BusinessMagazin

Tag: speranta de viata

  • Pe lângă creşterea pensiilor şi alegerile anticipate, poate guvenul PNL şi preşedintele Iohannis îşi fac timp pentru a găsi soluţii la principala problemă a României – căderea demografică, şi ce rezolvări sunt pentru creşterea natalitatăţii, aşa cum face premierul Orban al Ungariei. O soluţie care nu costă bugetul există, poate vin şi altele

    De mai bine de un an, Financial Times, cel mai important ziar economic al Europei, scrie şi pune în discuţie tot mai mult problema demografică a Europei care, în ritmul actual de scădere ca număr a populaţiei pe de o parte şi pe de altă parte de îmbătrânire, cu o speranţă de viaţă tot mai ridicată, în lipsa unor măsuri care să ducă la creşterea natalităţii şi la creşterea populaţiei prin deschiderea graniţelor, va afecta întreaga economie a Europei şi, în final, businessurile tuturor companiilor.

    Cu o problemă a forţei de muncă şi în lipsa talentelor, firmele europene vor deveni tot mai puţin competitive, nu vor face faţă concurenţei asiaticilor şi a americanilor, ceea ce va duce la creşterea taxelor şi a impozitelor, măsuri necesare pentru asigurarea surselor financiare pentru plata pensiilor şi a celorlalte măsuri legate de sistemul de sănătate care, prin creşterea speranţei de viaţă, va deveni tot mai costisitor.

    Dacă până acum 2-3 ani Viktor Orban, premierul Ungariei, era văzut ca oaia neagră a Europei, acum discursul lui naţionalist, populist, împotriva birocraţiei de la Bruxelles şi a multinaţionalelor, a fost înlocuit cu măsuri concrete, reale pentru creşterea natalităţii, care ţin chiar prima pagină a Financial Times.

    Dacă Germania are ca politică deschiderea porţilor pentru emigranţii din Siria sau de oriunde din lume pentru a-şi acoperi necesarul de forţă de muncă, Ungaria are o politică pentru susţinerea financiară a celor care fac copii în ţară: cuplurile căsătorite cu trei copii primesc 30.000 de euro, femeile care fac patru copii nu vor plăti impozit toată viaţa, familiile cu minim doi copii primesc credite preferenţiale pentru achiziţia de case, la fel ca şi femeile care se căsătoresc. Bunicii care îngrijesc copii primesc indemnizaţie, iar statul se angajează să facă 21.000 de creşe. Guvernul Orban al Ungariei a luat o măsură ca clinicile de fertilizare să devină un sector strategic.

    Polonia are măsuri pentru încurajarea revenirii în ţară şi pentru creşterea natalităţii, iar în 3 ani salariul minim va creşte cu 80%, până la 800 de euro.

    Ca şi cum nu a fost de ajuns că am pierdut patru sau cinci milioane de români, la care se adaugă 200.000 de români care pleacă anual din ţară şi se întorc prea puţini, plus că 500.000 de români îşi caută în mod constant un job în afară pe site-urile de recrutare, agenda guvernului PNL este ocupată mai mult de creşterea pensiilor cu 40% şi de tema pensiilor speciale, decât de posibile măsuri pentru creşterea natalităţii sau pentru a încuraja familiile să facă copii sau mai mulţi copii.

    Bani pentru creşterea alocaţiilor copiilor nu sunt, o măsură cu care PSD a venit peste noapte şi pentru care guvernul PNL nu are alocaţi bani.

    Nu se ştie nici dacă la jumătatea anului vor fi bani pentru această dublare a alocaţiilor.

    Guvernul PNL şi preşedintele Iohannis, ocupaţi cu alegerea primarilor în două tururi şi cum să facă alegeri anticipate pentru a profita de degringolada de la PSD, nu au pe agendă măsuri pentru problema demografică a României, ca şi cum nu ar exista.

    De ce să discutăm despre ce va fi peste 10-15 ani, când vor fi alţii la putere, când subiectul nostru este menţinerea la putere acum?

    România are printre cele mai generoase scheme din lume de concediu pentru îngrijirea copilului, 887 de zile de concediu maternal plătit, pe locul 5 în lume, indemnizaţia reprezentând 85% din media veniturilor realizate de mamă în ultimele 12 luni.

    Finlanda are cea mai generoasă schemă, cu 4 ani concediu de maternitate plătit.

