BusinessMagazin

Tag: securitate cibernetică

  • Slovacii de la ESET au relansat gama de soluţii pentru utilizatorii casnici: O simplă soluţie antivirus nu mai este suficientă. Este nevoie de protecţie all-in-one

    Compania de origine slovacă ESET, specializată în furnizarea de soluţii de securitate IT, a relansat gama sa de soluţii de securitate pentru utilizatorii casnici într-o variantă “all-in-one”, în condiţiile în care ameninţările cibernetice sunt tot mai multe şi tot mai sofisicate, nemaifiind suficientă o simplă soluţie de antivirus pentru ca sistemele şi dispozitivele folosite de utilizatori să fie protejate. Astfel, ESET a introdus trei niveluri noi de abonament pentru utilizatorii casnici şi a îmbunătăţit platforma ESET HOME, prin intermediul căreia aceştia îşi pot gestiona soluţiile de securitate cibernetică folosite.

    „Este mai mult decât doar securitate, este un portofoliu cuprinzător conceput pentru a menţine clienţii noştri în siguranţă în peisajul digital de astăzi. Suntem dedicaţi dezvoltării tehnologiei fără compromiterea aspectelor de siguranţă. Echipa noastră a folosit expertiza de peste trei decenii în domeniu pentru crearea unei combinaţii puternice de inteligenţă artificială, cercetare umană şi protecţie în cloud, oferind o apărare de ultimă generaţie împotriva unei multitudini de ameninţări cibernetice. Noile niveluri de abonament ESET HOME Security oferă securitate pe mai multe straturi, protejează confidenţialitatea şi păstrează în siguranţă dispozitivele şi căminul clienţilor noştri”, a declarat Mária Trnková, Chief Marketing Officer în cadrul ESET.

    Cele trei niveluri de abonament pentru gama de soluţii ESET pentru utilizatorii casnici sunt ESET HOME Security Essential (200 lei/an pentru un dispozitiv), ESET HOME Security Premium (250 lei/an pentru un dispozitiv) şi ESET HOME Security Ultimate (500 lei/an pentru 5 dispozitive). Nivelurile de abonament oferă protecţie all-in-one, de la nivelul esenţial de protecţie până la nivelul complet, acoperind nevoile complexe ale utilizatorilor şi ale gospodăriilor lor pentru confidenţialitatea şi securitatea vieţii digitale. Abonamentele ESET HOME Security sunt disponibile pe toate sistemele de operare majore, Windows, macOS, Android şi iOS.

    Compania slovacă a îmbunătăţit şi platforma ESET HOME, care funcţionează ca o platformă de management complet al securităţii. Aceasta este parte integrantă a experienţei utilizatorului cu produsul, prin acţiuni precum gestionarea dispozitivelor, descărcarea sau actualizarea soluţiilor de securitate şi activarea funcţionalităţilor puternice precum securitatea VPN, Password Manager şi multe altele. Pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorului şi a simplifica utilizarea platformei, ESET a făcut mai multe modificări de interfaţă, inclusiv introducerea secţiunii Overall Protection Status (statutul general de protecţie), astfel încât utilizatorii să poată verifica nivelul de protecţie pentru sistemele din familie dintr-o singură vizualizare. Aceasta combină atât starea de valabilitate a licenţelor deţinute, cât şi starea de securitate a dispozitivelor conectate la cont, încadrate în una dintre cele trei categorii: Protected, Attention Required şi Security Alert (Protejat, Atenţie necesară şi Alertă de securitate). Aceste modificări urmăresc să ofere clienţilor o protecţie de ultimă oră, care necesită o interacţiune minimă pentru a configura produsul. În acelaşi timp, noul ecosistem oferă opţiuni şi funcţionalităţi semnificative pentru utilizatorii proactivi care doresc să-l controleze şi să-l personalizeze cât mai mult. ESET HOME poate fi folosit ca un portal web uşor de utilizat, dar şi ca o aplicaţie mobilă disponibilă atât pentru iOS, cât şi pentru Android.

    Soluţiile ESET sunt distribuite în România prin intermediul companiei Axel Soft IT Group, cu afaceri de 12 milioane lei în 2022.

     

  • Gigantul american Google a lansat un program de 10 mil. dolari dedicat securităţii cibernetice, în care este inclusă şi România

    Gigantul american Google a anunţat lansarea unui program în valoare de 10 milioane de dolari, destinat studenţilor europeni din opt ţări, inclusiv România, care va ajuta la formarea de competenţe şi experţi în domeniul securităţii cibernetice.

    Programul, numit European Cybersecurity Seminars, este dezvoltat în parteneriat cu European Cyber Conflict Research Incubator şi este primul de acest fel din Europa. Acesta îşi propune să încurajeze studenţii europeni să înceapă o carieră în acest domeniu. European Cybersecurity Seminars va oferi granturi universităţilor din Europa pentru a ajuta la diminuarea deficitului de experţi din domeniul securităţii cibernetice, despre care UE estimează că este de până la 500.000 de profesionişti.

    Universităţile care se înscriu în acest proiect vor putea accesa un program de formare ce va include cursuri în domeniul securităţii cibernetice, destinate studenţilor din toate mediile academice şi fără experienţă anterioară. Cele opt ţări europene în care Google.org va sprijini şi finanţa programe universitare sunt România, Polonia, Ucraina, Franţa, Germania, Grecia, Cehia şi Spania, unde Google a inaugurat recent un nou centru de securitate cibernetică în Málaga.

     

  • Ce ai prefera între a avea reputaţia „şifonată” din cauza unui furt al contului de Instagram şi a-ţi lovi uşor maşina? Trăim într-o lume din în ce mai nebună, în care viaţa în online e la fel de „sălbatică” precum şoselele din România

    … rezuma o prietenă câteva dintre problemele cu care ne-am confruntat în câteva zile cei din grupul nostru. Unii s-au ales cu maşina avariată, din cauza căderii zăpezii de pe unele acoperişuri sau a faptului că au intrat în zid (nimic grav din fericire), alţii (eu) cu identitatea şifonată. După aproape 48 de ore de haos reputaţional, pot să spun cu mâna pe inimă că aş fi preferat să îmi lovesc puţin maşina.

