Tag: slujba

  • Vrei un nou loc de muncă? Află cum să treci cu brio de interviul de angajare

    Crezi că eşti destul de pregătit pentru a primi job-ul dorit dar de fiecare dată te blochezi la interviu? Bun venit în club. Stai liniştit, mai există foarte mulţi oameni în situaţia ta.

    Întrebarea pe care ţi-o pui cel mai probabil este  „Dar am exact ceea ce-mi trebuie pentru a activa pentru acest job”. Ei bine… asta variază, poate îţi faci doar iluzii despre asta, sau poate tu chiar eşti potrivit pentru acel post dar angajatorul nu vede asta.

    Iată factorii care probabil te-au descalificat din start când ai mers la interviu.

    1. Ai căutat pe internet cum trebuie să te prezinţi la interviu şi ai învăţat textele standard pe care le-ai găsit pe internet. Să ştii că şi angajatorii au acces la internet şi cu siguranţă şi ei pot vedea acele texte jalnice care par profesioniste şi care „îţi garantează că treci cu brio la interviu”. Titlurile pe internet par tentante dar de cele mai multe ori sunt înşelătoare şi false.

    2. Ai încercat să pari mai deştept decât eşti. Intervievatorul nu caută cel mai deştept om pe care îl poate angaja, îl caută pe cel mai potrivit pentru postul respectiv. Degeaba rezolvi ecuaţii de gradul patru în cinci secunde dacă job-ul respectiv cere să fii, de exemplu, creativ. Iar dacă încerci să pari mai deştept decât eşti de obicei o dai în bară, nu-ţi iese, n-ai cum, angajatorul vede că eşti fals şi te va descalifica din start deoarece el nu caută un astfel de angajat.

    3. Ai vorbit despre problemele tale.  Angajatorul nu dă doi bani pe problemele tale, degeaba te victimizezi în faţa lui pentru că tot ceea ce contează pentru el este cum să-şi rezolve problemele lui. Şi de asta te angajează pe tine. Nu vrea să audă ce greutăţi ai tu pentru că probabil şi el are probleme.

    4. Ai mers prea repede la interviu. Încercând să pari punctual o să faci doar rău. Angajatorul vede o uşoară disperare a ta de a primi neapărat acel job.Îi ştii pe copiii ăia insistenţi care te roagă mereu să-i laşi să se joace la tine pe telefon? Ei, exact aşa eşti tu în faţa angajatorului. Cel mai bine e să te prezinţi la fix.

    5. Ai vorbit de bani. Nici o problemă, poţi întreba de bani dar niciodată nu tine angajatorului teorii despre bani şi despre cum trebuie folosiţi. Angajatorul probabil are de 10 ori mai multi bani si experienta  decât tine in finante  şi nu are nevoie de teoriile  tale.

    6. Încerci să te faci pe plac angajatorului. De exemplu angajatorul spune că este vreme frumoasă afară şi tu îl aprobi chiar dacă afară vă vizitează uraganul Katrina. Total greşit. Angajatorul nu vrea mai mulţi linguşitori pe lângă el, pentru ca de cele mai multe ori are destui. Încearcă să îţi spui punctul de vedere, nu să-i faci pe plac, pentru că angajatorul apreciază omul care îşi poate exprima punctul de vedere mai ales dacă este susţinut de argumente pertinente.

    7. Pe reţelele de socializare ai postat ce nu trebuia. Să ştii că nu doar tu te documentezi pe internet despre angajator şi companie. Şi angajatorii se documentează in legatura cu posibilii angajati. Dacă tu pe reţelele de socializare ai postat numai poze prin cluburi, poze indecente sau poze în care te plângi că iar este luni şi nu ai chef de lucru sau glume despre şefi, poţi să-ţi iei adio de la postul mult visat pentru că angajatorul nu-si doreste  un om ca tine.
     

  • Papa Francisc condamnă persecuţia creştinilor în timpul slujbei din Vinerea Mare

    Zeci de mii de pelerini i s-au alăturat Papei pentru Via Crucis, o procesiune care s-a desfăşurat în jurul Colosseumului şi care aminteşte de răstignirea lui Iisus.

