, că nu-i frumos să trădezi!

    Din zorii FSN-ului comunist şi până azi în rodnicia PSD-ului plin de milionari deviaţionişti cu vile, insule şi vacanţe la Monte Carlo, partidul ăsta a susţinut că ţine cu poporul. L-a mituit pe popor în fel şi chip, a făcut milionari din liderii lui de sindicat ca să-şi cumpere pacea socială, dar a păstrat aparenţa de „partid al stângii”.

    Din această săptămână însă PSD nu mai este partidul „poporului”, este „partidul statului”.

  • Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

    Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Cei mai mulţi probabil se gândesc la Adolf Hitler, arhitectul Holocaustului. Alţii ar arăta către dictatorul sovietic Iosif Stalin, care cu siguranţă a curmat mai multe vieţi nevinovate decât a făcut-o Hiler. Însă atât Hitler, cât şi Stalin au fost întrecuţi de  de un alt dictator al secolului XX.  Din 1958 până în 1962, politica “Marelui Salt Înainte” a condus la moartea a 45 de milioane de oameni, ceea ce îl transformă în cel mai sângeros episod din istoria crimelor în masă.

    Află aici cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

     

  • Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

    Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Cei mai mulţi probabil se gândesc la Adolf Hitler, arhitectul Holocaustului. Alţii ar arăta către dictatorul sovietic Iosif Stalin, care cu siguranţă a curmat mai multe vieţi nevinovate decât a făcut-o Hiler. Însă atât Hitler, cât şi Stalin au fost întrecuţi de Mao Zedong. Din 1958 până în 1962, politica “Marelui Salt Înainte” a condus la moartea a 45 de milioane de oameni, ceea ce îl transformă în cel mai sângeros episod din istoria crimelor în masă, notează The Washington Post.

    Istoricul Frank Dikötter, autorul cărţii “Marea Foamete a lui Mao”, a publicat, recent, un articol în History Today, rezumând ce s-a întâmplat în perioada sub conducerea lui Mao Zedong:

    “Mao a crezut că ar putea să îşi ridice ţara peste competitorii săi prin înrolarea ţăranilor în cooperative gigant. Cu gândul la căutarea unui paradis utopic, totul a fost colectivizat. Tot ceea ce oamenii deţineau le-a fost luat. Mâncarea distribuită în funcţie de merit în cantinele colective a devenit un instrument de forţare a oamenilor să adere la fiecare idee emisă de partidul unic.

    Cum stimulentele pentru muncă au fost îndepărtate, coerciţia şi violenţa au fost utilizate pentru a-i constrânge pe fermierii înfometaţi să îşi desfăşoare munca în cadrul unor proiecte de irigaţie slab planificate, în timp ce terenurile erau neglijate. Ceea ce a urmat a fost o adevărată catastrofă. Extrapolând din statisticile făcute publice, istoricii au speculat că zeci de milioane de oameni au murit din cauza foametei. Însă adevărata dimensiune a evenimentelor de atunci abia acum iese la lumină”, notează Frank Dikötter.

    “Ceea ce reiese acum din aceste dosare extrem de stufoase conturează teroarea care îl plasează pe Mao în ipostaza celui mai mare criminal în masă din istorie, responsabil de moartea a cel puţin 45 de milioane de oameni între 1958 şi 1962. Între două şi trei milioane de victime au fost ucise prin tortură pentru orice infracţiune de care se făceau vinovate. Când un băiat a furat o mână de grâu în satul Hunan, şeful local, Xiong Dechang, l-a forţat pe tatăl acestuia să îl ardă de viu. Tatăl a decedat, câteva zile mai târziu, din cauza suferinţei”, mai notează Frank Dikötter.

    Ceea ce a implicat cu adevărat “Marele Salt Înainte” a fost, pentru mult timp, neaccesibil şcolarilor. Munca lui Dikötter este demnă de atenţie în condiţiile în care arată că numărul victimelor ar putea fi cu mult mai mare faţă de cel ştiut şi că uciderea în masă a fost premeditată de la bun început. Chiar şi cifrele avansate cu ani în urmă, care indicau 30 de milioane de victime, îl fac pe Mao vinovat de cele mai sângeroase crime în masă din istoria omenirii.

    În timp ce ororile “Marelui Salt Înainte” sunt binecunoscute experţilor în comunism şi în istoria Chinei, acestea sunt rareori menţionate în rândul oamenilor obişnuiţi din afara Chinei, iar impactul lor cultural a fost unul modest. În contrast cu numeroasele cărţi, filme, muzee şi reconstituiri ale evenimentelor din perioada Holocaustului, este depus un efort mult prea mic în direcţia reamintirii regimului lui Mao. Faptul că atrocităţile lui Mao au dus la moartea mai multor persoane decât a dus regimul lui Hitler nu înseamnă că dictatorul chinez a fost cel mai malefic dintre cei doi. Însă, Mao a guvernat pentru o perioadă mult mai lungă de timp peste o populaţie mult mai numeroasă.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

    Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Cei mai mulţi probabil se gândesc la Adolf Hitler, arhitectul Holocaustului. Alţii ar arăta către dictatorul sovietic Iosif Stalin, care cu siguranţă a curmat mai multe vieţi nevinovate decât a făcut-o Hiler. Însă atât Hitler, cât şi Stalin au fost întrecuţi de  de un alt dictator al secolului XX.  Din 1958 până în 1962, politica “Marelui Salt Înainte” a condus la moartea a 45 de milioane de oameni, ceea ce îl transformă în cel mai sângeros episod din istoria crimelor în masă.

