Tag: SF

  • Cronica de film: Prea puţin şi prea târziu

    Terminator: Dark Fate nu este atât de slab ca ultimele două episoade ale francizei, dar este încă departe de complexitatea primelor apariţii. Ciudat este că în cazul Terminator nu s-a pus, până acum, problema realizării unui reboot, toate filmele fiind legate de aceeaşi poveste. Era poate mai bine să se ia totul de la zero, dar misiunea de a îmbunătăţi un film ca Judgment Day e aproape imposibilă; Dark Fate se joacă cu această idee, acţiunea plasându-se într-o realitate în care anumite evenimente din celelalte episoade nu s-au întâmplat. Mai mult, Dark Fate aderă îndeaproape la primele două filme Terminator, atât în ceea ce priveşte complotul (un asasin cyborg aparent indestructibil, trimis în timp de către viitori stăpâni ai maşinilor pentru a elimina o ameninţare) cât şi structura. Anumite elemente sunt chiar preluate cu totul, aşa cum ar fi o urmărire cu maşini.
    Arnold Schwarzenegger reia rolul T-800 alături de Linda Hamilton, şi ea veteran al seriei, în rolul Sarah Connor. Terminator: Dark Fate prezintă un cyborg care înlocuieşte modelul T-800 (Schwarzenegger), denumit REV-9, trimis înapoi din 2042 pentru a o ucide pe Dani, din motive care nu sunt dezvăluite până foarte târziu în film; sosirea lui este precedată de apariţia bruscă a lui Grace, alt cyborg, însărcinată cu misiunea de a o proteja pe tânără. Pare încurcat, dar e de fapt o copie a scenariului din Judgment Day.
    Cu un buget de 185 de milioane de dolari şi costuri totale de producţie estimate la 470 de milioane de dolari (costuri de marketing, distribuţie etc.), Terminator: Dark Fate are şanse mari să devină unul dintre marii perdanţi ai anului la box-office. În weekendul de lansare, filmul a adunat doar 29 de milioane de dolari în Statele Unite, undeva la jumătate faţă de aşteptările producătorilor. Nici prezenţa în afara Americii nu a ajutat prea mult, încasările la nivel global fiind de aproximativ 120 de milioane de dolari. Având în vedere filmele care sunt pe cale să se lanseze, e greu de crezut că Dark Fate va reuşi să se mai apropie de primele locuri în box office.
    În concluzie, era mai bine ca atunci când ne gândeam la Terminator să avem în minte doar filmele regizate de James Cameron, în special Judgment Day, din 1991. Dar Hollywoodul rămâne consecvent în lungirea inutilă a unor francize până la momentul în care sălile de cinema rămân goale.
    Nota: 6/10

    Terminator: Dark Fate
    Regia: Tim Miller
    Distribuţie: Linda Hamilton, Arnold Schwarzenegger, Mackenzie Davis
    Durată: 2 ore 8 minute
    Buget: 185 mil. dolari
    Data lansării: 1 noiembrie

  • Ambiţii înalte: maşinile zburătoare, de la SF la realitate

    „Noi vom lansa sau vom avea un serviciu complet funcţional până în 2025 în mai multe regiuni din întreaga lume. Apoi, acest tip de serviciu va creşte, va creşte şi va creşte. Vorbim despre un interval de timp de aproximativ cinci până la opt ani în care taxiul aerian va deveni cu siguranţă un serviciu mass-market. Vor fi mai multe concepte pentru acest tip de serviciu”, a explicat pentru Business Magazin Patrick Nathen, cofondator al start-up-ului german Lilium, care până acum a testat mai multe prototipuri de avioane electrice cu două sau cinci locuri.

    Povestea Lilium începe în 2015, când membrii echipei – Daniel Wiegand, Sebastian Born, Patrick Nathen şi Matthias Meiner – s-au întâlnit în timp ce studiau la Universitatea Tehnică din München. Cei patru aveau un vis comun: să revoluţioneze modul în care călătorim zi de zi în oraşe, cum ar fi de acasă la birou, sau între localităţi apropiate, într-un timp mult mai scurt şi evitând aglomeraţia din traficul auto.