    Săptămâna trecută, exact înainte de predarea la tipar a acestui număr, am devenit una dintre sutele de milioane de utilizatori de internet care s-au confruntat cu „phishingul” – în condiţiile în care ştiam ce este, am şi scris despre asta şi auzisem ştirea despre înteţirea numărului de atacuri în România cu DOAR două zile înainte de incident. Securitatea cibernetică sau informatică pare destul de anostă pentru cineva care nu este familiarizat cu domeniul. Pentru cineva care scrie din când în când despre asta, să fii victima unui atac de tip phishing seamănă cu COVID-ul atunci când era în China şi aveam senzaţia că nu va ajunge niciodată la noi. Adică ştiam ce este şi mi se părea că „unii oameni” cad pradă unor tertipuri psihologice în online fiindcă nu respectă nişte reguli de bun simţ. Până când mi s-a întâmplat şi am devenit „unii oameni”.  Încă nu îmi dau seama „cum de mi s-a întâmplat tocmai mie”, dar eu i-am zis „neatenţie contextuală”: Pe scurt, din avântul de a le face pe toate, adică de a-mi face treaba, dar de a fi „trending” pe Instagram, din doi timpi şi trei mişcări am rămas fără identitate digitală. Şi cu reputaţia serios avariată, şi nu mă refer doar la cea din online. Pe scurt, faţa mea cu ochelari de soare, într-o poză în care mă uitam la Dâmboviţa, dar aveam aerul de contemplaţie profundă a vieţii – îi îndemna (şi încă îi îndeamnă) pe „băieţi”, să investească în diverse.

    Am ajuns să îmi cer scuze întruna pentru ceva despre care nu înţelegeam exact ce este şi asta continuă şi în acest moment, la aproximativ 48 de ore de când s-a întâmplat atacul. Vă scriu despre asta pentru că deseori, din analizele „seci” pe care noi le facem, nu reiese cât de neplăcută poate fi o astfel de situaţie – pentru noi şi pentru apropiaţii noştri, dar şi pentru cunoştinţe din mediul profesional sau din alte medii. Eu aş asemăna senzaţia imediată cu coşmarul că pleci de acasă descălţat. Apoi, ţi se derulează în cap, în timp ce încerci să îţi vezi cât de cât de viaţa reală şi de muncă, o serie de întrebări: Postez deci exist? Dacă nu mai postez, câţi dintre prietenii mei mă vor mai ţine minte? Cât de mult am nevoie de validarea în social media? Pot să trăiesc fără reţele sociale – în meseria asta? E normal să postez selfie-uri dacă am un job „serios”? Dacă aş fi în public – cu adevărat – aş mai avea curajul să mă exprim aşa cum mă exprim în social media ? Şi, cel mai important, vor da oare cunoştinţele mele crezare hackerului care îi îndeamnă la investiţii în toate bazaconiile internetului? De ce nu pot să fac nimic şi de ce, în cazul în care eşti „pescuit” de hackeri – nu ai cui să te adresezi ?

    În primul rând, îmi cer scuze şi aici pentru faptul că mi-am permis, pentru câteva minute, să nu fiu vigilentă. Fiindcă de vigilenţa de care ai nevoie atunci când conduci, de pildă, ai nevoie şi când îţi asumi prezenţa în social media, de aceea am insistat cu această comparaţie la început. Sper să nu fi căzut nimeni în capcana hackerilor online până acum şi că nici nu se va întâmpla acest lucru din cauza mea – fiindcă, din păcate, procesul prin care un astfel de cont este dezactivat se întinde pe câteva săptămâni – Instagram nu are call center, iar procesul de analizare a unui „report” durează (de la too big to fail, cred ca am ajuns acum la era too big to care). Între timp, identitatea ta nu mai este a ta şi are o viaţă proprie în online. Se tot vorbeşte în ultimul timp despre ChatGPT şi despre inteligenţa artificială – apoi despre conceptul singularităţii, acea idee că într-un anumit număr de ani, nu foarte departe de vremurile pe care le trăim, inteligenţa artificială va deveni prea inteligentă pentru noi şi va avea efecte negative asupra vieţii. Nu cred că vom vedea o mare inteligenţă care se va abate ca un cyborg negru asupra noastră, ca în filme, însă cred că am ajuns în situaţia în care tehnologia să facă atât de mult parte din viaţa noastră, încât să interfereze foarte puternic cu ea. Clar avantajele sunt majore şi nu îndemn la întoarcerea în timp – ci la atenţie constantă. O problemă aparent superficială poate crea grave probleme financiare, conflicte personale – chiar şi drame – în anumite situaţii şi, în cel mai rău caz, războaie (ştiţi că nu se desfăşoară doar pe câmpurile de luptă – iar recent, în contextul dezastrelor din Turcia şi Siria, hackerii şi-au dovedit încă o dată lipsa de orice fel de empatie şi atacă folosind mesaje de ajutorare).

    Dacă eu nu am făcut-o, vă sfătuiesc să vă ascuţiţi vigilenţa, indiferent de cât de „publici” alegeţi să fiţi. Altfel „vom intra în zid”, cu viteza dezvoltării tehnologiei.  

    PHISHING = un tip de fraudă online care se bazează pe atacuri de inginerie socială pentru a păcăli utilizatorii să îşi divulge informaţiile cu caracter sensibil, inclusiv numărul cardului de credit şi datele de autentificare, însuşindu-şi identitatea unei entităţi de încredere. Phishingul se realizează, de obicei, prin e-mail, SMS sau aplicaţii de mesagerie instantanee prin intermediul unui link periculos. Dar linkurile de phishing pot fi, de asemenea, strecurate în mesajele postate pe reţelele de socializare, pe panourile de afişaj etc.

    *Reţineţi că escrocheriile cu impostori reprezintă tipul nr. 1 de fraudă online. Pe lângă phishing şi smishing, aceste atacuri iau şi forma de vishing (sau voice phishing), în care cineva se dă drept poliţia, banca dumneavoastră sau alte forme de autoritate. Sursa: Bitdefender

  • „Atenţie la zăpadă, phishing şi ziduri”

    … rezuma o prietenă câteva dintre problemele cu care ne-am confruntat în câteva zile cei din grupul nostru. Unii s-au ales cu maşina avariată, din cauza căderii zăpezii de pe unele acoperişuri sau a faptului că au intrat în zid (nimic grav din fericire), alţii (eu) cu identitatea şifonată. După aproape 48 de ore de haos reputaţional, pot să spun cu mâna pe inimă că aş fi preferat să îmi lovesc puţin maşina.

