Tag: servicii secrete

  • USR cere înfiinţarea unei comisii de anchetă privind implicarea serviciilor secrete în justiţie

    „Este incompatibil cu democraţia ca politica şi justiţia să fie controlate de serviciile secrete şi de aceea vom cere înfiinţarea acestei comisii parlamentare. Îi cerem directorului SRI, Eduard Hellvig, să iasă urgent cu explicaţii şi probabil de aici sunt de aşteptat şi demisii. E de văzut dacă a fost implicat doar nivelul cel mai de sus al SRI în aceste chestiuni sau şi persoane din rândul celor care lucrează în instituţie fără să fie numiţi politic”, a declarat Cătălin Drulă, preşedintele USR, precizând că e nevoie de o astfel de anchetă pentru a readuce încrederea românilor în democraţie.

    Ea adaugă că pentru a lămuri informaţiile apărute în spaţiul public, comisia specială de anchetă trebuie îi audieze pe cei doi magistraţi, Daniel Morar şi Petre Lăzăroiu, pe şeful SRI, Eduard Hellvig, ca şi pe reprezentanţi ai Administraţiei prezidenţiale şi pe orice altă persoană care poate prezenta date relevante cu privire la această situaţie gravă.

    „În calitatea sa de şef al statului, preşedintele Klaus Iohannis are obligaţia legală să ofere urgent explicaţii publice”, se menţionează în finalul comunicatului de presă..

  • Războiul din Ucraina îi dă fiori fostului şef al serviciilor secrete americane: Conflictul s-ar putea transforma într-un dezastru cu cosecinţe incalculabile pentru toată lumea

    Cea mai mare îngrijorare a lui David Petraeus, fost şef al CIA şi general în retragere al armatei SUA, este potenţiala escaladare a  conflictului într-un război total, care ar însemna un dezastru cu cosecinţe catastrofale pentru toată lumea, scrie CNCB.

    „Cred că este normal ca cei de la conducerea SUA precum şi a ţărilor europene să facă tot posibilul pentru a evita declanşarea celui de Al Treilea Război mondial”, a spus Petraeus.

    Ucraina şi Occidentul sunt ameninţate în mod constant de la Kremlin cu folosirea armelor nucleare. Incertitudinea asupra unei astfel de decizii încetinesc deciziile de la vârful Ucrainei, chiar în timp ce trupele ucrainene realizează contraofensive puternice în teritoriile anexate ilegal de Rusia.

    Fostul şef CIA este de părere că factorii de decizie occidentali trebuie să fie prudenţi în privinţa propriilor acţiuni şi să se abţină de la măsuri extreme în privinţa acţiunilor militare ofensive asupra Rusiei.

    „Amitiţi-vă că la început au existat acele cereri pentru sabilireai unei zone de interdicţie aeriană deasupra Ucrainei. Dacă pui avioanele americane în acelaşi spaţiu cu cele ruseşti n-ai cum să te asiguri că nu vor încerca să se doboare reciproc. Asta ar însemna un război SUA-Rusia, ceea ce nu putem permite”, a mai spus fostul şef CIA.

    La sfârşitul săptămânii, forţele ucrainene au reuşit să recucerească cu succes oraşul strategic Lyman din estul regiunii ucrainene Doneţk, unul dintre cele patru teritorii pe care Putin le-a anexat recent. Contraofensivele din sudul ţării sunt, de asemenea, în curs de desfăşurare, ajutate şi de moralul scăzut al trupelor ruseşti şi de faptul că forţele ucrainene au capturat unităţi ruseşti.

    Totuşi, succesul ucrainenilor pe câmpul de luptă nu înseamnă că Rusia nu poate riposta în alte moduri.

    „Chiar dacă Rusia pierde teren în război, ea păstrează capacitatea îngrozitoare de a lovi Ucraina acolo unde doar cel mai tare. Altfel spus, nu vom vedea prea curând finalul bombardamentelor împotriva marilor structuri civile”, a declarat David Petraeus.