    Dacă guvernul PNL ar fi curios să afle care a fost cea mai bună măsură pentru mame, ar afla că decizia guvernului Cioloş de a plăti mamelor timp de 2 ani 85% din veniturile pe ultimele 12 luni a fost cea care le-a dat o mai mare încredere şi un mai mare curaj, cel puţin din punct de vedere economic, să facă copii. Dacă guverul PNL cu premierul Orban, al nostru, ar fi curioşi să afle care ar fi una dintre măsurile pe care mamele şi le-ar dori în cei doi ani de concediu pentru creşterea copilului, ar afla că eliminarea pragului de maxim 3.750 de lei pe an în cazul în care ar munci în această perioadă într-o formă de colaborare, ar fi în top.

    Dacă un pensionar poate încasa simultan şi pensia (chiar şi o pensie specială), şi un salariu integral dacă munceşte, de ce mamele nu ar putea lua şi indemnizaţia, şi venitul întreg, nu maxim 3.750 de lei pe an, dacă vor să muncească şi să câştige un ban în perioada de doi ani în care îşi cresc copilul?

    Dacă bunicii au grijă de prunci, iar mamele ar vrea să câştige nişte bani prin colaborări cu timp parţial sau o altă formă de muncă, guvernul PNL ar putea să elimine acest prag. Nu are niciun impact bugetar, guvernul nu trebuie să scoată niciun ban din buzunar, ci dimpotrivă, ar veni bani la buget. Sunt foarte multe mame care ar vrea să lucreze, într-o formă sau alta, în această perioadă, pentru a se elibera de stresul post-natal şi pentru a sta din punct de vedere financiar mai bine.

    O oră-două-trei pe zi ar putea să lucreze fără probleme şi ar mai elibera din presiunea pe care o au, de a avea grijă non-stop de copii.

    Dacă guvernul PNL şi preşedintele Iohannis au alte idei pentru a încuraja cuplurile să facă copii, pentru a creşte natalitatea, pentru a-i încuraja pe cei care sunt afară şi vor să facă copii, să-i facă în ţară pentru a mai atenua din groapa demografică, ele sunt binevenite.

  • OPINIE Kurt Weber, director general al Horváth & Partners România: „Soluţiile de automatizare şi viitorul locurilor de muncă”

