BusinessMagazin

Tag: Saddam Hussein

  • El a fost dublura diavolului. Povestea omului care a fost sosia lui Uday Saddam Hussein

    Latif Yahia a fost dublura  fiului lui Saddam Hussein, Uday Hussein. Yahia spune că a devenit sosia lui Uday în septembrie 1980 când a început războiul dintre Iran şi Iraq.

    El a fost chemat la palatul prezidenţial şi a fost informat că o să fie dublura lui Uday şi va merge în locul acestuia în zonele periculoase. Yahia a refuzat iniţial şi a fost închis. S-a răzgândit, apoi a fost antrenat timp de şase luni pentru a imita postura şi discursul lui Uday. Cei doi aveau trăsături similare, însă Yahia a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale pentru ca cei doi să semene şi mai mult.

    Uday Hussein a a fost fiul cel mare al lui Saddam Hussein. Pentru mai mulţi ani, Uday a fost văzut ca moştenitor al tatălui său, cu toate acestea, Uday a pierdut această poziţie din cauza comportamentului său excentric şi a relaţiei tulbure cu tatăl şi cu fratele său. În urma invaziei Statelor Unite ale Americii în Irak din 2003, el a fost ucis, împreună cu fratele său de către Special Forces Task Force (Task Force 20) în timpul unui schimb scurt de focuri la Mosul.

    Uday avea un comportament violent, ar fi ucis un ofiţer de armată doar pentru că acesta nu-l salutase şi ar fi torturat atleţii iranieni pentru că aceştia nu ar fi avut performanţe mulţumitoare la concursuri. De asemenea,  se spune despre Uday că ar fi răpit şi ar fi violat fete de pe stradă. 

    Yahia a fost trimis în zonele de conflict pentru a ridica moralul trupelor. Între timp, relaţia dintre Yahia şi Udey s-a deteriorat, iar atunci când o femeie de care Uday era atras îi acorda mai multă atenţie lui Yahia, Uday l-a împuşcat pe Yahia în mână.

    Latif Yahia a fugit apoi a cerut şi a primit azil în Austria în 1992. După ce a fost atacat în Austria, Yahia a fugit, din nou, la Londra în 1995.

    Povestea lui Yahia nu este crezută de toată lumea, doi jurnalişti consideră că nu tot ce a spus Yahia ar fi adevărat. Jurnaliştii ar fi găsit inconsistenţe bătătoare la ochi legate de spusele lui Latif Yahia.

    Povestea lui Latif Yahia a fost ecranizată pe marele ecran în filmul “The Devils Double”, regizat de Lee Tamahori, cu Dominic Cooper în rolul principal. Bazat pe cărţile lui Latif Yahia, sosia lui Uday Hussein, filmul reprezintă o viziune terifiantă asupra casei lui Saddam prin ochii unui om care ştia prea multe

     

  • El a fost dublura diavolului. Povestea omului care a fost sosia lui Uday Saddam Hussein

    Latif Yahia a fost dublura  fiului lui Saddam Hussein, Uday Hussein. Yahia spune că a devenit sosia lui Uday în septembrie 1980 când a început războiul dintre Iran şi Iraq.

    El a fost chemat la palatul prezidenţial şi a fost informat că o să fie dublura lui Uday şi va merge în locul acestuia în zonele periculoase. Yahia a refuzat iniţial şi a fost închis. S-a răzgândit, apoi a fost antrenat timp de şase luni pentru a imita postura şi discursul lui Uday. Cei doi aveau trăsături similare, însă Yahia a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale pentru ca cei doi să semene şi mai mult.

    Uday Hussein a a fost fiul cel mare al lui Saddam Hussein. Pentru mai mulţi ani, Uday a fost văzut ca moştenitor al tatălui său, cu toate acestea, Uday a pierdut această poziţie din cauza comportamentului său excentric şi a relaţiei tulbure cu tatăl şi cu fratele său. În urma invaziei Statelor Unite ale Americii în Irak din 2003, el a fost ucis, împreună cu fratele său de către Special Forces Task Force (Task Force 20) în timpul unui schimb scurt de focuri la Mosul.