    „Aşa că am început această companie în urmă cu aproximativ cinci ani, dar firma a fost înfiinţată oficial acum patru ani şi jumătate. Până acum am realizat mai multe prototipuri. Primul nostru prototip a fost un avion mic din lemn, iar la scurt timp, câteva săptămâni, a urmat modelul cu două locuri cu care am demonstrat că realizarea acestui tip de avion este posibilă. Proiectarea aeronavei cu două locuri a durat aproximativ doi ani şi jumătate, iar apoi ne-a luat încă pe atât până am realizat aeronava cu cinci locuri pe care o avem acum prezentată pe site”, a povestit el.
    Aeronava cu cinci locuri construită de start-up-ul german, numită Lilium Jet, are o cabină în formă de ou, iar aripile sunt echipate cu 36 de motoare electrice cu reacţie. Acestea se înclină pentru decolarea verticală, iar apoi se deplasează înainte pentru zborul orizontal. Aeronava Lilium Jet nu are coadă, cârme, elice sau cutie de viteze. Atunci când va fi complet funcţional, Lilium Jet va avea o autonomie de 300 de kilometri şi o viteză maximă de 300 km/oră, potrivit prezentării aeronavei de pe site-ul companiei.

    „Primele prototipuri de aeronavă au fost realizate de noi (cei patru fondatori – n. red.). Am construit cele două aeronave cu locuri şi tehnologia cu care am demonstrat că funcţionează conceptul cu o echipă de aproximativ 30 de oameni. A fost un timp extrem de scurt pentru a construi ceva de genul acesta cu o echipă destul de mică”, a punctat el.

    Care au fost însă provocările cu care s-au confruntat fondatorii Lilium în construirea aeronavei pentru serviciul de taxi aerian? „Cred că cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este subestimarea obiectivului acestui concept, dar şi să construim efectiv compania – aeronava, aeroportul necesar.”

    Până acum, nevoia de finanţare pentru dezvoltarea acestui start-up a fost acoperită, Lilium reuşind să obţină până în prezent investiţii totale de peste 100 milioane de euro. Începutul a fost însă pe cont propriu, iar primele finanţări nu au constat în sume considerabile, ci mai degrabă în oferirea spaţiului de lucru şi a altor servicii necesare funcţionării unei companii.

    „La început, noi, fondatorii, am făcut totul pe cont propriu. Ne-am aflat în câteva incubatoare mici din Germania de la care am primit finanţare în ceea ce priveşte spaţiul de birou şi sprijinul general, dar a fost în gama de cifre mai mici. Prima investiţie pe care am luat-o a fost de 500.000 de euro, chiar înainte de prezentarea aeronavei cu două locuri. Apoi am obţinut o finanţare de 10 milioane euro, investiţie de seria A, de la Atomico. Iar cea de-a treia investiţie a fost de serie B şi s-a situat la 90 de milioane euro”, a menţionat Patrick Nathen, adăugând că cea mai recentă finanţare a fost acordată de gigantul chinez Tencent chiar înainte de a dezvolta aeronava cu cinci locuri.

    Printre investitorii Lilium se numără şi LGT – cel mai mare grup de private banking şi asset management din lume, care este deţinut şi administrat de o familie antreprenorială: casa princiară din Liechtenstein – şi Obvious Ventures şi Freigeist – un fond de investiţii privat ai cărui fondatori vizionari au investit în companii ce au creat tehnologii disruptive precum Wunderlist (cumpărată de Microsoft), MyTaxi (achiziţionată de Daimler) şi KaufDa (cumpărată de Axel Springer).

    Start-up-ul german a realizat deja primul test cu aeronava Lilium Jet de cinci locuri, însă încă mai lucrează la dezvoltarea acesteia pentru a primi aprobările necesare astfel încât să poată opera zboruri.

    „Nu putem estima o dată anume pentru când vom primi aprobările necesare. Desigur, avem anumite planuri şi negociem foarte intens cu autorităţile care ne sprijină foarte mult. Ceea ce ştim însă acum este faptul că în 2025 vrem să avem serviciul complet funcţional pentru mai multe regiuni din întreaga lume. Iar acest lucru ne impune, desigur, să lansăm cât mai repede serviciul, însă depinde de o serie de factori – deciziile luate de partenerii noştri de tehnologie, dar şi de autorităţi în sine. Aşadar, cel mai probabil vom primi aprobările de funcţionare la începutul lui 2020”, a explicat el. Start-up-ul german trebuie să îndeplinească standardele de siguranţă ale organismelor guvernamentale independente precum Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aeriană (EASA) sau Autoritatea Federală pentru Aviaţie (FAA) pentru a primi aprobarea de funcţionare.