    Săptămâna trecută, exact înainte de predarea la tipar a acestui număr, am devenit una dintre sutele de milioane de utilizatori de internet care s-au confruntat cu „phishingul” – în condiţiile în care ştiam ce este, am şi scris despre asta şi auzisem ştirea despre înteţirea numărului de atacuri în România cu DOAR două zile înainte de incident. Securitatea cibernetică sau informatică pare destul de anostă pentru cineva care nu este familiarizat cu domeniul. Pentru cineva care scrie din când în când despre asta, să fii victima unui atac de tip phishing seamănă cu COVID-ul atunci când era în China şi aveam senzaţia că nu va ajunge niciodată la noi. Adică ştiam ce este şi mi se părea că „unii oameni” cad pradă unor tertipuri psihologice în online fiindcă nu respectă nişte reguli de bun simţ. Până când mi s-a întâmplat şi am devenit „unii oameni”.  Încă nu îmi dau seama „cum de mi s-a întâmplat tocmai mie”, dar eu i-am zis „neatenţie contextuală”: Pe scurt, din avântul de a le face pe toate, adică de a-mi face treaba, dar de a fi „trending” pe Instagram, din doi timpi şi trei mişcări am rămas fără identitate digitală. Şi cu reputaţia serios avariată, şi nu mă refer doar la cea din online. Pe scurt, faţa mea cu ochelari de soare, într-o poză în care mă uitam la Dâmboviţa, dar aveam aerul de contemplaţie profundă a vieţii – îi îndemna (şi încă îi îndeamnă) pe „băieţi”, să investească în diverse.

    Am ajuns să îmi cer scuze întruna pentru ceva despre care nu înţelegeam exact ce este şi asta continuă şi în acest moment, la aproximativ 48 de ore de când s-a întâmplat atacul. Vă scriu despre asta pentru că deseori, din analizele „seci” pe care noi le facem, nu reiese cât de neplăcută poate fi o astfel de situaţie – pentru noi şi pentru apropiaţii noştri, dar şi pentru cunoştinţe din mediul profesional sau din alte medii. Eu aş asemăna senzaţia imediată cu coşmarul că pleci de acasă descălţat. Apoi, ţi se derulează în cap, în timp ce încerci să îţi vezi cât de cât de viaţa reală şi de muncă, o serie de întrebări: Postez deci exist? Dacă nu mai postez, câţi dintre prietenii mei mă vor mai ţine minte? Cât de mult am nevoie de validarea în social media? Pot să trăiesc fără reţele sociale – în meseria asta? E normal să postez selfie-uri dacă am un job „serios”? Dacă aş fi în public – cu adevărat – aş mai avea curajul să mă exprim aşa cum mă exprim în social media ? Şi, cel mai important, vor da oare cunoştinţele mele crezare hackerului care îi îndeamnă la investiţii în toate bazaconiile internetului? De ce nu pot să fac nimic şi de ce, în cazul în care eşti „pescuit” de hackeri – nu ai cui să te adresezi ?

    În primul rând, îmi cer scuze şi aici pentru faptul că mi-am permis, pentru câteva minute, să nu fiu vigilentă. Fiindcă de vigilenţa de care ai nevoie atunci când conduci, de pildă, ai nevoie şi când îţi asumi prezenţa în social media, de aceea am insistat cu această comparaţie la început. Sper să nu fi căzut nimeni în capcana hackerilor online până acum şi că nici nu se va întâmpla acest lucru din cauza mea – fiindcă, din păcate, procesul prin care un astfel de cont este dezactivat se întinde pe câteva săptămâni – Instagram nu are call center, iar procesul de analizare a unui „report” durează (de la too big to fail, cred ca am ajuns acum la era too big to care). Între timp, identitatea ta nu mai este a ta şi are o viaţă proprie în online. Se tot vorbeşte în ultimul timp despre ChatGPT şi despre inteligenţa artificială – apoi despre conceptul singularităţii, acea idee că într-un anumit număr de ani, nu foarte departe de vremurile pe care le trăim, inteligenţa artificială va deveni prea inteligentă pentru noi şi va avea efecte negative asupra vieţii. Nu cred că vom vedea o mare inteligenţă care se va abate ca un cyborg negru asupra noastră, ca în filme, însă cred că am ajuns în situaţia în care tehnologia să facă atât de mult parte din viaţa noastră, încât să interfereze foarte puternic cu ea. Clar avantajele sunt majore şi nu îndemn la întoarcerea în timp – ci la atenţie constantă. O problemă aparent superficială poate crea grave probleme financiare, conflicte personale – chiar şi drame – în anumite situaţii şi, în cel mai rău caz, războaie (ştiţi că nu se desfăşoară doar pe câmpurile de luptă – iar recent, în contextul dezastrelor din Turcia şi Siria, hackerii şi-au dovedit încă o dată lipsa de orice fel de empatie şi atacă folosind mesaje de ajutorare).

    Dacă eu nu am făcut-o, vă sfătuiesc să vă ascuţiţi vigilenţa, indiferent de cât de „publici” alegeţi să fiţi. Altfel „vom intra în zid”, cu viteza dezvoltării tehnologiei.  

    PHISHING = un tip de fraudă online care se bazează pe atacuri de inginerie socială pentru a păcăli utilizatorii să îşi divulge informaţiile cu caracter sensibil, inclusiv numărul cardului de credit şi datele de autentificare, însuşindu-şi identitatea unei entităţi de încredere. Phishingul se realizează, de obicei, prin e-mail, SMS sau aplicaţii de mesagerie instantanee prin intermediul unui link periculos. Dar linkurile de phishing pot fi, de asemenea, strecurate în mesajele postate pe reţelele de socializare, pe panourile de afişaj etc.

