Tag: rochie

  • Moda din gunoaie

    Acesta, scrie CNN, preferă să creeze articole de îmbrăcăminte pe care să le poarte numai el, ca o formă de artă care-i permite să transmită mesaje prin care să atragă atenţia asupra unor probleme. Creaţiile lui Wan Yunfeng sunt realizate din tot felul de deşeuri ori vechituri de care face rost de la prieteni, din talciocuri sau pe care le găseşte aruncate. Odată confecţionate articolele sale vestimentare, artistul se pozează îmbrăcat cu ele în diverse locuri din lume. De exemplu, s-a fotografiat în faţa Luvrului îmbrăcat într-o rochie de bal confecţionată dintr-o faţă de pătură, în apropierea turnului Eiffel într-o ţinută din denim reciclat şi purtând pe cap o reproducere a turnului şi în Times Square, la New York, îmbrăcat într-o rochie din sacoşe albastre de la Ikea.

    Ultima sa serie de creaţii surprinsă în fotografii şi intitulată „Protection of the Ocean” doreşte să atragă atenţia asupra puterii distrugătoare a consumului uman. În aceste fotografii, artistul pare prins în plase de pescuit şi deşeuri de plastic, încercând să redea prin expresia feţei durerea animalelor din ocean care mor din cauza poluării.

  • La bal cu cărţi, cadrane de ceas şi fân

    Dacă unii folosesc, de exemplu, saci de plastic pentru gunoi pentru colecţiile lor, alţii, precum creatoarea franceză Sylvie Falcon, folosesc mai tot ce le cade în mână pentru a confecţiona rochii de bal unicat.

    Aceasta s-a gândit să recurgă şi la alte materiale în afară de cele textile din dorinţa ca fiecare rochie a sa să spună o poveste.

    Confecţionarea unei rochii poate dura până la 250 de ore, iar printre materialele folosite se regăsesc bucăţi de instrumente muzicale, partituri, cotoare de cărţi şi chiar fân ori cadrane de ceas. 

  • O batrană săracă a intrat intr-un magazin de lux. Voia o rochie să o poarte la nuntă nepoatei. Angajatele o priveau ca pe o ciudatenie.Nu se astepta să i se intample ce a urmat

    Vanzatoarea o observa si o scaneaza dintr-o privire: pantofi uzati, o mica gaura in dresul de culoarea pielii, o geanta tocita, o rochie veche, sifonata si parul alb ascuns sub un batic. Nu era o clienta obisnuita pentru acest magazin.
     
    Vanzatoarea se apropie de ea si o intreaba politicos:
     
    ─ Va pot ajuta cu ceva?
     
    ─ Da, am nevoie de o rochie!, ii raspunde femeia zambind.
     
    ─ Singura mea nepoata se casatoreste si am nevoie de o tinuta eleganta pentru nunta. Vreau sa fie mandra de mine.
     
    Spuneti-mi, va rog, ce ar trebui sa port.
     
    ─ Sa inteleg ca aveti nevoie de un consultant?, o intreaba vanzatoarea.
     
    Batranica a dat din cap si a urmat femeia catre o usa din spatele magazinului, unde a intrat intr-o camera plina cu haine elegante.
     
    ─ Ce este cu ea aici?, a intrebat-o consultantul pe vanzatoare, fara ca batrana sa auda.
     
    ─ Vrea o tinuta de nunta, i-a raspuns vanzatoarea.
     
    Consultantul a incercat sa isi pastreze calmul si a invitat-o pe batrana sa se aseze la o masuta rotunda, apoi a scos o agenda si un pix.
     
    ─ Pentru inceput, trebuie sa stiu ce suma sunteti dispusa sa cheltuiti, i-a spus consultantul, care era nerabdator sa scape de batranica si sa se ocupe de adevaratii clienti.
     
    ─ Am economisit bani pentru aceasta tinuta inca de la logodna lor. Au anuntat ca se casatoresc in primavara anului trecut.
     
    Nepoata mea mi-a trimis si biletul de avion, asa ca imi pot cheltui toate economiile pe o tinuta frumoasa.Entuziasmata, batrana a scos un plic mototolit din geanta si i l-a inmanat consultantului.
     
    ─ Cred ca am 70 de dolari aici. Ii puteti numara daca vreti. Vreau sa ii cheltui pe toti.
    Consultantul a numarat rapid banii si i-a spus batranei:
     
    ─ De fapt sunt 72 de dolari. Cred ca ar trebui sa mergeti la magazinul nostru de la parter. Acolo puteti gasi cateva rochii chiar si cu 50 de dolari.
     
    ─ Am fost acolo prima data, dar mi-au sugerat sa vin la dumneavoastra. Mi-au spus ca veti fi incantat sa ma ajutati, a raspuns batrana zambind.
    (Oh, acea Miriam. Are chef de glume. O sa i-o platesc, si-a spus consultantul in gand).
     
    Batrana a inceput sa se uite prin magazine si a zarit o rochie intr-o nuanta pastelata de albastru, s-a ridicat si a mers spre ea. Inainte ca vanzatoarea si consultantul sa apuce sa o opreasca, a luat rochia si a pus-o in fata ei in oglinda.
     