    Ca răspuns la ameninţarea lui Putin cu arma nucleară, administraţia Biden a replicat că o astfel de acţiune va fi primită cu un „răspuns decisiv” din partea SUA, însă nimeni nu ştie ce presupune.

    „Suntem gata să acţionăm dar nu vrem să începem o escaladare a ameninţărilor nucleare cu Rusia, pentru că ar putea scăpa de sub control”, mai spune Petraeus.

    Pe front, trupele ucrainene au continuat să avanseze spre Lugansk, o altă regiune anexată de Putin, iar Occidentul continuă să urmărească cu atenţie conflictul şi tensiunile acestuia.

     

  • Putin are mai multe dubluri care ţin discursuri şi se duc la evenimente în locul său

    „Eu personal nu sunt un „expert Putin”, să spunem aşa. Pentru mine, sunt exact trei dubluri, pe care le depistez imediat. Câţi sunt cu adevărat – trebuie doar să colectăm mai multe informaţii”, a adăugat Budanov.

    Pe internet a apărut chiar şi un tabel cu dublurile lui Putin, printre care: „Putin vorbitorul”, „Putin diplomatul” sau „Putin petrecăreţul”.

    El adaugă că o mulţime de oficiali ruşi au încercat să prevină o invazie pe scară largă a Ucrainei, pentru că au înţeles la ce ar putea duce acest lucru.

    „Dar, după cum ştiţi, în Rusia deciziile sunt luate de o singură persoană. Şi i s-au oferit informaţiile pe care dorea să le vadă. În plus, au existat anumite ciocniri la Kremlin, care au avut o influenţă puternică asupra deciziei finale”, a adăugat el. 

    Budanov a menţionat că decizia finală privind o invazie la scară largă a fost luată în jurul orei 15:00, pe 23 februarie.

    Anterior, activistul rus pentru drepturile omului Mark Feigin a spus că  Putin foloseşte periodic serviciile dublurilor  care îndeplinesc funcţii operaţionale.

  • Dezvoltarea spionajului Chinez sperie Europa: Oficialii serviciilor secrete occidentale susţin că „agenţii de informaţii chinezi sunt la fel de periculoşi ca ruşii”

    Un ofiţer superior de informaţii francez, cunoscut sub numele de Henri M, este detaşat la Beijing unde, mânat de o serie de imprudenţe sentimentale, începe să transmită informaţii secrete inamicului.

    La scurt timp după, bărbatul este rechemat în Franţa şi, la un proces din 2020, este condamnat la opt ani de închisoare pentru transmiterea de „informaţii prejudiciabile” unei puteri străine – chiar dacă infracţiunea a fost comisă cu două decenii în urmă. Un coleg al agentului, cunoscut sub numele de Pierre-Marie H, care a continuat să spioneze pentru China până la arestarea sa în 2017, a primit o pedeapsă de 12 ani în cadrul aceluiaşi proces.

    Sentinţele dure aplicate agenţilor şi decizia Franţei de a-şi evidenţia activităţile prin desfăşurarea unui proces reflectă îngrijorarea europeană tot mai mare privitoare la extinderea operaţiunilor chineze de spionaj. Amploarea spionajului chinez ar putea reprezenta un pericol chiar mai mare decât cel al serviciilor de informaţii ale Rusiei, adversarul tradiţional al Occidentului, scrie Financial Times.

    „Agenţii de informaţii chinezi sunt la fel de periculoşi ca ruşii”, a declarat un oficial european pentru CIA, agenţia de informaţii din SUA.

    „Cele mai performante operaţiuni ale Chinei sunt acum la fel de reputate ca cele ale Rusiei”, a confirmat un oficial actual al serviciilor secrete occidentale. 

    China este deja bine cunoscută pentru atacurile cibernetice avansate, cum ar fi atacul comaniei Microsoft din 2021, care a compromis 30.000 de organizaţii la nivel global şi despre care SUA, UE şi Marea Britanie au spus că a fost efectuat de grupuri criminale care lucrează la ordinul Beijingului. China a negat acuzaţiile, numindu-le „nefondate şi iresponsabile”.

