BusinessMagazin

Tag: Rosneft

  • Cine este cel mai PUTERNIC OLIGARH rus şi cum a ajuns să controleze gazul şi petrolul Rusiei

    Cuvântul său este literă de lege, este unul dintre cei mai bogaţi oameni oameni din Rusia, şi al doilea cel mai influent după preşedintele Vladimir Putin. Care este povestea lui Igor Ivanovich Sechin şi ce intrigi s-au ţesut în jurul numelui său?
     
    Igor Ivanovich Sechin s-a născut în 1960 în Leningrad, actualul St Petersburg, într-o familie din clasa muncitoare. A absolvit Universitatea de Stat din Leningrad şi a obţinut doctoratul în economie. Bun cunoscător al limbilor franceză şi portugheză, a fost trimis ca translator militar în Anglia şi Mozambic în anii ’80, în zona de frontieră africană, în timpul Războiului Rece. În acest rol a început să lucreze cu KGB, serviciul de securitate sovietic. Atunci când Putin, fost ofiţer KGB şi compatriot din St Petersburg, a devenit viceprimar al oraşului său natal, în 1994, Sechin a devenit secretarul său, făcând note detaliate asupra fiecărui vizitator.

    După aceea, l-a urmat pe Putin la Kremlin, unde a devenit protectorul, omul de bază şi confidentul acestuia. După ce Putin a obţinut mandatul de patru ani ca prim-ministru, în 2008, Sechin a devenit vice-premier, şi, din această funcţie, a început să controleze activele de petrol şi gaze ale Rusiei, iar odată cu instalarea lui Putin în funcţia de preşedinte în 2012, acesta a preluat controlul direct asupra Rosneft, ca director executiv. Astăzi, el deţine 0,127% din acţiunile companiei, în valoare de aproximativ 83 milioane de dolari, şi în 2015 a fost plătit cu aproximativ 11 milioane de dolari.

    Sechin este bănuit că ar fi orchestrat căderea mai multor adversari politici. În 2003, Mihail Hodorkovski, pe atunci proprietarul privat al celei mai mari companii petroliere din Rusia, Yukos, a fost acuzat de evaziune fiscală, iar compania a fost confiscată de stat. Sechin a negat implicarea, dar, cu toate acestea, a fost cel mai mare beneficiar – în 2004 a devenit preşedinte al companiei Rosneft, care a moştenit majoritatea activelor companiei Yukos.

    Apoi, în 2014, Vladimir Yevtushenkov, proprietarul privat al companiei regionale petroliere Bashneft, a fost cercetat şi arestat, iar compania a fost expropriată de stat. Doi ani mai târziu, într-un proces de privatizare controversat provocat de Ulyukaev, Rosneft a cumpărat Bashneft.
    Ulyukaev a fost arestat o lună mai târziu. Apoi, Rosneft l-a adus pe Yevtushenkov la tribunal, acuzându-l că ar fi demis de la conducerea Bashneft înainte de a fi naţionalizată. Un judecător regional a decis în favoarea lui Rosneft, conducând la o soluţionare extrajudiciară în care magnatul i-a dat companiei lui Sechin 1,7 miliarde de dolari pentru un bun pe care fusese deja obligat să îl predea gratuit.

    Potrivit Financial Times, Sechin a declarat că nu a existat nimic personal în legătură cu lupta sa juridică cu Yevtushenkov şi cu preluarea companiei Bashneft, care i-a cedat companiei Rosneft 40% din producţia de petrol a Rusiei. „Nu pot să-mi apăr acţionarii. Am făcut-o într-o manieră corectă. M-am dus la tribunal.” a spus Sechin. Rosneft susţine că toate activele au fost achiziţionate la preţul pieţei.

    Anul trecut, în decembrie, unul dintre adversarii politici al lui Sechin, Alexei Ulyukaev, a fost dus în faţa Curţii de la Moscova, pentru că ar fi acceptat o mită de două milioane de dolari pentru a se implica în afacerea Bashneft. El spune că totul i-a fost înscenat. Cazul a fost tratat doar pe baza cuvântului lui Sechin, dovadă a influenţei pe care o are acesta, ca al doilea cel mai puternic om din Rusia, după Stalin. De altfel, în societatea rusească, oamenii ca el sunt percepuţi deasupra legii, şi se crede că ar răspunde pentru acţiunile lor doar la Kremlin.