    Era o rochie simpla, cu un sacou deasupra.
     
    ─ Imi place foarte mult tinuta asta. Simpla si minunata in acelasi timp. Ar trebui sa imi iau si niste pantofi care sa se potriveasca.
     
    Voi purta perlele mele vechi, iar colierul o sa il fac cadou miresei A fost al bunicii mele, a spus batrana.
     
    Vanzatoarea nu stia cum sa reactioneze. Simtea un amestec de frustrare, simpatie si manie. Cum putea sa ii spuna acelei batrane ca nu isi poate permite rochia? Pantofii costau si ei jumatate din pretul rochiei.
     
    O tanara viitoare mireasa, aflata in celalalt capat al magazinului, privea cu lacrimi in ochi. Ea doar isi primise voalul personalizat.
     
    Mai erau cateva saptamani pana la nunta ei. Tanara provenea dintr-o familie bogata si putea cheltui oricati bani voia pentru marele eveniment.
     
    ─ Scuzati-ma o clipa, i-a spus tanara vanzatoarei. Lasati-o sa isi ia aceasta rochie, pantofii pe care ii vrea si orice altceva isi doreste. Spuneti-i ca sunt reduceri si toate costa 50 de dolari.
     
    Asa se va simti mandra ca a mai economisit si niste bani.
     
    ─ Dar de ce faceti asta?, a intrebat-o vanzatoarea surprinsa.
     
    ─ Ganditi-va la asta ca la un cadou de nunta pentru mine. Eu nu am avut ocazia sa imi cunosc niciuna dintre bunici.
     
    Cand voi fi in fata altarului, ma voi gandi la aceasta femeie si voi pretinde ca este bunica mea si ca se bucura pentru mine, i-a raspuns tanara viitoare mireasa.
  • Românca de 33 de ani care vinde rochii de jumătate de milion de euro

    Planurile pentru 2018 vizează depăşirea pragului de jumătate de milion de euro. Pentru atingerea acestui obiectiv, antreprenoarea de 33 de ani mizează pe deschiderea unui magazin propriu, offline, dar şi pe intrarea în magazinele cu îmbrăcăminte de ocazie din întreaga ţară.

    Secretele împărtăşite de Google au fost punctul de plecare al ofertei afacerii întemeiate de antreprenoarea Carmen Dascălu, în urmă cu câţiva ani. Acum, mizează pe câteva elemente favorabile momentului, cum ar fi serviciile made to measure, cu livrare în 3-4 zile de la plasarea comenzii, dar şi lansarea colecţiilor de rochii de mireasă şi Luxurywear. De fapt, serviciul made to measure a fost una dintre ideile cu care tânăra antreprenoare a plecat la drum. Acum, comanda pentru produsele făcute la comandă este mult simplificată, povesteşte Carmen Dascălu, pentru că oricine plasează o comandă poate completa măsurile (la talie, şold, înălţimea, dimensiunea tocurilor care vor fi purtate cu rochia) direct într-un formular pe site, iar în câteva zile primeşte acasă rochia personalizată. Cam 45% din vânzările totale sunt realizate pe propriul site, 55% pe FashionUp; 20% din comenzile de rochii de seară pe site-ul propriu, Rosery, sunt pe made to measure. „În principal, este vorba de cliente care nu sunt la prima achiziţie pe site.

    Am îmbunătăţit şi prezentarea site-ului. Pe homepage vor fi afişate toate variantele de culori şi de materiale, pentru că am remarcat în showroom că cele mai multe cliente nu ştiu ce culori îşi doresc”, povesteşte Carmen Dascălu.

    Ea spune că în urma unei căutări pe net cu un anumit model, rezultatele obţinute arată că majoritatea atelierelor au termen de execuţie în jur de o lună. „Noi livrăm o comandă made to measure în trei zile. De obicei există două angajate care lucrează pentru comenzile made to measure, iar restul echipei munceşte pentru producţia de linie. Chiar dacă este vorba de o rochie cusută manual, poate nu e gata în trei zile, dar în cinci sigur e gata.”

    Antreprenoarea adaugă că a lansat, de circa un an, colecţia de rochii de mireasă, cu preţuri cuprinse între 1.000 şi 3.000 de lei. Decizia de achiziţie este, „firesc, mult mai grea în cazul rochiilor de mireasă, cred că vindem cam una pe lună. Dar nici nu am acordat o foarte mare atenţie acestui subiect până acum”.