    Actuala aeronavă, Lilium Jet de cinci locuri, este de altfel baza modelului pe care start-up-ul german îl va certifica şi lansa în cele din urmă pe piaţă. Acesta mai necesită însă îmbunătăţiri, inclusiv la partea de siguranţă.

    Pentru moment, finanţarea obţinută de Lilium este suficientă, însă pentru a putea avea o producţie în masă a acestui tip de aeronavă, astfel încât serviciul de taxi aerian să poată fi lansat în întreaga lume, start-up-ul german mai are nevoie de finanţare suplimentară.

    Care este mai exact modelul de business al Lilium? Start-up-ul vrea ca serviciul de taxi aerian să fie asemenea Uberului. Astfel, cei care vor dori să ajungă rapid dintr-o parte în alta a oraşului sau la aeroport evitând aglomeraţia din traficul auto vor putea comanda direct din aplicaţia Lilium dedicată pentru smartphone-uri un taxi aerian la costuri accesibile. Spre exemplu, o persoană ar putea ajunge din centrul Manhattanului la Aeroportul Internaţional JFK în mai puţin de 10 minute pentru circa 70 de dolari. În prezent, compania Blade, care îşi face reclamă ca fiind „Uber pentru elicoptere”, oferă aceeaşi cursă pentru 195 dolari.

    SUA este una dintre cele mai pretabile pieţe pentru acest tip de serviciu, însă şi ţările din Europa reprezintă o oportunitate de dezvoltare.
    „În prezent ne concentrăm pe dezvoltarea tehnologiei, aşa că este prea devreme pentru a numi exact pieţele sau oraşele pe care le vom viza deoarece, aşa cum am mai menţionat, lansarea serviciului depinde de o multitudine de factori. Avem desigur o imagine foarte clară asupra a ceea ce vrem să facem şi cum ar trebui să fie, precum şi asupra celei mai bune strategii din punctul de vedere al companiei noastre, dar în prezent ne axăm cu precădere asupra extinderii anvelopei de zbor şi a tehnologiei dezvoltate”, a răspuns Patrick Nathen la întrebarea legată de primele pieţe pe care Lilium va lansa serviciul de taxi aerian. „În ceea ce priveşte cantitatea de aeronave pe care dorim să le producem, desigur, vrem să fim la nivelul de taxi, însă aerian, conform misiunii noastre de a face serviciile de mobilitate aeriană accesibile oricui, oriunde şi oricând. Ca atare, nu putem produce doar două aeronave pe an, însă nici nu este realist să zicem că vom produce zeci de mii de avioane chiar din primul an. Aşadar, numărul de aeronave va fi undeva între cele două extreme, însă suficient pentru a putea să oferim serviciul în oraşele pe care vrem să le conectăm”, a completat el.

    Practic, pe lângă utilizarea Lilium Jet ca mijloc de transport în oraşele mari şi aglomerate, serviciul de taxi aerian propus de start-up-ul german este şi o modalitate de transport pentru oraşele mai mici şi/sau izolate care în prezent nu au infrastructura şi fondurile necesare pentru construirea unui aeroport. Astfel, serviciul de taxi aerian va ajuta inclusiv la dezvoltarea economică a unor regiuni.

    În prezent, Lilium are parte de sprijin politic în München, unde se află sediul său central, precum şi din partea industriei aerospaţiale din Uniunea Europeană.

    „Ne-ar plăcea să începem din Europa – este o piaţă mare. Trebuie să vedem unde vom lansa iniţial serviciul, însă sperăm ca ţările din Europa să se numere printre primele”, a punctat Patrick Nathen.

    Lilium nu este însă singura companie care proiectează taxiuri aeriene, în prezent fiind în dezvoltare peste 100 de concepte diferite pentru aeronave electrice în întreaga lume. Printre acestea se numără Joby Aviation şi Kitty Hawk, precum şi modele de la Airbus, Boeing şi Bell, care a încheiat un parteneriat cu Uber.

    Patrick Nathen va fi prezent la ediţia de anul acesta a evenimentului Future Summit, care va avea loc pe 28 noiembrie.

     

  • Fantezia SF a arhitecţilor chinezi nu are limite. Un „zgârie-nori orizontal” va fi inaugurat până la sfârşitul anului

    China este renumită pentru feeria ei arhitecturală futuristă din marele centre financiare.