    Această bunăstare este şi generatorul unei nevoi crescute pentru depozitare, gestionare, îndosariere, stivuire, scanare, plicuire etc. De fapt, prin revoluţia digitală din ultimii ani, omenirea a creat o lume foarte complexă şi ambiguă, în care volatilitatea şi incertitudinea ne înconjoară. Pentru a face faţă acestei lumi noi, oamenii au nevoie de o capacitate incredibilă de a gândi şi a lua decizii într-un mediu abstract. Capacitatea de abstractizare nu se învaţă de azi pe mâine, ci este rezultatul unui lung şir de exerciţii: multe, mărunte şi dese, care se desfăşoară pe o perioadă lungă. Dilema este cum să îţi aloci timp pentru a-ţi dezvolta această capacitate. În prezent, o mare parte din activitatea unui angajat constă în sarcini menite doar să ajute companiile să gestioneze complexitatea pe care au creat-o şi de care beneficiază. Astfel, studii internaţionale arată că aproape 60% din volumul de muncă dintr-o companie este generat de sarcini care nu aduc valoare efectivă, ci există strict pentru a menţine întreprinderea în stare de funcţionare. Activităţi ca emiterea de facturi, contabilitatea de gestiune, colectarea de creanţe au nevoie de mult timp, spaţiu şi oameni.
    Potrivit unui studiu al Horváth & Partners, până la 30% dintre locurile de muncă existente vor fi înlocuite de soluţii de automatizare până în 2030. Funcţiile unde există cea mai ridicată probabilitate de automatizare sunt în activităţi ce ţin de contabilitate, logistică, depozitare, marketing, casierie, secretariat, relaţii cu publicul, dactilografiere. Există o serie întreagă de soluţii de automatizare aplicabile pentru aceste funcţii, iar printre cele intrate mai recent în vocabularul comun este şi RPA, Robotic Process Automation.
    RPA-ul este un instrument, să-i zicem un limbaj de codare, cu ajutorul căruia se construiesc nişte miniprograme informatice, ce replică fidel operaţiunile pe care le face un om, pe calculator. Astfel, miniprogramul are aceleaşi rezultate şi poate face aceleaşi lucruri ca omul. De fapt, poate avea rezultate chiar mai bune, având în vedere eroarea umană prezentă în orice proces. Desigur, acest tip de automatizare este aplicabil doar proceselor de rutină, care se desfăşoară în baza unor reguli clare şi în derularea cărora nu este nevoie de raţiune, cu alte cuvinte, în procese robotice. Aceste miniprograme sunt aşa-zişii roboţi, din perspectiva RPA.
    Iar economia de timp este uşor de calculat. Un exemplu simplu: să zicem că un contabil trebuie să emită manual 200 de facturi, o dată la 10 zile, în cursul unui an. Toate datele de facturare, pe care contabilul trebuie să le treacă în factură, există într-un sistem informatic care nu permite emiterea automată. În scenariul nostru, optimist, întocmirea unei singure facturi durează aproximativ 3 minute. Contabilul face aceleaşi mişcări pe laptop şi intră în aceleaşi ecrane din sistemul informatic. Practic, este un proces robotic. Astfel, doar activitatea de emitere a acelor facturi îi va lua contabilului aproximativ 50 de zile anual. Deci acesta va petrece peste 2 luni într-un an pentru a emite facturi.
    Un robot RPA ar putea face această treabă în locul contabilului, lăsându-i cele 2 luni pentru a pregăti, de exemplu, rapoarte interesante pentru managementul companiei despre, să zicem, profitabilitatea activităţii operaţionale. În baza acestora, managementul ar putea lua decizii care ar face ca acea companie să fie mai competitivă în piaţă, ceea ce ar genera un profit mai mare. Aşadar, contabilul din exemplul nostru ar avea timp să se ocupe de îmbunătăţirea rapoartelor de management, a procedurilor interne, de gestiunea riscurilor sau de alte sarcini care îi necesită gândirea abstractă şi creativă. Din acest unghi, eu văd RPA-ul ca pe o prelungire a angajaţilor, care îşi alocă timp pentru a se instrui în utilizarea roboţilor.
    Mai mult, toate platformele RPA, cum este şi cea dezvoltată de UiPath, au ca ţintă democratizarea posibilităţii de codare a roboţilor. Acest lucru înseamnă că dacă un contabil ar avea un minimum de aptitudini tehnice şi ar aloca timp pentru a învăţa cum să codeze roboţii RPA, ar putea să îşi facă singur robotul care să îi emită facturile.
    E lesne de imaginat un viitor în care sarcinile de rutină nu mai sunt făcute de oameni, ci de roboţi. Un astfel de viitor arată, din perspectiva mea, foarte interesant. În scenariul în care educaţia s-ar adapta suficient de repede, am putea ajunge, peste o generaţie, să avem de-a face cu oameni care nu au lucrat niciodată rutinat, pe un proces robotic. Oameni care au avut timp să gândească abstract şi critic, ceea ce ar putea conduce, de ce nu, la o explozie globală de creativitate. Desigur, sunt mulţi paşi de făcut până la acel punct, dar scenariul este unul posibil, poate chiar probabil. Automatizarea va promova noi modele de afaceri şi le va securiza pe cele existente, de exemplu, în industria serviciilor financiare. Reversul medaliei constă în schimbarea pe termen lung pe care o va aduce modului de lucru: multe dintre slujbele de astăzi nu vor mai exista în viitor. Noile locuri de muncă vor necesita abilităţi diferite şi nu vor compensa pierderea celor mai vechi. În consecinţă, o parte a provocării transformatoare pe care o reprezintă automatizarea include responsabilitatea corporativă.
    Soluţiile sunt, deocamdată, puţine, pentru că această democratizare a automatizării a devenit o problemă socială reală relativ recent. Evident, oamenii ameninţaţi cu pierderea locului de muncă vor trebui să se recalifice în funcţii care nu pot fi automatizate. Important este ca măsurile necesare să fie luate eficient de către guverne şi companii, pentru a evita evenimente nefaste. Pentru a beneficia pe termen lung de potenţialul său creator, omenirea trebuie să îmbrăţişeze, precaut dar călduros, automatizarea. Şi, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori pe parcursul istoriei, să găsească răspunsuri pentru problemele pe termen scurt care vor apărea.

  • Impactul banilor: O stare materială bună poate prelungi speranţa de viaţă sănătoasă cu nouă ani

    O stare materială bună poate prelungi speranţa de viaţă sănătoasă, fără boli şi dizabilităţi, cu nouă ani, potrivit rezultatelor unui studiu realizat pe parcursul unui deceniu în Marea Britanie şi SUA, informează The Guardian.

    Studiul s-a desfăşurat pe parcursul unui deceniu, în Marea Britanie şi SUA, şi a avut în vedere factorii sociali şi economici care duc la deteriorarea stării de sănătate a oamenilor, pe măsură ce înaintează în vârstă.

