BusinessMagazin

Tag: românia educată

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: O bursă, două burse, trei burse. Un milion de burse. Atât a putut ”România Educată”. În loc să conecteze sistemul de educaţie la piaţa muncii ca să ne ţinem copiii şi nepoţii în ţară, ”România Educată” a dat burse

    Am dat treapta întâi la un liceu teoretic, dacă nu intram, eram redistribuit către un liceu profesional cu profil agricol. Statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    La treapta a doua, mai multe clase au fost comasate într-una singură. Dacă nu luam treapta, eram redistribuit la un liceu profesional cu profil industrial. Statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    În clasele XI si XII făceam practica o zi pe lună la filatura de mătase naturală din Lugoj şi apoi, după ce m-am mutat, la fabrica “Independenţa” din Sibiu (ambele exportau în zeci de ţâri, astăzi sunt închise, probabil ceva mall-uri in locul lor). Daca nu luam bacalaureatul statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    Am luat bacalaureatul şi, dacă nu intram la facultate, după serviciul militar, statul mă angaja muncitor la o fabrică.

    Am intrat la facultate. Statul îmi dădea după cei 6 ani de facultate un serviciu la un cabinet medical.

     

    Ăsta era sistemul de educaţie a lui Nicolae Ceauşescu. Fiecare decreţel cunoaşte şi poate confirma din propria experienţa şi prin propriul parcurs povestea de mai sus – o pot confirma chiar şi decreţeii care au lucrat la proiectul ”România Educată”. În orice etapa de şcoală sau liceu sau facultate se putea intra într-un sistem de pregătire care iţi oferea cele necesare pentru a-ţi găsi un serviciu.

     

    În 2025, după 35 de ani de reforme şi reforme şi reforme sistemul de educaţie este în continuare desprins de realităţile şi nevoile pieţei muncii. Statul nu poate, nu ştie sau nu vrea să dea tinerilor un serviciu după absolvire ca să-i ţină în ţară. Asta pentru că nu ştim de caţi muncitori, contabili, medici, profesori, ingineri, chimişti, IT-işti, contabili, frizeri, macaragii, zootehnişti, sudori, bucătari, fierari-betonişti, etc, etc., etc., avem nevoie până în 2030, în aşa fel încât să-i formăm şi să le dam un job la capătul liceului, scolii profesionale sau facultăţii. Şi asta se întâmplă, desigur, pentru că nu avem nici un plan sau schemă de competitivitate economică până în 2030, ca să ştim, la urma-urmei, ce profesii să pregătim.

     

    Timp de 10 ani, sistemul de educaţie, sub conducerea savantă a proiectului fastuos ”România Educată”, care a dat burse în stânga şi în dreapta, nu a ţinut deloc legătura cu nevoile din piaţa muncii şi a generat NEET-ul României – tineri care nu sunt într-o forma de educaţie, angajare sau instructaj – aproape 20% dintre tinerii cu vârsta 15-29 de ani, record european. Circa un milion de bărbaţi şi femei în floarea vârstei şi cu putere de muncă pentru care angajatorii ar face orice să ii aducă la muncă, să îi instruiască şi să le dea salarii deja comparabile cu cele din vest.

     

    Romania este pe locul întâi în Uniunea Europeană la NEET, în condiţiile în care oricum avem o populaţie de 15-29 de ani care a fost decimată prin emigrare.

     

    O bursa, doua burse, trei burse, un milion de burse, aşa a rezolvat ”România Educată” problema educaţiei. A scăzut abandonul şcolar, s-a învăţat mai bine, s-au ocupat miile de posturi vacante din economie, s-a rezolvat problema deficitului de resursa umană, a scăzut migraţia către vest, a crescut IQ-ul?

     

    Ilie Bolojan, sunt de acord cu supărarea publică că bursele elevilor şi studenţilor nu trebuiau tăiate înainte de a fi tăiate alte cheltuieli publice mizerabile. Dar trebuie spus răspicat că, daca este să ne luam după NEET, o bursă, doua burse, trei burse, un milion de burse, date de ”România Educata”, de responsabili care continua să ocupe funcţii cheie în sistemul de educaţie, de politicienii ai căror copii învaţă în străinătate, nu au servit la nimic.