    Noua megastructură, prima de acest gen din lume, a primit un nume demn de o metropolă distopică, „Cristalul”, şi este formată din opt zgârie-nori uniţi la vârf printr-un turn orizontal gigantic, lung de 300 de metri şi învelit în 3.000 de panouri de sticlă şi 5.000 de panouri de aluminiu.
     
    Puntea semicirculară, cu o greutate de 12.000 de tone, se află la o înălţime de peste 250 de metri şi va găzdui săli de conferinţă, piscine şi alte facilităţi. 
     
    Noaptea, turnul se va transforma într-o undă enormă de lumini care va veghea deasupra oraşului. Construcţia va fi finalizată până la sfârşitul acestui an. Costul: 4,8 miliarde de dolari.
     
    Chongqing este celebru pentru proiectul de linie ferată suspendată care trece prin interiorul unui bloc – staţia Liziba.
     
     
  • TOP 10 invenţii REVOLUŢIONARE din 2017 care vor schimba lumea aşa cum o ştim

    VEZI GALERIA FOTO AICI


    Ochelari care fac orbii să vadă

    Pentru milioanele de oameni din lumea întreagă care sunt orbi, mersul este mereu o provocare. Deşi câinii şi bastoanele pot ajuta, nu pot simula vederea, dar eSight 3 poate, scrie Time.

    Se poate considera ca cea mai puternică pereche de ochelari: odată ce utilizatorii o pun la ochi, înregistrează un video la rezoluţie mare şi foloseşte magnificarea, contrastul şi diferiţi algoritmi pentru a îmbunătăţi acea imagine în ceva ce chiar şi orbii pot vedea, permiţându-le să ia parte la o varietate de activităţi, inclusiv sporturi, care altfel nu ar fi cu putinţă.
    Dispozitivul este însă destul de scump, aproape 10 mii de dolari, dar în mod normal, cu timpul, şi dacă tehnologia se dovedeşte utilă şi eficientă, preţurile vor scăda. În prezent, compania care l-a produs estimează că a fost folosit de mai mult de 1.000 de persoane.

    O cană care ţine cafeaua caldă

    Aceasta este una dintre cele mai mari probleme mici cu care se confruntă oamenii. Cafeaua se poate răci prea repede sau poate fi foarte fierbinte, iar ambele situaţii afectează gustul. Conform unui studiu, există doar 37 de secunde în care te poţi bucura de această băutură la temperatura optimă. Aşadar, compania Ember Technologies a venit cu o soluţie: cana din oţel Ember. Acoperită cu un strat cermic, poate ţine cafeaua sau ceaiul la o temperatură exactă setată cu ajutorul unei aplicaţii, timp de o oră de la sine, datorită materialului, iar apoi pe un timp nelimitat datorită încălzirii electrice. Acest tip de cană are mari şanse să devină ceva obişnuit în următorii ani, întrucât invenţia e simplă, eficientă şi, în unele cazuri, extrem de utilă.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
     

     

  • SUA, lovite din plin cu arme care par de domeniul SF. Efectele sunt DRAMATICE. ”S-a mers prea departe. Declanşăm riposta!”

    Atacurile au avut loc în timpul nopţii. Mai multe victime au afirmat că nu au observat nimic ieşit din comun, alţii insistă că au fost mai multe vibraţii şi sunete ciudate repetate. Fie că au auzit sau nu ceva, efectele atacurilor sonice au fost resimţite de diplomaţii americani. La scurt timp după ce au părăsit Cuba, oficialii au afirmat că sunetele nu se mai auzeau.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Monstru de demult într-o nouă prezentare

    Regizat de Jordan Vogt-Roberts, filmul prezintă expediţia pe o insulă virgină din Pacific a unei echipe de savanţi, soldaţi şi exploratori. Departe de tehnologia modernă, aceştia se aventurează pe domeniul sălbatic al marelui Kong, intrând astfel într-o confruntare supremă dintre om şi natură.

    Pe domeniul uriaşei primate nu există niciun loc sigur pentru omenire, iar echipa trebuie să îşi folosească toate cunoştinţele pentru a supravieţui. ”Kong: Insula Craniilor“ îi aduce în rolurile principale pe Tom Hiddleston, Samuel L. Jackson, John Goodman, Brie Larson şi John Ortiz.