    *Reţineţi că escrocheriile cu impostori reprezintă tipul nr. 1 de fraudă online. Pe lângă phishing şi smishing, aceste atacuri iau şi forma de vishing (sau voice phishing), în care cineva se dă drept poliţia, banca dumneavoastră sau alte forme de autoritate. Sursa: Bitdefender

  • UE: Noi norme pentru consolidarea securităţii cibernetice şi a securităţii

    Comisia a propus noi norme pentru a stabili măsuri comune de securitate cibernetică şi securitate a informaţiilor pentru toate instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile UE.

    Propunerea urmăreşte să consolideze rezilienţa şi capacităţile de răspuns ale acestora la ameninţările şi incidentele cibernetice, precum şi să asigure o administraţie publică a UE rezilientă şi sigură, în contextul intensificării activităţilor cibernetice răuvoitoare în peisajul mondial.

    „Într-un mediu conectat, un singur incident de securitate cibernetică poate afecta o întreagă organizaţie. Acesta este motivul pentru care este esenţial să se creeze un scut puternic împotriva ameninţărilor şi incidentelor cibernetice care ar putea perturba capacitatea noastră de a acţiona. Regulamentele pe care le propunem astăzi reprezintă o etapă importantă în peisajul securităţii cibernetice şi al securităţii informaţiilor din UE. Ele se bazează pe o cooperare consolidată şi un sprijin reciproc între instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile UE, precum şi pe o pregătire şi un răspuns coordonate. Acesta este un veritabil efort colectiv al UE”, a declarat Comisarul pentru buget şi administraţie, Johannes Hahn.

    Astfel, Comisia a propus un regulament privind securitatea cibernetică şi un regulament privind securitatea informaţiilor. Prin stabilirea unor priorităţi şi cadre comune, aceste norme vor consolida şi mai mult cooperarea interinstituţională, vor reduce la minimum expunerea la riscuri şi vor consolida în continuare cultura UE în domeniul securităţii.

    Regulamentul propus privind securitatea cibernetică va institui un cadru de guvernanţă, de gestionare a riscurilor şi de control în domeniul securităţii cibernetice. Acest lucru va conduce la crearea unui nou Consiliu interinstituţional pentru securitate cibernetică, va spori capacităţile în materie de securitate cibernetică şi va stimula evaluări periodice ale maturităţii şi o mai bună igienă cibernetică. El va extinde, de asemenea, mandatul Centrului de răspuns la incidente de securitate cibernetică pentru instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile UE (CERT-UE), ca centru de informaţii operative, de schimb de informaţii şi de coordonare a răspunsului la incidente legate de ameninţări, ca organism consultativ central şi ca furnizor de servicii.

    Elemente-cheie ale propunerii de regulament privind securitatea cibernetică:

    Consolidarea mandatului CERT-UE şi asigurarea resurselor necesare pentru îndeplinirea acestuia

    Impunerea unei obligaţii pentru toate instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile UE de a:

    dispune de un cadru de guvernanţă, de gestionare a riscurilor şi de control în domeniul securităţii cibernetice

    implementa un scenariu de referinţă al măsurilor de securitate cibernetică care să abordeze riscurile identificate

    efectua evaluări periodice ale maturităţii

    pune în aplicare un plan de îmbunătăţire a securităţii cibernetice a acestora, aprobat de conducerea entităţii

    face schimb de informaţii legate de incidente cu CERT-UE fără întârzieri nejustificate.

    Instituirea unui nou Consiliu interinstituţional pentru securitate cibernetică care să conducă şi să monitorizeze punerea în aplicare a regulamentului şi să coordoneze CERT-UE

    Redenumirea CERT-UE, din „Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică” în „Centrul de securitate cibernetică”, în conformitate cu evoluţiile din statele membre şi de la nivel mondial, cu păstrarea însă a denumirii prescurtate „CERT-UE” pentru recunoaşterea numelui.

    În ce priveşte regulamentul propus privind securitatea informaţiilor, acesta va crea un set minim de norme şi standarde de securitate a informaţiilor pentru toate instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile UE, pentru a asigura o protecţie sporită şi coerentă împotriva ameninţărilor în continuă evoluţie la adresa informaţiilor lor. Aceste noi norme vor oferi un teren stabil pentru un schimb securizat de informaţii între instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile UE, precum şi cu statele membre, pe baza unor practici şi măsuri standardizate de protejare a fluxurilor de informaţii.

    Elemente-cheie ale propunerii de regulament privind securitatea informaţiilor:

    Instituirea unei guvernanţe eficiente pentru a încuraja cooperarea între toate instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile UE, şi anume instituirea unui Grup interinstituţional de coordonare a securităţii informaţiilor

    Stabilirea unei abordări comune a clasificării informaţiilor pe baza nivelului de confidenţialitate

    Modernizarea politicilor de securitate a informaţiilor, incluzând pe deplin transformarea digitală şi munca la distanţă

    Eficientizarea practicilor actuale şi obţinerea unei mai mari compatibilităţi între sistemele şi dispozitivele relevante.

  • CNN: Milioane de profesionişti dintr-un anumit domeniu sunt căutaţi. Salariu: oricât vor

    O serie de încălcări majore ale securităţii digitale din ultimul an au fost un duş rece pentru companii, care au realizat nevoia de a investi în securitatea cibernetică, scrie CNN.

    Vineri, Microsoft a anunţat că hackerii din spatele acţiunii Solar Winds din 2020 au lansat un nou atac asupra a peste 150 de agenţii guvernamentale, think tank-uri şi altor organizaţii la nivel global.

    Dar poate cel mai grăitor exemplu recent este atacul ransomware asupra Colonial Pipeline, care a forţat compania să închidă temporar o conductă importantă de petrol – ducând la penurie de carburanţi şi creşteri ale preţurilor în mai multe state, mai multe zile. Atacul a costat Colonial cel puţin 4,4 milioane de dolari, suma pe care CEO-ul său a recunoscut-o că a plătit-o hackerilor.

    Experţii spun că este timpul ca firmele să înceapă să investească în controale şi să aducă profesionişti în securitate cibernetică în echipelor lor.

    Problema este că există o lipsă masivă de forţă de muncă în industria securităţii cibernetice.

    În Statele Unite, există aproximativ 879.000 de profesionişti în domeniul securităţii cibernetice şi un necesar de alţi 359.000 de lucrători, conform unui sondaj din 2020 realizat de (ISC) 2, un organism nonprofit internaţional care oferă programe de formare şi certificare în domeniul securităţii cibernetice.

