“De la publicarea primului nostru raport privind aurul in urma
cu cinci ani, pretul aurului a crescut cu 140%. Estimarea
expertilor din urma cu trei ani, care indica un pret pe termen lung
de 2.300 de dolari, ar putea fi considerata chiar prea
conservatoare acum”, apreciaza Ronald Stöferle, analistul pentru
aur al Erste Group. “Ne asteptam ca pretul aurului sa creasca cel
putin pana la nivelul maxim de pana acum, ajustat la inflatie, de
2.300 dolari/uncie (din 1980), la incheierea etapei de crestere
exuberanta a pietei”, a estimat Stöferle.
Aurul are de castigat de pe urma crizei nerezolvate a datoriilor,
in conditiile in care majoritatea creantelor nu au fost anulate sau
rambursate, iar ratele reale ale dobanzii vor ramane la un nivel
scazut, ceea ce asigura un mediu bun pentru aur. Exista doar cateva
moduri de a scapa din capcana datoriilor: cresterea datoriilor, in
maniera facuta de Statele Unite dupa al Doilea Razboi Mondial, sau
alternativa reducerii drastice a cheltuielilor si a consolidarii
rigide a bugetului, asa cum au facut tarile scandinave in anii
1990. Unele dintre cele mai dureroase optiuni sunt reprezentate de
cresteri masive ale impozitelor, crearea inflatiei, deprecierea
monedei sau, in ultima instanta, falimentul unei tari. “Ne asteptam
ca aurul sa castige in toate aceste scenarii”, afirma Stöferle.
In India si China, o atractie mai mare pentru aur, combinata cu
cresterea veniturilor disponibile, “va avea cu siguranta un efect
pozitiv asupra cererii pentru aur”. Pana in 2020, pietele emergente
vor genera 50% din PIB global, in crestere de la 19% in 2000.
Scumpirea metalului galben nu inseamna insa si ca ar urma bule
speculative pe piata aurului, considera analistii Erste. Cererea
investitorilor reprezenta doar 4,8% din totalul cererii in anul
2000, dar ponderea lor a crescut la aproape 40% anul trecut. “Ne
putem astepta ca investitorii institutionali sa domine urmatoarea
etapa. In principal, companiile de asigurari si fondurile de pensii
ar trebui sa isi majoreze plasamentele in aur, data fiind corelarea
redusa sau chiar negativa cu actiuni si in special cu
obligatiuni.”
“Exista o corelare clara intre pretul aurului si nivelul de
incredere. Un pret in scadere al aurului ar fi astfel corelat cu
cresterea sau cel putin stabilizarea nivelului de incredere. Credem
ca increderea pierduta in ultimii ani nu va fi recuperata prea
curand si ca, prin urmare, aurul inca prezinta un excelent profil
risc/randament”, conchide Stöferle, care e de parere ca investitia
in aur ar trebui sa reprezinte 5-10% din portofoliul fiecarui
investitor.
In ceea ce priveste revenirea la standardul aur, ea nu este
realista in momentul de fata, apreciaza analistul austriac. “Dar
totusi discutiile in acest sens s-au reluat. Presiunea trebuie sa
mai creasca inainte de a se ajunge la masuri concrete”, a declarat
Stöferle.