    Abilităţile Beijingului de „human intelligence” au dobândit un nivel de sofisticare asociat de obicei cu spionajul rus, potrivit a opt oficiali ai serviciilor de informaţii occidentale, sporind semnificativ sentimentul de panică în vestul Europei.

    „Ruşii au o istorie în spionaj încă de pe vremea ţarului [înainte de Uniunea Sovietică]”, a spus Alex Younger, fost şef al MI6, serviciul secret de informaţii al Regatului Unit. „În mod tradiţional, chinezii au avut un serviciu de spionaj semnificativ mai slab, dar lucrul acesta s-a schimbat dramatic în ultima vreme.”

    Creşterea activităţii serviciului de spional al Partidului Comunist din China, aflat la guvernare, a fost descrisă ca o provocare „cameleonică” de Ken McCallum, şeful serviciului britanic de informaţii interne MI5, şi Christopher Wray, directorul FBI, la o conferinţă comună la Londra, în iulie.

    Oficialii au spus că operaţiunile externe ale Rusiei încă se bazează, de obicei, pe o tradiţie a ofiţerilor de elită, instruiţi în tehnici de spionaj, cum ar fi comunicaţiile codificate, pentru a atinge un obiectiv de securitate specific. China, însă, are obiective mai largi, de la influenţarea politică până la obţinerea de secrete comerciale sau tehnologice.

    „Spionajul rusesc tinde să fie foarte concentrat, în timp ce China foloseşte o abordare total diferită, înfiripată în întreaga societate”, a spus un al treilea oficial de informaţii. Agenţii au făcut referire la legea din 2017 a Chinei în domeniul informaţiilor, care cere „tuturor organizaţiilor şi cetăţenilor” să „susţină, să asiste şi să coopereze cu eforturile naţionale de informaţii”.

  • Un dezastru de proporţii. Rusia ar fi pierdut un întreg batalion în încercarea de a traversa râul Doneţ

    Forţele ruseşti efectuează manevre “extrem de riscante” care sugerează că liderii lor militari sunt presaţi să facă progrese în operaţiunile lor din estul Ucrainei, potrivit serviciilor secrete britanice, după ce un batalion a fost anihilat în timp ce încerca să traverseze un râu.

    Imaginile difuzate de forţele ucrainene par să arate mai multe vehicule militare arse şi segmente ale unui pod parţial scufundate într-un râu din regiunea Donbas. Imaginile arătau multe alte vehicule avariate sau abandonate, inclusiv tancuri, în pădure şi pe drum care duce la râu.

    Ministerul britanic al Apărării a declarat că imaginile sugerează că Rusia a pierdut aproape un întreg batalion şi echipamentul desfăşurat în timp ce traversa râul Doneţ la vest de Severodonetsk.

    Justin Crump, expert în securitate şi fost militar britanic, spune că traversarea “a eşuat spectaculos”. Dar el spune că afirmaţia Ucrainei potrivit căreia ar fi eliminat peste 1.000 de oameni este probabil supraestimată.

    Vorbind pentru BBC, directorul general al companiei de consultanţă în domeniul securităţii Sibylline a estimat că au fost ucişi mai mult de 140-180 de ruşi.

  • Şeful serviciilor secrete britanice susţine cu Rusia şi-a schimbat planul de luptă. De ce numărul de victime civile va creşte

    Potrivit serviciilor de informaţii britanice, Rusia a trecut la o „strategie de uzură”.

    Rusia şi-a schimbat planurile de război în Ucraina, trecând la o „strategie de uzură”, care va produce o „creştere a victimelor civile” şi „distrugerea infrastructurii”, la mai bine de 3 săptămâni după începerea „operaţiunii militare speciale”.

    Afirmaţiile îi aparţin locotenent-colonelului Jim Hockenhull, şeful serviciilor secrete britanice, susţinând că această modificare „implică folosirea nesăbuită şi nediscriminată a puterii de foc”. „Până acum, Kremlinul nu a reuşit să-şi atingă obiectivele iniţiale, a fost surprins de amploarea şi ferocitatea rezistenţei ucrainene”, a punctat britanicul.