    La nivel global, decalajul este chiar mai mare, de aproape 3,12 milioane de poziţii neocupate, spune grupul. CEO-ul său, Clar Rosso, a declarat că crede că este posibil ca nevoia să fie mai mare, având în vedere că unele companii au amânat angajările în timpul pandemiei.

    Posturile oferite variază de la analişti de securitate începători, care monitorizează traficul de reţea, până la lideri la nivel executiv, care pot prezenta directorilor executivi şi consililor de administraţie potenţialele riscuri financiare şi reputaţionale din atacurile cibernetice.

    Biroul SUA de Statistică a Muncii crede că„analist pentru securitatea informaţiilor” va fi a 10-a ocupaţie cu cea mai rapidă creştere în următorul deceniu, cu o majorare a ocupării forţei de muncă de 31% comparativ cu rata medie de creştere de 4% pentru toate ocupaţiile.

    Experţii spun că există şi o oportunitate de a aduce noi talente în industrie, concentrarea pe diversitate. Doar 25% dintre profesioniştii în securitate cibernetică sunt femei, astfel încât (ISC) 2 a lansat un program de diversitate, echitate şi incluziune în acest an, care vizează recrutarea şi menţinerea mai multor femei în profesie.

    Chiar şi cu programele de formare existente, se preconizează că decalajul la nivel mondial în materie de securitate cibernetică va creşte cu 20% până la 30% anual în următorii câţiva ani.

  • Cum au reuşit cinci români care locuiesc în colţuri diferite ale lumii să construiască un business care a primit finanţare din Chile

    Lumea digitală în care trăim azi oferă o multitudine de oportunităţi pentru cei care vor să pornească acum un business tech chiar şi de la mii de kilometri depărtare. O echipă formată din cinci români, care trăiesc în colţuri diferite ale lumii, a reuşit să demonstreze acest lucru cu start-up-ul Cyber Dacians care a primit recent finanţare din Chile pentru dezvoltarea unui produs software de nişă pe piaţa soluţiilor de securitate cibernetică.

    Momentan, am intrat în faza programului Start-up Chile în care primeşti o finanţare de circa 13.000 de dolari pentru patru luni cu ajutorul cărora poţi să îţi dezvolţi businessul, ai acces la network internaţional – mentorat, antrenament de pitching, investitori, mai exact un pachet întreg de educaţie antreprenorială. După ce treci de această fază şi validezi produsul pe piaţă cu câţiva clienţi, poţi intra într-un alt program prin care poţi lua o finanţare curpinsă între 37.000 şi 75.000 de dolari, fără a fi nevoit să cedezi din participaţia în cadrul companiei. Este un program pe care îl poţi urma pe termen lung“, a declarat în cadrul ZF IT Generation Felix Staicu, cofondator şi International Business Development Manager în cadrul Cyber Dacians. El a adăugat că programul este oferit de Ministerul Dezvoltării din Chile pentru a atrage antreprenori internaţionali acolo şi pentru a dezvolta mediul de antreprenoriat. Ce face însă start-up-ul românesc Cyber Dacians şi cum de a ajuns să ia o finanţare chiliană?

    Povestea Cyber Dacians începe în 2018, când Mihai Bârloiu, cofondator şi CEO al firmei, împreună cu Felix Staicu şi alţi trei români – Radu Benga, Paul Barbat şi Tamas Bakos, au participat la un program organizat pentru românii stabiliţi în străinătate care vor să intre în mediul antreprenorial. În cadrul acestui program, Cyber Dacians a primit o finanţare nerambursabilă de 35.000 euro.

    „Am intrat în domeniul securităţii cibernetice în anul 2018 când am identificat posibilitatea de a participa la un program pe fonduri europene numit Start-up Diaspora organizat de Inceptus Cluj-Napoca, un program pentru români stabiliţi în străinătate pe domeniul lor de activitate puteau participa cu o idee de afaceri. Iar eu împreună cu Felix şi cu ceilalţi membri ai echipei am identificat securitatea cibernetică ca fiind domeniul care poate aduce plus valoare“, a povestit Mihai Bârloiu. El a precizat că start-up-ul a început cu servicii pentru teste de penetrare, având clienţi companii din Europa de Vest, America de Nord şi de Sud şi din Orientul Mijlociu.

    „Am avut şansa să accesăm oameni foarte valoroşi din punct de vedere tehnic. Avem în echipă foşti membri ai echipei naţionale a României care au participat la campionatele europene de securitate cibernetică şi au fost medaliaţi.“

    În urmă cu 7 luni, echipa Cyber Dacians a început să lucreze însă şi la un produs software propriu pentru a automatiza procesele de penetration testing. „Produsul se numeşte StageOne – este în fază de MVP şi practic prin acest produs facem pasul spre piaţa de Breach Automated Simulations. Este o nouă piaţă de securitate cibernetică, este o zonă de nişă. Nu sunt foarte multe companii în Europa care să deservească acest segment. Competiţia vine din SUA şi din Israel. În România, din cercetările noastre, suntem singurii care avem un astfel de produs şi care vrem să venim cu el pe piaţă în curând“, a punctat Mihai Bârloiu.

    Deşi nici el, nici Felix Staicu nu au background tehnic, ideea dezvoltării unui produs de securitate cibernetică a luat naştere în urma experienţei profesionale avute de cei doi.

    „Eu şi Mihai ne cunoaştem din liceu, am fost la acelaşi liceu şi la aceeaşi Facultate de Drept în România, iar apoi am făcut acelaşi masterat în securitate internaţională în Danemarca. Apoi, ne-am mutat amândoi la New York şi am lucrat pentru Misiunea României la ONU, unde am început să interacţionăm cu acest fenomen de securitate cibernetică. Nu avem un background tehnic, nu suntem experţi tehnici, dar înţelegem la un nivel strategic importanţa securităţii cibernetice. Fiind la New York, interacţionând cu securitatea cibernetică la nivel multilateral, la cel mai înalt nivel politic de pe planetă, ne-am dat seama că România are o capacitate extraordinară de persoane care nu este valorificată intern. Sunt multe companii străine care angajează români, dar nu sunt foarte multe companii de securitate cibernetică româneşti cu un impact internaţional”, crede Felix Staicu.

