În 1864, când a explodat întreaga fabrică în care producea dinamită, pe una din cele mai sărace insule ale oraşului, iar fratele său Emil a pierit în accident, lui Alfred Nobel nici nu-i trecea prin minte câtă lume va tânji la unul dintre premiile ce-i poartă numele. Insula săracă, altădată zonă industrială, s-a transformat acum într-un cartier de locuinţe, iar fosta fabrică este unul dintre cele 80 de muzee găzduite în oraşul atestat documentar de opt secole.
Câteva ore de plimbare, de preferat pe jos, sunt suficiente pentru a simţi pulsul oraşului, chiar dacă “poţi sta o lună întreagă în capitala Suediei, să faci în fiecare zi altceva şi să nu vezi tot”, dă asigurări Gabriela, ghidul de 42 de ani, care vorbeşte şase limbi. În numai trei luni, din iunie până în august, în Stockholm s-au înregistrat nu mai puţin de 1,4 milioane de înnoptări; spre comparaţie, în Bucureşti hotelierii au avut în tot anul trecut 1,8 milioane de înnoptări.
Numai cele 80 de muzee şi parcurile, care sunt pentru locuitorii oraşului aproape sacre, oferă suficiente lucruri noi de făcut în fiecare zi. “Avem o problemă cu traficul pentru că nu putem construi autostrăzi pe zonele verzi, care sunt protejate prin lege”, explică ghidul. Un alt exemplu este chiar Biblioteca Regală, care păstrează câte un exemplar din fiecare carte tipărită, a fost înfiinţată cu mai bine de un secol şi jumătate în urmă, iar la un moment dat a ajuns neîncăpătoare. Nu putea fi extinsă în lateral, pentru că este aşezată într-un parc, aşa că singura soluţie a fost să fie construite cinci etaje suplimentare, dar sub pământ. Pentru un locuitor al meleagurilor dâmboviţene, unde magazinele stau îngrămădite în inima oraşului, un astfel de respect pentru spaţiile verzi pare oarecum nefiresc.
O altă surpriză, din rândul celor pe care oraşul le are ascunse la tot pasul, este lipsa magazinelor, fie ele super sau hipermarketuri, de electroretail sau de mobilier din oraşul propriu-zis, locuit de peste 800.000 de oameni. În ţara natală a celui mai mare retailer de mobilier din lume, Ikea, n-am văzut în trei zile niciun magazin. Poate şi pentru că siglele luminoase, fosforescente, mari cât jumătate din clădire, nu-şi au deloc locul la Stockholm. Poţi căuta cu privirea ore în şir, de pildă, o farmacie, fără niciun succes. “Avem farmacii”, dă asigurări un locuitor, nefamiliarizat cu colţurile de stradă populate cu 3-4 spaţii de vânzare a doctoriilor. În rândul surprizelor, la loc de seamă stă sentimentul de relaxare, mai mult decât în alte ţări, pe care-l au deopotrivă toţi oamenii din oraş. Poate pentru că nu-i apasă grija zilei de mâine, ţara fiind ferită, până acum, de problemele economiei mondiale.
Salariul mediu brut este de 28.000 de coroane suedeze, echivalentul a circa 3.300 de de euro, iar impozitele, stabilite de municipalităţi, variază între 28% şi 34%. În capitală, de pildă, impozitul este de 31%, iar locuitorii sunt foarte conştienţi de povara dărilor, în sensul că-şi trag la răspundere edilii. Ţara în care consumul de presă e mai mare decât oriunde în lume este şi locul unde opinia publică are o forţă veritabilă, având puterea de a schimba miniştrii. Social democraţi de peste 50 de ani, cu doar trei scurte întreruperi, când puterea a intrat pe mâinile opoziţiei, suedezii sunt de părere că guvernul are o răspundere cât se poate de reală.
“Nu e treaba noastră, ci a Guvernului să se ocupe de programe sociale; noi plătim taxe prea mari ca să ne mai gândim şi la caritate”, spune Elaine Weidman, vicepreşedinte în cadrul Ericsson. Compania este acum implicată într-un proiect prin care edilii oraşului doresc să dezvolte un cartier nou (în care municipalitatea investeşte un miliard de euro pentru infrastructură) în care să reducă emisiile de dioxid de carbon cu 30% până în 2020 şi până la zero până în 2030. Aceasta este un alt tip de surpriză pe care îl oferă capitala Scandinaviei: în sensul cel mai concret, suedezii sunt preocupaţi, chiar la nivel de individ, de reducerea emisiilor de gaze toxice.
Câteva exemple: suedezii sunt cei mai harnici la capitolul reciclare; în trei ani traficul din oraş a fost redus cu 70%. Fireşte, există o strategie clară şi ajutătoare. În cazul reciclării – oamenii duc toate sticlele şi borcanele înapoi la magazine, iar în cazul în care aruncă diferenţiat gunoaiele primesc scutiri la taxe şi impozite. În noul cartier, toate locuinţele vor fi vândute complet echipate cu electronice şi electrocasnice cu cel mai mic consum de energie electrică; 30% din energie va fi asigurată de surse regenerabile; deşeurile organice vor fi colectate în echipamente instalate sub chiuvetă, vor fi colectate şi folosite ca îngrăşăminte în agricultură.