  • Cele mai spectaculoase şi aşteptate filme SF ale anului 2017

    Filmele SF sunt apreciate de un numar mare de fani ai genului si nu numai. Iata cateva dintre lansarile anului 2017 asteptate de catre cinefili.

    Alien : Covenant

    Desi Ridley Scott a revenit in mijlocul actiunii, pelicula Prometheus (2012) nu a avut rezultatele dorite. Noul film, care se apropie mai mult de seria originala Alien, arata déjà mult mai bine. Katherine Waterson si Danny McBride sunt in echipajul de pe nava spatiala Covenant, care arata ca paradisul, dar se dovedeste a fi un loc mult mai putin prietenos.


    Annihilation

    La doi ani dupa aparitia Ex Machina, Alex Garland si Oscar Isaac se intorc pe ecrane cu o noua poveste, a biologului (Natalie Portman) care se inroleaza pentru o « expeditie periculoassa, secreta, unde legille naturii nu se aplica ». Jennifer Jason Leight este, se pare, un psiholog care nu este de prea mare ajutor.


    Blade Runner 2049

    Intoarcerea lui Harrison Ford pe ecrane a fost bifata odata cu aparitia Star Wars, Trezirea Fortei, una cele mai asteptate lansari din 2015. De data aceasta Harrison va avea un rol in Blade Runner. Acesta este unul dintre filmele cu cel mai mare buget, dar detaliile sunt pastrate strict. Distributia include pe Ryan Gosling, Robin Wright, Jarad Leto si Dave Bautista.


    The Dark Tower

    Idris Elba si Matthew McConaughey sunt vedetele principale ale acestui film, adaptare dupa cărţile din seria “The Dark Tower” ale lui Stephen King. Primul este in rolul unui cavaler singuratic, iar al doilea il intruchipeaza pe un vrajitor viciat.


    Geostorm

    Parca ar fi in siajul Gravity, dar spatiul este o tema foarte des intalnita in filmele ce vor fi lansate in 2017. Gerard Butler este in fruntea afisului acestui film, la care lucreaza ca director de productie un veteran din echipa Independence Day. Butler intruchipeaza un personaj care vrea sa impiedice starnirea unei furtuni uriase, iar fratele sau descopera un plan de asasinat a presedintelui (Andy Garcia).


    Ghost in the Shell

    Scarlett Johansson face parte din distributia acestei pelicule bazate pe popular film de animatie cu acelaşi nume. În film se regăseşte şi franţuzoaica Juliette Binoche.


    Kong : Skull Island

    Nu este o continuare a filmului King Kong realizat de Peter Jackson, ci mai degraba un film infratit cu Godzilla. In distributie: Tom Hiddleston, Brie Larson, John Goodman si Samuel L Jackson.


    Life

    Nici din acest film nu lipseste spatiul. Ryan Reynolds si Jake Gyllenhall sunt printre astronautii care cultiva niste seminte descoperite pe Marte. La inceput sunt nerabdatori, apoi incantati, apoi foarte, foarte ingrijorati, cand descopera ca nu numai ca le este pusa in pericol viata ci si existenta pe Pamant. 


    Star Wars, episodul VIII

    Încă un an, încă un film din universul Star Wars. Dacă în 2016 am avut Rogue One, în 2017 avem un nou episod din serie. Acesta este regizat de către Rian Johnson, cunoscut pentru filme ca Looper sau  Brick.

  • Vacanţă pe un „hotel plutitor“

    Mai văzusem o singură dată o navă de croazieră, atunci când MSC Opera a acostat în portul Constanţa, însă asta doar pentru câteva ore. Înainte de a începe aventura, mi-au trecut prin cap gânduri năstruşnice (cele legate, de pildă, de capacitatea de a sta în picioare când marea e învolburată), dar pe de altă parte eram curioasă cum este să trăieşti câteva zile în larg. Când am avut ocazia să simt pe propria piele experienţa unei vacanţe pe o navă de croazieră, n-am stat pe gânduri. Am zburat de la Bucureşti spre Bergamo, iar de acolo am mers cu autocarul câteva ore spre portul de îmbarcare. Ne-am îmbarcat pe MSC Fantasia din portul Genova, un oraş aşezat pe un deal scăldat la poale de Marea Mediterană şi pictat în crem, galben şi arămiu. Aşezarea este brăzdată de străzi înguste, înconjurate de clădiri pătrate, cu până la 7-8 etaje, care par uriaşe datorită galeriilor înalte de la parter, tipice oraşelor italiene.