    “Am descoperit că inegalităţile socio-economice influenţează speranţa de viaţă sănătoasă şi sunt similare în cazul tuturor tranşelor de vârstă în Marea Britanie şi SUA, dar cel mai mare avantaj socio-economic a fost starea materială bună”, a spus Paola Zaninotto, profesor de epidemiologie şi îngrijirea sănătăţii la Colegiul Universitar din Londra, care a coordonat studiul.

    La studiu, publicat în Journal of Gerontology, au participat 10.754 de adulţi din Marea Britanie şi 14.803 adulţi din SUA, cu vârsta peste 50 de ani.

    Studiul a arătat că speranţa de viaţă este un indicator util al stării de sănătate. Însă calitatea vieţii pe măsură ce se înaintează în vârstă este crucială în determinarea stării de sănătate.

    Îmbunătăţirea calităţii vieţii şi creşterea speranţei de viaţă are implicaţii în ceea ce priveşte cheltuielile de sănătate publică, îngrijirea acordată persoanelor în vârstă, iar rezultatele studiului sugerează că ambele ţări trebuie să facă mai multe eforturi în reducerea inegalităţilor în acest domeniu, spune Zaninotto.

    Participanţii la studiu au fost împărţiţi în funcţie de veniturile pe gospodărie, iar comparaţiile au fost făcute între grupurile cele mai bogate şi cele mai sărace.

    Studiul a arătat că, după vârsta de 50 de ani, persoanele cu veniturile cele mai ridicate au trăit, în medie, alţi 31 de ani având o stare a sănătăţii bună, comparativ cu 22-23 de ani în cazul grupului participanţilor cu cele mai mici câştiguri.

    În cazul femeilor, diferenţa a fost de 33 de ani “sănătoşi”, comparativ cu 24 de ani pentru grupul cu veniturile cele mai modeste.

    În Marea Britanie, persoanele cu vârste peste 65 de ani se bucură de o creştere a speranţei de viaţă, potrivit statisticilor recente. Din 2009, media de viaţă a crescut cu 31,5 săptămâni, iar cea de viaţă sănătoasă, cu 33,5 săptămâni.

    Însă, potrivit specialiştilor, copiii născuţi în prezent vor petrece cel mai probabil o mare parte din viaţă având o stare de sănătate mai proastă decât bunicii lor.

  • Impactul banilor: O stare materială bună poate prelungi speranţa de viaţă sănătoasă cu nouă ani

    O stare materială bună poate prelungi speranţa de viaţă sănătoasă, fără boli şi dizabilităţi, cu nouă ani, potrivit rezultatelor unui studiu realizat pe parcursul unui deceniu în Marea Britanie şi SUA, informează The Guardian.

    Studiul s-a desfăşurat pe parcursul unui deceniu, în Marea Britanie şi SUA, şi a avut în vedere factorii sociali şi economici care duc la deteriorarea stării de sănătate a oamenilor, pe măsură ce înaintează în vârstă.

    “Am descoperit că inegalităţile socio-economice influenţează speranţa de viaţă sănătoasă şi sunt similare în cazul tuturor tranşelor de vârstă în Marea Britanie şi SUA, dar cel mai mare avantaj socio-economic a fost starea materială bună”, a spus Paola Zaninotto, profesor de epidemiologie şi îngrijirea sănătăţii la Colegiul Universitar din Londra, care a coordonat studiul.

    La studiu, publicat în Journal of Gerontology, au participat 10.754 de adulţi din Marea Britanie şi 14.803 adulţi din SUA, cu vârsta peste 50 de ani.

    Studiul a arătat că speranţa de viaţă este un indicator util al stării de sănătate. Însă calitatea vieţii pe măsură ce se înaintează în vârstă este crucială în determinarea stării de sănătate.

    Îmbunătăţirea calităţii vieţii şi creşterea speranţei de viaţă are implicaţii în ceea ce priveşte cheltuielile de sănătate publică, îngrijirea acordată persoanelor în vârstă, iar rezultatele studiului sugerează că ambele ţări trebuie să facă mai multe eforturi în reducerea inegalităţilor în acest domeniu, spune Zaninotto.

    Participanţii la studiu au fost împărţiţi în funcţie de veniturile pe gospodărie, iar comparaţiile au fost făcute între grupurile cele mai bogate şi cele mai sărace.

    Studiul a arătat că, după vârsta de 50 de ani, persoanele cu veniturile cele mai ridicate au trăit, în medie, alţi 31 de ani având o stare a sănătăţii bună, comparativ cu 22-23 de ani în cazul grupului participanţilor cu cele mai mici câştiguri.

    În cazul femeilor, diferenţa a fost de 33 de ani “sănătoşi”, comparativ cu 24 de ani pentru grupul cu veniturile cele mai modeste.

    În Marea Britanie, persoanele cu vârste peste 65 de ani se bucură de o creştere a speranţei de viaţă, potrivit statisticilor recente. Din 2009, media de viaţă a crescut cu 31,5 săptămâni, iar cea de viaţă sănătoasă, cu 33,5 săptămâni.

    Însă, potrivit specialiştilor, copiii născuţi în prezent vor petrece cel mai probabil o mare parte din viaţă având o stare de sănătate mai proastă decât bunicii lor.

  • Următorul cel mai mare business din lume. Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume, Larry Ellison, fondatorul Oracle, dar şi creatorii Google pariază pe asta

    Miliardarii din Silicon Valley sunt interesaţi să investească în tehnologie şi medicină menită să oprească procesul de îmbătrânire. Jeff Bezos, fondatorul Amazon, alături de alţi miliardari precum Peter Thiel, cofondator PayPal, Larry Ellison, fondatorul Oracle, şi Larry Page şi Sergey Brin investesc o parte din avere într-un efort de a-şi extinde speranţa de viaţă, încetinind procesul de îmbătrânire, scrie This Is Money.

    Jim Mellon, poreclit Warren Buffet al Marii Britanii, şi-a înfiinţat compania Juvenescence în SUA pentru a investi în medicamente care prelungesc viaţa. El prognozează că descoperirile în medicină vor duce la noi medicamnte ce vor creşte speranţa de viaţă medie undeva la 110-120 de ani în următoarele trei decenii.

    “În 20 de ani cursa pentru extinderea speranţei de viaţă va deveni cel mai mare business din lume, mult mai important decât servicii triviale precum Facebook sau Snapchat”, spune omul de afaceri de 61 de ani care şi-a făcut averea investind 100.000 de dolari în UraMin, o companie de minerit, pe care a vândut-o pentru 1,6 miliarde doi ani mai târziu.

    Juvenescence se află la început de drum, iar Mellon speră că în doi-trei ani să înceapă experimentele umane şi ca la un moment dat să listeze compania la bursă.

    Unity Biotechnology, compania pe susţinută de Bezos Expeditions, are 150 de milioane de dolari disponibili pentru a crea medicamente care previn, opresc îmbătrânirea.

    Şi Google a dedicat o parte din bani în această direcţie prin intermediul proiectului numit Calico, destinat dezvoltării medicamentelor anti-îmbătrânire.

  • Obiceiuri care sunt la fel de periculoase precum fumatul

    Dezvoltarea reţelelor sociale şi descreşterea contactului interuman l-au îndemnat pe chirurgul Vivek Murthy să catalogheze singurătatea ca fiind o epidemie globală, care ar putea fi letală. Julianne Holt-Lunstad, profesor de psihologie din cadrul Universităţii Brigham Young, a descoperit în cadrul cercetării sale că singurătatea reduce speranţa de viaţă a oameniilor. Conform Science Alert, senzaţia de singurătate poate reprezenta echivalentul a 15 ţigări consumate zilnic.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Primul stat din lume unde speranţa de viaţă va depăşi 90 de ani. Care sunt cele cinci ţări care au descoperit ”fântâna tinereţii”

    Reporterii BBC au mers să-i întâlnească pe rezidenţii ţărilor cu cea mai mare speranţă de viaţă potrivit indexului 2017 World Happiness Report, pentru a descoperi secretele acestor “izvoare” ale longevităţii.

    Japonia

    Aici, media de vârstă este de 83 de ani, Japonia având una dintre cele mai mari speranţe de viaţă.

    Okinawa, adesea numit “tărâmul imortalităţii”, este un centru global al cercetărilor în ceea ce priveşte longevitatea, pentru că aceste insule japoneze din sud au mai mult de 400 de centenari printre locuitori.

    Creditul este acordat dietei care include tofu, din plin, cartofi dulci şi peşte. Activităţile sociale şi o comunitate foarte unită sunt factori care contribuie, de asemenea, la un nivel de stres foarte coborât şi un puternic sentiment de apartenenţă.

    Daniele Gatti, CEO al Velvet Media şi rezident în această ţară, spune că ” În Japonia calitatea vieţii e excelentă, însă este important să le înţelegi limba pentru a le descoperi mentalitatea” – care este complet diferită de cultura occidentală. 

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România va avea cu aproape 1,5 milioane de tineri mai puţin în 2060. Care este speranţa de viaţă şi unde trăiesc cei mai mulţi români

    Vârsta medie a depăşit pragul de 40 ani, atingând nivelul de 41,5 ani la 1 ianuarie 2016. Procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit an de an, remarcându-se scăderea ponderii persoanelor din grupa de vârstă 0-14 ani şi creşterea ponderii populaţiei vârstnice (de 65 ani şi peste), fenomen evidenţiat prin indicele de îmbătrânire demografică, care a crescut de la 80,2 (la 1 ianuarie 2003) la 112,1 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere (la 1 ianuarie 2016), precizează Institutul Naţional de Statistică (INS) într-un comunicat transmis marţi cu ocazia zilei mondiale a populaţiei.

    La 1 ianuarie 2016, populaţia rezidentă a României a fost de 19,76 milioane de locuitori. Populaţia feminină a fost majoritară, cuprinzând 10,11 milioane de persoane care reprezintă 51,2% din totalul populaţiei rezidente.

    Citeşte mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât trăieşte în medie un bucureştean şi unde există cea mai mică spe­ranţă de viaţă din România

    Un bucureştean trăieşte, în medie, 77,8 ani, Capitala fiind regiunea cu cea mai mare spe­ranţă de viaţă din România, arată datele Institu­tului Naţional de Statistică pentru anul 2015.

    Pe lângă Bucureşti, în topul judeţelor cu cea mai mare speranţă de viaţă se mai află Vâlcea (unde durata medie a vieţii este de 77,5 ani), Cluj (76,7 ani), Braşov (76,6 ani) şi Sibiu (76,2 ani). La nivel naţional, speranţa medie de viaţă este de 75,4 ani, ceea ce înseamnă că un bucureştean trăieşte, în medie, cu 2,4 ani mai mult decât media naţională.

    Pe de altă parte, în Satu Mare există cea mai mică spe­ranţă de viaţă din România, de numai 73,2 ani, cu 2,2 ani mai redusă decât media na­ţională şi cu aproape 5 ani mai scăzută decât în Bu­cureşti. În clasamentul judeţelor cu cea mai redusă speranţă de viaţă se mai află Călăraşi (73,2 ani), Giurgiu (73,5 ani), Tulcea (73,5 ani) şi Olt (74 ani).

    În ceea ce priveşte durata medie a vieţii pe sexe, statisticile arată că, în medie, femeile au o speranţă de viaţă de aproape 79 de ani, în timp ce bărbaţii au o durată medie a vieţii de 72 de ani.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • De ce femeile care nasc băieţi trăiesc mai puţin şi care este ţara cu cea mai mare speranţă de viaţă

    Speranţa medie de viaţă varianză în funcţie de amplasarea geografică, de sex şi influenţată de factori de lifestyle sau mediu.

    Potrivit datelor sursei citate mai sus, bărbaţii elveţieni trăiesc cel mai mult, anume 81,3 ani, în timp ce femeile japoneze conduc clasamentul cu 86,8 ani. De asemenea, islandezii, australienii sau suedezii trăiesc mult, în jur de 80 de ani, în timp ce femeile din Singapore, Spania sau Coreea trăiesc în jur de 85-86 de ani.

    La capătul opus, bărbaţii şi femeile din Sierra Leone trăiesc cel mai puţin, 49,3 de ani respectiv 50,8 ani.

    În Rusia, Belarus şi Lituania există cea mai mare diferenţă a speranţei de viaţă dintre bărbaţi şi femei, peste 11 ani. Asta din cauza faptului că bărbaţiii din aceste ţări beau şi fumează mult, potrivit unui articol BBC. Cele mai mici diferenţe la acest capitol s-au întâlnit în ţările Mail, Bhutan sau Burkina Faso.

    Un fapt mai puţin cunoscut este faptul că femeile care nasc băieţi trăiesc mai puţin. Potrivit unui studiu realizat în ţările scandinave, riscul de moarte al unei femei creşte cu 7% cu fiecare băiat născut. Cauza ar putea fi faptul că băieţii sunt mai mari şi mai graşi la naştere decât fetele, fapt care le afectează corpul femeilor, dar şi din cauza faptul că femeile trebuie să producă mai mult lapte pentru a hrăni copilul, ceea ce duce la un consum de energie mai mare.