    CyberDacians

    Proiect: CyberDacians

    Ce face? Dezvoltă un produs de securitate cibernetică care automatizează procesele pentru testele de penetrare, aceasta fiind o nişă pe piaţa soluţiilor de securitate IT

    Finanţare totală atrasă: 45.000 euro

    Venituri 2020: 70.000 euro

    Ţintă venituri 2021: peste 100.000 euro

    Invitaţi: Mihai Bârloiu şi Felix Staicu, cofondatori Cyber Dacians

    Produsul de securitate cibernetică la care lucrează acum echipa Cyber Dacians se adresează pe de-o parte mediului educaţional – academii militare de poliţie şi intelligence, iar pe de cealaltă parte segmentului corporate. Fondatorii Cyber Dacians estimează că vor avea soluţia software gata pentru teste din vara acestui an, iar apoi după ce vor valida în piaţă produsul vor căuta noi surse de finanţare.

    „Suntem deschişi unei linii de finanţare după ce validăm produsul. Momentan nu avem nevoie de finanţare pentru că avem partea de servicii care susţine partea de dezvoltare de produs. Acum avem acest model hibrid – partea de servicii care ne ajută să construim produsul cu resursele proprii. Suntem deschişi la o finanţare în viitor şi în România şi în SUA, depinde de cerinţele investitorului şi de evaluarea companiei la momentul acela”, a subliniat Felix Staicu.

    Anul trecut, veniturile Cyber Dacians din zona de servicii de securitate cibernetică s-au situat la circa 70.000 euro, iar pentru anul curent start-up-ul mizează pe o creştere de minimum 50%.

    „Pentru anul acesta ne-am propus să creştem cifra de afaceri cu cel puţin 50%, mai ales având în vedere că suntem în această perioadă de pandemie care are ca şi efect direct digitalizarea pe plan economic care pe noi ne avantajează. Considerăm că acest obiectiv este realizabil şi ne îndreptăm deja spre această direcţie. Deja am început câteva contracte foarte lucrative la începutul acestui an şi estimăm o creştere de circa 50% doar în zona de servicii”, a precizat Mihai Bârloiu.

    În prezent, Cyber Dacians are clienţi din Europa de Vest, America de Nord şi de Sud, numărul total ajungând la peste 25. „În zona de securitate cibernetică, serviciile nu sunt oferite constant, lunar, ci sunt oferite atunci când clientul are nevoie”, a punctat el, adăugând că până acum pentru Cyber Dacians cea mai profitabilă este zona financiar-bancară – ATM penetration testing. „Aici am identificat câţiva clienţi care pot aduce venituri substanţiale. Deja aveam discuţii cu aproximativ cinci clienţi mari pe zona aceasta care provin din diverse zone geografice – de la Mexic şi Europa de Vest la Orientul Mijlociu.”

    Pe termen mediu, fondatorii Cyber Dacians au în plan să îmbine ambele segmente – şi cel de servicii, şi cel de produs propriu

    „O să menţinem departamentul de servicii în special pe zona de ATM penetration testing pentru bănci, iar pe zona de produs o să începem să creştem gradual. În următorii doi ani eu văd produsul într-o zonă matură, având deja cel puţin 10 clienţi pe ambele linii strategice – atât pe zona academică, cât şi pe zona corporate. Când spun 10 clienţi mă reder la 10 clienţi mari, contracte mari. Văd produsul ca fiind în primul rând un badge de onoare pentru România, fiind singurul produs de acest tip de pe piaţa locală”, a spus Mihai Bârloiu.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    1. Streamerse

    Proiect: Streamerse

    Ce face? Platformă de streaming live şi la cerere dedicată organizatorilor de evenimente – concerte, piese de teatru, evenimente sportive sau conferinţe de afaceri

    Investiţie iniţială: 100.000 euro

    Ţintă venituri 2021: 3 mil. euro

    Invitat: Claudiu Câmpean, cofondator şi CEO Streamerse.net

    2. Simbound

    Proiect: Simbound

    Ce face? Platformă de simulare pentru marketing digital folosită în mediul educaţional şi ca training pentru angajaţii din companii

    Investiţie totală: 50.000 euro

    Ţintă de venituri 2021: 100.000 euro

    Invitat: Louis Havriliuc, fondator şi CEO Simbound

    3. Recomedica

    Proiect: Recomedica

    Ce face? Platformă de telemedicină

    Finanţare totală atrasă: 375.000 euro

    Evaluare proiect: 3,5 mil. euro

    Invitat: Eduard Cioroagă, cofondator şi CEO al Recomedica.

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Munca de acasă, risc major de securitate cibernetică

    75% dintre firmele româneşti nu au adaptat măsuri corespunzătoare pentru managementul securităţii informaţiilor. Există riscul ca aceste companii să sufere pierderi majore, dacă informaţiile de business sau datele cu caracter personal fac subiectul unor breşe de securitate.

    Cele mai multe firme româneşti nu au luat niciun fel de măsuri de securitate suplimentare, în contextul în care, pe fondul pandemiei, au adoptat munca de acasă conform barometrului realizat de compania de consultanţă Frames, la comanda Infosec Center.

    Experţii afirmă că, fără măsuri de management al securităţii informaţiilor, există riscul ca aceste companii să sufere pierderi majore, dacă informaţiile de business sau datele cu caracter personal fac subiectul unor breşe de securitate.

    „Schimbările legate de munca de acasă s-au făcut de la o zi la alta şi nu am avut timpul şi resursele necesare să adaptăm corespunzător măsurile pentru securizarea activităţilor online. În plus, ar fi trebuit ca angajaţii să beneficieze de instruire pentru noua realitate digitală, însă nu avem buget” – acest răspuns primit de la unul dintre participanţii la sondaj ar putea defini pe ansamblu, opinia majoritară a celor 672 de participanţi la barometrul realizat în perioada 25 octombrie – 1 noiembrie, care a urmărit să afle percepţia mediului de afaceri în privinţa managementului securităţii informaţiilor şi a pregătirii angajaţilor pentru noua realitate a muncii de acasă.

