BusinessMagazin

Tag: sedinta foto

  • Cât câştigă fotografii la Hollywood: Sunt unii fotografi care ajung să ia între 100.000 şi 200.000 de dolari pe zi

    Edward Aninaru, unul dintre cei mai în vogă fotografi din lume, s-a mutat în Cali­fornia în urmă cu trei ani, fiind fas­cinat de profesionalismul de care dau dovadă oamenii care lucrează acolo.

    El spune că s-a apucat de această meserie acum şapte ani după ce a început să editeze fotografii.

    „A fost o întâmplare, trebuia să mă angajez şi aveam nevoie să învăţ un program de editare, dar aveam nevoie de imagini“, a spus Edward Aninaru în cadrul emisiunii de business ZF Live. „Am lucrat în ţară, dar mi-am dorit să fac mai mult, am riscat, mi-am făcut bagajele, mi-am pregătit actele şi am găsit o firmă care să mă reprezinte acolo.“

    Prima şedinţă foto cu o personalitate internaţională a fost cu Jay Sean, un cântăreţ britanic pentru care a lucrat gratis. „Este foarte greu să intri pe piaţă şi sunt anumite persoane pentru care e bine să lucrezi gratis la început. Atunci am făcut câteva poze, totul a durat 45 de minute. Una a fost o copertă de album, iar altele au apărut în Billboard“, a completat Aninaru.

    În ceea ce priveşte bugetul pentru o şedinţă foto, în Statele Unite un fotograf poate câştiga chiar şi mai mult de 100.000 de dolari pe zi dacă are experienţă sau dacă vine cu ceva inovator.
    „Aceia sunt oameni care au lucrat o viaţă ca să ajungă la cifrele astea. Îţi trebuie un PR foarte bun, dar contează şi cine te recomandă sau pe cine cunoşti. Unii clienţi abia după ce văd cine eşti şi ce vorbeşte lumea despre tine se uită la portofoliu.“

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cât câştigă fotografii la Hollywood: Sunt unii fotografi care ajung să ia între 100.000 şi 200.000 de dolari pe zi

    Edward Aninaru, unul dintre cei mai în vogă fotografi din lume, s-a mutat în Cali­fornia în urmă cu trei ani, fiind fas­cinat de profesionalismul de care dau dovadă oamenii care lucrează acolo.

    El spune că s-a apucat de această meserie acum şapte ani după ce a început să editeze fotografii.

    „A fost o întâmplare, trebuia să mă angajez şi aveam nevoie să învăţ un program de editare, dar aveam nevoie de imagini“, a spus Edward Aninaru în cadrul emisiunii de business ZF Live. „Am lucrat în ţară, dar mi-am dorit să fac mai mult, am riscat, mi-am făcut bagajele, mi-am pregătit actele şi am găsit o firmă care să mă reprezinte acolo.“

    Prima şedinţă foto cu o personalitate internaţională a fost cu Jay Sean, un cântăreţ britanic pentru care a lucrat gratis. „Este foarte greu să intri pe piaţă şi sunt anumite persoane pentru care e bine să lucrezi gratis la început. Atunci am făcut câteva poze, totul a durat 45 de minute. Una a fost o copertă de album, iar altele au apărut în Billboard“, a completat Aninaru.

    În ceea ce priveşte bugetul pentru o şedinţă foto, în Statele Unite un fotograf poate câştiga chiar şi mai mult de 100.000 de dolari pe zi dacă are experienţă sau dacă vine cu ceva inovator.
    „Aceia sunt oameni care au lucrat o viaţă ca să ajungă la cifrele astea. Îţi trebuie un PR foarte bun, dar contează şi cine te recomandă sau pe cine cunoşti. Unii clienţi abia după ce văd cine eşti şi ce vorbeşte lumea despre tine se uită la portofoliu.“

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Zlatan Ibrahimovici a venit la vânătoare de urşi în judeţul Mureş

    Suedezul Zlatan Ibrahimovici, unul dintre cei mai apreciaţi fobalişti din lume, se află în această perioadă în judeţul Mureş. După două zile pe Valea Mureşului, unde a închiriat o cabană împreună cu Adrian Mutu şi Eduard Stăncioiu, jucătorii de la ASA Târgu Mureş, Ibrahimovici merge la vânat de urşi, scrie Vocea Transilvaniei.