    Printre cei care au purtat crucea în timpul procesiunii s-au numărat refugiaţi sirieni şi irakieni, dar şi nigerieni care au scăpat de persecuţiile grupării teroriste Boko Haram.

    Ceremonia a avut loc la o zi după ce aproape 150 de persoane au fost ucise într-un atac al grupării al-Shabab asupra unei universităţi kenyene.

    “Încă vedem astăzi fraţii noştri persecutaţi, decapitaţi şi răstigniţi pentru credinţa lor în Tine (Iisus), în faţa noastră şi adesea cu tăcerea noastră complice”, a afirmat Suveranul Pontif, în timpul ceremoniei de la Colosseum.

    Anterior, Papa a condamnat atacul din Kenya, unde creştinii au fost selectaţi şi împuşcaţi, ca fiind un act de o “brutalitate fără sens”.

    Într-o altă ceremonie din Vinerea Mare, Papa Francisc l-a ascultat pe predicatorul oficial al Vaticanului, Raniero Cantalamessa, denunţând “indiferenţa tulburătoare a instituţiilor internaţionale în faţa uciderii creştinilor”.

    El a menţionat de asemenea atacul din Kenya, dar şi decapitarea a 22 de creştini copţi egipteni de către gruparea Stat Islamic, în Libia, în februarie.

  • Un bancher povesteşte cum a ajuns să îşi urască jobul atât de tare încât să-şi dea demisia şi să cânte pe stradă

    Stephen Ridley a terminat una din cele mai bune universităţi din marea Britanie şi a lucrat la o mare bancă europeană, în cadrul diviziei de investiţii. După nici un an şi jumătate a demisionat.

    În urmă cu doi ani Stephen şi-a prezentat experienţa pe Wall Street Oasis Forum, o relatare cinstită, dar brutală, cu accente filozofice despre viaţă şi fericire. Viaţa de bancher a lui Ridley a fost un şir nesfârşit de “e-mailuri, excel, PowerPoint, întâlniri, proiecte interminabile, modificări, proiecte, modficări, proiecte, print, ia de la imprimantă, dă curierului, întâlniri, mai mult de lucru, multitasking, plictiseală, plictiseală, plictiseală, oboseală, plictiseală, evită-l pe şef vinerea, mai mult de lucru, depresie, oboseală, oboseală, oboseală, al naibii de mizerabil”.

    La fel ca mulţi alţii Ridley a crezut iniţial că plusurile intrării în zona de investment Banking, în special bonusirile băneşti, vor compensa minusurile. Dar nu a fost aşa: “Chiar dacă am fost bine plătit, nu te poţi gândi să cumperi câte un elicopter pe weekend, să te îmbraci în haine de designer, să spargi 30.000 de lire sterline într-o noapte şi să te plimbi în locaţii exotice în vacanţă.

    Vei fi peste medie, dar numai puţin peste medie. Sigur, poţi cumpăra un MacBook air fără ă te gândeşti la preţ şi poţi folosi taxiul în loc de autobuz. Dar numai asta. Am fost uimit de cât de modeşti erau oamenii din bancă, cu toată aura care îi înconjoară. Inşi trişti, cu vieţi lipsite de senzaţional şi perspective la fel de lipsite de senzaţional. Un grup de tocilari prinşi într-o cuşcă de vise şi bani şi lăcomie, din care nu au ieşti niciodată. Trebuie să fie o viaţă mai bună decât aceasta”, scrie Ridley, citat de Business Insider.

    În cele din urmă tânărul a demisiont şi, o câteva luni de zile, a cântat pe străzile Londrei. El înregistrat primul său album anul trecut, iar astăzi este un artist apreciat.

  • Papii Ioan Paul al II-lea şi Ioan al XXIII-lea sunt sanctificaţi la Vatican (GALERIE FOTO, VIDEO)

    Circa 150 de cardinali, 1.000 de episcopi şi 6.000 de preoţi din lumea întreagă asistă la liturghia în aer liber, în faţa bazilicii din Vatican. Un număr de 93 de delegaţii oficiale, printre care 24 şefi de state şi capete încoronate, asistă la slujbă. Au fost acreditaţi, de asemenea, 2.259 de jurnalişti din 64 de ţări.

    Este prezent şi Papa Emerit Benedict al XVI-lea, la prima sa ieşire oficială în public de după renunţarea la scaunul papal, în februarie 2013.