    Uday avea un comportament violent, ar fi ucis un ofiţer de armată doar pentru că acesta nu-l salutase şi ar fi torturat atleţii iranieni pentru că aceştia nu ar fi avut performanţe mulţumitoare la concursuri. De asemenea,  se spune despre Uday că ar fi răpit şi ar fi violat fete de pe stradă. 

    Yahia a fost trimis în zonele de conflict pentru a ridica moralul trupelor. Între timp, relaţia dintre Yahia şi Udey s-a deteriorat, iar atunci când o femeie de care Uday era atras îi acorda mai multă atenţie lui Yahia, Uday l-a împuşcat pe Yahia în mână.

    Latif Yahia a fugit apoi a cerut şi a primit azil în Austria în 1992. După ce a fost atacat în Austria, Yahia a fugit, din nou, la Londra în 1995.

    Povestea lui Yahia nu este crezută de toată lumea, doi jurnalişti consideră că nu tot ce a spus Yahia ar fi adevărat. Jurnaliştii ar fi găsit inconsistenţe bătătoare la ochi legate de spusele lui Latif Yahia.

    Povestea lui Latif Yahia a fost ecranizată pe marele ecran în filmul “The Devils Double”, regizat de Lee Tamahori, cu Dominic Cooper în rolul principal. Bazat pe cărţile lui Latif Yahia, sosia lui Uday Hussein, filmul reprezintă o viziune terifiantă asupra casei lui Saddam prin ochii unui om care ştia prea multe

     

  • Episod dureros pentru Saddam. A făcut-o chiar sub ochii fiului

    New York Post scrie despre relatarea unor gardieni americani care l-au păzit pe Hussein înainte de executare (30 dec. 2006). Pentru că aveau copii la vremea aia, gardienii au avut parte de istorisiri din viaţa de tată a lui Saddam. Poveştile împărtăşite au fost multe, însă una dintre ele le-a rămas gardienilor în cap. Una tristă, pe care Saddam ar regreta-o probabil şi acum dacă ar mai trăi.

    IATĂ AICI CEL MAI TRIST EPISOD DIN VIAŢA DE TATĂ A LUI SADDAM. A TREBUIT SĂ FACĂ ASTA SUB OCHII FIULUI

     

  • Saddam a povestit înainte de EXECUTARE cel mai trist episod din viaţa lui de tată. A trebuit să facă asta chiar sub ochii fiului

    New York Post scrie despre relatarea unor gardieni americani care l-au păzit pe Hussein înainte de executare (30 dec. 2006). Pentru că aveau copii la vremea aia, gardienii au avut parte de istorisiri din viaţa de tată a lui Saddam. Unul dintre gardieni a zis că Saddam Hussein i-ar fi povestit una dintre cele mai ciudate poveşti ale lui. Este o poveste foarte tristă când a trebuit să facă un gest dur exact în faţa fiului său. Un gest care l-a durut pe Uday foarte mult.

    IATĂ AICI CE A FĂCUT SADDAM HUSSEIN EXACT ÎN FAŢA COPILULUI, ÎN CEL MAI TRIST EPISOD DIN VIAŢA TIRANULUI

  • El a fost dublura diavolului. Povestea omului care a fost sosia lui Uday Saddam Hussein

    Latif Yahia a fost dublura  fiului lui Saddam Hussein, Uday Hussein. Yahia spune că a devenit sosia lui Uday în septembrie 1980 când a început războiul dintre Iran şi Iraq.