    Nu este vorba despre bani, este vorba despre un plan.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: O bursă, două burse, trei burse. Un milion de burse. Atât a putut ”România Educată”. În loc să conecteze sistemul de educaţie la piaţa muncii ca să ne ţinem copiii şi nepoţii în ţară, ”România Educată” a dat burse

    Am dat treapta întâi la un liceu teoretic, dacă nu intram, eram redistribuit către un liceu profesional cu profil agricol. Statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    La treapta a doua, mai multe clase au fost comasate într-una singură. Dacă nu luam treapta, eram redistribuit la un liceu profesional cu profil industrial. Statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    În clasele XI si XII făceam practica o zi pe lună la filatura de mătase naturală din Lugoj şi apoi, după ce m-am mutat, la fabrica “Independenţa” din Sibiu (ambele exportau în zeci de ţâri, astăzi sunt închise, probabil ceva mall-uri in locul lor). Daca nu luam bacalaureatul statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    Am luat bacalaureatul şi, dacă nu intram la facultate, după serviciul militar, statul mă angaja muncitor la o fabrică.

    Am intrat la facultate. Statul îmi dădea după cei 6 ani de facultate un serviciu la un cabinet medical.

     

    Ăsta era sistemul de educaţie a lui Nicolae Ceauşescu. Fiecare decreţel cunoaşte şi poate confirma din propria experienţa şi prin propriul parcurs povestea de mai sus – o pot confirma chiar şi decreţeii care au lucrat la proiectul ”România Educată”. În orice etapa de şcoală sau liceu sau facultate se putea intra într-un sistem de pregătire care iţi oferea cele necesare pentru a-ţi găsi un serviciu.

     

    În 2025, după 35 de ani de reforme şi reforme şi reforme sistemul de educaţie este în continuare desprins de realităţile şi nevoile pieţei muncii. Statul nu poate, nu ştie sau nu vrea să dea tinerilor un serviciu după absolvire ca să-i ţină în ţară. Asta pentru că nu ştim de caţi muncitori, contabili, medici, profesori, ingineri, chimişti, IT-işti, contabili, frizeri, macaragii, zootehnişti, sudori, bucătari, fierari-betonişti, etc, etc., etc., avem nevoie până în 2030, în aşa fel încât să-i formăm şi să le dam un job la capătul liceului, scolii profesionale sau facultăţii. Şi asta se întâmplă, desigur, pentru că nu avem nici un plan sau schemă de competitivitate economică până în 2030, ca să ştim, la urma-urmei, ce profesii să pregătim.

     

    Timp de 10 ani, sistemul de educaţie, sub conducerea savantă a proiectului fastuos ”România Educată”, care a dat burse în stânga şi în dreapta, nu a ţinut deloc legătura cu nevoile din piaţa muncii şi a generat NEET-ul României – tineri care nu sunt într-o forma de educaţie, angajare sau instructaj – aproape 20% dintre tinerii cu vârsta 15-29 de ani, record european. Circa un milion de bărbaţi şi femei în floarea vârstei şi cu putere de muncă pentru care angajatorii ar face orice să ii aducă la muncă, să îi instruiască şi să le dea salarii deja comparabile cu cele din vest.

     

    Romania este pe locul întâi în Uniunea Europeană la NEET, în condiţiile în care oricum avem o populaţie de 15-29 de ani care a fost decimată prin emigrare.

     

    O bursa, doua burse, trei burse, un milion de burse, aşa a rezolvat ”România Educată” problema educaţiei. A scăzut abandonul şcolar, s-a învăţat mai bine, s-au ocupat miile de posturi vacante din economie, s-a rezolvat problema deficitului de resursa umană, a scăzut migraţia către vest, a crescut IQ-ul?

     

    Ilie Bolojan, sunt de acord cu supărarea publică că bursele elevilor şi studenţilor nu trebuiau tăiate înainte de a fi tăiate alte cheltuieli publice mizerabile. Dar trebuie spus răspicat că, daca este să ne luam după NEET, o bursă, doua burse, trei burse, un milion de burse, date de ”România Educata”, de responsabili care continua să ocupe funcţii cheie în sistemul de educaţie, de politicienii ai căror copii învaţă în străinătate, nu au servit la nimic.

