In martie 2010, se implinesc doi ani de cand Saduokhas
Atashovich Meraliyev a venit in Romania. Este CEO al Rompetrol din
iulie 2009, dar se afla la primul sau interviu, dupa luni intregi
in care compania a comunicat extrem de putin, complet opus stilului
de comunicare din vremea lui Dinu Patriciu. Abordarea lui Meraliyev
este insa foarte importanta pentru modul cum vad kazahii
dezvoltarea Rompetrol si este prima discutie oficiala despre
strategia grupului de cand a fost integral cumparat de catre
KazMunaiGaz.
Fostul birou al lui Dinu Patriciu arata complet diferit. Au
disparut machetele de vapoare de pe pervaz, tabloul cu Van Gogh si
multitudinea de gadgeturi de pe masa. E mai putin colorat. E si mai
multa lumina. Scaunul complicat pe care statea fondatorul Rompetrol
a fost inlocuit cu un scaun directorial clasic. Si negru. Insa
discursul e total schimbat. Dinu Patriciu vorbea greu si misterios.
Folosea metafore si se indeparta rapid de subiect – mai ales cand
subiectul era legat de cifrele sau strategia Rompetrol. Se referea
la Rompetrol cu precautie, asa cum vorbesti despre ceva foarte
personal, aproape intim.
Saduokhas Atashovich Meraliyev vorbeste scurt si clar. Se simte
din discurs ca Rompetrol e un mandat, o companie mare despre care
Meraliyev trebuie sa demonstreze tarii sale ca a fost bine sa o
cumpere. De aceea vorbeste despre ea aproape ca un chirurg.
Foloseste termenii “optimizare”, “curatenie”, “sincer”, dar, mai
ales, “parerea mea puternica” (my strong opinion). Exprimarea apare
indeosebi cand CEO-ul Rompetrol incearca sa desparta parerea sa
personala de planurile anterioare ale Rompetrol sau de modul cum
dezvoltarea Rompetrol este gandita la Astana. “In Kazahstan sunt
multe pareri despre achizitia Rompetrol. De aici insa, se vede
altfel.”
Inca de la prima strangere de mana, in atitudinea lui Saduokhas
Atashovich Meraliyev se simte melanjul dintre scoala ruseasca,
experienta americana si CEO-ul cu un buget de cateva miliarde.
Meraliyev are un comportament egal, calm, si se insufleteste de
vreo doua ori de-a lungul discutiei: o data cand vorbeste despre
frumusetea limbii kazahe, pe care spera sa o vorbeasca fluent si
copiii sai, si o data cand povesteste despre experienta lui de pe
campul petrolier Tengizchevroil. Munca la Tengiz, cel mai mare
zacamant in exploatare din Kazahstan, a reprezentat pentru
Meraliyev cea mai importanta experienta din “viata reala”. Ii
sclipesc ochii si acum, dupa mai bine de zece ani, cand intreaba
retoric: “Va puteti imagina ca foram la cinci kilometri adancime si
ca scoteam 11 milioane de tone de petrol?”.