Tensiunile politice din România ar putea avea consecinţe pe plan european, în contextul în care România va prelua din ianuarie 2019 preşedinţia Consiliului UE, notează Der Standard.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Tag: situatia politica
-
(P) De ce este bine să începi un business în educaţie în vremuri dificile?
Totuşi, în aria noastră de business, franciză educaţională, am văzut de-a lungul anilor oameni care au avut succes exact în acest tip de condiţii economice şi politice. Dar cum este posibil acest lucru? Motivul principal pentru succesul lor este că ei nu fac acest pas singuri. Aceşti oameni au ales să vină la bordul unei francize stabile, care avea deja experienţa de a fi şi de a face. Aceşti francizaţi nu s-au aruncat înainte în necunoştinţă de cauză, sperând că business-ul lor va reuşi în ciuda prognozelor negative, ci dimpotrivă, au semnat să fie parte a unui model de business care şi-a dovedit eficienţa în repetate rânduri, în ţări diferite, în contexte economice neprietenoase şi chiar în război. Ce au avut aceşti oameni de au reuşit este suportul susţinut şi constant din partea francizorului, precum şi training continuu pentru a îi ajuta să îşi lanseze cu succes business-ul în ciuda provocărilor întâmpinate.
Dacă deschizi un local cu sandwich-uri de unul singur, nu ştii câte sandwich-uri ar trebui să vinzi, care sunt cele mai populare sosuri, şi cât de grose ar trebui să fie feliile de pâine. Un francizor cu vechime ştie răspunsurile şi te scuteşte de la a-ţi asuma riscuri şi de la a lua decizii care pot pune în pericol un business la început de drum. El te ajută să scurtezi timpul lansării produsului pe piaţă, îţi oferă siguranţă şi şanse mai mari de reuşită. Toţi aceşti factori încurajează oamenii să facă saltul spre a-şi deschide un business.
Deci cine sunt aceşti antreprenori curajoşi care pornesc să navigheze pe o mare agitată? Câţiva caută o noua carieră, poate ceva în care să investească, vor să fie independenţi, dar să aibă parte de susţinere constantă. Sunt alţii care se regăsesc într-o piaţă a muncii dificilă, unde nu există prea multe locuri de muncă şi competiţia este mare. Atunci când contextul este dificil oamenii încep să caute în direcţii în care nu ar încerca în mod normal. Când există puţine locuri de muncă este de dorit să îţi poţi genera singur venituri. În astfel de situaţii te vezi mergând în direcţii la care nu te-ai fi gândit altfel, explorând oportunităţi de carieră care în trecut, cu siguranţă, nu ar fi fost o opţiune de luat în considerare.
Helen Doron – franciza care investeşte în educaţie;
Întrebarea care rămâne totuşi este de ce ar investi cineva în educaţie? Atunci când viaţa este plină de neprevăzuturi şi nu ştii ce îţi va aduce viitorul, singurul lucru tangibil şi pe care te poţi baza rămâne educaţia pe care o ai. Poţi ajunge să îţi pierzi casa, locul de muncă, dar nu poţi niciodată pierde educaţia dobândită. Franciza Helen Doron English oferă posibilitatea oamenilor care vor să dăruiască copiilor lor un viitor mai bun, să deschidă un centru de învăţare a limbii engleze.. În cadrul cursurilor Helen Doron English, oferim posibilitatea copiilor de a învăţa şi folosim engleza ca mijlocul perfect pentru aceasta.
A intra într-o franciză educaţională totuşi, nu este doar o schimbare de carieră, îţi deschide o nouă lume, o comunitate. Din acest motiv noi spunem că business-ul Helen Doron English este un mod de viaţă şi ştim din experienţă că acest lucru ne schimbă viaţa.
Franciza Helen Doron English este una dintre cele mai mari francize educaţionale la nivel internaţional activând în 35 de ţări şi având 95 de zone de franciză şi peste 900 de centre deţinute de francizaţi. Helen Doron English este lider în industria ELF (Engleza ca limbă străină) învăţând cu succes mai mult de 2 milioane de copii prin metoda de învăţare naturală Helen Doron.
Află mai multe despre franciza Helen Doron English accesând acest link: http://helendoron.ro/francizare
-
Maia Morgenstern, mesaj TRANŞANT despre situaţia politică actuală
Maia Morgenstern a asociat situaţia politică actuală cu o căsnicie, ocazie cu care a ţinut să îşi exprime punctul de vedere într-un mesaj tranşant.