    În ochi îţi sare imediat însă albul navelor de croazieră care îşi aşteaptă în port miile de turişti; am pus piciorul pe punte pe la ora prânzului. Nava, lansată la apă în anul 2008, are o lungime de 333 metri şi o înălţime de 66 de metri; poate transporta peste 4.300 de pasageri în cele peste 1.600 de cabine. Desigur, la bord sunt şi membrii echipajului – nu mai puţini de 1.300 – de la personal navigant la bucătari şi ospătari. MSC Fantasia aparţine clasei de nave cu acelaşi nume din portofoliul unei companii italiene, care mai operează alte trei nave asemănătoare ca dimensiuni şi stil: Preziosa, Divina şi Splendida.

    Îmbarcarea este similară celei de la aeroport, cu normele de securitate specifice. Înainte de a intra pe navă îţi este înmânat un card care conţine date precum ziua îmbarcării şi a debarcării, numărul cabinei, sectorul în care trebuie să ajungi în caz de urgenţă, restaurantul a la carte şi masa la care eşti repartizat; ţi se face, pe loc, o poză tip buletin. Cardul poate fi alimentat cu o sumă minimă indicată, cu care poţi plăti produsele achiziţionate de pe vasul de croazieră; practic, nu poţi cumpăra nimic cu cash pe navă, iar toate cheltuielile sunt „imprimate“ pe card.

    Când ajungi în lobby-ul navei de croazieră, ai impresia că nu mai eşti de mult pe un hotel plutitor, ci pe unul aşezat pe pământ. Zona recepţiei şi lobby-ul sunt colorate în nuanţele oraşului Genova, iar fiecare încăpere are o nuanţă diferită.

    Am petrecut patru zile şi trei nopţi pe MSC Fantasia, însă itinerarul întreg cuprindea şapte de nopţi de cazare. Ai nevoie de câteva zile ca să cunoşti tot vasul, care are 18 punţi – teoretic; practic, nava are 17 punţi, însă 17 este pentru italieni un fel de 13 pentru români şi a fost exclus din numerotare.

    Evident că imediat după ce ne-am îmbarcat am dat iama în bucatele pregătite de bucătarii italieni la restaurantul tip bufet. Pizza, paste cu fructe de mare, peşte, sunt doar câteva de titlurile din meniul restaurantului tip bufet, iar bucătăria navei este una în miniatură a gastronomiei italiene.

    MSC Fantasia dispune de un restaurant tip bufet, mai multe restaurante a la carte, baruri cu diferite tematici, cazino, teatru, cinema 4D, locuri de joacă, piscină, şi alte servicii precum spa. În plus, nava are şi o zonă dedicată clienţilor exclusivişti, numită MSC Yacht Club, care include 99 de apartamente, piscine, un bar etc.

    Am plecat din Genova după- amiaza şi am navigat până dimineaţă când am ajuns la Cannes, iar frumuseţea croazierelor este că într-un timp foarte scurt poţi vizita mai multe oraşe din ţări diferite, relaxându-te într-un hotel de cinci stele. Am ajuns la Cannes atunci când soarele ieşea de după bătrânul continent şi începea să lumineze marea. Răsăritul soarelui pe mare este un „must have“ atunci când îţi petreci vacanţa pe o navă de croazieră, mai ales că în fiecare zi ai parte de o altă experienţă. Nu ai nevoie de mult timp să-ţi dai seama de ce în fiecare an 8.000-9.000 de români merg în croazieră, conform datelor din piaţă. Am stat la o cabină cu balcon la puntea 14, însă nava are şi cabine fără balcon sau apartamente.

  • Vacanţă pe un „hotel plutitor“

    Mai văzusem o singură dată o navă de croazieră, atunci când MSC Opera a acostat în portul Constanţa, însă asta doar pentru câteva ore. Înainte de a începe aventura, mi-au trecut prin cap gânduri năstruşnice (cele legate, de pildă, de capacitatea de a sta în picioare când marea e învolburată), dar pe de altă parte eram curioasă cum este să trăieşti câteva zile în larg. Când am avut ocazia să simt pe propria piele experienţa unei vacanţe pe o navă de croazieră, n-am stat pe gânduri. Am zburat de la Bucureşti spre Bergamo, iar de acolo am mers cu autocarul câteva ore spre portul de îmbarcare. Ne-am îmbarcat pe MSC Fantasia din portul Genova, un oraş aşezat pe un deal scăldat la poale de Marea Mediterană şi pictat în crem, galben şi arămiu. Aşezarea este brăzdată de străzi înguste, înconjurate de clădiri pătrate, cu până la 7-8 etaje, care par uriaşe datorită galeriilor înalte de la parter, tipice oraşelor italiene.

