BusinessMagazin

Tag: Schaeuble

  • Europa, mai aproape de pornirea tiparniţei de bani?

    În iulie, inflaţia a scăzut în zona euro la 0,4%, de la 0,5% în iunie – cea mai scăzută rată a inflaţiei din octombrie 2009, iar estimarea de inflaţiei pentru august, difuzată la 29 august de Eurostat, vorbeşte de o nouă scădere la 0,3%. În acelaşi timp, şomajul în zona euro a rămas în iulie la 11,5%, iar în Italia a crescut la 12,6%, ceea ce reprezintă recordul ultimilor 40 de ani. În mod surprinzător, chiar în Germania şomajul a crescut cu 2.000 de persoane, iar indicatorii de încredere în rândul managerilor din industrie, construcţii şi servicii şi în rândul consumatorilor au scăzut pe toată linia la nivelul zonei euro. Toate acestea au întreţinut un anumit optimism pe pieţele financiare, în ideea că orice veste proastă despre economia europeană creşte şansele ca BCE să cedeze şi să se lanseze într-un program de relaxare monetară identic cu cele aplicate de Rezerva Federală a SUA.

    Ministrul german al economiei, Wolfgang Schaeuble, a turnat însă apă rece pe speranţele că Banca Centrală Europeană va porni tiparniţa de bani. “Politica monetară a ajuns la capătul instrumentelor sale. Nu cred că politica monetară a BCE are instrumentele să lupte cu deflaţia. Avem nevoie urgent, în schimb, de investiţii, de recâştigarea încrederii investitorilor, a pieţelor, a consumatorilor”, a spus Schaeuble într-un interviu pentru Bloomberg.

    Situaţia din Europa contrastează puternic cu cea din SUA, unde indicele bursier S&P 500 a depăşit pentru prima oară în istorie pragul de 2.000 de puncte la închiderea din 25 august, iar indicele Dow Jones a marcat la rândul său un record absolut pentru interiorul unei zile de tranzacţionare, ajungând la 17.153 de puncte, peste maximul istoric de 17.138 de puncte la închidere atins la 16 iulie.

    Indicii burselor americane au continuat astfel trei săptămâni de creştere susţinută, motivată de perspectivele îmbunătăţite ale economiei SUA, de rezultatele financiare peste aşteptări ale companiilor listate (companiile incluse în calculul S&P 500 au avut o creştere a profiturilor de 8,4% în T2). Actuala perioadă de boom bursier post-criză a început însă de fapt încă din martie 2009, adică de când a început să-şi facă efectul primul val de bani pompaţi în piaţă de Rezerva Federală: de atunci, indicele S&P 500 a urcat cu aproape 196%, iar în ultimul an a câştigat 8%.

  • Al treilea pachet de salvare pentru Grecia?

    Declaraţia lui Schaeuble, neaşteptată în condiţiile în care alegerile din Germania de la 22 septembrie au eliminat orice discuţie despre banii germani daţi pentru salvarea altor economii, a fost îndulcită rapid de precizarea aceluiaşi, cum că dacă echipa Angelei Merkel va câştiga alegerile, nu vor mai exista alte salvări de ţări după model grecesc.

    Ministrul a adăugat însă că a vorbit despre un viitor pachet de credite pentru Grecia pentru a nu da loc speculaţiilor că va avea loc o nouă restructurare a datoriei greceşti de natură să-i afecteze pe creditorii privaţi – o temă redevenită brusc sensibilă după ce ministrul grec de finanţe, Iannis Stournaras, a declarat pentru un ziar elen că dacă ţara lui reuşeşte să ajungă la excedent bugetar, va obţine mai mult timp şi dobânzi mai avantajoase pentru datoria care trebuie rambursată.

    Grecia a beneficiat până acum de două pachete de salvare din partea “troicii” UE-FMI-BCE – primul aprobat în mai 2010, în valoare de 110 mld. euro, al doilea aprobat în octombrie 2011, în valoare de 130 mld. euro.