    Astăzi, Rosneft reprezintă 6% din producţia mondială de ţiţei. Sechin a fost descris de fostul ambasador american la Moscova ca fiind „cardinalul gri” al Kremlinului, care  „a căutat să distrugă puterea oligarhilor, să le confişte şi să le contopească activele în cadrul companiilor de stat, şi să limiteze influenţa occidental.”


     

  • Cine este cel mai PUTERNIC OLIGARH rus şi cum a ajuns să controleze gazul şi petrolul Rusiei

    Cuvântul său este literă de lege, este unul dintre cei mai bogaţi oameni oameni din Rusia, şi al doilea cel mai influent după preşedintele Vladimir Putin. Care este povestea lui Igor Ivanovich Sechin şi ce intrigi s-au ţesut în jurul numelui său?
     
    Igor Ivanovich Sechin s-a născut în 1960 în Leningrad, actualul St Petersburg, într-o familie din clasa muncitoare. A absolvit Universitatea de Stat din Leningrad şi a obţinut doctoratul în economie. Bun cunoscător al limbilor franceză şi portugheză, a fost trimis ca translator militar în Anglia şi Mozambic în anii ’80, în zona de frontieră africană, în timpul Războiului Rece. În acest rol a început să lucreze cu KGB, serviciul de securitate sovietic. Atunci când Putin, fost ofiţer KGB şi compatriot din St Petersburg, a devenit viceprimar al oraşului său natal, în 1994, Sechin a devenit secretarul său, făcând note detaliate asupra fiecărui vizitator.

    După aceea, l-a urmat pe Putin la Kremlin, unde a devenit protectorul, omul de bază şi confidentul acestuia. După ce Putin a obţinut mandatul de patru ani ca prim-ministru, în 2008, Sechin a devenit vice-premier, şi, din această funcţie, a început să controleze activele de petrol şi gaze ale Rusiei, iar odată cu instalarea lui Putin în funcţia de preşedinte în 2012, acesta a preluat controlul direct asupra Rosneft, ca director executiv. Astăzi, el deţine 0,127% din acţiunile companiei, în valoare de aproximativ 83 milioane de dolari, şi în 2015 a fost plătit cu aproximativ 11 milioane de dolari.

    Sechin este bănuit că ar fi orchestrat căderea mai multor adversari politici. În 2003, Mihail Hodorkovski, pe atunci proprietarul privat al celei mai mari companii petroliere din Rusia, Yukos, a fost acuzat de evaziune fiscală, iar compania a fost confiscată de stat. Sechin a negat implicarea, dar, cu toate acestea, a fost cel mai mare beneficiar – în 2004 a devenit preşedinte al companiei Rosneft, care a moştenit majoritatea activelor companiei Yukos.

    Apoi, în 2014, Vladimir Yevtushenkov, proprietarul privat al companiei regionale petroliere Bashneft, a fost cercetat şi arestat, iar compania a fost expropriată de stat. Doi ani mai târziu, într-un proces de privatizare controversat provocat de Ulyukaev, Rosneft a cumpărat Bashneft.
    Ulyukaev a fost arestat o lună mai târziu. Apoi, Rosneft l-a adus pe Yevtushenkov la tribunal, acuzându-l că ar fi demis de la conducerea Bashneft înainte de a fi naţionalizată. Un judecător regional a decis în favoarea lui Rosneft, conducând la o soluţionare extrajudiciară în care magnatul i-a dat companiei lui Sechin 1,7 miliarde de dolari pentru un bun pe care fusese deja obligat să îl predea gratuit.

    Potrivit Financial Times, Sechin a declarat că nu a existat nimic personal în legătură cu lupta sa juridică cu Yevtushenkov şi cu preluarea companiei Bashneft, care i-a cedat companiei Rosneft 40% din producţia de petrol a Rusiei. „Nu pot să-mi apăr acţionarii. Am făcut-o într-o manieră corectă. M-am dus la tribunal.” a spus Sechin. Rosneft susţine că toate activele au fost achiziţionate la preţul pieţei.