    Două relicvarii au fost aduse lângă altar: unul conţine o mică fiolă cu sânge al lui Ioan Paul al II-lea, iar celălalt o bucată de piele a lui Ioan al XXIII-lea.


     

    Numărul de pelerini aşteptaţi la ceremonie este estimat de Vatican la 800.000, din care o parte însemnată provin din Polonia, ţara natală a Papei Ioan Paul al II-lea. Pelerinii polonezi au sosit la Roma cu peste 1.700 de autobuze şi 58 de curse aeriene. Numărul de pelerini din zona Pieţei Sf. Petru a fost estimat la aproape 500.000 de oameni, iar pentru restul au fost amplasate în diverse puncte din Roma 17 ecrane gigantice pe care să poată vedea ceremonia – în Forul Roman, Piaţa Navona sau la Bazilica Santa Maria Maggiore.

    În cuvântul său de la slujbă, Papa Francisc l-a caracterizat pe Papa Ioan al XXIII-lea drept “un papă al deschiderii şi docilităţii faţă de Sfântul Duh”, în timp ce pe Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit “un papă al familiei – el însuşi şi-ar fi dorit ca oamenii să-şi amintească de el ca de un papă al familiei”. “Ambii au cooperat cu Sfântul Duh la înnoirea Bisericii”, a spus Suveranul Pontif.

    Papa Ioan al XXIII-lea (Giuseppe Angelo Roncalli) a fost cel care a organizat Conciliul Vatican II (1962 – 1965), care a deschis Biserica Catolică spre lume şi spre alte religii. Papa Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla) a fost un promotor de tip “globe-trotter” al catolicismului şi a contribuit la prăbuşirea comunismului.

    Ambii suverani pontifi au fost la Bucureşti în decursul vieţii lor, Angelo Roncalli, în 1930 şi 1932, pe când era în misiune diplomatică în Bulgaria, şi papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia istoricei vizite din 7-9 mai 1999, potrivit unui comunicat al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB) transmis agenţiei MEDIAFAX.

    (Papa Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, 1999, cu Patriarhul Teoctist şi preşedintele Emil Constantinescu. Foto: ARCB)

    În timpul misiunii diplomatice în Bulgaria, monseniorul Angelo Roncalli, viitorul Papă Ioan al XXIII-lea, a venit la Bucureşti de trei ori, în vizită la Nunţiul Apostolic, monseniorul Angelo Maria Dolci. În august 1930, Angelo Roncalli a vizitat şi mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani, iar în 1944, când era delegat apostolic în Turcia, la cererea rabinului-şef al Ierusalimului, Isaac Herzog, i-a ajutat pe evreii români deportaţi în Transnistria, trimiţând ajutoare în lagăre şi eliberând certificate false de botez.

    De asemenea, monseniorul Roncalli a intervenit pe lângă autorităţile turce pentru ca o navă cu evrei români, plecată din Portul Constanţa cu destinaţia Ierusalim, să poată traversa apele teritoriale ale Turciei, datorită intervenţiei lui fiind salvaţi aproximativ 750 de evrei români, dintre care 250 de copii orfani.

    “Atât Ioan al XXIII-lea cât şi Ioan Paul al II-lea ne-au iubit ţara, poporul şi Bisericile. Liantul care îi uneşte însă într-un mod minunat pe cei doi suverani pontifi de ţara noastră este un călugăr capucin, Ieremia Valahul (1556-1625), primul român ridicat la cinstea altarelor de către Biserica Catolică: Ioan al XXIII-lea a recunoscut virtuţile eroice ale călugărului, la 18 decembrie 1959, iar Ioan Paul al II-lea l-a beatificat, la 30 octombrie 1983, oferind astfel un ocrotitor în Cer românilor prigoniţi pentru credinţa lor”, a precizat Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti.

    Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureşti şi preşedintele Conferinţei Episcopilor Catolici din România, IPS Ioan Robu, precum şi numeroşi preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi din întreaga ţară participă la celebrarea canonizării celor doi suverani pontifi.

    Libretul ceremoniei (pdf) poate fi descărcat de aici.