    În pădurile din preajma Mureşului, joi şi vineri, Zlatan a avut programată o şedinţă foto pentru marca de energizante pe care o deţine. De altfel, a postat o poză pe twitter cu şedinţa foto.

    Mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Excepţionalii sunt în regulă! Noi, restul, suntem greşiţi!

    Mulţi dintre cititorii Business Magazin vor fi urmărit discursul lui sir Ken Robinson de pe TED despre modul în care şcolile ucid creativitatea nativă a omenirii, a copiilor; clipul a strâns 32 de milioane de vizualizări doar pe site-ul TED şi este, periodic, subiect de viralizare. Veţi fi zâmbit la glumele lui Robinson şi îi veţi fi dat dreptate; dar, dacă nu aţi întâlnit şi dacă nu aţi stat de vorbă cu un tânăr, nu veţi înţelege despre ce vorbeşte, cu adevărat, Robinson.

    După vineri, 13, am ajuns la concluzia că Robinson poate să fi greşit un pic, pentru că eu am întâlnit tineri cărora şcoala nu numai că nu le-a limitat creativitatea şi nu i-a înregimentat, ci i-a stârnit, i-a ambiţionat. Sigur că problema este reală şi rămâne valabilă, dar unora nu li se potrivesc unităţile de măsură comune. Tinerii pe care îi vedeţi pe coperta revistei, implicaţi în proiectul Excepţionalii, merg, voluntar, în centre de plasament pentru a preda limba engleză sau îi învaţă online pe cei ce vor să programeze, se implică în acţiuni în domeniul medical sau de asistenţă socială, au mici afaceri în domenii creative – de la înfrumuseţarea tenişilor Vans la web design -, organizează conferinţe internaţionale sau dezvoltă aplicaţii pentru telefonul mobil, îi admiră pe regele Mihai, pe Stephen King, pe Steve Jobs sau pe Ivan Patzaichin sau pe cei de la Microsoft, dar şi pe Ban Ki-moon – actualul secretar general al ONU. Se simt cumva diferiţi de cei din generaţia lor, dar privesc restul lumii cu înţelegere şi cu dorinţa, mai direct sau mai puţin direct exprimată, de a o schimba. Vor să înveţe la mari universităţi, să reprezinte România la Naţiunile Unite sau să lucreze pentru mari companii internaţionale. Şi mai mult de jumătate dintre ei mizează pe spiritul lor antreprenorial. Un univers întreg de preocupări, de intenţii şi de dorinţe, exprimate simplu.

    Priviţi acum în jur, la realitatea în care politicieni încasează şpaga prin cimitire, realitatea arestării din fiecare seară sau realitatea concursului neoficial „cine a luat mită mai mare“, lumea în care de cele mai multe ori ajunge să ieşi în faţă şi să începi să răcneşti, cu tupeu, „…EU!“, realitatea lumii în care nu se mai citeşte, şi întrebările vin firesc: ce facem cu tinerii aceştia, ce le oferim, cum îi sprijinim, ce şanse au ei să reziste în lumea aceasta?

    La o sesiune de întrebări şi răspunsuri desfăşurată la Barcelona, la World Mobile Congress, Mark Zuckerberg a emis una bună: „În timp, am adoptat o regulă simplă. Îi angajez să lucreze pentru mine doar pe cei pentru care aş vrea eu să lucrez. Şi este un test destul de relevant“. Parafrazându-l un pic, zic că mi-ar plăcea să lucrez pentru sau să colaborez cu oricare dintre liceenii despre care am vorbit.
    Lumea intens colorată şi lipsită de inhibiţii a tânărului pictor Laurenţiu Dimişcă ilustrează, cred, cel mai bine, acest text.