    Află aici cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

     

  • Cum arată nepoata lui Stalin – GALERIE FOTO

    Chrese Evans este fiica Svetlanei Alliluyeva, singura fată a lui Stalin. Svetlana a emigrat în SUA unde s-a căsătorit de trei ori, având trei copii. Ultimul copil a fost Olga, care şi-a schimbat numele în Chrese Evans.

    Evans locuieşte în Oregon, unde are un mic magazin de antichităţi.
     

  • Fost ministru britanic al Apărării: Putin ar putea fi la fel de periculos ca Stalin

    Potrivit publicaţiei britanice, fostul parlamentar laburist a îndemnat la o nouă revizuire a capabilităţilor în domeniul Apărării înainte de alegeri, avertizând că Rusia reprezintă o ameninţare la adresa păcii mai mare decât gruparea Statul Islamic (SI) în Irak şi Siria. Ainsworth a făcut aceste evaluări într-un articol pentru Chamberlain Files, un site pentru afaceri publice din Birmingham.

    “Niciun lider al vreunei mari puteri nu s-a purtat atât de agresiv, în mod deschis, de la Stalin, în perioada postbelică, iar din păcate Putin va fi mulţumit de această comparaţie”, scrie acesta. “El (Putin) a spus că dispariţia Uniunii Sovietice a fost una dintre cele mai mari tragedii ale secolului al XX-lea şi îşi revendică rolul de a acţiona în numele minorităţilor ruse din alte state”, adaugă fostul ministru britanic al Apărării.

    În contextul în care există minorităţi ruse în toate fostele republici sovietice şi dincolo de acestea, Putin revendică, în mod teoretic, dreptul de a se amesteca în afacerile tuturor statelor independente din Europa de Est.

    “Politicile lui Stalin au împins lumea în Războiul Rece. Putin are potenţialul să fie la fel de periculos”, a subliniat Ainsworth.

    În opinia sa, gruparea Statul Islamic (SI) este un “afront adus umanităţii”, dar conţine “actori nestatali”, în timp ce Rusia lui Putin pune lumea în faţa unei probleme de altă amploare.

    Ainsworth apreciază că sancţiunile impuse de către Uniunea Europeană (UE) Moscovei sunt puţin susceptibile să meargă suficient de departe şi îndeamnă la adoptarea unor măsuri de descurajare mai eficiente în vederea opririi scopurilor expansioniste ale lui Putin. Este necesar ca Europa să-şi reducă dependenţa de energia rusească şi ca Londra să-şi revizuiască acordul interpartit asupra Apărării din 2010, subliniază el.

    Premierul David Cameron a anunţat recent că nu este necesară o revizuire a strategiei apărării din 2010, aminteşte fostul ministru al Apărării, criticând atât impunerea unor reduceri bugetare forţelor armate, cât şi dotările militare, în opinia sa adaptate mai degrabă luptei împotriva insurgenţei în Afganistan, care “nu sunt susceptibile să le ofere asigurări vecinilor noştri europeni în faţa unei Rusii care-şi reechipează forţele”. El avertizează că aceste capabilităţi nu pot fi “modificate simplu sau rapid” şi îndeamnă toate partidele să se gândească la o revizuire “acum”, înainte de alegeri.

  • Vladimir Putin a semnat un decret privind reabilitarea tătarilor din Crimeea

    “Ţin să vă informez că am semnat un decret privind reabilitarea tătarilor din Crimeea, a armenilor, germanilor, grecilor, tuturor celor care au suferit în timpul represiunii stailiniste”, a anunţat el în cadrul unei reuniuni guvernamentale, citat de agenţia de presă rusă RIA Novosti.

    Tătarii din Crimeea, care reprezintă aproximativ 12 la sută din populaţia peninsulei, au boicotat în mare parte referendumul din 16 martie, care a condus la alipirea Crimeei la Rusia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Visele unei generatii

    Tanara nu ajunge decat la inmormantare, dupa care se
    incapataneaza sa afle daca cineva i-ar fi dorit moartea mamei si de
    ce. Din scotociri in arhive, sunt scoase la lumina secrete sumbre
    de aproape o jumatate de veac.

    Prin destinul a trei generatii de femei – mama, fiica, nepoata –
    sunt desfoliate realitatile unei Romanii postbelice in care s-a
    instapanit comunismul (atunci cand au venit peste tara evenimente
    si evenimente, nationalizare, stabilizare, moartea lui Stalin),
    s-au faramat destine, s-au nascut sperante, s-au schimbat structuri
    si s-a nascocit o revolutie pe care nimeni n-o intelege. Fiecare
    generatie are visele ei pe care e nevoita sa si le sufoce.

    Stelian Turlea – “Trei femei”, Editura Cartea Romaneasca,
    Bucuresti, 2010