    Anul trecut, în decembrie, unul dintre adversarii politici al lui Sechin, Alexei Ulyukaev, a fost dus în faţa Curţii de la Moscova, pentru că ar fi acceptat o mită de două milioane de dolari pentru a se implica în afacerea Bashneft. El spune că totul i-a fost înscenat. Cazul a fost tratat doar pe baza cuvântului lui Sechin, dovadă a influenţei pe care o are acesta, ca al doilea cel mai puternic om din Rusia, după Stalin. De altfel, în societatea rusească, oamenii ca el sunt percepuţi deasupra legii, şi se crede că ar răspunde pentru acţiunile lor doar la Kremlin.

    Astăzi, Rosneft reprezintă 6% din producţia mondială de ţiţei. Sechin a fost descris de fostul ambasador american la Moscova ca fiind „cardinalul gri” al Kremlinului, care  „a căutat să distrugă puterea oligarhilor, să le confişte şi să le contopească activele în cadrul companiilor de stat, şi să limiteze influenţa occidental.”


     

  • Otkritie, un bailout rusesc sub care se ascunde mai mult decât salvarea unei bănci

    Dacă la începutul anului banca părea hotărâtă să crească şi mai mult, acum este în faliment. Otkritie este un experiment rusesc eşuat cu bănci mari private.

    În doar două luni, în iunie şi iulie, clienţii au golit un sfert din depozitele băncii ruseşti. Acţionari cu averi cumulate de zeci de miliarde de dolari care controlează peste o treime din capital priveau cum banca se scufundă fără să sară în ajutorul acesteia. În august banca centrală a Rusiei intervenea în ceea ce a ajuns să fie primul bailout al unei bănci cu importanţă sistemică din Rusia şi probabil cel mai mare din scurta istorie capitalistă a ţării. Au fost lăsate să scape în public puţine detalii despre bailout, care, după unele surse, ar putea ajunge la 7 miliarde de dolari. Despre bancă în general se ştiu puţine lucruri.

    O anchetă a Financial Times a scos la lumină câteva lucruri interesante. Sfârşitul anului 2014 găsea Rosneft într-o situaţie complicată. Prăbuşirea preţurilor petrolului, devalorizarea rapidă a rublei şi blocajele financiare occidentale au lăsat colosul fără nicio cale evidentă de a-şi refinanţa datoriile de 18 miliarde de dolari care ar fi ajuns la scadenţă în doar câteva săptămâni. Având puţin spaţiu de manevră, Rosneft a pus în mişcare una din cele mai îndrăzneţe scheme financiare din scurta istorie a capitalismului rusesc. Nu era loc de greşeli. A fost o afacere care aproape că a îngenuncheat economia ţării. Compania a emis pe tăcute obligaţiuni de 625 de miliarde de ruble către un intermediar secret, care a folosit activele ca garanţii pentru a obţine împrumuturi de tip reverse repo – acorduri de cumpărare de titluri financiare cu angajamentul de a le vinde ulterior la un preţ mai mare – de la banca centrală. Intermediarul a transferat dolarii astfel obţinuţi către Rosneft, permiţând companiei să strângă capital pe termen scurt.

    Investitorii de pe pieţele valutare au presupus că Igor Secin, puternicul şef executiv al Rosneft, paria practic contra rublei, aşa că au împins moneda rusească la niveluri minime.

    „Afacerea a agitat în sens negativ piaţa“, scria pe contul său de Twitter Aleksei Kudrin, fost ministru de finanţe. „Un moment extrem de nepotrivit.“ Mai târziu, preşedintele Rusiei Vladimir Putin l-a mustrat public pe Secin. Lumea spune că Secin este mâna dreaptă a lui Putin. Este binecunoscut teatrul pe care Putin îl joacă atunci când îşi ceartă de ochii lumii protejaţii şi aliaţii.

    Schema a arătat că este posibil ca Rusia să ocolească sancţiunile occidentale – care îi sunt impuse din cauza conflictului din Rusia – folosind bănci private puţin cunoscute, ca Otkritie (banca a cumpărat obligaţiunile Rosneft), firme ce pot fi sacrificate pentru salvarea Rusiei SRL.