    În ochi îţi sare imediat însă albul navelor de croazieră care îşi aşteaptă în port miile de turişti; am pus piciorul pe punte pe la ora prânzului. Nava, lansată la apă în anul 2008, are o lungime de 333 metri şi o înălţime de 66 de metri; poate transporta peste 4.300 de pasageri în cele peste 1.600 de cabine. Desigur, la bord sunt şi membrii echipajului – nu mai puţini de 1.300 – de la personal navigant la bucătari şi ospătari. MSC Fantasia aparţine clasei de nave cu acelaşi nume din portofoliul unei companii italiene, care mai operează alte trei nave asemănătoare ca dimensiuni şi stil: Preziosa, Divina şi Splendida.

    Îmbarcarea este similară celei de la aeroport, cu normele de securitate specifice. Înainte de a intra pe navă îţi este înmânat un card care conţine date precum ziua îmbarcării şi a debarcării, numărul cabinei, sectorul în care trebuie să ajungi în caz de urgenţă, restaurantul a la carte şi masa la care eşti repartizat; ţi se face, pe loc, o poză tip buletin. Cardul poate fi alimentat cu o sumă minimă indicată, cu care poţi plăti produsele achiziţionate de pe vasul de croazieră; practic, nu poţi cumpăra nimic cu cash pe navă, iar toate cheltuielile sunt „imprimate“ pe card.

    Când ajungi în lobby-ul navei de croazieră, ai impresia că nu mai eşti de mult pe un hotel plutitor, ci pe unul aşezat pe pământ. Zona recepţiei şi lobby-ul sunt colorate în nuanţele oraşului Genova, iar fiecare încăpere are o nuanţă diferită.

    Am petrecut patru zile şi trei nopţi pe MSC Fantasia, însă itinerarul întreg cuprindea şapte de nopţi de cazare. Ai nevoie de câteva zile ca să cunoşti tot vasul, care are 18 punţi – teoretic; practic, nava are 17 punţi, însă 17 este pentru italieni un fel de 13 pentru români şi a fost exclus din numerotare.

    Evident că imediat după ce ne-am îmbarcat am dat iama în bucatele pregătite de bucătarii italieni la restaurantul tip bufet. Pizza, paste cu fructe de mare, peşte, sunt doar câteva de titlurile din meniul restaurantului tip bufet, iar bucătăria navei este una în miniatură a gastronomiei italiene.

    MSC Fantasia dispune de un restaurant tip bufet, mai multe restaurante a la carte, baruri cu diferite tematici, cazino, teatru, cinema 4D, locuri de joacă, piscină, şi alte servicii precum spa. În plus, nava are şi o zonă dedicată clienţilor exclusivişti, numită MSC Yacht Club, care include 99 de apartamente, piscine, un bar etc.

    Am plecat din Genova după- amiaza şi am navigat până dimineaţă când am ajuns la Cannes, iar frumuseţea croazierelor este că într-un timp foarte scurt poţi vizita mai multe oraşe din ţări diferite, relaxându-te într-un hotel de cinci stele. Am ajuns la Cannes atunci când soarele ieşea de după bătrânul continent şi începea să lumineze marea. Răsăritul soarelui pe mare este un „must have“ atunci când îţi petreci vacanţa pe o navă de croazieră, mai ales că în fiecare zi ai parte de o altă experienţă. Nu ai nevoie de mult timp să-ţi dai seama de ce în fiecare an 8.000-9.000 de români merg în croazieră, conform datelor din piaţă. Am stat la o cabină cu balcon la puntea 14, însă nava are şi cabine fără balcon sau apartamente.

  • Promisiunile biotehnologiei

    Biotehnologia, cu aplicaţiile sale în cele mai variate domenii, s-ar putea dovedi un atu pentru România, aşa cum IT-ul s-a transformat într-un veritabil motor de creştere economică. Investiţiile în cercetare, acces la finanţări publice şi europene, legislaţie coerentă şi un cadru economic previzibil sunt însă condiţiile fără de care domeniul nu poate prinde aripi.