    El a fost chemat la palatul prezidenţial şi a fost informat că o să fie dublura lui Uday şi va merge în locul acestuia în zonele periculoase. Yahia a refuzat iniţial şi a fost închis. S-a răzgândit, apoi a fost antrenat timp de şase luni pentru a imita postura şi discursul lui Uday. Cei doi aveau trăsături similare, însă Yahia a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale pentru ca cei doi să semene şi mai mult.

    Uday Hussein a a fost fiul cel mare al lui Saddam Hussein. Pentru mai mulţi ani, Uday a fost văzut ca moştenitor al tatălui său, cu toate acestea, Uday a pierdut această poziţie din cauza comportamentului său excentric şi a relaţiei tulbure cu tatăl şi cu fratele său. În urma invaziei Statelor Unite ale Americii în Irak din 2003, el a fost ucis, împreună cu fratele său de către Special Forces Task Force (Task Force 20) în timpul unui schimb scurt de focuri la Mosul.

    Uday avea un comportament violent, ar fi ucis un ofiţer de armată doar pentru că acesta nu-l salutase şi ar fi torturat atleţii iranieni pentru că aceştia nu ar fi avut performanţe mulţumitoare la concursuri. De asemenea,  se spune despre Uday că ar fi răpit şi ar fi violat fete de pe stradă. 

    Yahia a fost trimis în zonele de conflict pentru a ridica moralul trupelor. Între timp, relaţia dintre Yahia şi Udey s-a deteriorat, iar atunci când o femeie de care Uday era atras îi acorda mai multă atenţie lui Yahia, Uday l-a împuşcat pe Yahia în mână.

    Latif Yahia a fugit apoi a cerut şi a primit azil în Austria în 1992. După ce a fost atacat în Austria, Yahia a fugit, din nou, la Londra în 1995.

    Povestea lui Yahia nu este crezută de toată lumea, doi jurnalişti consideră că nu tot ce a spus Yahia ar fi adevărat. Jurnaliştii ar fi găsit inconsistenţe bătătoare la ochi legate de spusele lui Latif Yahia.

    Povestea lui Latif Yahia a fost ecranizată pe marele ecran în filmul “The Devils Double”, regizat de Lee Tamahori, cu Dominic Cooper în rolul principal. Bazat pe cărţile lui Latif Yahia, sosia lui Uday Hussein, filmul reprezintă o viziune terifiantă asupra casei lui Saddam prin ochii unui om care ştia prea multe

     

  • George W. Bush este mulţumit de decizia de a invada Irakul: “Istoria va judeca acest lucru”

     “Sunt mulţumit de modul în care această decizie a fost luată. Cred că îndepărtarea de la putere a lui Saddam Hussein era decizia bună nu doar din punctul de vedere al securităţii noastre, ci şi pentru a le da irakienilor posibilitatea de a trăi într-o societate liberă”, a declarat fostul preşedinte pentru ABC News.

    “Însă istoria va judeca acest lucru, iar eu nu voi mai fi acolo să văd”, a adăugat Bush. “În ceea ce mă priveşte, dezbaterea este închisă. Am făcut ceea ce am făcut. În definitiv, istoricii sunt cei care vor judeca această decizie”, a continuat fostul şef de stat.

    Invazia americană, justificată în 2003 prin ameninţarea unor arme de distrugere în masă care nu au fost găsite niciodată, a condus rapid la îndepărtarea de la putere a lui Saddam Hussein, însă americanii s-au confruntat, ulterior, cu o insurecţie prelungită.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Autopsia unei reţele dispărute

    Nu demult, The Washington Post a publicat un articol sub titlul “Studiile spun că majoritatea paginilor web pot fi conectate prin 19 clicuri”. O formulare destul de neglijentă, chiar dacă trecem peste folosirea clicurilor pe post de legături (links). Nu e vorba de “majoritatea paginilor”, pentru că cele 19 legături reprezintă o medie, exact ca în cazul mult mai popular al celor şase grade de separaţie. Probabil că redactorii au găsit de cuviinţă să publice această ştire în contextul unui recent atac asupra Facebook, însă studiul referit datează din 1999, i se datorează cercetătorului Albert-László Barabási şi a fost apoi prezentat în cartea sa numită “Linked: The New Science of Networks” (din 2002), asupra căreia merită să revin într-un alt articol.