    Nu este vorba despre bani, este vorba despre un plan.

  • Adrian Sârbu: În „România Educată” până la prostire a lui Klaus Iohannis, copilul tău e victimă. Şcoala la stat l-a învăţat să nu ştie nimic

    Dacă zici că ştii pe ce lume trăieşti,

    Ştii că peste 10-20 de ani cineva ar trebui să-ţi plătească pensia la care ai contribuit.

    Copilul tău?

    Şcoala la stat l-a învăţat să nu ştie nimic.

    Facultatea l-a făcut master şi doctor în a şti nimic.

    N-are job şi nici nu-şi caută.

    Te parazitează pe tine, că nevestele bogate şi frumoase sunt pentru premianţi.

    Din străinătate.

    Şi în străinătate.

    Cu puţin noroc, dacă prinde un job în ţară, copilul tău va contribui la pensia lui.

    Până atunci, se bazează pe veniturile tale.

    Norocul lui.

    Ghinionul tău.

    Nu-l supăra ca să-ţi mai lase şi ţie.

    Dacă l-ai trimis la şcoală în străinătate, ştii sigur că nu se mai întoarce.

    N-are niciun motiv în România Educată până la prostire.

    Dacă nu ţi-am spus-o, ţi-o repet.

    O să-ţi plăteşti tu pensia.

    Până la ultima.

    Ultimul stinge lumina.

    ? Urmăreşte emisiunea integrală AICI

    “;}

  • Sorin Pâslaru, ZF. România educată: în loc să ceară campusuri şcolare moderne, cu săli de sport şi bazine de înot, preşedintele Iohannis ne propune şcoala generală de şase ani şi liceul de trei ani

    Preşedintele Klaus Iohannis a lansat ieri programul România educată, dar în tot cuprinsul proiectului nu există niciun rând despre starea infrastructurii din educaţie şi necesarul de investiţii pentru a aduce şcolile din România la nivelul secolului XXI.

    Este o întrebare dacă, având în vedere că 3.500 de şcoli din România se încălzesc cu lemne şi sunt sub standardul de condiţii igienico-sanitare, măsura trecerii şcolilor la comunităţile locale din punctul de vedere al administrării activelor a fost bună.

    Din păcate, educaţia şi sănătatea nu s-au aflat şi nu se află printre priorităţile primarilor şi consilierilor locali, fiind investiţii cu efecte pe termen lung.

    De investiţiile pe termen lung – infrastructură, şcoli, spitale – se pot ocupa cu adevărat şi cu eficienţă organizaţiile cu forţă financiară, adică guvernul. În marile oraşe poate că există o mai mare disponibilitate de investiţii în infrastructura şcolară, însă în comune şi micile oraşe şcolile sunt ultimele pe listă.

    Subfinanţarea cronică a învăţământului face ca pe prima poziţie în topul cheltuielilor să fie salariile.

    Reformă în învăţământ înseamnă în primul rând construcţie şi reconstrucţie de şcoli şi campusuri şcolare. În 29 de ani România nu a construit niciun mare campus şcolar modern care să fie un exemplu despre cum ar trebui să arate învăţământul în următoarele decenii. Au construit astfel de campusuri instituţii private: American School, liceul francez, şcoala turcă, unele chiar cu susţinerea guvernelor din ţările respective.

    Nici măcar antreprenorii români nu au fost în stare să se alieze şi să fondeze o instituţie privată de învăţământ, în replică la aceste şcoli americane, franceze, turceşti sau britanice, poate sub numele „Şcoala Românească”.

    În cei 29 de ani de când profesorii, inspectorii şi responsabilii cu învăţământul din România au tot vizitat şcoli din străinătate, din Germania, Franţa, Belgia sau Italia, niciunul nu a venit să construiască în România măcar o şcoală de stat care să semene cu ceea ce există astăzi în Occident.

    România este sătulă de ideea de reformă în toate domeniile care înseamnă, spre exemplu, în învăţământ, redenumirea şcolilor profesionale în licee tehnologice, schimbarea examenului de capacitate la teste grilă, scurtarea, prelungirea şi redenumirea învăţământului primar, secundar sau liceal.

