BusinessMagazin

Tag: sistemul bancar

  • Cât au cele şapte fonduri de pensii private Pilon II din BRD, al treilea jucător din sistemul bancar din România: 16,5%, adică 1,5 mld. lei

    Viitorii pensionari ai României, adică acei salariaţi care în prezent contribuie cu 3,75% din venitul brut lunar către un fond de pensii private Pilon II, adică în medie 900 de milioane de lei în fiecare lună, au o deţinere de 16,5% din BRD – al treilea jucător din sistemul bancar românesc după Banca Transilvania şi BCR.

    Astfel, potrivit calculelor realizate de ZF din cele mai recente rapoarte ale Pilonului II, cele din decembrie 2022, investiţia celor şapte fonduri în acţiuni listate la Bursa de Valori Bucureşti ale BRD era de 1,5 miliarde de lei, adică 16,5% din capitalul social al băncii. Spre comparaţie, la final de 2021 Pilonul II avea 16% din bancă, 15,7% la final de 2020 şi 10% la final de 2019, arată datele ZF. Potrivit calculelor realizate de Ziarul Financiar cu privire la deţinerile P2 în acţiuni la Bursa de Valori Bucureşti publicate într-un articol pe 14 februarie, BRD ocupă locul cinci în clasamentul celor mai mari deţineri în funcţie de valoarea plasamentului.

    Spre comparaţie, primul loc este ocupat de Fondul Proprietatea cu 3,9 mld. lei, Petrom pe doi cu 3,5 mld. lei, Banca Transilvania pe trei cu 3,5 mld. lei, iar Romgaz pe patru cu 2,2 mld. lei.

    BRD, a treia cea mai mare instituţie de credit din România după Banca Transilvania şi BCR, scrie în raportul aferent rezultatelor financiare pentru 2022 publicat la Bursa de Valori Bucureşti că nu va propune acţionarilor dividende din profitul net al anului 2022 pe fondul unor recomandări inclusiv de la BNR. De la început de 2023 acţiunile BRD au plus 2,8% pe o bursă în creştere cu 5,8%.

    „Consiliul de Administraţie al BRD a decis că acordarea de dividende din profitul anului 2022 nu va fi propusă pentru aprobare Adunării Generale a Acţionarilor. Această hotărâre este în concordanţă cu recoman­dările de prudenţă ale Comitetului Naţional de Supraveghere Macroprudenţială şi ale Băncii Naţionale a României“, menţionează BRD.

    „Având în vedere atât persistenţa unui risc ridicat de volatilitate, cât şi faptul că tratamentul temporar în privinţă recu­noaşterii rezervelor din reevaluarea instru­mentelor de datorie contabilizate la valoare justă prin alte elemente ale rezultatului global în fondurile proprii nu se mai aplică începând cu 1 ianuarie 2023, această decizie a fost luată pentru asigurarea unei capacităţi suficiente de creditare în condiţiile respectării indicatorilor reglementari, pe baza permanentă, inclusiv în condiţii de stres sever“.

    Banca a raportat un venit net bancar de 3,5 mld. lei la nivel de grup în 2022, faţă de 3,1 mld. lei în urmă cu un an, şi un profit net de 1,33 mld. lei, în uşoară creştere faţă de anul precedent. BRD are 10 mld. lei capitalizare, iar în ultimele 12 luni acţiunile au minus 30%.

  • Situaţie tensionată în sistemul bancar, după cel mai mare control al Consiliului Concurenţei în bănci din ultimul deceniu. Asociaţia dealerilor ACI păstrează tăcerea. Bancherii reacţionează şi vorbesc de lichiditatea din piaţă, de anticipaţii, de volatilitate şi incertitudini, toate cu impact asupra dobânzilor. Ce se va întâmpla?

    ♦ Bogdan Neacşu, şeful bancherilor din ARB: Creşteri ale ratelor dobânzilor se înregistrează nu doar în România, ci la nivel global, în contextul valului inflaţionist. Piaţa banilor este o piaţă liberă, în care preţurile – ratele dobânzilor – se formează pe baza lichidităţii şi încorporează condiţiile curente şi anticipaţiile jucătorilor, iar acum suntem într-un context marcat de volatilitate ridicată şi multiple incertitudini ♦ În ultimii ani s-au înmulţit acuzaţiile unor politicieni sau autorităţi legate de manipularea de către bănci a unor dobânzi interbancare ♦ Libor CHF, care nu era bazat pe tranzacţii efective din piaţă, a fost înlocuit cu noul indice Saron, iar la Euribor s-a conturat o metodologie de calcul hibridă.

    Creşterea substanţială a ROBOR în ultima perioadă, peste 8%, care a mărit tensiunea şi ratele persoanelor fizice şi companiilor care mai au credite la bancă cu dobânda varia­bilă legată de acest indice, a deter­minat în cele din urmă şi cel mai mare control al Consiliului Concu­renţei în bănci din ultimul deceniu.

    La 24 de ore după descinderea inspectorilor Consiliului Concurenţei în birourile celor 10 bănci care cotează ROBOR-ul, nimeni nu ştie ce se va întâmpla, iar reacţiile jucătorilor din piaţă s-au lăsat aşteptate. Asociaţia dealerilor din bănci (ACI România) nu a dorit să comenteze subiectul.

    În cele din urmă Asociaţia Română a Băncilor (ARB) a reacţionat prin vocea preşedintelui Bogdan Neacşu, care vorbeşte, printre altele, despre lichiditatea din piaţă, de anticipaţii, de volatilitate şi incertitudini, toate cu impact asupra dobânzilor.

    „Creşteri ale ratelor dobânzilor – atât la consumatori, cât şi la nivelul pieţelor interbancare – se înregistrează nu doar în România, ci la nivel global, în contextul valului inflaţionist. Piaţa banilor este o piaţă liberă, în care preţurile – ratele dobânzilor – se formează pe baza lichidităţii (raportul cerere-ofertă) şi încor­porează atât condiţiile curente, cât şi anticipaţiile jucătorilor, iar acum suntem într-un context marcat de volatilitate ridicată şi multiple incertitudini“, a explicat şeful bancherilor.

    Preocuparea Consiliului Con­curenţei în ceea ce priveşte evoluţia dobânzilor bancare, în măsura în care acestea se reflectă în ratele plătite de consumatori şi în modul de remunerare a depo­zitelor, este normală, chiar binevenită, şi este un semnal că lucrurile sunt sub control şi că autorităţile se preocupă, a mai spus şeful ARB.

    Investigaţia Consiliului Concurenţei la bănci din noiembrie, vine după ce încă din vară, în luna august, şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu critica băncile au suprareacţionat şi au majorat artificial ROBOR-ul, mult peste dobânda-cheie şi peste rata Lombard. Indicele ROBOR din piaţa interbancară evoluează în general aproape de dobânda de politică monetară, însă în ultimele 4-5 luni acesta s-a decuplat, băncile „sărind calul“ şi ducând ROBOR-ul mult peste rata-cheie, spunea în august Isărescu.

    Şi seceta de lichiditate a împins băncile „să sară calul cu ROBOR-ul“, BNR înăsprind condiţiile de lichiditate pentru a determina băncile să împingă mai sus dobânzile la depozite.

    Între timp, BNR a mai majorat dobânda-cheie, ducând-o în octombrie la 6,25%, după ce inflaţia s-a apropiat de 16%. Iar rata la facilitatea de creditare Lombard a ajuns la 7,25%. Şi după aceste majorări ambele dobânzi rămân sub ROBOR la 3 luni şi la 6 luni, referinţele la creditele cu dobânzi variabile luate de români până în luna mai 2019, care au sărit peste 8%. Ieri ROBOR la 3 luni era 8,20%, iar ROBOR la 6 luni era 8,31%.

    ROBOR de peste 8% este practic dublu faţă de noul indice IRCC, care se aplică la creditele luate de populaţie după luna mai 2019,.şi care pentru contractele din T4/2022 este 4,06%.

    Dobânzile încasate de bănci la credite, calculate pe baza indicilor de referinţă (ROBOR sau IRCC) la care se adaugă marjele băncilor, reprezintă principala sursă de câştig pentru instituţiile de credit. †Iar în acest an dobânzile la lei au sprintat puternic, în condiţiile în care şi inflaţia a explodat, apropiindu-se de 16%. În condiţiile creşterii dobânzilor, dar şi pe fondul majorării creditării, cu peste 15%, sistemul bancar românesc a reuşit să obţină în S1/2022 un profit net record de aproape 5 mld.lei, (mai exact 4,74 mld. lei), cu 17% peste nivelul din S1/2021. Acesta a fost cel mai bun prim semestru din ultimii ani pentru bănci.

    Dar ce verifică Consiliul Concurenţei la bănci? „Problema nu e nivelul unui preţ. Dacă preţul, mare, mic, cât este el, rezultă din forţele pieţei, din punct de vedere concurenţial e ok. Nu înseamnă că e bine din punct de vedere al consumatorului, preţul poate să fie mare, poate să fie greu de suportat, dar nu înseamnă că e anticoncurenţial. Ce verificăm noi este dacă sunt acţiuni anticoncurenţiale. Asta înseamnă că sunt înţelegeri între actorii de pe piaţă. Asta verificăm în orice piaţă“, a spus Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, citat de TVR Info.

    Această investigaţie legată de dobânzii, vine după ce în urma crizei financiare şi economice din 2008/2009, Consiliul Concurenţei a investigat dacă a fost un atac speculativ asupra leului.

    Revenirea problemei ROBOR în atenţia publică aduce în discuţie şi modul de calcul al ROBOR, respectiv care sunt cele 10 bănci care participă la fixing şi care sunt investigate de Consiliul Concurenţei. Zece bănci mari, respectiv Banca Transilvania, BCR, BRD-SocGen, ING Bank, Raiffeisen Bank, CEC Bank, UniCredit Bank, OTP Bank România, EximBank şi Intesa Sanpaolo România participă la calculul ROBOR, potrivit informaţiilor BNR şi ACI (asociaţia profesioniştilor pieţelor financiare din bănci).

    ROBOR este rata dobânzii la care băncile care contribuie la calcularea acestui indice „sunt dispuse să ofere împrumuturi sub formă de depozite în lei celorlalte bănci contribuitoare“.

    În ceea ce priveşte modalitatea de calcul, ROBOR se calculează ca media aritmetică (după eliminarea extremelor) a dobânzilor cotate de băncile care participă la procesul de calcul al ROBOR în intervalul 10:45- 11:00, la care acestea „sunt dispuse“ să plaseze depozite celorlalţi participanţi. „Rata ROBOR pentru fiecare scadenţă este calculată de agentul de calcul ca medie aritmetică a ultimelor rate cotate de fiecare participant la Fixing pentru depozitele plasate într-un interval de 30 minute înainte de fixing după eliminarea extremelor. Rata cotată de către un participant pentru Fixing reprezintă rata la care sunt oferite depozite în RON unui alt participant timp de 15 minute de la publicarea ratelor ROBID şi ROBOR de către agentul de calcul. Ratele ROBID şi ROBOR stabilite la fixing sunt publicate de agentul de calcul în aceeaşi zi în termen de 5 minute de la fixing“, potrivit noilor reguli ale BNR operaţionale începând cu data de 11 noiembrie 2019.

    Practic, este vorba de dobânzi cotate de cele 10 bănci zilnic, într-un interval de timp, adică băncile nu se împrumută neapărat între ele la nivelurile mari ale ROBOR care au depăşit 8% pe 3 luni şi pe 6 luni, şi atunci nu se prea fac tranzacţii la aceste cotaţii, ci băncile cotează aceste valori.

    Ratele ROBOR sunt calculate în mod independent de către Thomson Reuters, entitatea împuternicită de către BNR, în calitate de organizator al calculului ROBOR, în acest scop.

    În ultimii ani, în România politicienii au lansat o serie de acuzaţii privind manipularea dobânzilor interbancare ROBOR printr-o înţelegere de tip cartel între bănci, iar în urma acestor acuzaţii a apărut un nou indice de referinţă – IRCC – pentru creditele noi luate după luna mai 2019.

    Între creşterea ROBOR şi a IRCC este un lag de câteva luni, dar diferă şi metodologia de calcul. În timp ce ROBOR este stabilit zilnic la fixing, folosind ultimele rate cotate de fiecare bancă, într-un interval, indicele IRCC zilnic se calculează pe baza tranzacţiilor efective, respectiv media ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacţiilor interbancare, iar apoi se calculează IRCC trimestrial.

    Practic, indicele IRCC este calculat exclusiv pe baza tranzacţiilor interbancare pentru o anumită perioadă, la care băncile pot adauga o marjă fixă. Indicele de referinţă pentru credite acordate în lei cu dobânda variabilă reprezintă rata de dobândă calculată ca medie ponderată a dobânzilor cu volumele tranzacţiilor de pe piaţa interbancară. Acest indice IRCC se calculează la finalul fiecărui trimestru, ca medie aritmetică a ratelor de dobândă zilnice determinate pentru trimestrul anterior, urmând a se aplica de bănci pentru trimestrul următor.

    În situaţii excepţionale, potrivit noilor reguli ale BNR din 2019, dacă ratele de dobândă fac obiectul unei creşteri semnificative pe piaţa monetară interbancară, diferenţele permise dintre ratele de cerere şi de ofertă, vor fi următoarele: dublul valorii, dacă rata dobânzii cotate pentru depozitele plasate depăşeşte cu mai mult de 30% rata dobânzii de politică monetară a Băncii Naţionale a României, triplul valorii, dacă rata dobânzii cotate pentru depozitele plasate depăşeşte rata dobânzii pentru facilitatea de creditare sau nelimitat, dacă rata dobânzii cotate pentru depozitele plasate depăşeşte de 1,5 ori rata dobânzii pentru facilitatea de creditare,

    Anterior, era stabilit că în situaţia în care cotaţia ROBOR ar depăşi cu mai mult de 25% nivelul ratei dobânzii pentru facilitatea de credit (lombard) acordată băncilor de către banca centrală, BNR are dreptul de a suspenda temporar calculul ROBOR, şi de a publica dobânzile ROBOR astfel: ROBOR pentru toate scadenţele va fi egal cu nivelul ratei dobânzii pentru facilitatea de credit (lombard). Pentru exemplificare, în condiţiile actuale, în care nivelul Lombard este de 6,5%, daca rata ROBOR ar depăşi nivelul de 8,125% (6,5% x 1,25), BNR avea dreptul de a suspenda calculul ROBOR si de a publica ROBOR egal cu 6,5%.

    Şi la nivel internaţional au apărut acuzaţii legate de manipularea unor indici interbancari precum Libor CHF sau Euribor de către unele bănci, şi au fost plăitite amenzi consistente. În cele din urmă Libor CHF, care nu era bazat pe tranzacţii efective din piaţă, a fost înlocuit cu un nou indice SARON, iar în cazul Euribor s-a conturat o metodologie de calcul hibridă.

     

    Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, despre controlul la bănci în legătură cu ROBOR:

    ► Confirm că există un control în desfăşurare la principalele bănci din ţară.

    E doar un control, nimeni nu e vinovat până nu dovedim că e vinovat. Problema nu e nivelul unui preţ. Dacă preţul, mare, mic, cât este el, rezultă din forţele pieţei, din punct de vedere concurenţial e OK. Nu înseamnă că e bine din punctul de vedere al consumatorului, preţul poate să fie mare, poate să fie greu de suportat, dar nu înseamnă că e anticoncurenţial. Ce verificăm noi este dacă sunt acţiuni anticoncurenţiale. Asta înseamnă că sunt înţelegeri între actorii de pe piaţă. Asta verificăm în orice piaţă. (…) Sunt diferite lucruri la care ne uităm. Ne uităm la ROBOR, dar ne uităm şi la alte lucruri. Ne uităm şi la ROBOR şi la IRCC. Normal că e un şoc pentru oameni pentru că aveau dobânzi de 5% şi acum au ajuns la 8-9%. Dacă se confirmă, amenda poate fi de 10% din cifra de afaceri. Investigaţia poate dura şi doi ani.

    Sursa: TVR Info

     

    Bogdan Neacşu, preşedintele boardului Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), despre verificările Consiliului Concurenţei la bănci:

    ► Preocuparea Consiliului Concurenţei în ceea ce priveşte evoluţia dobânzilor bancare, în măsura în care acestea se reflectă în ratele plătite de consumatori şi în modul de remunerare a depozitelor, este normală. Aş spune chiar că este binevenită şi este un semnal că lucrurile sunt sub control şi că autorităţile se preocupă şi sunt, împreună cu băncile, în serviciul populaţiei. Nu trebuie să existe niciun dubiu privind acest subiect, mai ales când impactează o mare parte a populaţiei.

    ► Creşteri ale ratelor dobânzilor – atât pe palierul consumatorilor, cât şi la nivelul pieţelor interbancare – se înregistrează nu doar în România, ci la nivel global, în contextul valului inflaţionist. Sursa: ARB

    Piaţa banilor este o piaţă liberă, în care preţurile „ ratele dobânzilor – se formează pe baza lichidităţii (raportul cerere-ofertă) şi încorporează atât condiţiile curente de piaţă, cât şi anticipaţiile jucătorilor din piaţă, iar în prezent suntem într-un context marcat de volatilitate ridicată şi multiple incertitudini. Faptul că semnalele legate de evoluţia preţurilor au contribuit la creşterea dobânzilor oferite la depozite, de la mai puţin de 1,5% la începutul anului „ în cazul depozitelor pentru populaţie, până la 7,5% – media la nivelul pieţei la sfârşitul lunii septembrie este o ilustraţie a modului de funcţionare a mecanismelor de piaţă şi arată că băncile sunt în concurenţă pentru a-şi acoperi nevoia de lichiditate prin atragerea de resurse de la clienţi.?

    Sursa: ARB

  • Analiză ZF. „Elefanţii“ din sistemul bancar încep să se mişte şi majorează dobânzile

    Băncile au început în sfârşit să majoreze dobânzile la depo­zitele la termen pentru populaţie, după ce timp de câteva luni s-au uitat cum inflaţia a ajuns la cele mai mari cote din ultimii ani, urcând în aprilie la 13,8%, iar în luna mai la 14,5%, şi, odată ce BNR a crescut dobânda de politică monetară s-au grăbit să urce întâi dobânzile la credite.

    În cazul scadenţei de 1 an, ofertele celor mai mari şapte bănci de pe piaţa locală încep de la 3,5% pentru dobânzile bonificate la depozi­tele la termen pentru persoane fizice şi ajung până la o dobândă de 4,75% pentru aceeaşi maturitate sau 6% în unele cazuri.

    De exemplu, Banca Transilvania, liderul pieţei bancare după active, a ajuns să ofere o dobândă de 4,75% la depozitele la termen pentru persoane fizice pe o scadenţă de 1 an, în timp ce BCR oferă o dobândă de 4%, dar doar în cazul în care depozitele sunt făcute online şi clienţii au venitul virat la bancă.

    În cazul BRD-SocGen, banca oferă o dobândă de 4,1% pe o scadenţă de 1 an, Însă, pentru depozitul cu dobândă progresivă „Progresso“, cu maturitate de 1 an, dobânda urcă la 6%.

    Astfel, pentru primele 6 luni la depozitul „Progresso“ dobânda este de 3,3%, iar pentru urmă­toarele 6 luni, adică după 1 an, dobânda ajunge la 6%.

    ING Bank oferă 3,5% pentru depozitele retail pe 1 an, Raiffeisen Bank are o ofertă de dobândă la depozitele la termen pe scadenţa 1 an de 4,75%, UniCredit Bank bonifică o dobândă de 4%, iar CEC Bank dă dobândă la depozitele retail de 4,5%.

    Comparativ, în luna martie 2022 băncile ajungeau cu dobânzile pentru depozitele la termen cu scadenţă la 1 an între 0,8% şi 4%, în condiţiile în care inflaţia se afla deja la un nivel de 8,4% în luna ianuarie 2022, cu previziuni de două cifre.

    Pe palierul dobânzilor bonificate de bănci pentru depozite, la nivelul sistemului bancar cele mai recente date publice indică faptul că dobânda medie la depozitele noi în lei ale populaţiei era în aprilie de 2,56% pentru scadenţa mai mică sau egală cu 1 an. Dobânzile medii au stat sub 2% din a doua parte a anului 2015 şi până în 2021.

    Dobânzile prezentate de ZF au ca scop oferirea unei imagini de ansamblu pentru dobânzile practicate de băncile mari la depozitele la termen pentru persoanele fizice într-un context destul de delicat, în care inflaţia se află la cote înalte, în timp ce la graniţa României are loc cel mai mare conflict geopolitic de la Al doilea Război Mondial încoace.

  • Profitul băncilor a ajuns la 1,5 miliarde lei la opt luni,de la pierderi de 2,3 miliarde lei în 2012

    “Scăderea cheltuielilor cu provizioanele în raport cu perioada similară din anul 2012, precum şi diminuarea costurilor de finanţare, pe fondul îmbunătăţirii percepţiei asupra riscului suveran al României, au condus la trecerea pe profit a sectorului bancar românesc în primele opt luni din 2013 (1,5 miliarde lei)”, se arată în Raportul asupra Stabilităţii Financiare publicat luni de Banca Naţională a României.

    Profitul cumulat al băncilor s-a situat în primul semestru la 1,15 miliarde lei, după ce în perioada similară a anului trecut sistemul înregistrase pierderi de 200 milioane lei.

    Pe tot parcursul anului trecut, sectorul bancar a ajuns la pierderi de 2,3 miliarde lei, “ca urmare a creşterii substanţiale a volumului de provizioane aferente riscului de credit, pe fondul creşterii volumului creditelor neperformante, respectiv al reevaluării garanţiilor”, potrivit raportului, care notează că băncile de talie mare au reuşit în general să rămână pe profit.

    “Indicatorii de profitabilitate – ROA şi ROE – au revenit în plaja valorilor pozitive (0,6%, respectiv 5,9%); reluarea sustenabilă a creditării sectorului privat este însă condiţia esenţială pentru ca rezultatele financiare să se menţină pozitive pe termen mai îndelungat”, se menţionează în document.

    În sistemul bancar românesc activează 41 de instituţii de credit, odată cu intrarea pe piaţa românească a băncii TBI Bank EAD Sofia în primul trimestru. La finele anului trecut erau 40 de bănci, după încetarea activităţii băncii C.R.Firenze în urma fuziunii prin absorbţie cu Intesa SanPaolo Bank. Din cele 41 de instituţii de credit, 27 sunt cu capital majoritar privat străin, 2 cu capital majoritar privat autohton, 2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat, 9 sucursale ale băncilor străine, la care se adaugă şi o organizaţie cooperatistă de credit.

  • TEST DE STRES BNR: Ce s-ar întâmpla dacă leul s-ar deprecia cu peste 20% în raport cu euro

    Cel mai recent exerciţiu de testare la stres a solvabilităţii efectuat de către BNR a acoperit o perioadă de doi ani, din trimestrul al treilea al acestui an până la jumătatea anului 2015 şi a avut la bază un scenariu macroeconomic advers caracterizat de o depreciere puternică şi persistentă a monedei naţionale (peste 20% în raport cu moneda euro), pe fondul unei creşteri economice negative, al unei creşteri semnificative a costurilor de finanţare, al unui climat extern caracterizat de recesiune în zona euro, precum şi de o depreciere graduală a monedei euro în raport cu dolarul american.

    Datele sunt incluse în asupra Stabilităţii Financiare publicat luni de Banca Naţională a României, a cărui formă finală a fost aprobată în şedinţa CA al BNR din 17 octombrie 2013, iar analizele au fost realizate folosind informaţiile disponibile până la 10 octombrie 2013.

    “Rezultatele exerciţiului arată menţinerea unui nivel adecvat al capitalului în condiţiile scenariului, în pofida unei scăderi semnificative a indicatorului de solvabilitate. Astfel, la finele perioadei analizate, indicatorul de solvabilitate ar scădea cu aproape patru puncte procentuale (de la 14,7% în iunie 2013 la 10,8% în iunie 2015). În perioada analizată, ajustările de valoare pentru deprecierea activelor financiare ar creşte cu aproximativ 27% în cazul expunerilor faţă de populaţie, respectiv cu aproximativ 31% în cazul expunerilor faţă de companii”, se menţionează în raport.

    Pe baza acestui scenariu, un număr restrâns de instituţii de credit de talie mică (lipsite de impact sistemic) ar putea avea nevoie de creşterea dotărilor de capital.

    “Aspectul poate fi explicat de structura actuală a portofoliului acestei categorii de instituţii, cu o pondere în scădere faţă de anii anteriori a creditelor în totalul activelor purtătoare de dobândă. Incapacitatea generării unui profit operaţional semnificativ (ca primă sursă de acoperire a pierderilor generate de deteriorarea calităţii activelor financiare) este principalul factor care explică rezultatele obţinute în cazul acestor instituţii de credit (ponderea cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor operaţionale este semnificativ mai mare decât în cazul instituţiilor de credit de talie mare, ca urmare a economiilor de scală consemnate de cele din urmă)”, se explică în document.

    Rezultatele testului nu ţin cont de impactul pozitiv al majorării aşteptate a fondurilor proprii luate în calcul pentru determinarea indicatorului de solvabilitate pe parcursul perioadei analizate, în urma eliminării graduale a filtrelor prudenţiale.

    Conform scenariului, probabilităţile de nerambursare considerate în cazul creditelor acordate companiilor nefinanciare, respectiv gospodăriilor populaţiei, sunt comparabile cu cele consemnate istoric în cursul anului 2009, când s-a înregistrat cel mai ridicat nivel al acestora.

    Totodată, în cazul creditelor acordate pentru cumpărarea de locuinţe, nivelul maxim considerat al ratei de nerambursare a fost de aproape 6%, valoare semnificativ mai ridicată decât cea consemnată istoric. Aspectul poate fi explicat de predominanţa denominării în euro a acestei categorii de credite.

    Potrivit BNR, principalele vulnerabilităţi ale sectorul bancar, respectiv nivelul important al creditelor neperformante în condiţiile unei dinamici negative a creditării sectorului privat, precum şi accelerarea procesului de dezintermediere financiară transfrontalieră rămân în limite gestionabile.

    “Stabilitatea financiară s-a menţinut robustă de la data raportului anterior (septembrie 2012). Menţinerea stabilităţii financiare s-a realizat în condiţiile persistenţei provocărilor la adresa acesteia, manifestate pe fondul unui context internaţional care a rămas dificil, chiar dacă balanţa riscurilor a înregistrat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice interne”, se mai arată în raport.

    Solvabilitatea, gradul de acoperire cu provizioane a riscurilor şi lichiditatea s-au încadrat în niveluri adecvate, permiţând sectorului bancar să facă faţă fără dificultăţi majore unor eventuale evoluţii nefavorabile de intensitate moderată.

    Raportul notează că principalele provocări la adresa stabilităţii financiare pentru perioada următoare sunt reluarea creditării în condiţii sustenabile, pe fondul continuării şi chiar al intensificării procesului de dezintermediere financiară care se manifestă la nivel internaţional, precum şi gestionarea adecvată a calităţii activelor bancare, inclusiv prin asigurarea unui echilibru funcţional între costurile şi beneficiile diverselor soluţii de administrare a expunerilor neperformante.

    “Finalizarea cu succes a acordului preventiv de finanţare încheiat cu Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, precum şi semnarea unui nou acord similar care să asigure continuarea reformelor necesare consolidării macrostabilităţii interne şi a sistemului financiar autohton contribuie la menţinerea stabilităţii financiare”, se spune în raport.

    Nivelul şi calitatea fondurilor proprii din sistemul bancar s-au menţinut în parametri corespunzători, respectiv rata de solvabilitate s-a menţinut la un nivel adecvat (14,7% în iunie, peste valoarea minimă reglementată, de 8%), iar fondurile proprii sunt formate în proporţie semnificativă din elemente de calitate bună şi foarte bună (rata fondurilor proprii de nivel 1 fiind de 13,6% în iunie).

    Totodată, BNR a decis păstrarea filtrelor prudenţiale pentru calculul fondurilor proprii şi al indicatorilor de prudenţă bancară pe parcursul acestui an, astfel că indicatorii de solvabilitate continuă să fie cu aproximativ patru puncte procentuale mai mari comparativ cu nivelurile raportate, urmând a se renunţa gradual la aceste filtre în perioada implementării cerinţelor suplimentare de capital aferente Basel III, între anii 2014 şi 2017.

    “Rezultatele exerciţiului de testare la stres a solvabilităţii sectorului bancar, care acoperă perioada 2013 T3 – 2015 T2, relevă pe ansamblu o bună capacitate a acestuia de a face faţă unor şocuri macroeconomice adverse semnificative, în condiţiile menţinerii unui nivel adecvat al indicatorului de solvabilitate”, se menţionează în raport.

    Gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane IFRS şi filtre prudenţiale se menţine confortabil, la 89,5% în august 2013, fiind printre cele mai ridicate niveluri comparativ cu ţările din regiune.

  • Cum a ajuns piaţa bancară românească să depindă de deciziile de la Viena, Paris sau Atena

    România şi-a cedat aproape întreg sistemul bancar în mâinile străinilor, care au ajuns să controleze peste 90% din active, într-un contrast dramatic chiar cu statele din flancul sudic al zonei euro – Italia, Spania, Portugalia, Grecia, după cum arată o serie de date statistice publicate de cotidianul Wall Street Journal.

    Cifrele scot din nou în evidenţă rezistenţa cu care majoritatea statelor mari din zona euro s-au opus intrării de jucători străini pe pieţele bancare na­ţionale, în timp ce ţări precum România au fost presate sistematic să-şi vândă băncile.

    La jumătatea acestui an, străinii controlau peste 90% din activele bancare din România, faţă de o pondere de 83% în 2011, lăsând piaţa locală expusă total deciziilor luate de bănci-mamă din diferite colţuri ale Europei.

    În lipsa vreunei preocupări vizibile a  autorităţilor faţă de structura capitalului străin prezent în sistemul bancar în funcţie de ţările de origine, România a ajuns înaintea crizei în situaţia ca grecii să controleze circa o cincime din active. Şi astfel, odată ce criza internaţională a trimis Grecia la pă­mânt, România s-a trezit luată în vizor de analiştii care prevesteau ieşirea statului elen din zona euro şi implicit efecte de contagiune pe piaţa locală prin canalul bancar.

    Şi astăzi, când sistemul bancar elen de-abia se mai ţine pe picioare cu ajutorul banilor europeni, băncile din Grecia „controlează” cel puţin juridic circa 12,5% din activele bancare din România. Cu alte cuvinte, România şi-a deschis piaţa pentru bancherii greci, încredinţându-le una dintre cele mai valoroase bănci locale, Bancpost, iar astăzi se vede că aceştia nu sunt chiar atât de pricepuţi şi pot avea carenţe la nivelul abilităţilor profesionale sau al integrităţii cel puţin la fel de mari ca românii care au fost ştampilaţi după anii ’90 drept incapabili să administreze bănci.

    În Grecia, străinii deţineau la sfârşitul lui 2012 15,4% din active, în creştere după ce grupurile franceze îndeosebi – Credit Agricole şi Société Générale – s-au grăbit să părăsească piaţa.

     

    Citiţi mai multe detalii pe www.zfcorporate.ro

  • FMI propune introducerea a doua taxe globale in sistemul bancar

    Ministrul britanic al Finantelor, Alistair Darling, a salutat
    raportul FMI si a afirmat ca institutiile financiare “trebuie sa
    rasplateasca cumva societatile in care opereaza”.
    Pe de alta parte, grupurile de lobby din industria bancara s-au
    aratat ingrijorate ca noile taxe ar putea afecta
    competitivitatea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • KBC sau cum se nationalizeaza o banca in Europa

    Putini din afara Belgiei au auzit vreodata de KBC Bank. Dar dificultatile cu care se confrunta aceasta institutie cu sediul la Bruxelles releva dificultatile profunde ale Europei, care nu mai poate suporta multa vreme inrautatirea sanatatii institutiilor sale financiare. Din octombrie si pana luna aceasta, KBC Bank a fost nevoita sa apeleze la ajutor guvernamental de trei ori. In total, a primit 41,5 miliarde de dolari in finantari directe si garantii ca sa-si revina din dezastruoasele pariuri ipotecare pe care inginerii ei financiari si traderii le-au facut cand vremurile erau bune. Pentru o banca ale carei active erau de circa 425 de miliarde de dolari e o suma imensa, depasind suma cu care a fost salvata Royal Bank of Scotland.

    KBC nu este singurul caz. Imprumuturile neperformante si portofoliile de obligatiuni ipotecare compromise inca afecteaza multe alte banci. Agentia de rating Moody’s, care recent a emis un avertisment cu privire la riscurile de credit a 30 de banci spaniole, este asteptata sa-si ajusteze perspectivele pentru sectorul bancar grecesc din cauza unei cresteri abrupte a volumului de credite neperformante. In Irlanda, Banca Anglo-Irlandeza, deja nationalizata, inca mai are portofoliul plin de imprumuturi riscante, ceea ce s-a dovedit o amenintare pentru ratingul de credit al tarii. Creditele neperformante ale bancilor rusesti sunt inca si mai ingrijoratoare, reprezentand circa 10% din total, pondere asteptata sa urce pana la 25% spre sfarsitul acestui an, ceea ce va forta bancile sa caute infuzii de capital a caror valoare s-ar putea ridica la 80 de miliarde de dolari. Mai departe, implozia economiei letone a strangulat si banca suedeza Swedbank, un important creditor al statelor baltice.

