BusinessMagazin

Tag: slow food

  • Din reţetele sclavilor americani: carne frăgezită la foc mic

    O tradiţie pe care americanii au preluat-o de mult din Caraibe a trecut oceanul, fiind adoptată de localuri din Europa, scrie The Wall Street Journal. Metoda preparării lente a specialităţilor de grătar care presupune, în accepţiunea americană, afumatul cărnii prin aşezarea ei pe un grătar de lemn şi expunerea indirectă la căldură vreme de ore bune, ca să se frăgezească, a pornit din sudul SUA.

    Iniţial, cei ce pregăteau carnea în acest mod erau sclavi, care, după abolirea sclaviei s-au văzut nevoiţi să-şi câştige existenţa şi au deschis localuri unde serveau specialităţi de grătar. Mai apoi, odată cu apariţia brichetelor de cărbuni pentru grătar din anii cincizeci, multă lume şi-a putut prepara uşor asemenea feluri de mâncare acasă.

    Vestul Europei s-a obişnuit fie să fiarbă carnea, fie s-o frigă direct pe grătar, fără a o trece mai întâi prin afumătoare. În ultima vreme însă au apărut o serie de restaurante care practică gătitul lent al cărnii pe model american, cărora acest procedeu de preparare le permite să folosească bucăţi de carne care în mod normal ar fi date la o parte, cum ar fi capetele şi picioarele de porc ori carnea de pe burtă, sau chiar grăsimea de pe spate.

    Unii proprietari de restaurante au ales metoda americană pentru că trecerea cărnii prin afumătoare îi dă acesteia o aromă deosebită, care nu se poate obţine doar pe grătar. Pe lângă restaurante deschise în diverse locuri din Europa, printre care Londra, Leeds sau Barcelona, au început să apară şi firme care importă cele necesare afumării şi frigerii cărnii, comercializate către cei ce vor să prepare asemenea bucate acasă.

  • Slow food cu muzica

    Curentul, denumit Le Fooding, este creatia unui fost critic de
    restaurante, Alexandre Cammas, aflat in cautarea unei alternative
    la un sistem considerat de el “inchistat”. Inspirat de atmosfera
    unui restaurant londonez, a inceput prin a organiza asa-zise
    picnicuri cu bucatari tineri si necunoscuti. Acestia isi preparau
    bucatele, in timp ce DJ-ii se ocupau de muzica.

    Caracterizat drept “slow food cu ceva ritmuri muzicale” sau, asa
    cum il descrie Cammas, drept o combinatie de gastronomie si cultura
    a strazii, Le Fooding si-a castigat in timp adepti la Paris si la
    New York, ajungand sa publice chiar un ghid care clasifica
    restaurantele dupa alte criterii decat ghidul Michelin.

    Sunt apreciate bistrourile “cool” si in pas cu vremurile, autorii
    ghidului fiind mai putini impresionati de luxul afisat in materie
    de decoratiuni sau accesorii ca servetele sau fete de masa.
    Urmatorul ghid anual al Le Fooding urmeaza sa apara in noiembrie
    2011 si, desi considerat ca fiind anti-Michelin prin criteriile
    sale de apreciere, Alexandre Cammas sustine ca ambele ghiduri pot
    coexista fara probleme pe piata.

    Cum in decembrie se vor implini zece ani de la aparitia Le Fooding,
    aniversarea va fi marcata din timp printr-o serie de evenimente
    incepand cu luna aprilie, cand picnicurile caracteristice miscarii
    se vor tine la Val d’Isere, Nisa si Paris.

    Alte evenimente vor fi organizate la Milano si la Paris, unde un
    restaurant improvizat va sta deschis vreme de saptezeci si doua de
    ore, iar bucatarii vor incanta publicul cu arta lor, in schimburi
    de cateva ore. O parte din veniturile obtinute vor fi donate in
    scopuri caritabile.

  • Secretele unei vieti linistite

    O cursa de biciclete in care ciclistii merg cu spatele si castiga cel care trece ultimul linia de sosire, un club de lectura unde bunicii le citesc povesti nepotilor in parc sau o ceremonie speciala dedicata magarului, animalul emblema al miscarii de rezistenta fata de traiul in viteza – asa au sarbatorit anul trecut in Italia cei care si-au propus sa uite pentru o zi de ritmul infernal al vietii cotidiene. Italianul Bruno Contigiani a inventat o noua sarbatoare, Ziua Mondiala a Traiului Lent, si a propus ca in fiecare an sa promoveze aceasta miscare intr-un oras aglomerat al lumii.

    In 2008 Contigiani si sotia sa au vizitat New Yorkul, una dintre cele mai grabite aglomerari umane din lume. Versiunea new-yorkeza a „zilei traiului lent” s-a intamplat intr-o zi de luni, iar italianul a dat tichete de amenda false trecatorilor grabiti, pentru „depasirea vitezei”. Afisand un banner pe care scria „Atentie, radar pentru viteza pasului!”, Bruno a distribuit fluturasi cu cele 14 porunci ale miscarii traiului lent.