    Am avut reformă în căile ferate prin împărţirea în companii de marfă, călători şi infrastructură, iar astăzi viteza medie este mai mică decât în 1990.

    Reformă înseamnă investiţii în căi ferate de mare viteză, nu schimbări de organigramă, hârtii la Registrul Comerţului şi mai mulţi şefi într-o gară. Am avut reformă în energie, s-au separat producătorii de distribuitori şi furnizori şi astăzi România nu are niciun campion regional de energie deşi este pe locul patru la producţia de gaz şi petrol în UE, iar 3 milioane de locuinţe se încălzesc cu lemne.

    Am avut reformă în sănătate, cu înfiinţarea Casei de Sănătate şi trecerea spitalelor la primării, şi astăzi copiii trebuie mutaţi din maternităţi neigienizate corespunzător.

    Realitatea este că descentralizarea nu funcţionează într-o ţară unde vilele primarilor sunt mai mari decât spitalele şi nu are cine să-i tragă la răspundere cum cheltuiesc banii.

    Ceea ce lipseşte astăzi în şcolile din România sunt în primul rând condiţiile de învăţat. În şcolile căutate din Bucureşti sau din marile oraşe copiii nu au loc pur şi simplu în clasă, iar în mediul rural există peste 1.000 de şcoli cu sub 100 de copii care în niciun caz nu pot fi eficiente, pentru că nu au dotările strict necesare.

    Calitatea învăţământului ţine astăzi în România în primul rând de infrastructură: de dotările din şcoli, de terenurile de sport sau de bazinele de înot, un lux chiar şi în Bucureşti, unde PIB-ul per capital este la media Uniunii Europene.

    Conectaţi întâi toate şcolile din România la reţeaua de gaz metan, asiguraţi-vă că nu mai există şcoli unde se învaţă în trei schimburi şi nici măcar în două, că nu se scurtează orele pentru că a căzut transformatorul de curent şi faceţi măcar un campus şcolar civilizat din bani publici. Şi pe urmă încă cel puţin 100.

    Apoi schimbaţi programe sau renunţaţi la cele opt clase de şcoală generală.

    Şi apropo, este aceasta măsura pe care o aştepta sistemul de educaţie din România –  renunţarea la cele opt (acum nouă) clase de şcoală generală şi introducerea mai devreme a copiilor în învăţământul profesional, din clasa a cincea? Sau să faci liceul de trei ani? Aşa înaintăm noi, cu mai puţini ani de învăţământ? 

  • Ciolacu, despre România Educată: Să aducem îmbunătăţiri acestui proiect, nu este doar pentru elite

    „Voi aţi fost cei mai afectaţi de pandemie, doi ani vi s-au luat din cei mai frumoşi ani, anii de la şcoală, întâlnirile cu colegii, glumele, aţi încercat online-ul care categoric nu a asigurat învăţământul pe care ni l-am dorit cu toţii, la nivelul aşteptat. Nu toată lumea avea internet. Telefonul nu este ca să înveţi, telefonul este să îţi iei informaţii, să comunici, să intri pe Tik Tok, să faci glume cu colegii”, le-a spus Marcel Ciolacu tinerilor din PSD.

    El le-a vorbit şi despre proiectul preşedintelui Klaus Iohannis, România Educată.

    „Şcoala este locul în care trebuie să înveţi. Avem acest proiect, România Educată, nu ştiu dacă este suficient, nu ştiu dacă va fi ce trebuie României. Ce ştiu este că PSD (…) are resursa umană necesară de a face o Românie educată. Ştiu, de asemenea, că trebuie făcut ceva, că trebuie schimbat ceva. Că plecăm de la proiectul nu al unei persoane care a susţinut sau a iubit vreodată PSD-ul, nu vă faceţi iluzii, nici nu o să vă iubească vreodată. Nu are importanţă, important este proiectul. Alături de colegii mei din Parlament, o să ne implicăm să schimbăm şi să aducem îmbunătăţiri acestui proiect, pentru că învăţământul nu este doar pentru elite, cu toate că este momentul ca anumite instiutţii de învăţământ să încercăm să strângem elita României, cei mai buni copii. Dar învăţământul este şi pentru cei care nu au aceste resurse, şi pentru cei nevoiaşi. Învăţământul trebuie să aibă clar nişte linii trasate, să descoperim aceşti tineri de excepţie, în toate păturile societăţii”, încheie Ciolacu.