    Oarecum surprinzător este că, totuşi, afirmaţia din WP este corectă. Deşi rezultatul a fost extras din studiul unui mic eşantion (un trilion de pagini) din web-ul mileniului trecut, substratul teoretic aplicat de această “nouă ştiinţă a reţelelor” ne asigură că cele 19 grade de separaţie se păstrează şi că web-ul va rămâne o “lume mică” încă multă vreme. Barabási (născut la Bălan, judeţul Harghita) este de formaţie fizician şi poate părea ciudată specializarea sa în acest domeniu, însă ştiinţa reţelelor este un domeniu pluridisciplinar, cu aplicabilitate în numeroase alte ştiinţe.

    Esenţa este că reţelele au anumite proprietăţi intrinseci pe care, odată ce le cunoaştem, le putem aplica în nenumărate domenii. Primul vizat este sociologia, însă aceleaşi principii guvernează şi reţelele neuronale din creier, ecosistemele naturale sau reţeaua celulelor biologice. De altfel, Barabási – despre care revista PopSci spunea că este “omul care ar putea conduce lumea” – lucrează acum în cercetări privind cancerul la Universitatea Harvard.

    Poate oare ştiinţa reţelelor să explice – şi eventual să prevadă – dinamica reţelelor de socializare? Se pare că doar în mică măsură, deoarece concurenţa de pe piaţă face ca datele marilor reţele să fie indisponibile. Şi totuşi, un videoclip difuzat de Onion în 2009 (o parodie a unei emisiuni de ştiri) a anticipat corect că ocazia se va ivi curând: un “arheolog al internetului” afirma în film că a descoperit ruinele “civilizaţiei Friendster”. E vorba de prima mare reţea de socializare, lansată în 2002 şi depăşită abia în 2004 de MySpace, care la rândul ei a fost detronată de Facebook.

    După ce a ajuns la 100 de milioane de utilizatori, a început declinul, astfel că 2006 reţeaua era moartă în Statele Unite, dar a rezistat datorită popularităţii din Asia. Însă după schimbarea interfeţei, petrecută în 2009, a urmat colapsul. În iulie 2011, Friendster a fost relansată ca reţea orientată spre jocuri, dar cu câteva zile înainte, o echipă de la Internet Archive a scanat toate datele, constând din utilizatori (nenominali) şi conexiunile dintre ei.

    Această arhivă este “cadavrul” lui Friendster, reţeaua socială primordială. Aşa se face că studiul publicat zilele trecute de un grup de cercetători de la Institutul Federal Elveţian pentru Tehnologie se numeşte “Autopsia lui Friendster” şi îşi propune să identifice cauzele declinului reţelelor de socializare. Este, evident, o aplicare a ştiinţei reţelelor şi nu întâmplător regăsim caracteristici puse în evidenţă de studiile echipei lui Barabási.

    De exemplu, predomină “clusterele” – grupuri de utilizatori puternic conectaţi între ei, pentru că sunt şanse mari ca prietenii unei persoane să fie prieteni între ei. Studiul porneşte de la premisa că atunci când costul (timp şi efort) implicat de rămânerea în reţea depăşeşte beneficiile (comunicarea cu prietenii), utilizatorii părăsesc reţeaua. În cazul Friendster, schimbarea interfeţei a crescut costul, ceea ce a declanşat o reacţie în lanţ: cu fiecare utilizator plecat, beneficiile prietenilor scad. E multă matematică, dar cam aceasta este esenţa.
    Probabil că ştiinţa reţelelor a beneficiat de pe urma autopsiei (autorii admit că e şi arheologie), la fel ca şi marile reţele de socializare ale momentului, care nici ele nu sunt ferite de astfel de fenomene. Şi ele sunt “lumi mici” şi vulnerabile.