    Potrivit datelor studiului, realizat la nivel naţional, 67% dintre respondenţi au declarat că pandemia a determinat firmele pe care le conduc sau la care lucrează să adopte munca de acasă, o decizie pe care 87% o consideră drept o măsură pozitivă în contextul pericolului de infectare cu noul coronavirus.

    Munca de acasă a venit cu avantaje dar şi cu dezavantaje pentru firmele româneşti, mai ales pentru cele în care, înainte de pandemie, utilizarea emailului, a sistemelor de videoconferinţă şi altor platforme cloud reprezentau o necunoscută.

    Cele mai multe provocări le-a reprezentat absenţa interacţiunii sociale (cu colegii), menţionată de 58% dintre respondenţi, absenţa unui mediu de lucru optim (spaţiu insuficient, conectivitate internet de slabă calitate, alte probleme logistice), susţinută de 41%, şi volumul mai mare de muncă, amintit de 32% dintre aceştia.

    Pe lista provocărilor s-au mai aflat creşterea riscurilor de securitate cibernetică (24%) şi problemele de management al angajaţilor (19%).

    În ceea ce priveşte avantajele muncii de acasă, marea majoritate a respondenţilor a indicat eliminarea timpului pierdut pe drum spre/de la serviciu (73%). Optimizarea timpului de lucru/eliminarea rutinei (52%) şi existenţa unui mediu de lucru fără restricţii (43%) s-au clasat pe următoarele două locuri în topul avantajelor identificate de respondenţi. Pentru o parte dintre ei (38%), un alt mare avantaj l-a reprezentat scăderea cheltuielilor personale generate de activitatea la birou (masă, transport, haine etc.)

    Potrivit experţilor, dincolo de modul în care au reuşit, logistic, să le asigure angajaţilor posibilitatea de a-şi continua activitatea de acasă, marea problemă identificată de barometru este că prea puţine companii au conştientizat şi au luat măsuri pentru a-şi proteja activitatea digitală.

    „Pandemia Covid-19 a fost un catalizator pentru transformarea locului de muncă. Din perspectiva securităţii cibernetice, văd o mulţime de provocări în privinţa operaţiunilor care trec de la protejarea activelor aflate în cea mai mare parte în spatele unui firewall, la unele aflate într-un mediu IT predominant descentralizat, eterogen. Acomodarea într-un ritm extrem de alert la noua realitate nu se poate face fără apariţia unor riscuri care trebuie evaluate, asumate şi tratate corespunzător”, afirmă Marius Hărătău, manager Infosec Center.

    Întrebaţi cum s-a schimbat atitudinea companiei în privinţa securităţii cibernetice (al managementului securităţii informaţiilor şi protecţiei datelor cu caracter personal) în ultimul an, 52% dintre respondenţi au declarat că a rămas neschimbată. Altfel spus nu au luat nicio măsură suplimentară pentru managementul securităţii informaţiilor. 23% au indicat faptul că nu există o strategie pe acest domeniu.

    Doar 18% au declarat că politica firmei a devenit mai strictă şi numai 7% au indicat răspunsul ,,foarte strictă’’.

    ,,Dacă în zona companiilor mari, a multinaţionalelor, există politici de securitate bine definite, iar munca de acasă a impus noi restricţii de securitate şi investiţii în sisteme de securitate, în zona IMM-urilor există încă o prea puţină preocupare pe acest segment’’, a mai declarat Marius Hărătău.

    „Mulţi dintre angajaţi folosesc PC-uri/laptopuri personale în activităţile de la muncă sau, dacă au primit de la serviciu astfel de dispozitive, acestea sunt insuficient securizate, firmele evitând să aloce fonduri suplimentare pentru achiziţia de sisteme de securitate cibernetică. Aşa se ajunge ca angajaţii să acceseze platformele companiei (pagini web, magazine online, baze de date etc.) în baza unor simple parole, uşor de spart, atât de pe PC/laptop cât şi de pe telefon’’, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

    În multe situaţii, angajaţii se conectează direct la reţeaua companiei printr-un protocol numit Windows Remote Management (WinRM).

    „Accesul în companie prin WinRM este deseori necesar, dar drepturile utilizatorilor trebuie limitate prin politici bine definite. Din păcate, 55% dintre toate sistemele scanate de către Bitdefender prezintă vulnerabilităţi ale WinRM ce ar putea fi exploatate de către atacatori pentru a compromite reţeaua’’, arată datele colectate în primele şase luni din 2020 de la terminalele business protejate cu soluţii de securitate Bitdefender.

    „Dincolo de companiile mari, care reprezintă excepţia, în firmele medii şi mici, cursurile de pregătire a angajaţilor în domeniul securităţii informaţiilor şi protecţiei datelor cu caracter personal sunt, din păcate, inexistente. Dincolo de implicaţiile financiare – multe dintre firme nu au fondurile necesare pentru a-şi instrui angajaţii, există şi o problemă de management. Vestea bună este că pandemia schimbă treptat această percepţie şi, din semnalele primite din piaţă, există tot mai multe firme care se precupă mai atent de acest aspect’’, afirmă Marius Hărătău.

    Potrivit experţilor, pericolele pot veni inclusiv din zona unor servicii populare precum Google Drive si WhatsApp.

    Un raport Kaspersky arăta, recent, că este important pentru organizaţii să înţeleagă ameninţările relavante şi modul în care acestea se pot infiltra la nivelul endpoint al companiei, de exemplu prin phishing în serviciile de cloud. Odată ce un serviciu web devine popular, se poate transforma într-o ţintă mai interesantă în rândul atacatorilor cibernetici.

    Potrivit datelor companiei, primele cinci aplicaţii în care s-au observat cel mai des încercări de phishing sunt Facebook (4,5 milioane de tentative de phishing), WhatsApp (3,7m), Amazon (3,3m), Apple (3,1m) şi Netflix (2,7m). Ofertele Google grupate împreună, printre care YouTube, Gmail şi Google Drive, au ocupat poziţia a şasea, cu 1,5 milioane de încercări de phishing.

