Tag: scene

  • Scene de poveste – GALERIE FOTO

    Începând cu anul 1946, scenele sunt construite la fiecare doi ani după reguli care asigură stabilitatea constructiei de pe lac: scena plutitoare trebuie să fie cu două treimi mai mare decât o scenă obişnuită pentru a nu fi “înghiţită” de împrejurimi, trebuie asigurată vizibilitatea pentru rândurile din spate, auditoriul fiind compus din 6800 de persoane,construcţia scenei trebuie să asigure posibiltatea de schimbare rapidă a decorului deoarece nu există cortină, scena trebuie gandita astfel încât să reziste condiţiilor meteo extreme: furtuni, zăpadă, temperaturi de -20 de grade Celsius; chiar dacă materialele folosite necesită o rezistenţă mare, construcţia trebuie să cântărească cât mai puţin posibil, prea mult beton, cărămizi sau lemn ar putea să afecteze stabilitatea “inimii de piatră” pe care este amplasată.

    În timpul reprezentaţiei din 2007 a operei “Tosca”, producătorul şi regizorul filmului James Bond “Quantum of Solace” au fost atât de impresionaţi de imaginea statuii plutitoare cu un ochi semideschis încât au hotărât sa filmeze acolo una dintre scenele filmului. Vă prezentăm colecţia realizată de siteul twistedsifter.com a celor mai impresionante decoruri construite pe apă de-a lungul istoriei Festivalului Bregenz.

  • Ce-au cautat la San Diego

    Festivalul de film de la Berlin se lauda la sfarsitul editiei din februarie ca a vandut nu mai putin de 400.000 de bilete in 11 zile, un succes fara precedent. Conventia Comic-Con din San Diego a vandut 126.000 de abonamente pentru evenimentul cu acelasi nume in doar patru zile.

    Astfel de evenimente, unde se prezinta in premiera mondiala fragmente din cele mai asteptate blockbustere ale anului, au o importanta covarsitoare in exact ce stie Hollywoodul sa faca cel mai bine: marketing. “Congrese” (de acum o sa folosim termenul de “conventie”) anuale ale fanilor de comics-uri, SF si fantasy se tin in toata lumea, fiecare cu specializarea lui si cu un public fidel ce se bate anual pentru numarul limitat de abonamente netransmisibile.

    Daca la prima conventie a organizatorului San Diego Comic-Con nu au venit decat 300 de persoane, iar evenimentul a avut loc in salonul unui hotel obscur, cu totul alta este situatia in ultimii ani. In 1991, SDCC, asa cum o cunosc abonatii fideli, s-a mutat in pe atunci recent inauguratul Convention Center, unde ocupa un singur etaj. In prezent ocupa intregul edificiu, iar o mare parte din conferinte si evenimentele adiacente s-au mutat in alte hoteluri sau in corturile gigantice amenajate in preajma.

    Succesul organizatorilor SDCC este cat se poate de graitor in ceea ce priveste importanta acestui tip de eveniment la Hollywood. De fapt, conventiile au devenit echivalentul mult mai popular (in toate sensurile termenului) al celebrelor festivaluri de film, unde se prezinta tot ce este mai nou si interesant la capitolul cinema de arta. Conventiile americane ii lasa pe Kim Ki-duk sau pe fratii Dardenne sa-si vada de treaba, dar sunt in stare sa-ti spuna tot ce vrei sa stii despre filme precum “Iron Man 2”, “Avatar”, “New Moon” si multe altele, in conferinte, in timpul unui weekend prelungit de la finele lunii iulie. Nume mari precum James Cameron, Peter Jackson, Tim Burton, Johnny Depp, Robert Zemeckis sau John Lasseter isi fac intotdeauna loc in agendele cu siguranta incarcate pentru a da raportul in fata batalioanelor de fani, cu atat mai greu de impresionat cu cat stacheta lor este mult mai ridicata decat in cazul consumatorilor obisnuiti.

    O vorba umbla pe la Hollywood: “o impresie buna lasata la San Diego face cat o intreaga campanie de promovare”. Nimic mai adevarat, iar marile studiouri fac tot posibilul sa fie sigure ca fanii pleaca multumiti de la evenimente si ca se grabesc sa-si umple paginile din retelele de socializare online sau conturile pe Twitter cu o multitudine de comentarii laudative. De fapt, avalansa de vedete, zecile de minute proiectate in premiera, standurile cu obiecte promotionale exclusive (exclusiv de scumpe) si conferintele pe mai toate subiectele posibile si imposibile (legate de film, fireste) nu sunt decat un imens teaser pentru blockbusterele ce vor vedea in curand lumina ecranului.

    Privita ca un imens spatiu de reclama, conventia beneficiaza de prezentari exclusive din partea marilor studiouri, care pun la cale adevarate spectacole multimedia intesate de surprize pentru a-si multumi, uimi si soca fanii, obtinand exact acea faima atat de necesara intro lume unde succesul unui film este proportional cu numarul de oameni la curent cu aparitia lui pe ecrane inainte ca premiera sa aiba loc.