    Trupele ruse au ajuns în centrul oraşului-port ucrainean Mariupol, afirmă primarul Vadim Boicenko pentru BBC, confirmând ceea ce a fost anunţat anterior de armata Moscova.

    Ruşii „au fost foarte activi astăzi. Lupta cu tancuri şi mitraliere continuă. Centrul oraşului nu a fost cruţat. Nu există nici măcar o bucată de pământ din oraş care să nu aibă semne de război”.

    Boicenko a adăugat că populaţia s-a refugiat în buncăre, pentru a putea scăpa cu viaţă.

  • Rusia: credinţa şi serviciile secrete

    Averea personală a patriarhului Chiril I al Moscovei, fostă gazdă a unui show TV la televiziunea publică, a fost estimată de Moscow News în 2006 la 4 miliarde de dolari, potrivit Forbes. Despre averea lui Putin nu se ştiu prea multe, dar se speculează că l-ar face pe conducătorul ruşilor cel mai bogat om de pe planetă.

    În decembrie 2017, când Ucraina era în război cu Rusia, serviciile de securitate ucrainene au declasificat documente care arată cum Biserica rusă a luat fiinţă sub ghidajul NKGB (Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului), precursorul KGB.

    Astfel, consiliul local din 1945 care l-a ales pe patriarhul Aleksei I şi a adoptat numele actual al bisericii a fost organizat şi condus de poliţia politică sovietică, reiese din documentele ucrainene, după cum scrie revista Newsweek. Delegaţii consiliului din ianuarie 1945 au fost aleşi dintre „persoanele care erau preţuite în mod deosebit de către cler şi de credincioşi şi care, în acelaşi timp, şi-au dovedit valoarea ca parte a intelectualităţii sau a muncii patriotice”. Sinodul, prima adunare de acest fel de la revoluţia din 1917, a decis că biserica va fi numită de acum „Biserica Ortodoxă Rusă”. Consensul este că sinodul din 1945 a fost vital pentru biserica aflată sub stăpânirea sovietică: încrederea în patriarhul Aleksei a ajutat la readucerea în „turmă” a multora dintre credincioşii care se îndeptaseră de patriarhul precedent, Sergius, din cauza loialităţii sale faţă de Stalin exprimate public. (Trebuie spus însă că nici Sergius şi nici instituţia bisericii nu ar fi supravieţuit altfel).
    Însă, potrivit celor care se opuneau radical guvernării sovietice, bolşevicii au distrus complet canoanele Bisericii Ortodoxe care au existat până în zilele revoluţionare ale anului 1917.
    Patriarhia Moscovei ar fi, potrivit acestui punct de vedere, o organizaţie apărută în istorie abia în 1943, anul în care Stalin i-a convocat la Kremlin pe cei trei episcopi de rang înalt ai vremii şi le-a spus că este pregătit să legalizeze Biserica Ortodoxă şi să redeschidă bisericile.
    Documentele făcute publice de agenţia de securitate ucraineană au arătat că întâlnirile cruciale ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi procesul de selecţie a patriarhului au fost controlate de poliţia secretă. Colonelul KGB Gheorghi Karpov, a cărui semnătură se află pe scrisoarea prin care sunt instruiţi şefii locali ai KGB cu privire la modul de selecţie a delegaţilor, a fost decorat cu Ordinul Stindardul Roşu al Muncii pentru organizarea consiliului din 1945. Karpov a fost cunoscut pentru cruzimea extremă de care a dat dovadă în timpul Marii Epurări. De asemenea, el face parte şi din istoria Bisericii: timp de 17 ani a condus Consiliul pentru Afacerile Bisericii Ortodoxe Ruse – adică a guvernat de facto Biserica într-un mod asemănător cu cel al procuratorului-şef al Preasfântului Sinod.
    Karpov a rămas fără noroc sub Hruşciov pentru că s-a opus închiderii parohiilor: Nikita Hruşciov, care i-a succedat lui Stalin, a fost mult mai dur cu religia decât Stalin în anii ’40 şi începutul anilor ’50. Documentele ucrainene n-au afectat cu nimic relaţiile ruşilor credincioşi cu Biserica Ortodoxă. Mai mult de jumătate din cetăţenii ruşi cred în minuni religioase. Iar Biserica Ortodoxă Rusă este cea mai puternică sursă a tot ceea ce este miraculos. De fapt, singurul lucru pe care îl are în comun cu adevărat majoritatea ortodoxă este credinţa în minuni. Această credinţă se corelează doar indirect cu opiniile sau valorile lor politice. „Turmei” nu-i pasă prea mult de viaţa internă a Bisericii, de istoria ei sau de relaţiile sale cu statul.
    Există sfinţi care sunt foarte populari. Se pare că întreaga ţară se roagă Sfintei Matrona din Moscova (născută Matrona Dimitrievna Nikonova în 1881), o bătrână cu o biografie neclară, căreia oamenii îi cer o varietate de lucruri, cum ar fi să treacă un examen, să aibă o căsnicie fericită, să aibă copii sau sănătate.