-
Colecţionarul de emoţii
Se gândesc pe naiba. Iar profesoara a greşit cu doar câteva mii de kilometri, neimportant la scara planetei şi a istoriei. Omul momentului se numeşte Vladimir Putin. În octombrie anul trecut revista americană Forbes îl numea cel mai puternic din lume, detronându-l pe Barack Obama, iar Putin şi-a luat rolul în serios şi a început să depăşească etapa condusului gâştelor sălbatice către locurile de iernare cu deltaplanul, a scufundărilor în Marea Neagră în căutarea de amfore sau a călăritului şi vânătorii la bustul gol şi fără şa şi a început să lucreze la proiectul Maicii Rusia reîntregite.
Omul are un ţel, iar pasienţa cu Crimeea i-a ieşit în doar câteva zile, zile în care restul lumii n-a încercat decât să-l definească: Angela Merkel se întreba dacă este în toate minţile, Newsweek nu îl vedea ca un lider rece, de formaţie KGB-istă, ci drept un ins emoţional şi impulsiv, care a suferit un atac de panică geopolitică în momentul în care a resimţit haosul de la vecinii ucraineni, un jurnalist de la revista Politico care a participat la un dineu oficial a văzut un Putin mândru, care nu râde mai deloc, iar Mark Galeotti, profesor universitar la New York şi specialist în politica rusă, crede despre liderul de la Kremlin că este un oportunist calculat, inteligent, dar un naţionalist profund. În cele din urmă surse anonime de la Casa Albă au apărut prin presă definindu-l pe Putin un raţional pur, dar un nehotărât notoriu.
Dacă nici măcar nu-l pot defini, cum să-l combată? Văd teorii despre noul război rece sau despre posibilitatea izbucnirii unui conflict armat. Nu exclud, dar nu trebuie să uităm că în ziua de astăzi războaiele se poartă în varii moduri. Nu-i nevoie să ataci o ţară şi oamenii să se bălăcească prin tranşee pline de noroi şi nu-i nevoie să lansezi rachete nucleare. Imperiul roman s-a prăbuşit, în mod fundamental, din cauză că nu s-a dovedit deschis spre inovaţie, iar din punct de vedere militar a ignorat calul şi şaua. În ultimii cinci ani am avut o sumedenie de războaie economice, ale gazelor naturale, ale materiilor prime, ale metalelor rare sau ale valutelor; fiecare dintre acestea şi-a avut efectele, şi cineva a câştigat putere şi influenţă, iar altcineva a pierdut bani, viitorul pentru copii şi şansele la o dezvoltare economică şi socială.
Distrugi o naţie când îi cumperi fabricile şi le închizi. Când otrăveşti oameni poluând apele şi distrugând mediul. Condamni o naţie la pieire obligând-o să trăiască în sărăcie şi neştiinţă. Politicienii români fie se învârtoşează şi îşi arată muşchii, fie îşi fac ceea ce cred ei că este datoria lor şi lansează declaraţii menite a linişti vulgul. Cărui vulg, între noi fie vorba, nici nu pare a-i păsa prea tare de ceea ce s-ar putea întâmpla cu lumea – o fi o reminiscenţă a sorgintei dacice, care daci se temeau doar să nu le cadă cerul în cap.
O să mă repet un pic: nu cred că lumea va repeta greşelile din 1914, pentru că deja lumea este ocupată până peste cap cu greşelile momentului, în care, în mod paradoxal, ne adâncim, în loc să căutăm soluţii de depăşire. Europa se autodistruge acum nu cu gaze sau cu mitraliera, ci cu bani, nepăsare şi inconştienţă. Cum se repoziţionează România pe harta intereselor economice, în condiţiile în care chiar în sânul Europei fiecare stat încearcă să se descurce pe cont propriu, protejându-şi comerţul, companiile, investiţiile, iar interesul comun european nu depăşeşte amabile strângeri de mână şi zâmbete politicoase?
Cred că Putin cel adevărat este cel din februarie 2008, când, la conferinţa de presă de la finalul mandatului de preşedinte, s-a declarat cel mai bogat om din lume, nu pentru că a adunat bani, ci pentru că a adunat emoţii. Şi mi-am imaginat un clasor cu emoţii presate, alături de care sunt lipite mici etichete pe care scrie „emoţie europeană de când le-am tăiat gazul„ sau „emoţie ucraineană de când am îndreptat rachetele spre ei„.
Ilustrez cu un tablou al unui pictor ucrainean (cum altfel?); este vorba de un „Grup de orbi„ realizat în 1879 de Nikolai Iaroşenko, membru al vestitei cooperative artistice „Rătăcitorii„, creată pentru a protesta faţă de restricţiile impuse de mediul academic.