     

  • Cât costă efectele unui incident informatic. Problemele de securitate cibernetică, provocate de terţi, generează cel mai mare cost pentru companii

    Chiar dacă tot mai multe companii (63%, în 2017, comparativ cu 56%, în 2016) investesc în securitate cibernetică, indiferent de rata de recuperare a investiţiei, media costului unui incident de securitate cibernetică este în creştere, arată un nou studiu al Kaspersky Lab şi B2B International.

    La nivel global, companiile încep să vadă securitatea IT ca pe o investiţie strategică, iar ponderea bugetelor cheltuite pe securitatea IT este în creştere, ajungând la aproape un sfert (23%) din bugetele IT ale marilor corporaţii. Această situaţie se regăseşte printre companii de toate dimensiunile, inclusiv printre cele foarte mici, acolo unde resursele sunt, de obicei, limitate. Cu toate că securitatea pare să primească o cotă mai mare din bugetul IT, bugetul total se micşorează. De exemplu, bugetul mediu pentru securitatea IT a companiilor mari, în termeni absoluţi, a scăzut anul trecut de la 25,5 de milioane de dolari, la 13,7 milioane de dolari, în 2017, potrivit studiului citat.

    În acest an, IMM-urile au plătit, în medie, 87.800 de dolari după un incident de securitate (comparativ cu 86.500 de dolari, în 2016 ), în timp ce întreprinderile au avut o creştere mai mare: 992.000 de dolari, în 2017, comparativ cu 861.000, în 2016.

    Mărirea bugetelor IT reprezintă doar o parte din soluţie, ţinând cont de faptul că cele mai însemnate pierderi provin din incidentele care implică probleme cibernetice ale terţilor.

    IMM-urile trebuie să plătească până la 140.000 de dolari pentru incidentele care afectează infrastructura găzduită de un terţ, în timp ce companiile mari pierd aproape două milioane de dolari (1.800.000 de dolari), ca rezultat al breşelor ce afectează furnizorii cu care folosesc date în comun, şi 1.600.000 de dolari din cauza furnizorilor de servicii de infrastructură (IaaS – Infrastructure as a Service) cu o protecţie insuficientă.

    Imediat ce o companie oferă unei alte organizaţii acces la datele sau la infrastructura sa, vulnerabilităţile uneia dintre ele ar putea să le afecteze pe amândouă, avertizează Kaspersky. Problema devine din ce în ce mai serioasă atunci când guvernele din întreaga lume introduc noi legislaţii prin care le cer organizaţiilor să ofere informaţii despre modul în care folosesc şi protejează datele personale.

    Kaspersky Lab este o companie globală din domeniul securităţii cibernetice.

     

  • CERT-RO: Peste 2,4 milioane de adrese IP din România au fost implicate în incidente de securitate cibernetică în 2014

    Comparativ cu 2013, numărul alertelor a crescut cu 81,4%, iar cel al IP-uri unice afectate cu 9,1%.

    “În 2014, CERT-RO – punct naţional de contact cu privire la incidente de securitate cibernetică – a recepţionat şi procesat peste 78 milioane de alerte de securitate cibernetică, care au afectat peste 2,4 milioane IP-uri unice din România implicate în diverse tipuri de incidente de securitate cibernetică”, se arată într-un comunicat al CERT-RO.

    Conform datelor CERT-RO, 24% din totalul IP-urilor unice alocate spaţiului cibernetic românesc (2,4 milioane) au fost implicate în cel puţin o alertă de securitate cibernetică, în creştere faţă de 16% în anul 2013.

    De asemenea, 54% din alertele primite vizează sisteme informatice configurate necorespunzător (misconfigured), nesecurizate sau vulnerabile, ce oferă diverse servicii nesecurizate în Internet, folosite de atacatori pentru ascunderea identităţii şi lansarea de atacuri cibernetice asupra altor ţinte.

    În plus, 46% din alerte vizează sisteme informatice din România, victime ale unor atacatori care au reuşit preluarea de resurse în cadrul unor reţele de tip botnet (zombie) prin exploatarea unor vulnerabilităţi tehnice şi infectarea sistemelor cu diverse tipuri de aplicaţii malware.

    Un număr de 10.759 domenii “.ro” au fost notificate către CERT-RO ca fiind compromise în cursul anului 2014, cu 5% mai multe domenii decât în cursul anului 2013 (10.239 domenii) ceea ce reprezintă aproximativ 1,5% din totalul domeniilor “.ro” înregistrate în România, în luna decembrie 2013.

    Potrivit CERT-RO, ameninţările de natură informatică asupra spaţiului cibernetic naţional continuă să se diversifice, iar majoritatea alertelor primite se referă sisteme infectate cu diverse variante de malware.

    “Reţelele de tip botnet reprezintă cea mai importantă problemă existentă în spaţiul cibernetic naţional deoarece aceste computere compromise pot fi utilizate în derularea de atacuri cibernetice asupra altor ţinte din România sau din spaţiul extern ţării noastre. Oricare dintre cele două tipuri de sisteme, menţionate mai sus, pot fi folosite cu rol de «proxy» pentru desfăşurarea altor atacuri asupra unor ţinte din afara ţării, reprezentând astfel potenţiale ameninţări la adresa altor sisteme conectate la Internet”. se mai spune în comunicat.

    CERT-RO atrage atenţia că dispozitivele sau echipamentele de reţea de uz casnic (routere wireless) sau care fac parte din categoria Internet of Things (IoT), cum ar fi camere web, smart TV, smartphone sau imprimante, odată conectate la Internet, devin ţinta atacatorilor, iar vulnerabilităţile acestora sunt exploatate de către atacatori pentru a obţine accesul în reţeaua în care acestea sunt utilizate sau pentru lansarea de atacuri asupra altor ţinte din Internet.

    “Entităţi din România au fost ţinta unor atacuri informatice direcţionate şi complexe, de tip APT (Advanced Persistent Threat) lansate de către grupuri ce au capacitatea şi motivaţia necesară pentru a ataca în mod persistent o ţintă în scopul obţinerii anumitor beneficii (de obicei acces la informaţii sensibile)”, se mai spune în comunicat.

    Centrul Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică – CERT-RO este o structură independentă de expertiză şi cercetare-dezvoltare în domeniul protecţiei infrastructurilor cibernetice.

    Entitatea se află în coordonarea Ministerului pentru Societatea Informaţională şi este finanţat integral de la bugetul de stat.