    Ceremonia canonizării:

  • De ce muncesc est-europenii mai mult

    Media orelor lucrate într-un an în Cehia, Ungaria, România şi Slovacia o depăşeşte şi pe cea din SUA, unde piaţa muncii este puternic liberalizată. Polonia conduce topul, cu cca 1.900 de ore de lucru pe an, în condiţiile în care lucrul peste program este uzual şi 7% dintre polonezi au o a doua slujbă.

    Pe ansamblul regiunii, ratele de ocupare a forţei de muncă sunt mai mici decât în UE15 (65% faţă de 72%), iar dacă în UE15 numărul slujbelor part-time a crescut continuu, până la cca 20% din total, în Est ponderea medie a acestora este încă sub 10%.

  • Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat (VIDEO)

    “Secolul trecut s-a numit secolul martirilor”, a spus cardinalul Angelo Amato. “În toată lumea, forţele răului s-au dezlănţuit contra creştinilor, cu tragedia mexicană, persecuţia spaniolă, exterminarea nazistă, holocaustul comunist. Şi România a trăit calvarul său, cu ceea ce istoricii numesc una dintre cele mai groaznice persecuţii ale secolului”. În această tragedie, a spus Amato, “apare figura monseniorului Vladimir Ghika, nepot al ultimului prinţ al Moldovei. Convins că a fi catolic înseamnă ‘a deveni şi mai ortodox’, s-a convertit în tinereţe la catolicism. El dorea unitatea Bisericii. Pentru el, Orientul şi Occidentul erau cei doi plămâni ai singurei Biserici a lui Cristos”.

    Episcopul ortodox Varlaam Ploieşteanul, vicar patriarhal, prezent la liturghie, a declarat că Valdimir Ghika, născut într-o familie ortodoxă, a adus împreună “cele două tradiţii, cea răsăriteană şi cea apuseană”, întrucât “a avut ceva care i-a unit pe toţi credincioşii din România: suferinţa şi rezistenţa împotriva opresiunii regimului comunist”.

    “Europa creştină, Europa democratică, Europa luminilor, Europa filantropiei, Europa anti-totalitară sunt doar câteva ipostaze rezumate în viaţa şi activitatea Fericitului Vladimir Ghika. Prin beatificarea monseniorului Vladimir Ghika, Biserica Catolică din ţara noastră dezvăluie lumii, o dată în plus, contribuţia sa activă la consolidarea unui spirit românesc european. Comunitatea catolică din ţara noastră – şi evenimentul de astăzi îmi susţine afirmaţia pe deplin – este parte a unui efort comun, de secole, de edificare a naţiunii române moderne şi a binelui comun al societăţii. Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika este un moment de mare sărbătoare pentru Biserica Catolică de ambele rituri din România şi un prilej de bucurie pentru toţi românii”, a afirmat premierul Victor Ponta, în mesajul emis de Palatul Victoria cu ocazia beatificării.

    Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika reprezintă cel mai important eveniment după vizita Papei Ioan Paul în România, a declarat purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB), preotul Francisc Doboş. Beatificarea, prima de acest fel celebrată de ARCB, înseamnă că Vladimir Ghika primeşte titlul de “Fericitul”, ultima fază înaintea canonizării, prin care Biserica acordă titlul de “Sfânt”. Vladimir Ghika va fi comemorat la liturghie în fiecare zi de 16 mai, ziua morţii sale, iar credincioşii catolici din toată lumea îl vor putea invoca în rugăciunile lor.

    Întrebat de Radio Vatican ce moştenire spirituală aduce Bisericii beatificarea lui Vladimir Ghika, cardinalul Angelo Amato a spus: “Sunt trei mesajele sale. Primul priveşte grija faţă de ecumenism. Visa unitatea Bisericii şi propunea sfinţenia ca pe un mijloc indispensabil pentru promovarea unităţii creştinilor. El vedea în martiriul milioanelor de ortodocşi persecutaţi, mai ales în Rusia şi în Europa de Est de regimurile comuniste garanţia unei adevărate învieri care, în logica misterului pascal, trebuia să conducă la regăsirea unităţii. Cel de-al doilea aspect priveşte angajarea sa concretă în favoarea refugiaţilor, a răniţilor în război şi a bolnavilor, ducându-se în întâmpinarea lor, vizitându-i şi acordându-le asistenţă. Cel de-al treilea aspect priveşte mărturia sa ca martir, sub acel regim inuman al stalinismului. Lungi şi epuizante interogatorii ziua şi noaptea, lovituri atât de violente încât a riscat pierderea auzului şi a vederii, simularea repetată a spânzurării. El a suportat cu încredere şi curaj acest martiriu, cu ajutorul rugăciunii”.