  • Marele ecran de elita

     

    Filmele de arta inseamna de obicei cu totul altceva decat incasari de milioane de euro, super-eroi, megaproductii sau actori platiti regeste. Cu toate ca au bugete care in cazurile fericite ating valoarea unui Ferrari, au la activ premii in festivalurile de film de la Cannes sau Berlin si sunt obiectul interesului unor categorii de spectatori care merg de la cunoscatori la snobi sau doar cinefili satui de povestile comerciale de la Hollywood.
     
    Pana recent, singura scena din Bucuresti pentru astfel de productii era Cinemateca Romana, cu cele doua sali, insa cu timpul au aparut si alte locuri care ii atrag pe amatorii de proiectii de arta. Cel mai recent proiect ii apartine Muzeului Taranului Roman, care in luna aprilie a lansat “Noul Cinematograf al Regizorului Roman”, unde se pot urmari, in aer liber sau in studioul Horia Bernea, filme premiate in festivaluri, documentare sau desene animate. “Ideea proiectului a aparut anul trecut, dupa ce muzeul a gazduit Festivalul de Film European, in cadrul caruia s-au organizat proiectii in curtea interioara. De la bun inceput ne-am gandit la un cinematograf de arta unde sa se poata proiecta filmele generatiei tinere de regizori romani si europeni”, spune Mihai Gheorghiu, director de management cultural al Muzeului Taranului Roman. De marti pana duminica sunt proiectate filme alese de un “juriu” format din zece regizori romani. “In fiecare luna unul dintre regizori propune o lista de filme, cu alte cuvinte este un fel de selectie de autor”, explica Gheorghiu.
     
    Regizorul lunii mai, Radu Munteanu, a propus o selectie de filme castigatoare la Cannes in editiile 2005-2008, precum “Tacerea Lornei”, pentru care fratii Dardenne au castigat premiul pentru cel mai bun scenariu in 2008, “Cele trei maimute”, datorita caruia N.B. Ceylan a fost desemnat cel mai bun regizor anul trecut sau “Gomora”, care a luat marele premiu in 2008. Miercurea este dedicata filmului antropologic si documentar, iar in diminetile de weekend se fac proiectii de filme pentru copii. “Public pentru astfel de filme exista, dupa cum s-a vazut si din salile pline de la Festivalul Filmului European, la care au participat aproximativ 4.000 de spectatori”, comenteaza directorul Gheorghiu, adaugand ca in medie 30% din sala este ocupata la o proiectie.
     
    Studioul Horia Bernea are o capacitate de 350 de locuri, iar in curtea interioara exista suficient spatiu pentru 250 de spectatori. “Spectatorii filmului de arta formeaza un public cu o cultura cinematografica, stie ce este nou si are si asteptari”, explica Gheorghiu, care isi aminteste ca numarul cel mai mare de spectatori l-au atras filmele din cadrul festivalului, precum “Cele trei maimute”, “Tacerea Lornei” sau filmele romanesti.
     
    Initiatorii proiectului ii asigura pe amatorii de filme de arta ca noul cinematograf nu va fi doar o idee de vara, ci “un proiect pe termen lung, ce se incadreaza in proiectele culturale ale MTR, care si-a propus sa se impuna si ca un centru de cultura, nu numai ca un muzeu”.
     
    Constantin Fugasin, cel care a conceput un alt proiect de cinematograf de arta din Bucuresti, Eurocinema Tinerimea Romana, spune ca tocmai datorita reactiei publicului a continuat sa proiecteze productii de arta. “Public exista, fireste, si tocmai reactia incurajatoare a spectatorilor ne-a determinat sa continuam dupa ce luni de zile am pierdut bani”, afirma Fugasin. Cinematograful functioneaza de anul trecut, in fiecare weekend, in sediul unui centru national de arta, construit de Societatea Culturala Tinerimea Romana si inaugurat de Nicolae Iorga in 1934.
     
    In program sunt filme de nisa, romanesti, europene, documentare, scurtmetraje, filme ce nu isi gasesc locul in cinematografele obisnuite. In sala cu o capacitate de 250 de locuri vin lunar intre 800 si 1.000 de spectatori platitori, in conditiile in care se fac 12-16 proiectii pe luna. Despre programul viitor, Fugasin spune ca vor urma productii din noul val al scurtmetrajului romanesc, filme mute, portrete de regizori.
     
    Pe de alta parte, si Cinemateca Romana, cea mai cunoscuta scena pentru filmele clasice sau de arta, s-a adaptat vremurilor si publicului si se lauda cu un club al cinefililor (Cineclub), o cafenea si un cont pe Facebook. Grupul de pe Facebook are aproape 100 de fani care urmaresc online programul evenimentelor. La fiecare doua saptamani, membrii Cineclubului, condus de studenti la UNATC si frecventat in special de acestia, se intalnesc si discuta pe baza unui film propus, iar in cazul unui film romanesc invita si realizatorii. Cafeneaua, Cafe Cinemateca, de la sala Eforie a fost gandita astfel incat sa evoce atmosfera unui cinematograf de arta. Pe plasme se deruleaza cadre cu Charlie Chaplin sau Buster Keaton, iar decoratiunile duc cu gandul la istoria cinematografiei.