Un unicorn este un animal fantastic care în lumea tehnologiei a devenit simbolul excepţionalităţii unor companii care au ajuns să valoreze mai mult de un miliard de dolari. Cine nu a auzit de Uber sau de Airbnb sau de Snapchat sau de Xiaomi? România se mândeşte cu un pachet de antreprenori şi de softişti care au creat companii de succes şi produse folosite de milioane de oameni din lumea întreagă. Când ar putea apărea primul unicorn românesc?
Poate că nu am fi pornit la vânătoare de unicorni dacă un bun prieten şi colaborator important al Business Magazin, Bogdan Cioc, nu mi-ar fi trimis un lung mail undeva la începutul lunii martie. În acel mesaj Bogdan îmi propunea un proiect interesant, crearea unei Akademii Olympia a industriei software româneşti, o instituţie asemănătoare cu „Akademie Olympia“, grupul de discuţii care la începutul secolului trecut se aduna în casa lui Albert Einstein din Berna.
Grupul era format dintr-un român, Maurice Solovine, student la filosofie şi matematică, care a devenit bun prieten cu Einstein; lor li s-a alăturat Conrad Habicht, student în matematică. Menirea grupului era să rezolve probleme de fizică şi de filosofie într-un mod care să le dea lor satisfacţie. Judecând după asprimea cu care Maurice a fost certat când a ratat una dintre întrunirile regulate ale Akademiei pentru că mersese la operă, cei trei luau foarte în serios acest grup de studiu. Olympia a avut un rol extraordinar în devenirea lui Einstein ca om de ştiinţă, iar corespondenţa sa cu Maurice Solovine a continuat până târziu, în anii ’50. „Industria software românească ar avea nevoie de o Akademie Olympia a sa. Un grup bazat pe generozitate, schimb profund de idei şi respectul reciproc al membrilor. Un grup care să aibă ca obiective foarte clare crearea de produse noi, conceperea de idei inovative şi viabile şi de planuri de afaceri realiste pentru implementarea lor“, mi-a scris Bogdan şi i-am dat dreptate.
La sfârşitul lunii martie tot el a avut ideea unui mesaj puternic, „Akademie Olympia – În căutarea primului unicorn românesc“, şi am zis că da, o să încercăm să facem aşa ceva.
Nu că nu ar fi destule instituţii şi asociaţii care să-i înveţe pe tineri cum să pornească şi să crească şi să gândească afaceri, nu că nu ar exista suficiente exemple care să-i motiveze pe oameni, nu că nu ar exista destule situri care să asigure infrastructură şi idei şi cunoştinţe; dar aici vorbim de o ţintă reală, tangibilă, simplă, ambiţioasă: să facem o companie românească de tehnologie care să ajungă la o valoare de piaţă de un miliard de dolari. Există companii româneşti care au şanse la aşa ceva?
„Da, orice companie, odată ce s-a născut, este setată pe acest drum. Dacă nu ai pornit, ca antreprenor, la drum cu ideea asta, mai bine te laşi“, răspunde simplu Radu Georgescu, partener fondator GECAD Group şi antreprenor în serie, omul pe care mulţi dintre interlocutorii mei l-au văzut drept un crescător de unicorn (în paranteză fie spus, are „pe birou“ opt astfel de companii). „Riscurile sunt mari, ca antreprenor, dar şi recompensele trebuie să fie pe măsură, aşa că este bine să aspiri să devii unicorn. Cred că starea de fapt este să fii unicorn. Ce se întâmplă mai târziu? Începi să tai. Nu este fenomenul invers, nu eşti la început nimic şi începi apoi să creşti. Companiile se nasc setate să fie unicorni“, spune Radu Georgescu.
Florin Talpeş, fondatorul Bitdefender, aflată şi ea pe lista potenţialilor unicorni, avansează chiar şi o dată: „2018 este anul în care va apărea primul unicorn românesc“, spune antreprenorul, referindu-se, desigur, chiar la compania sa. Florin Talpeş spune că important este că pentru a ajunge în stratosfera investiţiilor o companie trebuie să propună tehnologii disruptive, şi aceasta este şi strategia sa.
Marius Ghenea, om de afaceri şi business angel, adaugă pe listă Vector, compania fondată de Andrei Pitiş, care produce ceasul inteligent Vector Watch, dar şi retailerul eMAG, „o companie din zona de tehnologie pură şi un challenger global, cealaltă o companie tech-enabled şi un lider regional de piaţă în sud-estul Europei“.
Alexandra Roată, managing partner la Softlead, platformă de promovare a produselor software româneşti, o iniţiativă care pe alte meleaguri ar fi însemnat un unicorn în sine, adaugă pe lista potenţialelor companii de un miliard producătorul de tehnologie medicală Axosuits, producătorul de jocuri MavenHut, creaţie românească stabilită în Irlanda, pe LiveRail, companie care îi are printre fondatori pe Andrei Dunca şi Sergiu Biriş, cumpărată de Facebook în cadrul unei tranzacţii cu o valoare estimată la 400 – 500 de milioane de dolari, CodaFootprint, o soluţie software care asigură securitatea altor soluţii software, Bitdefender Box a lui Florin Talpeş şi Grobyk, creaţia a trei tineri români, o platformă care ajută echipele să creeze o bază comună de cunoştinţe.
CUM ADICĂ UNICORN?
Unicornul este, dincolo de latura fantastică a definiţiei, o companie cu precădere din domeniul tehnologic care ajunge la o valoare de piaţă de un miliard de dolari. În Canada aceste companii se numesc narvali, iar în piaţă au apărut şi abordări de genul decacorni, adică cele 21 de start-up-uri care au ajuns la 10 miliarde de dolari sau hectocorni, companii care au ajuns la 100 de miliarde de dolari.
Clubul unicornilor se aglomerează:
