BusinessMagazin

Tag: Sorin Elisei

  • Performanţa se construieşte sustenabil

    Sustenabilitatea este în 2023 mai mult decât o opţiune principială, este un standard asumat, cu termene deja apropiate, într-un orizont de câteva decenii, iar România este angajată în efortul comunitar de performanţă şi responsabilitate în domeniu. Obiectivul major al Uniunii Europene, asumat prin ratificarea Acordurilor de la Paris privind schimbările climatice, este acela de a avea, până în 2050, primele economii şi societăţi neutre climatic, iar, ca reper intermediar, anul 2030 ar trebui să marcheze reducerea cu cel puţin 55% faţă de nivelul din 1990. Pentru a transpune în practică această ambiţie, este nevoie de mai mult decât mobilizare birocratică pentru reglementare şi raportare, este necesară o transformare a paradigmei economice, iar valurile de şoc resimţite de state şi industrii în ultimii ani, în regiune şi în lume, arată că tranziţia trebuie accelerată şi gândită ca soluţie ireversibilă.

    Performanţa din top 1.000 cele mai mari companii este revelatoare din acest punct de vedere. Regăsim pe primul loc o companie din sectorul energetic convenţional, petrol şi gaze, OMV Petrom, care şi-a asumat la rândul său o strategie ambiţioasă pentru 2030, a cărei materializare va angrena, dat fiind tipicul industriei, eforturi fundamentale de reconversie. Pornind de la acest exemplu, nu este nici hazardat, nici prematur, ci dimpotrivă, este necesar şi responsabil să vizăm ca fiecare dintre cele 1.000 cele mai mari companii din România să înceapă sau să îşi accelereze tranziţia spre „verde” în 2023.

    Gândit şi planificat profesionist, procesul de „sustenabilizare” a businessului, adică a consumului de resurse şi materii prime, a infrastructurilor şi proceselor de producţie, poate aduce numeroase oportunităţi pentru afaceri. Alternative de finanţare cu fonduri naţionale şi comunitare dedicate sustenabilităţii, atractivitate în piaţă, pentru clienţi şi investitori, eficientizarea bugetului operaţional prin reducerea costurilor de aprovizionare, de energie ş.a., crearea de noi locuri de muncă şi sporirea rezilienţei sunt numai câteva dintre acestea şi este evident că fiecare are o rază de impact care trece dincolo de business, spre economie şi spre societate în ansamblu. Între beneficiile macro sunt, aşadar, de menţionat securizarea creşterii şi a competitivităţii economice şi a pieţei muncii, dinamizarea sectorului cercetare-dezvoltare, creşterea securităţii energetice, îmbunătăţirea stării ecosistemelor şi a sănătăţii publice şi, poate cel mai important, perpetuarea confortului şi a prosperităţii câştigate în ultima jumătate de secol; toate acestea corespund angajamentelor luate prin Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a Organizaţiei Naţiunilor Unite. În scenariul opus, eşecul sau întârzierea acţiunii climatice au fost puse în discuţie în cadrul Forumului Economic Internaţional de la Davos ca ameninţări pe termen lung, cu potenţial de a agrava problemele sociale cele mai importante la nivel global, adică sărăcia şi decalajele de dezvoltare între regiuni şi continente, distribuţia inechitabilă a resurselor şi declinul demografic.

    Această analiză este cât se poate de pertinentă pentru România, care prezintă şi o serie de vulnerabilităţi tipice, între care rapoarte internaţionale recente amintesc ritmul deteriorării mediului, impredictibilitatea pieţei muncii şi a disponibilităţii mijloacelor de trai, precum şi gradul de îndatorare şi politizarea resurselor strategice. Analizând aceste riscuri prin raportare la sectoarele economice cel mai bine situate în topul celor mai mari 1.000 de companii, este necesar să punem în context şi să dezbatem ameninţări precum seceta şi deşertificarea, care vor afecta potenţialul de generare a hidroenergiei, agricultura şi toată zona de industrii asociate, precum şi decuplarea tot mai pronunţată a aptitudinilor formate în sistemul educaţional clasic de nevoile reale din piaţa muncii, cu atât mai mult dintr-o piaţă a muncii care are ea însăşi nevoie de transformare.

    Pe ce mizează, totuşi, România şi economia autohtonă? Pe un potenţial încă subevaluat în zona resurselor regenerabile, pe o tradiţie industrială diversă, pe un capital uman dinamic şi receptiv şi pe o vocaţie antreprenorială în creştere, care, combinate într-un efort comun de sprijin public-privat, pot capitaliza urgenţa transformării „verzi” ca oportunitate de dezvoltare şi de „reindustrializare”. Pentru că, dincolo de interesul naţional evident, Europa şi regiunea au nevoie în viitorul apropiat de România performantă, responsabilă şi rezilientă.

     

     


     

     

  • Pariul pe verde: 23 mld. euro în mai puţin de un deceniu

    România are nevoie de cel puţin 23 de miliarde de euro investiţii în energia verde în următorii nouă ani. Pentru ca proiectele să se materializeze, TREBUIE ca mediul de afaceri şi decidenţii să ajungă la un acord şi să atragă fondurile europene prin politici coerente, care să pună în mişcare investiţiile. Va reuşi România sa nu piardă şi acest tren?

     

    Eu cred că potenţialul de investiţii este şi mai mare de atât. Sunt lucruri de rezolvat pe parcurs, sunt îngrijorări legate de capacităţile firmelor de a executa aceste lucrări,  dar, pe de altă parte, ele spun că abia aşteaptă aceste lucrări. Avem mare nevoie şi de politici care să pună în mişcare aceste investiţii“, spune Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate şi energie, şi unul dintre cei care, printre altele, a fost managerul de proiect din partea Deloitte pentru elaborarea Planului Naţional Integrat de Energie şi Schimbări Climatice (PNIESC).

    Potrivit PNIESC, România va trebui să investească în următorii nouă ani circa 23 de mld. de euro în energie verde, iar banii ar trebui să se materializeze în  2.300 de MW instalaţi în energie eoliană şi peste 3.700 MW în energie solară.

    „Toate aceste investiţii din zona verde fac să crească costurile pentru producătorii europeni şi potenţial să îi facă mai puţin competitivi pentru piaţa globală.

    Dacă se va dori încurajarea anumitor domenii, cum ar fi energia verde, atunci taxele ar trebui să fie mai mici în zona asta tocmai ca să permită aceste investiţii“, spune Dan Bădin, partener servicii fiscale în cadrul Deloitte România.

    Declaraţiile au fost făcute în cadrul evenimentului „Care sunt oportunităţile la zi de finanţare din fonduri europene pentru sectorul energetic?“ organizat  de Deloitte România, în parteneriat cu Ziarul Financiar, o videoconferinţă care a reunit autorităţi din domeniul energiei şi fondurilor europene, jucători din industria energetică, precum şi specialişti ai firmei de consultanţă şi audit Deloitte.

    Dan Drăgan, secretar de stat în Ministerul Economiei, spune că, la începutul anului viitor, ministerul se bazează pe două programe care să susţină investiţii în energie verde şi fondurile se apropie de 12 mld. de euro.

    „Banii pentru investiţii pentru atingerea ţintelor climatice până în 2050 se vor derula prin două programe pe care Ministerul Energiei le va avea în derulare în perioada următoare: fondul de modernizare, a cărui valoare ne aşteptăm să fie de peste 10 mld. de euro la nivelul anului 2030 şi totodată ne referim la PNRR, componenta pe energie, care la nivelul ministerului are o valoare alocată de 1,6 mld. de euro“, a spus Dan Drăgan.