  • Tudose, despre greşelile din programul România Educată: ai/ n’ai bacu’ seminţele tot gustu’ ăla are

    Europarlamentarul PSD a descoperit faptul că la capitolul V al documentului scrie primul-ministru şi nu prim-ministru, aşa cum este corect.

    „Azi a fost ziua lu’ România Educată…. Şedinţă de Guvern festivă cu Preşedinte cu tot. După o luuuuungă perioadă de ,,consultări cu toată lumea” (consultări de care nu prea a auzit nimeni) am văzut azi un Cîţu care a reuşit să impresioneze auditoriu’ citind că a venit Preşedintele! Apoi, citind Memorandumul, descoperim că de implementarea lui nu se ocupă nimeni. Fiindcă la cap V, punctul 1, este desemnat Primul Ministru”, arată Mihai Tudose.

    Europarlamentarul mai spune, ironic, că tocmai greşeala descoperită ar reprezenta un argument pentru implementarea proiectului România Educată.

    „La noi, în România, funcţia la care cred eu că doreau să se refere este ,,prim-ministrul” nu primul ministru, că nu e vorba de primul care papă ecler miercuri…Poate fi un argument pt necesitatea proiectului… Dar implementat de oameni care măcar ştiu să scrie sau/ şi înţeleg ceea ce citesc….. Altfel rămânem la ai/ n’ai bacu’… seminţele tot gustu’ ăla are!”, a precizat Mihai Tudose.

  • Cristoiu: România educată sau „S-a scremut Muntele şi a născut o mărgică”

    Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

    „La capătul a ceea ce el a numit „ultima serie de consultări pentru finalizarea Proiectului «România educată»”, Klaus Iohannis a susţinut, miercuri, 7 iulie 2021, o Declaraţie de presă la Palatul Cotroceni.

    Cu cîteva zile în urmă cînd Klaus Iohannis a anunţat opinia publică, printr-un Comunicat, că începînd de luni, 5 iulie 2021, va convoca la Cotroceni un lung şir de persoane şi personalităţi pentru a dezbate Proiectul România educată, am tresărit ca la auzul unei ştiri trăsnite. Proiectul România educată a fost lansat de Klaus Iohannis în 2016. Titlul era promiţător. La nivelul Preşedintelui, al celui în stare să aibă o viziune de ansamblu, pe deasupra domeniilor diferite ale societăţii, era asumat un Proiect menit să depăşească urieşeşte domeniul Educaţiei prin şcoală. Învăţămîntul postdecembrist a fost, alături de Justiţie, Păpuşa gonflabilă a tuturor regimurilor. Nu cred să fi fost nou ministru al Educaţiei Naţionale sau al Învăţămîntului care să nu fi debutat în funcţie altfel decît cu anunţarea unor măsuri care să răstoarne Şcoala cu fundu-n sus. Unii au avansat o nouă Lege a Învăţămîntului. Alţii, mai modeşti, şi-au asumat modificări ale Legii Învăţămîntului.

    Toţi au modificat ţinerea Bacalaureatului.

    Titlul România educată lăsa impresia unui Proiect care depăşeşte competenţa unui nou ministru al Învăţămîntului. Socotind că era asumat de Preşedinte şi nu de ministrul Învăţămîntului, Proiectul România educată a stîrnit un interes semnificativ la nivel naţional. Se presupunea că era vorba de un Proiect vizînd Educarea României şi nu doar Educarea elevilor. Postdecembrismul a adus cu sine alte voturi decît cartea, cultura, şcoala, educaţia. S-a cerut mult timp o amplă acţiune la nivel naţional de educare a tuturor românilor şi nu doar a elevilor. Pot fi luate măsuri geniale în domeniul şcolii. Pot fi aruncate în foc milioane de euro pentru sporirea bazei naţionale a şcolii. Pot fi plătite regeşte cadrele didactice din toată ţara, cîtă vreme s-a dovedit că învăţătura Ai carte, ai parte, nu mai e valabilă, idealurile rîvnite de copii încă de mici fiind cele ale banului, ale bogăţiei, nu putem vorbi de o Românie educată. Am avut cu ani în urmă o întîlnire cu copii la Grădiniţa din Găgeşti. Am folosit prilejul oferit de dăruirea de către mine a unei imprimante moderne pentru a sta de vorbă cu copii din sat, răspunzîndu-le la întrebări şi punîndu-le întrebări. La întrebarea Ce-aţi vrea să vă faceţi în viaţă? toţi mi-au răspuns că vor să ajungă oameni bogaţi. Interesîndu-mă de ce fac după ce se întorc acasă de la şcoală, mai toţi mi-au spus că-i ajută pe părinţi la treburile din gospodărie şi de la cîmp. Nu-i exclus ca, urmare a banilor veniţi prin PNRR, o grădiniţă, precum cea din Găgeşti, să beneficieze de o dotare materială de excepţie. Nu-i exclus ca educatorilor să li se tripleze salariul. Schimbă asta cu ceva visul copiilor de a ajunge oameni bogaţi?