  • Blonda lui Saddam

    Iata doar cateva dintre fetele nestiute, mizerabile, marunt
    umane sau absurde, ale lui Saddam Hussein, asa cum au fost ele
    percepute de amanta sa europeana, grecoaica Parisoula Lampsos.
    Cunoscuta printre valetii sau apropiatii lui Saddam Hussein drept
    Shakrra, adica Blonda, grecoaica noastra pusa pe confesiuni l-a
    intalnit prima oara pe “Rais” pe cand ea avea 16 ani, iar el 30 (si
    inca nu ajunsese la putere). Nu era frumoasa, ci doar, dupa cum ea
    insasi marturiseste, pufoasa, rotunjoara si blonzie, avand, adica,
    toate atributele menite sa puna pe jar simturile unor orientali.
    Fantasmele de seducator ale lui Saddam au luat-o razna, asa incat a
    hotarat sa faca din Parisoula exclusiva sa proprietate.

    Amantlacul lor a durat o buna bucata de vreme, a avut suisuri si
    prabusiri pasionale, dar a fost tot timpul intretinut de paranoia
    puterii, pe care liderul irakian o manifesta pana si in materie de
    amor. “De fiecare data cand ne reintalneam, Saddam imi confirma ca
    totul in viata mea fusese aranjat in functie de dorintele lui. Era
    obsedat sa posede si sa domine: <Esti numai si numai a mea.
    Propria mea zeita a dragostei. Esti plina de iubire care-mi
    apartine, Pari.>.” Pana sa fuga din Irak, in 2001, si sa ajunga
    in Thailanda (unde a obtinut protectie americana), doamna Lampsos a
    avut, fara sa traiasca intr-un harem, o viata de papusa erotica,
    fara posibilitatea de a-si construi o viata personala. Pentru ca,
    la un moment dat, s-a casatorit, Saddam i-a trimis sotul in bejenie
    si i-a confiscat toata averea.

    Povestea incredibila a acestei relatii de aproape 30 de ani
    (scrisa de jurnalista Lena Katarina Swanberg in urma discutiilor cu
    Parisoula, incepute in 2002), dezvaluie nu doar aspecte inedite ale
    personalitatii lui Saddam, ci si un intreg cortegiu de cutume si
    blocaje comportamentale ale societatii din jurul acestuia,
    uluitoare pentru cititorul occidental.

    PARISOULA LAMPSOS,
    LENA KATARINA SWANBERG
    “VIATA MEA CU SADDAM”,
    EDITURA PANDORA M, BUCURESTI, 2010

    Dupa “Sexus”, “Plexus” si “Nexus”, cele
    trei tablouri romanesti din “The Rosy Crucifixion”, editura Polirom
    continua seria Henry Miller cu unul dintre cele mai intunecate
    volume ale autorului.     Publicat in 1936, la doi ani dupa
    aparitia “Tropicului cancerului”, insa nu in America (unde a fost
    interzis), ci in mai libertinul Paris interbelic, romanul
    desfasoara amintirile de tinerete ale autorului intr-o maniera
    intempestiva, dezacordata, anticronologica. Scenele se insiruie
    parca sub dicteu automat, iar textul se deformeaza si se
    construieste simultan, intr-un soi de delir controlat, in care
    “inseminarile” culturale seduc la fel de mult ca propriile panseuri
    si verdicte ale autorului: “Trebuie sa fiu atent sa-mi pastrez
    trupul intr-o forma buna de dragul viermilor.     Si sufletul, de dragul lui
    Dumnezeu”.