  • Zona euro: comedii de vară pentru minţi odihnite

    Între timp, criza de guvern din Portugalia a reizbucnit, speriind pieţele financiare, după ce liderul opoziţiei socialiste, Antonio Jose Seguro, a cerut renegocierea actualului acord cu UE-FMI-BCE în valoare de 78 mld. euro, iniţiat în 2011, pe motiv că măsurile de austeritate adoptate în virtutea acordului respectiv au ruinat economia ţării. Lisabona a cerut deja finanţatorilor externi o amânare a următoarei evaluări a acordului, prevăzută să înceapă la 15 iulie, pentru august sau septembrie. Agenţia Fitch a retrogradat ratingul Portugaliei de la AAA la AA plus, iar analiştii şi-au reluat predicţiile că ţara va avea nevoie la anul de încă un acord de credit cu finanţatorii externi.

    Priorităţile de moment ale lui Draghi şi ale BCE însă sunt altele – să-şi cenzureze propriii angajaţi când vorbesc prea mult şi au impresia că punctul de vedere al BCE poate avea câştig de cauză în faţa finanţatorilor BCE. Neamţul Joerg Asmussen (foto dreapta), membru al conducerii BCE, şi-a atras criticile conducerii băncii, după ce a declarat că banca va continua actualul program de pompare de bani în piaţă timp de mai mult de un an, a cerut UE să pună în practică mai repede planul de a-i forţa pe depunătorii cu sume mari să suporte costul viitoarelor falimente bancare şi a cerut ca zona euro să aibă deja până în toamna lui 2014 cadrul uniunii bancare europene.

    În viziunea lui Asmussen, acest cadru ar implica existenţa unui organism de supraveghere comun şi a unui fond comun de susţinere a băncilor, alimentat inclusiv din celebra taxă bancară amânată până acum din motive electorale. Principala ţară acţionară a BCE, Germania, se opune însă unei astfel de viziuni, în primul rând fiindcă nu vrea să aibă de suportat grosul notei de plată pentru alte crize din zona euro, fără a avea şi posibilitatea de a impune ţărilor sau băncilor respective reformele sau planurile de restructurare pe care le consideră adecvate.

    Wolfgang Schauble, ministrul german de finanţe (foto stânga), a exprimat chiar în această săptămână opoziţia Germaniei faţă de uniunea bancară europenă, respingând miercuri un nou plan prezentat de comisarii de la Bruxelles şi care propune aceleaşi obiective cu cele susţinute de Asmussen.

  • Euro să trăiască, noi să fim sănătoşi

    Deşi cancelarul Angela Merkel dispune de susţinere majoritară în parlament la cinci luni înaintea alegerilor generale, votul a fost precedat de sforţări retorice nefireşti: ministrul de finanţe Wolfgang Schaeuble i-a avertizat pe aleşi că a refuza ajutorul pentru Cipru ar dezlănţui contagiunea crizei asupra întregii zone euro, ceea ce a atras replica unui lider al social-democraţilor care a punctat că dezlănţuirea respectivă ar fi fost mult mai probabilă dacă Ciprul aproba planul susţinut iniţial de Schaeuble, de taxare inclusiv a micilor depunători la bănci.

    Astfel de sforţări trădează, în primul rând, teama celor din Eurogroup de înrăutăţirea perspectivei economice pentru zona euro. FMI estimează, în cel mai nou raport de prognoză privind economia mondială, o scădere a PIB zonei euro de 0,3% în 2013 de către FMI, iar alţi analişti vorbesc deja de criza politică din Italia, de cea bancară din Cipru şi de lipsa de vigoare a redresării economice în China şi SUA ca premise pentru o atitudine pesimistă sau măcar sceptică faţă de posibilitatea relansării economiei europene în acest an.

    Iar pe acest fond, teama cea mai mare a liderilor zonei euro vizează relansarea discuţiilor despre desfiinţarea zonei euro. Partidul Alternativa pentru Germania, care promovează desfiinţarea monedei unice, tocmai şi-a ţinut primul congres la Berlin; CE a îndemnat Grecia să interzică partidul neonazist şi antieuropean Zorile de Aur; în Marea Britanie, iar euroscepticul Nigel Farage a rămas singurul lider care creşte în popularitate.

    În Cipru, preşedintele Nicos Anastasiades (foto, alături de Angela Merkel), a cărui solicitare de sprijin financiar suplimentar a fost respinsă de Bruxelles, a început deja să-i acuze deschis pe partenerii europeni de atitudini prădătoare la adresa economiei ţării sale. “Este întristător că sunt reprezentanţi ai industriei de servicii financiare europene care au profitat de sectorul nostru de servicii financiare, ca să stimuleze relocarea fondurilor către economiile lor”, a spus Anastasiades.