    „Noi n-am putut-o face, deoarece banca centrală respectă foarte strict sancţiunile americane“, povesteşte Andrei Kostin, CEO-ul VTB, a doua bancă de stat ca mărime din Rusia. „Otkritie nu este ţinta sancţiunilor, aşa că au făcut-o ei, ceea ce este foarte bine.“ Amploarea afacerii a devenit clară abia anul trecut, când Otkritie a dezvăluit că a continuat să se alimenteze din lichiditatea în dolari a băncii centrale prin creditele reverse repo şi că a folosit banii pentru a cumpăra datorii suverane ruseşti de 831 de miliarde de ruble – 74% din emisiunea de eurobonduri scadente în 2030. Practic, Otkritie a ajutat Rosneft să deprecieze rubla, apoi a făcut un pariu şi mai mare că Rusia nu va intra în default. Cu costul creditării de la banca centrală la 2,5% şi cu eurobondurile aducând un cupon de 7,5%, Otkritie a obţinut un profit de miliarde doar din diferenţa de dobânzi. Printr-o singură tranzacţie şi-a dublat activele, devenind aproape peste noapte cea mai mare bancă privată din Rusia. Investitorii au fost lăsaţi cu gura căscată. „A fost genial. Aş vrea să avem curajul să facem şi noi un aşa pariu“, spune un bancher de investiţii din Moscova.

    Managementul de la Otkritie spune că afacerea a fost bijuteria coroanei dintr-un plan pe cinci ani de a deveni cea mai mare „corporaţie financiară“ a Rusiei prin achiziţia de active cu probleme, împrumuturi mari pentru cumpărarea băncilor oligarhilor şi tranzacţii agresive cu instrumente financiare. În mare parte, planul a fost finanţat cu împrumuturi ieftine date de stat.

    „Mărimea contează”, spune Ruben Aganbegyan, şeful operaţiunilor bancare ale Otkritie. „Cu cât ai mai mult, cu atât mai mari sunt lucrurile pe care le poţi face.”

    La începutul acestui an, Otkritie încă nu dădea semne că oboseşte. Anunţa atunci planuri pentru cumpărarea unei mine de diamante, a patra ca mărime din Rusia, cu 1,14 miliarde de dolari. În ianuarie discuta o eventuală fuziune cu Rosgosstrakh, cel mai mare asigurător din Rusia. Achiziţia ar fi dublat activele totale ale Otkritie, care ar fi ajuns la 5.000 de miliarde de ruble, potrivit Moody’s.

    Agresivitatea expansiunii crea temeri că Otkritie va aduce pericole pentru care va fi nevoie în cele din urmă de intervenţia statului. „Nu este o afacere, totul ţine de relaţii“, aprecia un investitor din Rusia. „Vor să devină atât de mari încât să nu poată fi lăsaţi să se prăbuşească. Nu sunt o bancă, ci un fond de hedging foarte riscant. De ce să li se permită să facă afaceri cu banii băncii centrale?”

    Otkritie, care în rusă înseamnă „deschis”, s-a poziţionat ca un rival mai tânăr şi mai îndrăzneţ pentru băncile statului prin legături cum ar fi cumpărarea start-up-ului Rocketbank-ului, lansarea unor cărţi de debit pentru fanii serialului Game of Thrones şi deschiderea de birouri în interiorul cafenelelor Starbucks.

    Cea mai importantă figură din spatele ascensiunii Otkritie este preşedintele său, Vadim Belyaev, în vârstă de 50 de ani, un fost trader care evită publicitatea. La fel ca mulţi oligarhi ruşi, Belyaev a început în anii 1990 tranzacţionând acţiuni la societăţile nou privatizate, dar în cantităţi mici: adesea căra încasările într-o servietă prin metroul din Moscova.