    Scott Bugie, analist al bancilor europene la Standard & Poor’s, spune ca va fi nevoie de un “proces multianual” pentru ca aceste banci europene si altele ca ele sa-si imbunatateasca indicatorii financiari si sa revina pe pozitii contabile sanatoase. Dupa el, scaderea valorii contabile a activelor din cauza creditelor neperformante la cele 50 cele mai mari banci din Europa se va dubla anul viitor. Pierderile in crestere au inmultit apelurile pentru gasirea altor solutii, inclusiv pentru o abordare agresiva a UE in privinta sanatatii financiare a bancilor. Acum, autoritatile de reglementare dezbat daca sa impuna un “stress test” pentru banci la nivel de regiune, precum cele pe care Statele Unite le-au solicitat de la cele mai mari 19 banci americane. Dar propunerile europene au fost intampinate de unii critici cu o nedumerire vecina cu neincrederea. “Seamana cu o pictura de Magritte”, spune Kael Lannoo, director executiv al Centrului pentru Studii Politice Europene din Bruxelles, comparand abordarea Comisiei Europene cu suprarealismul artistului belgian.

    “E vorba despre a treia banca a Belgiei”, spune el despre KBC, “si a primit ajutoare financiare de trei ori la rand, iar ei inca nu-si dau seama unde e problema”. KBC nu se incadreaza in tiparul clasic al bancii lacome de cat mai mult profit. Activitatea ei principala consta in deservirea corporatiilor belgiene si a investitorilor individuali. Dar cand boomul creditarii era la apogeu, o mica echipa de specialisti in investitii exotice a impins pariurile dincolo de posibilitatile reale ale bancii. Fie ca a fost vorba despre obligatiuni colateralizate cu randament inalt, de montaje financiare pentru imprumuturi destinate fondurilor speculative sau de cumpararea de polite de asigurari de viata si securitizarea lor, acesti bancheri din Londra si New York au cultivat o imagine de “totul e posibil” care contrasta cu politica afisata de conducerea bancii din Bruxelles.

    Atat de dornici erau acesti oameni de la KBC sa vanda produse care le-ar fi adus comisioane frumoase, incat au ajuns sa promita si sa creada ca pot scoate riscul din ecuatie si pot oferi doar castiguri, ceea ce a atras destui investitori neexperimentati. Un grup de companii europene da in judecata acum banca, sustinand tocmai ca investitiile au fost prezentate ca fiind lipsite de riscuri. Luc Philips, director financiar si de risc la KBC, spune ca “deciziile luate de KBC FP erau pre-aprobate si examinate de comitete de analiza a pietei de la sediul central al KBC din Bruxelles”. Cat despre procese, purtatorul de cuvant Viviane Huybrecht spune ca banca va examina fiecare caz in parte. Sefii departamentului de produse financiare, Darren Carter si Thomas Korossy, au ajuns la KBC in 1999, cand banca a cumparat divizia specializata in produse financiare derivate de la fondul speculativ american D.E. Shaw.

    Atmosfera era relaxata si predispusa la asumarea de riscuri. Angajatii veneau la sedinte in pantaloni scurti si daca o propunere nu indeplinea standardul minim de profitabilitate de 22% stabilit prin norma interna, era respinsa, spun fostii executivi. Investitorii furiosi sustin acum ca departamentul era de fapt nesupravegheat. Ei vorbesc despre neobisnuita practica a bancii de a combina functiile de director de risc si de director financiar, in contrast evident cu cele mai simple precepte de conducere a corporatiilor. Intr-un interviu, Carter a spus ca obligatiunile ipotecare ale bancii erau de cea mai buna calitate, asigurate de compania de profil MBIA. Cand piata de ipoteci s-a prabusit la sfarsitul lui 2007, KBC, care avea unul dintre cele mai mari portofolii de astfel de obligatiuni, raportat la capitalul bancii, s-a trezit aproape in insolventa. In octombrie 2008 si din nou in ianuarie anul acesta, KBC a primit ajutoare financiare din fonduri publice de sapte miliarde de euro.

    Cand MBIA a spus in februarie ca nu poate rascumpara unele dintre cele mai riscante astfel de instrumente, KBC a devenit dintr-o data responsabila pentru inca o serie de obligatiuni ipotecare, in valoare de 14,5 miliarde de euro. In mai, Andre Bergen, directorul executiv, a apelat din nou la guvern, de aceasta data pentru un ajutor de 22,5 miliarde de euro. In saptamana dinaintea anuntarii aceste ultime infuzii de capital, Bergen, in varsta de 60 de ani, a fost dus de urgenta la spital pentru o operatie pe cord deschis. La 30 iunie, banca a anuntat ca va separa functiile de director financiar si de director de risc si a anuntat ca Bergen va renunta la functie pentru a se putea reface si va fi inlocuit de directorul interimar Jan Vanhevel. Alt executiv, Guido Sengers, si-a dat demisia din functia de director de operatiuni internationale, iar o serie de traderi si bancheri au parasit banca, drept rezultat al inevitabilei reduceri de activitate. Insa oamenii care au fost in spatele strategiei de tranzactii cu obligatiuni ipotecare raman in functie. Huybrecht sustine ca banca incearca sa lase trecutul in urma. Dar in doi ani si jumatate, daca investitiile facute vor fi convertite in actiuni KBC, guvernul belgian ar putea ajunge sa detina nu mai putin de 25% din banca.

    © 2009 NEW YORK TIMES NEWS SERVICE
    TRADUCEREA MIHAI MITRICA