    HENRY MILLER
    “PRIMAVARA NEAGRA”,
    EDITURA POLIROM, IASI, 2010

    Ne aflam in Anglia anului 1938, cand o epidemie de ciuma se
    napusteste asupra populatiei. Disperarea si frica zilnica fac sa
    prolifereze o intreaga serie de ritualuri pagane si de sacrificii
    rituale. In mijlocul angoasei generale, un grup de noua persoane,
    reunite sub imperiul hazardului, incearca sa scape de contagiere,
    fugind spre nordul tarii. Printre ei: un negustor de moaste, un
    magician, o tanara clarvazatoare, un povestitor, doi muzicanti
    italieni, un pictor si sotia lui insarcinata. Cei noua ciudati par
    insa ca vor sa lase in urma nu doar cumplita boala, ci si un trecut
    neguros. Nu dupa multa vreme, unul dintre ei este gasit spanzurat,
    un altul cu membrele taiate, iar un al treilea – injunghiat.
    Potrivit aparentelor, sunt urmariti de un ucigas mai nemilos inca
    decat molima. Ne aflam in miezul unei intrigi politiste, care
    aminteste, prin cromatica medievala si prin descriptiile de un
    realism tulburator, de Umberto Eco sau de Ian Pears. Autenticitatea
    istorica a relatarii si finetea intrigii au facut ca New York Times
    sa considere “Calatoria mincinosilor” drept cel mai bun thriller
    istoric al anului 2008.

    KAREN MAITLAND
    “CALATORIA MINCINOSILOR”,
    EDITURA LEDA, BUCURESTI, 2010

  • America lipseste din reconstructia Irakului

    Este exact tara care a cheltuit o mie de miliarde de dolari – cu
    invadarea si ocuparea Irakului, dar si cu antrenarea si echiparea
    fortelor de securitate irakiene sau cu ambitioasele proiecte de
    reconstructie din toate provinciile, proiecte menite sa refaca
    infrastructura tarii si sa reporneasca economia.

    Cand guvernul irakian a abandonat vechile targuri de pe vremea
    lui Saddam si a invitat companii din lumea intreaga la Targul de
    Comert, Statele Unite nu prea se vedeau dintre cele 32 de natiuni
    reprezentate. Dintre cele 396 de companii prezente la targ, “sunt
    doi sau trei participanti americani, dar le-am uitat numele”, spune
    Hashem Mohammed Haten, director general al companiei irakiene de
    stat care se ocupa cu organizarea targurilor. O pereche de rachete
    orneaza o poarta ceremoniala amintind de o era in care Saddam avea
    pretentii, daca nu chiar arme, de distrugere in masa.

    Targul este un semnal graitor al unei realitati incomode:
    razboiul dus de America in Irak a fost bun pentru afacerile din
    aceasta tara, dar nu neaparat si pentru cele din America.

    Companiile americane nu vad prea multe beneficii de pe urma
    investitiilor facute de tara lor in Irak. Unele firme au calculat
    ca teama de violente si costurile mari de securitate fac din Irak o
    zona de business nefrecventabila. Chiar cei care sunt interesati si
    vor sa vina sunt descurajati de reputatia companiilor americane de
    aici de specula si exploatare a mainii de lucru – un produs al
    primilor ani ai ocupatiei – ca si de un antiamericanism raspandit
    si de durata.

    Desi importurile Irakului aproape s-au dublat in 2008, ajungand
    la 43,5 miliarde de dolari de la 25,67 de miliarde in 2007,
    importurile de la companii americane au ramas la 2 miliarde de
    dolari. Printre investitori, Emiratele Arabe Unite sunt in frunte,
    cu 31 de miliarde de dolari investite in Irak, cea mai mare parte
    in 2008, comparativ cu doar 400 de milioane venite de la companiile
    americane, de vreme ce cheltuielile guvernamentale ale SUA pentru
    reconstructie sunt excluse, potrivit Dunia Frontier Consultants, o
    companie de cercetare. “Ca urmare a fazei initiale de reconstructie
    dominate de americani, investitorii privati din SUA au devenit
    jucatori neglijabili in Irak”, scrie un recent raport al Dunia.