    Fireşte că nu.

    Vor putea copiii, întorşi acasă de la şcoală, să citească o carte?

    Fireşte că nu.

    România nu poate fi educată cîtă vreme societăţii – copiilor, părinţilor – li se oferă drept idealuri de atins bogătaşii, sportivii, starletele analfabete, într-un cuvînt cei care au bani şi ţin să arate asta.

    Să luăm de exemplu o fetiţă de la ţară.

    Vrea să-şi depăşească modesta condiţie cînd va fi mare. Ce-i spune maică-sa cînd vine vorba de reuşita în viaţă? Să înveţe carte? Să citească? Să fie conştiincioasă la şcoală? La ce i-ar ajuta să înveţe carte? Societatea postdecembristă i-a demonstrat mamei că învăţarea de carte nu-i ajută cu nimic fetiţei. Dacă se face top model, starletă, politiciană, îşi schimbă viaţa în bine. Dacă învaţă ajunge profesoară. Se poate compara o profesoară cu o starletă?

    Cînd Klaus Iohannis a trecut la explicarea conceptului am înţeles că titlul e o şmecherie electorală. Proiectul nu viza măsuri la nivel naţional pentru educarea României, ci alcătuirea unei noi Legi a Învăţămîntului. Dar chiar şi redusă la elaborarea unei Legi pentru care era nevoie de un ministru şi nu de un preşedinte, Proiectul a zăcut prin sertarele de la Cotroceni. Din cînd în cînd cîte un consilier îi amintea lui Klaus Iohannis de Proiect şi atunci românii se pomeneau cu menţionarea României educate într-un discurs de la Cotroceni.

    Ce l-a apucat pe Klaus Iohannis de a scos de prin sertare zilele acestea Proiectul România educată?

    Gîndul că încheie şi al doilea mandat şi n-a dus pînă la capăt nici un proiect prezidenţial?

    Nici vorbă.

    Prin PNRR România a cerut bani de la Bruxelles şi pentru Proiectul România educată.

    Numai că acest Proiect era uitat prin sertare.

    Ca să ne dea banii, Bruxellesul a cerut mai mult decît menţionarea Proiectului în discursurile lui Klaus Iohannis.

    Şi atunci, Klaus Iohannis s-a grăbit să arate Bruxellesului că se justifică banii ceruţi. A încropit rapid consultările de la Cotroceni. A impus Coaliţiei de guvernare asumarea unui Memorandum prin care se vor transpune în practică măsurile anunţate în cadrul Proiectului.

    Lectura acestor măsuri stupefiază. Sînt măsuri ce ţin de o nouă Lege a Învăţămîntului.

    În discursul de miercuri, Klaus Iohannis a anunţat că aceste măsuri sînt rodul consultărilor a nu mai puţin de 10.000 de persoane şi a implicării a peste 150 de organizaţii.

    Dumnezeule!

    Un Proiect la care s-a lucrat cinci ani.

    Un Proiect „ce se bazează pe cea mai amplă consultare naţională în domeniul educaţiei”.

    Un Proiect prin care se schimbă iar (a suta oară în postdecembrism) ţinerea Bacalaureatului.

    S-a scremut Muntele şi a născut un şoricel.

    În cazul Afacerii România educată muntele n-a născut nici măcar un şoricel.

    A născut o mărgică.”