    A existat o canonizare în masă a unor sfinţi noi în timpul renaşterii credinţei de la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000: mii de clerici şi oameni de credinţă au pierit în secolul XX şi astfel fiecare eparhie şi-a câştigat propriii sfinţi noi.
    Eparhiile au primit şi sfintele moaşte ale sfinţilor prerevoluţionari care s-au pierdut în perioada sovietică: Sfântul Serafim din Sarov, Alexandru din Svir şi alţii. Noi culte au apărut peste tot, iar cele vechi au fost reînviate şi reconstruite cu o notă de evlavie postsovietică. La începutul anilor 2000 a apărut o nouă practică – scoaterea şi plimbarea de moaşte. Principalul act de credinţă este acum statul la coadă multe ore pentru atingerea sau vederea rămăşiţelor sfinte. A apărut un fel de „teologie a cozii” care justifică nevoia de a depăşi greutăţile pe drumul către o sfântă relicvă. Coada a devenit analogul pelerinajului.
    Coada poate fi urmărită în timp ca un fenomen până în toamna anului 2011, când centura Fecioarei Maria a fost adusă în Rusia de pe Muntele Athos. Aproximativ 3 milioane de oameni au aşteptat la rând să o vadă când relicva a făcut turul oraşelor ruseşti timp de 39 de zile. O altă relicvă de la Muntele Athos, Darurile Magilor, a fost adusă în 2014. În 2017, timp de două luni, Catedrala lui Hristos Mântuitorul a expus moaştele Sfântului Nicolae, care au părăsit bazilica oraşului italian Bari pentru prima dată în aproape un mileniu. Cu toate acestea, o serie de documente arată că Biserica Rusă, sau mai bine zis Patriarhia Moscovei, nu este condusă de credinţă, ci de Kremlin prin agenţi ai serviciilor de securitate. Această situaţie reiese din rapoartele anuale din 1958 ale ramurii estoniene a KGB. Documentele au fost lăsate în urmă, la Tallinn, când autorităţile sovietice s-au retras din noul stat independent în 1991, scrie The Guardian.
    Rapoartele, văzute de The Guardian, sunt strânse într-un teanc de pagini îngălbenite scrise la maşină, legate împreună ca o carte care poartă legenda „Top Secret Ex. Nr. 2 Seria K” şi titlul „Rezumatul lucrărilor de informaţii operaţionale ale departamentului 4 al KGB în Consiliul de Miniştri al SSR Estonia în 1958”.
    La pagina 125 este prezentat un scurt raport al recrutării, în acel an, a unui tânăr preot ortodox, menţionat cu numele de cod „Drozdov”. Numele real al agentului nu este dat, dar caracteristicile cheie coincid cu viaţa omului devenit în 1990 patriarhul Aleksei  al II al Moscovei.
    Ca şi patriarhul, Drozdov s-a născut la Tallinn în 1929, vorbea fluent rusa şi estoniana, era doctor în teologie şi slujea ca preot ortodox în Estonia în 1958.