    Mărturia preotului greco-catolic Matei Boilă, fost deţinut politic în timpul regimului comunist, despre Vladimir Ghika:

    Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. După ce a studiat literatură şi drept, medicină şi istorie, ajunge la Roma unde studiază filozofie şi teologie cu dominicanii Sfântului Toma. În 1902 intră oficial în Biserica Catolică şi va lucra toată viaţa în favoarea unităţii Bisericii, informează site-ul vladimir-ghika.ro.

    În tinereţe îl însoţeşte în misiunile diplomatice pe fratele său Dimitrie, dar este mereu gata să pună în practică idealuri caritabile. Le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul şi cu ele a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci. A creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca şi în primul război mondial.

    În 1923 este hirotonit preot la Paris, unde şi lucrează pentru străinii şi marginalizaţii din Villejuif. Tot în favoarea lor a întemeiat şi Comunitatea Sfântului Ioan la Auberive. Este numit de către Papa Protonotar Apostolic şi membru al comisiilor de pregătire a Congreselor Euharistice. Începând cu 1939 îl regăsim în România unde rămâne chiar şi după 1947, când ştia că se apropie vremuri de suferinţă pentru compatrioţii săi. Pentru că a susţinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România a fost arestat în 1952 şi condamnat un an mai târziu. Moare la data de 16 mai 1954.

    Documentarul româno-francez “Scrisori către fratele meu în exil”, care urmăreşte corespondenţa între Vladimir Ghika şi fratele său Dimitri, diplomat exilat în Elveţia, despre instalarea progresivă a terorii staliniste în România:

    Procesul informativ în vederea beatificării şi canonizării a început în 2002. Dosarul complet a fost înaintat la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor pe 2 februarie 2012. Pe baza acestuia, după ce a avut părerea unanimă a teologilor şi a Cardinalilor, Sfântul Părinte Papa Francisc a recunoscut martiriul lui Vladimir Ghika pe 27 martie 2013, făcând posibilă beatificarea pe 31 august 2013.

    Cu ocazia beatificării monseniorului Vladimir Ghika, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti a amenajat în subsolul palatului arhiepiscopal un muzeu dedicat monseniorului, care reconstruieşte povestea vieţii monseniorului prin intermediul fotografiilor, ilustraţiilor, obiectelor legate de viaţa şi activitatea lui. Muzeul este deschis spre vizitare în perioada 24 august – 22 septembrie, cu program special în zilele de 31 august (15.00-20.00) şi 1 septembrie (9.00-14.00). Intrarea la muzeu este gratuită. Pentru vizitarea muzeului, la dispoziţia vizitatorilor va fi mereu un ghid.

    Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti intenţionează şi să construiască o nouă biserică, dedicată lui Vladimir Ghika, în Parohia Sfânta Tereza, în zona Cimitirului Bellu.

    Liturghia de beatificare, transmisă de postul francez de televiziune KTO:

  • Cel mai bun job din lume: Australia, soare, mare, insule

    Doritorii se pot înscrie în competiţie completând formularul de pe www.facebook.com/australianworkingholiday sau www.australia.com/bestjobs, unde li se va cere să posteze şi un videoclip de 30 de secunde în care să explice de ce sunt candidaţii ideali pentru acel job. Data limită este 10 aprilie, iar câştigătorii vor începe să lucreze efectiv din 1 august, împărtăşindu-şi experienţele pe blog şi în reţelele de socializare.

    Britanicul Ben Southall a câştigat în urmă cu patru ani cea mai bună slujbă din lume, aşa cum scria presa la acea vreme, după ce a concurat cu alţi 35 000 de candidaţi pentru a îngriji, timp de şase luni, insula Hamilton, situată în din Marea Barieră de Corali a Australiei. Pentru 85.000 de euro, sarcina lui era să hrănească peştii exotici, să facă scufundări şi expediţii pe insulă şi să posteze pe blog fotografii şi înregistrări video cu scopul de a atrage turişti.