  • Ţara apropiată de România care este suspectată că ar fi în spatele atacului cibernetic ce a paralizat Ucraina şi a afectat şi companii din România

    Atacul numit Petya a ţintit bănci şi aeroporturi ucrainene, gigantul petrolier rus Rosneft, compania britanică de publicitate WPP, gigantul farmaceutic american Merck şi compania de transport maritim AP Moller-Maersk, ce a declarat că fiecare ramură a afacerii sale a fost afectată. Analiştii de la mai multe companii de securitate informatică au confirmat că atacul de la Petya a folosit o armă cibernetică puternică şi periculoasă, creată de Agenţia Naţională de Securitate din SUA, care a fost furată de hackerii Shadow Brokers. Experţii spun, pe de altă parte, că  pare a fi o confluenţă de factori ce ar indica implicarea statului rus în efectuarea atacului. Ucraina a fost ţara afectată cel mai mult de respectivul atac,  care a avut loc cu o zi înainte de Ziua Constituţiei ţării.

    „Primul lucru care m-a făcut suspicios în acest sens este faptul că, în prezent, principalul antagonist al Ucrainei este Rusia”, a declarat Alex McGeorge, şeful departamentului de informaţii despre ameninţări la Immunity Inc., o firmă de securitate cibernetică specializată în ameninţări cibernetice. Pe lângă perturbările majore ale reţelei electrice ucrainene, bănci, birouri guvernamentale şi aeroporturi, ţara a fost forţată să efectueze manual verificări ale radiaţiilor la locul instalaţiei nucleare de la Cernobîl contaminate, după ce operaţiunile sale au fost întrerupte.

    În plus faţă de alte companii, compania rusă petrolieră Rosneft nu a suferit consecinţe grave, precum alte corporaţii, cum ar fi gigantul maritim Maersk. Rosneft a declarat că producţia sa de petrol nu a fost afectată.  Pe de altă parte, Ucraina se bazează în mare măsură pe Rusia pentru rezervele sale de petrol şi gaze naturale şi există probabilitatea ca Rosneft să fi fost ţintă a atacului deoarece are relaţii bune cu guvernul ucrainean.

    Atacul de marţi a fost cel de-al doilea atac cibernetic serios efectuat în mai puţin de o lună. Deşi este încă prea devreme pentru a trage concluzii, dacă acest atac are origini ruse, reprezentantul  JASK a spus: „Ne putem aştepta la atacuri mult mai ample şi sofisticate. Acesta ar putea fi doar   a ceea ce va veni în viitor”. 

  • Ţara apropiată de România care este suspectată că ar fi în spatele atacului cibernetic ce a paralizat Ucraina şi a afectat şi companii din România

    Atacul numit Petya a ţintit bănci şi aeroporturi ucrainene, gigantul petrolier rus Rosneft, compania britanică de publicitate WPP, gigantul farmaceutic american Merck şi compania de transport maritim AP Moller-Maersk, ce a declarat că fiecare ramură a afacerii sale a fost afectată. Analiştii de la mai multe companii de securitate informatică au confirmat că atacul de la Petya a folosit o armă cibernetică puternică şi periculoasă, creată de Agenţia Naţională de Securitate din SUA, care a fost furată de hackerii Shadow Brokers. Experţii spun, pe de altă parte, că  pare a fi o confluenţă de factori ce ar indica implicarea statului rus în efectuarea atacului. Ucraina a fost ţara afectată cel mai mult de respectivul atac,  care a avut loc cu o zi înainte de Ziua Constituţiei ţării.

    „Primul lucru care m-a făcut suspicios în acest sens este faptul că, în prezent, principalul antagonist al Ucrainei este Rusia”, a declarat Alex McGeorge, şeful departamentului de informaţii despre ameninţări la Immunity Inc., o firmă de securitate cibernetică specializată în ameninţări cibernetice. Pe lângă perturbările majore ale reţelei electrice ucrainene, bănci, birouri guvernamentale şi aeroporturi, ţara a fost forţată să efectueze manual verificări ale radiaţiilor la locul instalaţiei nucleare de la Cernobîl contaminate, după ce operaţiunile sale au fost întrerupte.

    În plus faţă de alte companii, compania rusă petrolieră Rosneft nu a suferit consecinţe grave, precum alte corporaţii, cum ar fi gigantul maritim Maersk. Rosneft a declarat că producţia sa de petrol nu a fost afectată.  Pe de altă parte, Ucraina se bazează în mare măsură pe Rusia pentru rezervele sale de petrol şi gaze naturale şi există probabilitatea ca Rosneft să fi fost ţintă a atacului deoarece are relaţii bune cu guvernul ucrainean.

    Atacul de marţi a fost cel de-al doilea atac cibernetic serios efectuat în mai puţin de o lună. Deşi este încă prea devreme pentru a trage concluzii, dacă acest atac are origini ruse, reprezentantul  JASK a spus: „Ne putem aştepta la atacuri mult mai ample şi sofisticate. Acesta ar putea fi doar   a ceea ce va veni în viitor”. 

  • Viaţa bate filmul: O poveste captivantă din Rusia, îngropată în mister, începe să iasă la iveală. Este unul dintre cele mai ASCUNSE scenarii din lume

    Firmele străine implicate în tranzacţie, compania elveţiano-britanică Glencore, un trader uriaş de materii prime care acum câteva luni contempla defaultul, banca italiană Intesa Sanpaolo, venită dintr-o ţară care s-a opus înăspririi sancţiunilor occidentale aplicate Rusiei, şi fondul suveran de investiţii al Qatarului vor avea acces direct la Vladimir Putin.

    Zvonurile spun că Rosneft va furniza petrol prin intermediul Glencore Ungariei, o ţară „prietenoasă“ cu Rusia lui Putin, şi Slovaciei, al cărei premier a cerut anul trecut retragerea sancţiunilor occidentale. 

    Viaţa bate filmul: O poveste captivantă din Rusia, îngropată în mister, începe să iasă la iveală. Este unul dintre cele mai ASCUNSE scenarii din lume

  • Cu o populaţie mai mică decât cea a Bucureştiului, acest stat a reuşit să strângă 335 de miliarde de dolari în doar 10 ani

    Qatar îşi recapătă apetitul pentru investiţii – în ultimele două luni, cea mai bogată ţară din lume a investit în cea mai mare fermă de păsări din Turcia, în gigantul rus Rosneft şi în compania britanică National Grid Plc.

    Investiţiile au fost realizate prin intermediul Autorităţii pentru Investiţii din Qatar (QIA), creată în 2005 pentru a rezolva criza creată de preţul la acea vreme în cădere a gazului natural lichefiat; Qatar era şi rămâne cel mai mare exportator din lume al respectivului combustibil.

    Din 2005 şi până acum, Qatar – care are o populaţie mai mică decât Bucureştiul – a strâns 335 de miliarde de dolari în bunuri, transformând QIA în cel de-al 14-lea fond suveran de bunăstare al lumii ca mărime.

    După mai multe tranzacţii care au adus acţiuni în Hollywood, zona rezidenţială a Londrei, case de modă din Italia şi chiar o echipă de fotbal, numărul acţiunilor întreprinse de QIA a scăzut în 2015 şi 2016.

    Dar preţul petrolului a început din nou să urce, aşa că cei de Qatar s-au reapucat de afaceri. Investiţia de 11 miliarde de dolari în Rosneft, spre exemplu, întăreşte poziţia celor din Orientul Mijlociu în Rusia. QIA a mai cumpărat, în iulie, 25% din aeroportul Sankt Petersburg.

    Grupul media qatarez BeIN a cumpărat anul trecut Miramax, compania producătoare de filme din California care a adus publicului, printre altele, “Pulp Fiction”.
     

  • Cu o populaţie mai mică decât cea a Bucureştiului, acest stat a reuşit să strângă 335 de miliarde de dolari în doar 10 ani

    Qatar îşi recapătă apetitul pentru investiţii – în ultimele două luni, cea mai bogată ţară din lume a investit în cea mai mare fermă de păsări din Turcia, în gigantul rus Rosneft şi în compania britanică National Grid Plc.

    Investiţiile au fost realizate prin intermediul Autorităţii pentru Investiţii din Qatar (QIA), creată în 2005 pentru a rezolva criza creată de preţul la acea vreme în cădere a gazului natural lichefiat; Qatar era şi rămâne cel mai mare exportator din lume al respectivului combustibil.

    Din 2005 şi până acum, Qatar – care are o populaţie mai mică decât Bucureştiul – a strâns 335 de miliarde de dolari în bunuri, transformând QIA în cel de-al 14-lea fond suveran de bunăstare al lumii ca mărime.