     

    Drozdov, care a impresionat KGB-ul cu dorinţa, discreţia şi calitatea de a ştii cum să se facă plăcut oamenilor, şi-a început cariera de agent furnizând informaţii despre un preot corupt la o biserică din micul oraş Jyhvi.
    Patriarhul a fost rectorul Bisericii Bobotezei din Jyhvi din 1950 până în 1957. În 1961 a devenit episcopul Tallinnului şi al Estoniei la vârsta de doar 32 de ani. Rapoartele KGB din 1958 despre Drozdov spuneau că promovarea sa în acest post a fost „avută în vedere” în timpul recrutării sale.
    În acelaşi an în care a devenit episcop, Aleksei  şi-a început ascensiunea rapidă în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor – chiar cursul planificat de KGB pentru Drozdov.
    Indrek Jurjo, istoric estonian care a investigat raportul KGB, a spus: „Trebuie să fie el. În acea perioadă erau foarte puţini preoţi ai Bisericii Ortodoxe. Descrierea, vârsta, planul pentru el de a deveni episcop – totul se potriveşte.”
    Rapoartele îl descriu pe Drozdov ca fiind de acord să lucreze pentru KGB din motive patriotice. „Este descris aici ca agent”, a explicat Jurjo. „Asta înseamnă că a avut un ofiţer KGB cu care se întâlnea în mod regulat în locaţii clandestine şi care l-a interogat. Ar fi scris şi el rapoartele.”
    Părintele Gleb Yakunin, preot ortodox şi fost parlamentar care a căutat prin dosarele KGB, a declarat că a găsit mai multe referinţe la Drozdov. Spre regretul său, nu a făcut copii şi niciodată nu a găsit indexul în care numele de cod ale agenţilor erau potrivite cu adevăratele lor identităţi.
    O referinţă din raportul din octombrie 1969 spune: „Agenţii Drozdov şi Peresviet au călătorit în Anglia ca parte a delegaţiei la Conferinţa Bisericilor Europene”. Părintele Gleb, care a fost încarcerat în epoca sovietică pentru opoziţia sa faţă de ingerinţele statului în Biserică, a spus că patriarhul trebuie să conducă clerul în pocăinţă.


    „Să coopereze cu un stat care are ca obiectiv distrugerea religiei este un mare păcat şi o trădare a creştinismului”, a spus el. Nici informaţiile din Tallinn nu au reuşit să altereze imaginea Bisericii în Rusia. De altfel, ruşii nici n-au aflat despre ele.


    Lui Aleksei  al II-lea i-a urmat în 2009 la conducerea Bisericii Chiril I, mitropolitul Smolenskului care s-a remarcat apoi prin susţinerea lui Putin şi a unei ideologii antioccidentale.
    Conform informaţiilor din arhivele sovietice, Chiril a fost agent KGB. Aceasta înseamnă că a fost mai mult decât un simplu informator, cum în Uniunea Sovietică erau milioane. A fost un ofiţer activ al organizaţiei de securitate. Nici Chiril şi nici Aleksei  nu au recunoscut şi nu şi-au cerut scuze pentru legăturile lor cu agenţiile de securitate. În calitate de şef al departamentului de relaţii cu biserici străine al Bisericii, Chiril şi-a câştigat reputaţia de conducător relativ luminat. S-a întâlnit cu papa Benedict şi a fost atacat de conservatorii bisericii pentru „ecumenism”.
    Mai important decât contactele sale cu catolicii a fost sprijinul dat de Chiril unei noi ideologii ruse bazate pe negarea drepturilor omului. La cea de-a zecea şedinţă a Consiliului Mondial al Ruşilor – o organizaţie publică internaţională condusă de patriarh, la Moscova, pe 4 aprilie 2006 – Chiril a acuzat liderii drepturilor omului din Occident că au forţat „dictatorial” societăţile să accepte dreptul de a paria la jocuri de noroc, eutanasia şi homosexualitatea.
    Consiliul a spus că există valori „care nu sunt mai mici decât drepturile omului”. Acestea sunt „credinţa, moralitatea, locurile sacre şi patria”. Atunci când aceste valori intră în conflict cu drepturile omului, „societatea şi guvernul şi legea ar trebui să le îmbine armonios”. Cum s-ar putea face acest lucru nu a fost clar, dar, potrivit Consiliului, este imposibil de tolerat o situaţie în care drepturile omului „au ameninţat existenţa patriei”.
    În ziua următoare preluării rolului de patriarh, Chiril a elaborat ideile sale pentru combinarea „armonioasă” a cerinţelor statului şi drepturile omului. El a spus că doreşte să pună bazele relaţiilor biserică-stat pe conceptul bizantin de „simfonie”, în care se face distincţie între autoritatea imperială şi preoţie, cu prima preocupată de treburile omului şi ultima cu chestiunile divine. Cele două părţi sunt privite ca fiind strâns interdependente, dar niciuna nefiind subordonată celeilalte.