    La scurt timp după ce a câştigat slujba pentru care au concurat alţi 35.000 de candidaţi, el a fost părăsit de iubită şi a fost înţepat în braţ de o meduză otrăvitoare în timp ce petrecea Crăciunul cu nişte prieteni pe plajă.


    GALERIE VIDEO – TOTUL DESPRE JOBUL IDEAL – ÎN PAGINA URMĂTOARE —–>>>>

  • 18 moduri în care statul la birou îţi distruge corpul şi sănătatea (GALERIE FOTO)

    Dincolo de stresul de zi cu zi al cărui impact este greu de măsurat de la o persoană la alta, munca sedentară timp de cel puţin opt ore în fiecare zi îşi face puternic simţite efectele negative pe termen lung, scrie BusinessInsider.

    Pericolele muncii sedentare se resimt cel mai mult la nivel fizic, sănătatea fiind în permanenţă ameninţată de statul la birou pe perioade îndelungate, poziţia incorectă la birou sau gradul de aerisire din încăpere.

  • Bancherul care explică de ce îşi ura slujba aşa de tare încât a demisionat, preferând să cânte pe stradă

    În urmă cu doi ani el şi-a prezentat experienţa pe Wall Street Oasis Forum, o relatare cinstită, dar brutală, cu accente filozofice despre viaţă şi fericire. Viaţa de bancher a lui Ridley a fost un şir nesfârşit de “e-mailuri, excel, PowerPoint, întâlniri, proiecte interminabile, modificări, proiecte, modficări, proiecte, print, ia de la imprimantă, dă curierului, întâlniri, mai mult de lucru, multitasking, plictiseală, plictiseală, plictiseală, oboseală, plictiseală, evită-l pe şef vinerea, mai mult de lucru, depresie, oboseală, oboseală, oboseală, al naibii de mizerabil”.

    La fel ca mulţi alţii Ridley a crezut iniţial că plusurile intrării în zona de investment Banking, în special bonusirile băneşti, vor compensa minusurile. Dar nu a fost aşa: “Chiar dacă am fost bine plătit, nu te poţi gândi să cumperi câte un elicopter pe weekend, să te îmbraci în haine de designer, să spargi 30.000 de lire sterline într-o noapte şi să te plimbi în locaţii exotice în vacanţă.

    Vei fi peste medie, dar numai puţin peste medie. Sigur, poţi cumpăra un MacBook air fără ă te gândeşti la preţ şi poţi folosi taxiul în loc de autobuz. Dar numai asta. Am fost uimit de cât de modeşti erau oamenii din bancă, cu toată aura care îi înconjoară. Inşi trişti, cu vieţi lipsite de senzaţional şi perspective la fel de lipsite de senzaţional. Un grup de tocilari prinşi într-o cuşcă de vise şi bani şi lăcomie, din care nu au ieşti niciodată. Trebuie să fie o viaţă mai bună decât aceasta”, scrie Ridley, citat de Business Insider.

    În cele din urmă tânărul a demisiont şi, o câteva luni de zile, a cântat pe străzile Londrei. El înregistrat primul său album anul trecut, iar astăzi este un artist apreciat.

  • Zece feluri în care slujba vă omoară – GALERIE FOTO

    Definit ca acţiunea de a veni la serviciu chiar şi atunci când eşti bolnav şi, prin urmare, având o productivitate redusă, prezenteismul se traduce în pierderi de miliarde de euro anual, la nivel mondial, din pricina pierderii productivităţii. Prin urmare, pare logic ca în momentul în care un angajat este bolnav să stea mai degrabă acasă până se simte mai bine.

    Când însă boala este provocată de mediul de la serviciu, angajatul se va îmbolnăvi din nou la muncă. Fie că sunt factori de mediu sau psihologici, fiecare loc de muncă are motive să-şi îmbolnăvească angajaţii.

    Aceşti factori au un efect de domino care are, în ultimă instanţă, efecte negative asupra afacerii şi a angajaţilor. Care sunt cele zece motive care vă ucid deopotrivă pe Dvs. şi pe angajator, puteţi vedea în continuare.