    După mai multe tranzacţii care au adus acţiuni în Hollywood, zona rezidenţială a Londrei, case de modă din Italia şi chiar o echipă de fotbal, numărul acţiunilor întreprinse de QIA a scăzut în 2015 şi 2016.

    Dar preţul petrolului a început din nou să urce, aşa că cei de Qatar s-au reapucat de afaceri. Investiţia de 11 miliarde de dolari în Rosneft, spre exemplu, întăreşte poziţia celor din Orientul Mijlociu în Rusia. QIA a mai cumpărat, în iulie, 25% din aeroportul Sankt Petersburg.

    Grupul media qatarez BeIN a cumpărat anul trecut Miramax, compania producătoare de filme din California care a adus publicului, printre altele, “Pulp Fiction”.
     

  • BP va plăti Rosneft 750 milioane dolari pentru o participaţie la un producător de petrol în Siberia

    Totodată, BP şi Rosneft vor efectua activităţi de explorare în Siberia şi, dacă rezultatele vor fi pozitive, vor forma o companie mixtă la care Rosneft va deţine o participaţie de 51%, au anunţat cele două companii, care intenţionează şi să reorganizeze deţinerile la rafinării din Germania, relatează Bloomberg.

    Cele mai mari companii petroliere din Europa au în vedere un acces mai mare la vastele rezerve de hidrocarburi ale Rusiei şi pe pieţele din China şi Japonia, chiar dacă Rusia, al doilea mare producător mondial de petrol şi gaze, vrea să menţină nivelul vânzărilor în Europa pe fondul sancţiunilor occidentale introduse din cauza rolului autorităţilor ruse în criza din Ucraina.

    BP şi-a modificat strategia în Rusia în urmă cu doi ani, când a schimbat participaţia de 50% la compania mixtă TNK-BP pentru numerar şi o participaţie de 20% la Rosneft, la care statul rus este acţionarul majoritar.

    “BP va continua să caute oportunităţi de investiţii în exploatarea resurselor substanţiale ale Rusiei, respecând în acelaşi timp sancţiunile internaţionale”, afirmă într-un comunicat preşedintele BP în Rusia, David Campbell.

    Sancţiunile impuse Rusiei de SUA şi UE împiedică Rosneft şi alte mari companii din Rusia să se împrumute în străinătate, precum şi accesul lor la tehnologie occidentală, dar nu le împiedică să vândă active.

    Pe de altă parte, grupul rus Gazprom va construi două noi conducte de gaze Nord Stream, pe sub Marea Baltică, în colaborare cu Royal Dutch Shell, E.ON şi OMV, pentru creşterea cantităţii de gaze livrate Europei.

    Directorul general al producătorului rus de gaze, Alexei Miller, a spus şi că Gazprom construieşte o alianţă strategică cu Royal Dutch Shell care va include schimburi de active şi va permite producătorului rus de gaze să intre pe noi pieţe. Acordul cu Shell prevede extinderea unei companii mixte de lichefiere a gazelor naturale, de 20 de miliarde de dolari, de pe insula Sahalin, precum şi schimbul de active în domeniul explorării şi producţiei.

    În afară de colaborarea la noile gazoducte Nord Stream, Gazprom şi OMV intenţionează să colaboreze la proiecte pe termen lung în domeniul exploatării unor zăcăminte petroliere.

    Acordurile dintre companiile ruse de petrol şi gaze cu companiile occidentale au fost încheiate la forumul economic anual de la St. Petersuburg.

  • Cel mai mare producător de petrol din Rusia a pierdut trei miliarde de dolari

    Astfel, sancţiunile internaţionale şi deprecierea rublei au “şters” profitul companiei conduse de Igor Sechin, un apropiat al preşedintelui Vladimir Putin.

    Rosneft a solicitat recent un ajutor de 2 trilioane de ruble din partea statului, pentru a putea menţine activitatea pe durata anului în curs. Ministrul rus de finanţe, Anton Siluanov, a declarat săptămâna trecută că o astfel de cerere este imposibil de onorat fără a pune o presiune uriaşă asupra populaţiei.

    Problemele Rosneft arată cât de afectată este economia rusă de deprecierea rublei, fapt datorat în mare măsură sancţiunilor impuse ca urmare a crizei din Ucraina.