     

    Experţii în domeniu au subliniat că nu există niciun exemplu de simfonie care să definească cu succes relaţiile biserică-stat în vremurile noastre, iar istoria recentă a Bisericii Ortodoxe Ruse indică faptul că faţă de puterea Kremlinului nu are niciun interes să devină o forţă morală.
    După căderea Uniunii Sovietice, Biserica a primit privilegii oficiale, inclusiv dreptul de a importa fără taxe alcool şi tutun. În 1995, mănăstirea Nikolo-Ugreşki, aflată în subordinea directă a Patriarhiei, a câştigat 350 de milioane de dolari din vânzarea de alcool. Departamentul de relaţii bisericeşti a Patriarhiei, pe care îl conducea Chiril, a câştigat 75 de milioane de dolari din vânzarea tutunului. Însă Patriarhia a raportat un buget anual în 1995-1996 de numai 2 milioane de dolari. Averea personală a lui Chiril (Vladimir Gundiaev în buletin) a fost estimată de presa moscovită în 2006 la 4 miliarde de dolari. Activităţile sale sunt principalul motiv pentru care organizaţiile non-profit nu plătesc taxe în Rusia. Chiril importa ţigări de milioane printr-o astfel de organizaţie pe care le vindea la preţuri care distrugeau concurenţa – aceasta trebuia să-şi plătească taxele către guvern. Din 1994, Chiril a fost prezentatorul unei emisiuni ortodoxe săptămânale (Lumea păstorului) la principalul canal de televiziune de stat.

  • Rusia intenţionează să faciliteze realegerea în funcţie a lui Trump,avertizează serviciile secrete-2

    Rusia a iniţiat acţiuni de implicare în campania electorală premergătoare scrutinului prezidenţial programat în Statele Unite în anul 2020 pentru a facilita realegerea în funcţie a preşedintelui Donald Trump, conform unor date semnalate de serviciile secrete unor membri ai Congresului.

    Oficiali din cadrul serviciilor secrete americane au avut o întrevedere cu membri ai Congresului SUA pe care i-au avertizat că Rusia încearcă să influenţeze rezultatul scrutinului prezidenţial din 2020, afirmă surse citate de publicaţiile The New York Times şi The Washington Post, precum şi de agenţia Associated Press.

    Avertismentul generează semne de întrebare referitoare la integritatea campaniei electorale din Statele Unite. De asemenea, există dubii că Administraţia Donald Trump aplică măsurile adecvate pentru a evita ingerinţele electorale ruse constatate de serviciile secrete americane în scrutinul din 2016.

    Preşedintele Donald Trump a reacţionat furios când a aflat despre reuniunea desfăşurată la sediul Congresului pe 13 februarie, a declarat un oficial citat de agenţia AP. În ultimii ani, Donald Trump a contestat evaluările serviciilor secrete referitoare la ingerinţele electorale ruse, catalogându-le drept o conspiraţie pentru subminarea mandatului său.

    “Alegătorii americani trebuie să decidă rezultatul scrutinului din SUA, nu Vladimir Putin”, preşedintele Rusiei, a declarat Nancy Pelosi, preşedintele Camerei Reprezentanţilor. Toţi membrii Congresului “ar trebui să condamne eforturile repetate ale preşedintelui de negare a riscurilor raportate asupra sistemului democratic şi de politizare a comunităţii de informaţii”, a adăugat politicianul democrat.