    Detergenţi pentru haine care curăţă la temperaturi mici. Cantităţi reduse de înălbitor pentru producţia hârtiei. Acestea sunt doar două dintre zonele în care biotehnologia şi-a croit drum, iar în domeniul medical aplicaţiile sale sunt mult mai ample. De la insulina esenţială pentru un pacient cu diabet până la tratamentele bioterapeutice pentru bolnavii de cancer sau vaccinuri, biotehnologia este prezentă în tot mai multe aspecte ale vieţii de zi cu zi. În 2014, la nivel european, veniturile celor peste 2.200 de companii din domeniul biotehnologiei s-au plasat la 3,2 miliarde de euro şi avea peste 61.000 de angajaţi. Îndeosebi industria farmaceutică marşează pe descoperirile domeniului pentru a dezvolta tratamente inovative.

    Ce poate face România pentru a se transforma într-un hub european – şi de ce nu mondial? – în acest domeniu? Industria biotehnologică din domeniul medical se loveşte, în unele state, de diverse impedimente, cel mai pregnant fiind lipsa investiţiilor în cercetare şi dezvoltare, motorul creşterii acestui segment. Este şi cazul pieţei locale, ce s-a dovedit a fi dificilă pentru companiile farmaceutice, conform reprezentanţilor domeniului. ăAutorităţile au implementat diverse propuneri de legi care, de-a lungul timpului, au devenit adevărate poveri pentru industria farma“, spune Gábor Sztaniszláv, director general al Amgen România, unul dintre liderii industriei biofarma la nivel global. În fiecare an, compania investeşte un sfert din cifra de afaceri pentru dezvoltarea de medicamente inovatoare. Una dintre companiile deschizătoare de drumuri în ceea ce priveşte dezvoltarea de produse inovatoare în tehnologia ADN-ului recombinat şi în biologia moleculară, AMGen (Applied Molecular Genetics – Genetică Moleculară Aplicată), companie americană de biotehnologie, a fost fondată în 1980, denumirea actuală (ăAmgen“) preluând-o după trei ani de activitate. Afacerile sale s-au extins în întreaga lume, iar astăzi, după 36 de ani de activitate, compania este prezentă în peste 75 de ţări la nivel mondial şi rulează afaceri de 21,7 miliarde de dolari la nivel global, cifră înregistrată în 2015.

    La nivel global, Amgen a investit în 2015 în jur de 4 miliarde de dolari în cercetarea şi dezvoltarea de medicamente noi, din care 600 milioane de dolari au fost destinate susţinerii unor programe inovative sau construirii unor facilităţi de producţie de ultimă generaţie. ăO parte din sumele investite ar putea fi direcţionate şi către România, dacă am reuşi să dezvoltăm o strategie pe termen mediu şi lung pe plan local“, spune Sztaniszláv.

    Cu mai bine de un deceniu în urmă, Amgen a lansat pe piaţă două dintre primele substanţe terapeutice de origine umană derivate biologic – Epoetină alfa şi Filgrastim – produse care au dus la o îmbunătăţire a stării pentru sute de mii de pacienţi care sufereau de afecţiuni din sfera bolilor renale cronice şi a cancerului. În prezent, compania se concentrează pe şase domenii terapeutice: oncologie/hematologie, boli cardiovasculare, inflamaţie, sănătatea oaselor, nefrologie şi neurologie şi are în dezvoltare 40 de terapii biologice şi şase produse biosimilare. Dintre acestea, două molecule pentru tratarea cancerului se află în ultimă fază clinică – una pentru tratamentul melanomului malign şi una pentru tratamentul mielonomului multiplu.

    Medicamentele Amgen sunt destinate tratării bolilor pentru care numărul de opţiuni terapeutice eficiente este limitat sau oferă o alternativă viabilă la celelalte produse disponibile. Înţelegerea mecanismelor biologice fundamentale ale omului reprezintă un element esenţial în dezvoltarea gamei sale de medicamente. Abordarea Amgen, ce a devenit şi sloganul companiei – ăBiologia pe primul plan“– presupune ca în primă fază cercetătorii să exploreze căile moleculare complexe ale bolii, iar apoi să stabilească ce tip de medicament sau ce modalitate de tratament poate să asigure cel mai ridicat nivel de eficienţă şi siguranţă.