  • Criza din Cipru iscă disensiuni la vârful zonei euro

    Olandezul a fost criticat de colegi – premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, predecesorul său la şefia Eurogroup, s-a declarat deranjat de o asemenea declaraţie imprudentă, insistând că nu trebuie să dea impresia că depozitele din băncile europene nu sunt în siguranţă. Ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble l-a apărat pe Dijsselbloem, arătând că acesta a fost de fapt prost înţeles, întrucât voia să explice de fapt că nu e treaba contribuabililor să salveze băncile care intră în dificultate. Şi Schaeuble însă a dat asigurări că situaţia din Cipru e una ieşită din comun şi care şi-a găsit soluţia cea mai bună.

    Rămân însă tensiuni mocnite între Germania şi Luxemburg, întrucât prima doreşte ca toate ţările care au sectoare bancare supradimensionate (ca în cazul Ciprului) să le restructureze, în timp ce Luxemburgul, unde sectorul bancar reprezintă de 20 de ori PIB, a acuzat “eforturile germane de a domina Europa” (ministrul de externe Jean Asselborn). Împăciuitor, Juncker a explicat că Luxemburgul nu-i ca Ciprul, fiindcă “noi nu atragem aici bani ruseşti oferind dobânzi enorme”, adăugând însă şi că “nu permitem să fie făcute astfel de paralele între Cipru şi Luxemburg”.

    Conform unui sondaj Reuters în rândul economiştilor, Ciprul n-ar fi ultima ţară care are nevoie de un pachet de salvare financiară de la zona euro şi FMI. Ţările nominalizate în sondaj sunt în primul rând Spania, Slovenia (o altă ţară cu sistem bancar supradimensionat), apoi Italia, dar şi ţări ca Malta, Franţa sau Portugalia.

  • Ce se-ntâmplă când neamţul plăteşte

    Esenţa disputei stă în susţinerea de către FMI a unei noi prescrieri (“haircut”) a unei părţi din datoria Greciei, de data aceasta către BCE şi alte state, după prescrierea din 2011 pentru o parte din datoria către creditorii privaţi. FMI susţine că datoria e oricum nesustenabilă aşa cum este acum, aşa încât ar fi inutil ca UE şi Atena să se iluzioneze că o amânare a termenului de reducere a ei cu doi ani ar folosi la ceva. În 2009, Grecia avea o datorie de peste 300 mld. euro, reprezentând 113% din PIB, iar de atunci datoria n-a făcut decât să crească, estimarea actuală fiind că va ajunge la 190% în 2013.

    Germania se opune însă unui “haircut”, la fel ca şi alte state creditoare – aparent pentru că susţin că problema datoriei greceşti ar putea fi gestionată prin amânări de genul celei propuse acum de miniştrii europeni, între care şi neamţul Wolfgang Schaeuble. Motivul real este însă acela că ar pierde bani, şi nu numai pe cei datoraţi de Grecia, atâta vreme cât pieţele financiare ar putea vedea în el un precedent aplicabil Spaniei şi vor începe să preseze UE în acest sens.

    Charles Dallara, şeful Institutului Internaţional de Finanţe (cea mai mare asociaţie mondială a băncilor şi a altor instituţii financiare şi cea care anul trecut a condus negocierile pe tema prescrierii unei părţi din datoria Atenei către creditorii privaţi) a vizitat zilele trecute Atena şi a început să pledeze, în premieră, pentru relaxarea măsurilor de austeritate cerute grecilor de UE şi FMI, din moment ce economia nu numai că nu a reuşit să se redreseze, dar se prăbuşeşte în continuare (ceea ce, lesne de înţeles, periclitează şansele investitorilor privaţi de a-şi recupera creanţele din Grecia). Dacă asociem această declaraţie cu altele recente care dezavuau categoric orice nou “haircut” asumat de creditorii privaţi, rezultă că orice nouă prescriere a unei părţi din datoria grecească ar trebui să fie suportată de statele creditoare. De altfel, premierul elen Antonis Samaras a şi cerut aceasta în septembrie.

    Datele preliminare ale Eurostat arată că economia Greciei a scăzut cu 7,2% în trimestrul al treilea faţă de trimestrul al doilea, un record negativ pentru zona euro. Şomajul în rândul grecilor a atins 25,4% în august, faţă de 18,4% cu un an în urmă.