    Administraţia Vladimir Putin a negat din nou că ar încerca influenţarea scrutinului prezidenţial din SUA. “Este vorba de informaţii paranoice; din păcate, vor fi din ce în ce mai multe pe măsură ce ne apropiem de alegeri. Sigur, aceste informaţii nu au nicio legătură cu adevărul”, a declarat, vineri, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului.

  • Dragnea: Vreau ca o sumă importantă din bugetul Serviciilor Secrete să fie mutată la Sănătate/ Ce REPLICĂ îi dă Gabrielei Firea

    „Despre buget am spus că vreau ca o sumă rezonabilă dar importantă din bugetul unor servicii secrete să fie mutată la sănătate, pentru nişte programe vitale pentru copiii din România. Alocarea de vitamina D, care este extrem de importantă pentru un om, poate fi considerat un program de importanţă şi siguranţă naţională. La fel şi programul pentru diabetici”, a declarat Liviu Dragnea.

    Liderul PSD a precizat că a mai discutat cu membrii de partid şi despre modul de organizare şi de acţiune al senatorilor şi deputaţilor PSD.

    Bugetele Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Protocol şi Pază şi al Servicului de Telecomunicaţii speciale au creşteri, conform proiectului de buget cuprinse între 4,8% şi 69% faţă de anul trecut.

    Conform proiectului, bugetul SRI este de 2,4 miliarde lei, cu o creştere de 4,8% faţă de anul trecut, cel al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale de 604 milioane lei, cu o creştere de 69%, bugetul SPP de 233 milioane lei, în creştere cu 20% iar bugetul SIE de 309 milioane lei, în creştere cu 8,5%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea unui spion. De ce s-a luptat unul dintre cele mai periculoase servicii secrete din lume pentru a-i obţine ceasul

    Aşa a aflat întreaga lume povestea lui Eli Cohen. De ce s-ar preta o agenţie atât de temută şi de respectată la recuperarea unui obiect cu o valoare strict simbolică? Dincolo de sfera relaţiilor publice, o ştire atât de curioasă, de neobişnuită, îndeamnă la explorarea unei teme fluide, puţin studiate, precum cea a culturii organizaţionale din sânul serviciilor de informaţii.
     
    Cine a fost Elyiahu ”Eli” Ben-Shaul Cohen1? Născut în 1924 în Alexandria, Eli Cohen s-a implicat încă din tinereţe în mişcarea sionistă din Egipt. S-a speculat chiar sprijinul său pentru operaţiuni desfăşurate de serviciul militar de informaţii israelian (Aman). Se cunoaşte că a fost în atenţia Frăţiei Musulmane şi a Mukhabaratului, poliţia secretă egipteană. Odată cu înăsprirea situaţiei evreilor din Egipt, a căror persecuţie atinge cote dramatice după Criza Suezului, Cohen a ajuns în Israel (1956) unde a fost angajat ca analist în Aman, pentru ca mai apoi să devină operativ în Mossad.

    În pregătirea misiunii care l-a consacrat, a fost trimis în Argentina (1961), legendat ca om de afaceri libanez de origine siriană (alias Kamal Amin Taabet). S-a infiltrat rapid în anturajul personalului ambasadei siriene din Buenos Aires şi a fost invitat să meargă să investească în Siria. S-a mutat astfel la Damasc (1962) unde a pătruns în cele mai înalte cercuri politice şi militare. În ianuarie 1965, Cohen a fost capturat, judecat şi condamnat la moarte. Pe parcursul detenţiei sale de câteva luni, autorităţile israeliene au depus eforturi diplomatice intense pentru a-i obţine graţierea. O serie de politicieni şi diplomaţi vest-europeni, inclusiv Papa, au solicitat clemenţă, dar fără succes. Pe 18 mai, Cohen era spânzurat în Piaţa Marjeh din Damasc, sub privirile şi în uralele unui public numeros.

    Cititi mai multe pe www.monitorulapararii.ro