    De exemplu, porunca numarul 4 spune „trimiteti SMS-uri fara simboluri sau abrevieri si reveniti la obiceiul de a incepe o scrisoare cu <Draga>”, iar numarul 7 spune „Incercati sa va faceti timp pentru a nu va gandi la nimic”. Bruno a anuntat ca urmatorul oras in care va sarbatori ziua traiului incet, la anul, va fi Tokio.

    In ciuda traficului infernal, al poluarii si nivelului crescut de stres, Bucurestiul nu se afla inca pe lista de prioritati a italianului. Insa ideea promovata de miscarea lui a inspirat idei de afaceri inedite si chiar profitabile, iar locurile in care se poate trai intr-un ritm acceptabil s-au inmultit.

    Cel mai bun decor pentru incetinirea ritmului este o cafenea sau un restaurant, unde avand in fata un suc fresh sau o mancare gatita pe indelete, poti sa scapi pentru un timp de teroarea ceasului.

    „Nu avem mancare ieftina si junk-food, dar nici nu facem sculpturi in dovleci si picturi din sos pe farfurii. A manca trebuie sa insemne o placere simpla si autentica”, spun Violeta Dinca (aflata intotdeauna in bucatarie) si Ediz Abibula, proprietarii Violeta’s Vintage Kitchen, un mic restaurant din centrul Capitalei, de pe strada Batistei.

    Cel mai bun moment in care toate felurile de mancare se dezvaluie complet este la pranz.

    Spre seara, acestea se epuizeaza si singurele lucruri care raman constant in meniu sunt painea de casa cu seminte, fresh-urile din fructe si shake-ul de banane. In rest, intr-o zi merge fie o salata de cartofi cu ciuperci, leurda, ardei gras, menta si patrunjel, o supa de ceapa gratinata, vita cu legume, ghimber, sos de soia si taitei sau supa minestrone.

    Violeta Dinca spune ca nu gateste preparatele unei singure bucatarii, ci a colindat prin lume si a ales retetele care au impresionat-o de fiecare data.

    Mai apoi, cum vii spre Magheru trecand pe langa ambasada americana, ajungi la Frufru, un alt promotor al meniurilor in stil „slow food”. Desi a fost inclus de unii in topurile fast food-urilor, pe motiv ca mancarea este realizata pe loc si relativ repede, asemanarile cu astfel de localuri se opresc aici.

    „Conceptul frufru este in procent de 95% dezvoltat intern, atat in ceea ce priveste modelul de business, cat si numele, elementele de identitate, mediul de retail si comunicarea”, sustine Mihai Simiuc, fondatorul companiei, care spune ca pana in prezent a investit 500.000 de euro in local si estimeaza o cifra de afaceri de un milion de euro pentru 2008.

    Meniul include paste, supe (pomodoro, morcov si ghimbir sau spanac si parmezan), salate, deserturi, dar si „smoothie” – sucuri naturale din fructe fara adaos de apa. Tot in meniu exista si asa-numita „Papa pentru spirit”.

    „Am avut o perioada bilete la teatru pe care le livram impreuna cu comenzile, pe urma au fost bilete la spectacole de dans, a urmat o expozitie de fotografie <Cuba libre>, iar acum a venit randul fascinantului Hundertwasser (arhitect austriac, n.red.), pe care-l puteti descoperi la magazinul din Batiste”, explica Simiuc, spunand ca vor urma si alte proiecte pe parcursul anului.

    Mai departe, la Fito Café, intreg conceptul porneste de la marul verde, element decorativ care apare in diverse ipostaze in local. Cocteilurile si bauturile au nume inspirate dupa orasele in care au avut loc olimpiade, dupa o proba olimpica sau un element complicat din sport.

    Astfel, poti degusta Triple Axel – cu iaurt, menta si zmeura, Slamdunk – fresh de morcovi, pepene galben, ananas, mere sau sfecla rosie, Black Belt – cocteil energizant cu ginseng sau Lillehamer Smoothie cu piure de capsuni, suc de mere, inghetata de vanilie si lapte. Cat despre gustari, Fito Café a fost singura cafenea din Bucuresti unde am vazut la o masa doi tineri impartind o farfurie cu morcovi.

    In fine, daca ne departam de centru, ajungem la Juice Zone, in Piata 1 Mai, intr-o zona aglomerata si cu trafic agitat. Dupa primul Juice Zone care exista de un an in Brasov, cel din Bucuresti a implinit deja doua luni.

    Franciza canadiana, Juice Zone are 70 de localuri in toata lumea. Aici piesa de baza e fresh-ul din fructe si legume, cu toate ca in meniu sunt incluse si sandwich-uri si salate. Amatorii au de ales intre Supreme (suc de portocale, sorbet de zmeura, capsuni, banane), Energizer (suc de ananas, sorbet de mango, capsuni si banane), Slim (suc de portocale, sorbet de mango, capsuni) sau Body Builder (suc de coacaze, sorbet de zmeura, iaurt, banane).

    Exista si cocteiluri cu legume (ghimbir, morcovi, patrunjel, telina, spanac). Tot la Juice Zone se gaseste Matcha Green Tee, despre care se spune ca are cea mai mare concentratie de fibre, antioxidanti, vitamine si minerale dintre ceaiurile verzi.