Trăieşti într-o lume în care eşti permanent online, cu zeci sau sute de notificări, reacţii şi mesaje şi, totuşi, sunt momente în care simţi că eşti singur, deşi toată lumea pare la un tap distanţă. Dacă ţi-ai pus vreodată întrebarea „Cum pot să mă simt singur când sunt conectat cu toţi?”, expoziţia Atlasul Singurătăţii e pentru tine.
„Atlasul Singurătăţii @GenZ:TM este o invitaţie la empatie, o încercare de a cartografia o stare comună într-o lume care o ascunde sub filtre şi statusuri. Este un exerciţiu de curiozitate şi apropiere, dar şi o pledoarie pentru redescoperirea prezenţei autentice — a vocii, a privirii, a întâlnirii reale”, transmit reprezentanţii proiectului.
Acesta este derulat de compania Patrupetrei şi finanţat de Municipiul Timişoara prin Centrul de Proiecte. PATRUPETREI este o companie cu o abordare multidisciplinară, care produce filme documentare, realizează cercetări culturale şi dezvoltă programe educaţionale.
Până pe 9 noiembrie, la Ambasada din Timişoara, păşeşti într-un spaţiu creat special ca să vezi — şi să auzi — cum trăieşte Generaţia Z singurătatea. Fără clişee, fără „stay positive”, fără text motivaţional de Instagram. Doar poveşti şi emoţii reale. Iar proiectul urmează să ajungă luna aceasta şi la Bucureşti, mai exact, la Casa Mincu.
Printr-o combinaţie de fotografii realizate cu camera obscură şi o componentă sonoră, în Atlasul Singurătăţii vei descoperi o hartă vizuală şi auditivă a emoţiilor generaţiei tale, care se caută pe sine între zgomotul digital şi liniştea vulnerabilităţii.
Proiectul documentează experienţele autentice ale Generaţiei Z, o generaţie crescută în lumina ecranelor, dar adesea copleşită de sentimentul izolării. Expoziţia propune o reflecţie asupra felului în care tinerii navighează între nevoia de conexiune şi dorinţa de retragere, între contactul permanent şi absenţa reală a privirii celuilalt.
„Şase tinere şi tineri cu vârste între 19 şi 28 de ani — un DJ, un student la design de jocuri video, o studentă la arhitectură, un muzician care a studiat sociologia, o arhitectă care a trăit apogeul singurătăţii într-un oraş străin şi o tânără venită dintr-o ţară aflată în război — dau chip şi voce acestei cercetări”, explică reprezentanţii proiectului.
Astfel, prin poveştile lor, expoziţia vorbeşte despre fragilitate, despre nevoia de autenticitate şi despre modul în care singurătatea poate deveni uneori o formă de supravieţuire. În imaginile realizate cu camera obscură, spaţiile intime se transformă în peisaje interioare, iar contururile lumii devin porţi către sine.
În cadrul expoziţiei, îi poţi surprinde pe protagonişti în ritualuri cotidiene: cum îşi fac cafea, cum se uită la anime-uri, cum dau un doomscroll. În plus, vei putea accesa interviuri în care aceştia vorbesc deschis despre momentele în care simt cel mai intens singurătatea, despre fenomenele cu care o asociază, despre cum oraşul o poate amplifica sau atenua şi despre alte provocări ale generaţiei conturate prin această lentilă.
Proiectul are la bază o cercetare interdisciplinară ce reuneşte perspective din sociologie, psihoterapie, jurnalism şi arte vizuale. Echipa a documentat felul în care tinerii din generaţia ta trăiesc singurătatea în prezent, prin interviuri, chestionare şi apeluri publice adresate celor cu vârste între 13 şi 28 de ani.
„S-au adunat peste 150 de mărturii într-un proces colaborativ care oferă o imagine complexă a unui fenomen social cu multiple faţete: de la solitudinea aleasă conştient, la izolarea impusă de ritmul vieţii contemporane.”
Proiectul este realizat în parteneriat cu Scena9, Asociaţia Minitremu, Asociaţia Contrasens şi Centrul Cultural Plai, organizaţii recunoscute pentru iniţiativele lor interdisciplinare dedicate fenomenelor sociale şi culturale contemporane.