    În plus faţă de varianta anterioară a site-ului, Rosery este dotat acum şi cu butoane pentru selecţia de culori şi apoi pentru selecţia materialului (voal, tul, broderie, stofă etc.). „Decizia se leagă foarte mult de vizual. De regulă clientele sunt nehotărâte în legătură cu ceea ce îşi doresc, dar dacă văd o poză, se hotărăsc imediat”, adaugă tânăra, care în ultimii ani a decis să schimbe numele afacerii. Iniţial inspirată de propriul nume dar şi de pasiunea pentru dansurile latino-americane, afacerea s-a numit Carmencita; ulterior, povesteşte Carmen Dascălu, „am ales Rosery pentru că voiam un brand care să aibă o rezonanţă mai internaţională, spre deosebire de Carmencita, numele sub care a pornit la drum afacerea, care te duce cu gândul la un brand spaniol”. Un alt argument al rebrandingului se leagă de domeniul .com, care pentru Carmencita nu era disponibil.
    În ultimii ani firma şi-a schimbat nu numai numele, ci şi sediul, dintr-un atelier de câteva zeci de metri pătraţi, aflat într-o clădire veche pe Lipscani, în centrul Capitalei, într-un spaţiu de câteva ori mai mare, cu o suprafaţă de 200 mp, într-o clădire de la marginea oraşului.

    Amplasarea este, explică antreprenoarea, una dintre cele mai bune decizii pe care le-a luat, pentru că un lucru foarte important pentru activitatea Rosery este faptul că spaţiul de producţie se află în aceeaşi clădire în care se află şi cel mai mare furnizor de ţesături din România; cam 80% din materiale sunt luate de la această firmă. „Acest lucru este important pentru că are cantităţi de ţesături foarte mari şi, dacă sunt modele de rochii care se vând foarte bine, putem avea continuitate. Alte ateliere fac un model, îl urcă pe site, se vinde foarte bine şi apoi nu mai găsesc materialul să mai poţi face produsele respective.”

    Între timp, numărul de angajaţi full time a ajuns la zece şi, spune antreprenoarea, colaborează şi cu 3-4 făbricuţe, în perioadele de vârf, adică în mai şi noiembrie. Carmen Dascălu spune că a atras croitorese plătindu-le peste media pieţei, cu 15-20%, fiind plasate între 1.600 şi 3.000 de lei, iar echipa este foarte sudată. Sunt opt oameni pe producţie, sunt doi oameni specializaţi în croieli, care pot croi între 2.000 şi 3.000 de rochii pe zi, un volum prea mare de muncă pentru personalul pe care îl are la cusut; de aceea colaborează şi cu ateliere specializate, aşa cum fac şi brandurile mari. Alţi doi oameni se ocupă de facturare şi comenzi, „deci practic m-am degrevat de aceste activităţi care îmi ocupau destul de mult timp acum câţiva ani”. Cea mai consistentă parte a activităţilor tinerei antreprenoare sunt, în prezent, de coordonare a activităţii, de realizare a noilor colecţii (face designul împreună cu şefa de atelier), de marketing – de pildă tot ceea ce înseamnă promovare pe Facebook sau parteneriate cu platforme din alte ţări. Spre deosebire de momentul primei discuţii cu Business MAGAZIN, care a avut loc în 2014, acum „pot să plec o lună de zile în concediu şi ştiu că lucrurile se întâmplă aşa cum trebuie”, spune franc antreprenoarea.

    „Numărul de comenzi a ajuns la 30-40 de rochii pe zi. Contează foarte mult şi campaniile pe care le derulăm, pentru că vindem între 500 şi 1.000 de rochii pe lună.” 70% din vânzări se fac pe plan local, diferenţa merge peste hotare; iar antreprenoarea spune că sunt mai multe site-uri cu care colaborează pe plan intern, iar pe plan extern există platforme cu care derulează, de regulă, promoţii pe perioade de câteva zile.

    Ucraina, Polonia, Italia, Croaţia sunt principalele pieţe către care au mers produsele Rosery. „De cele mai multe ori ne contactează ei, pentru că ştiu că suntem producători, ne cer discount de 20-25% pentru a derula campanii pe anumite site-uri.”

    Gama de produse Rosery s-a lărgit în ultima perioadă şi cu categoria de mărimi foarte mari (plus size, mărimi de la 46 la 50, de pildă), aflată, conform antreprenoarei, la mare căutare. „Deocamdată, avem în această categorie circa 35 de modele.”

    La debutul afacerii, în urmă cu câţiva ani, antreprenoarea a ales modelele de rochii cu care să pornească la drum în funcţie de numărul de căutări de pe Google. Atunci, descoperise că interesul cel mai mare era pentru „rochii negre cu spatele gol”. „Anul acesta însă, e o veritabilă nebunie legată de culoarea mov, anul trecut la mare căutare era grena.”
    Rosery a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 300.000 de euro, cu o marjă de profit de 30%. Aşteptările pentru anul în curs se referă la rezultate de peste jumătate de milion de euro.

    Tot în rândul noutăţilor aduse de ultimii ani se numără şi asocierea. „Eram stăpână pe partea de producţie, dar nu aveam un canal de vânzare pe care să îl pot scala. În urmă cu circa un an şi jumătate s-a asociat cu un investitor, formula de parteneriat fiind de 50%-50%.” Antreprenoarea continuă să ia deciziile, iar asociatul său, cu experienţă în mediul online, asigură piaţa de desfacere în mediul virtual. „Cumva, producţia şi vânzarea sunt două afaceri diferite. După asociere, m-am putut concentra mult mai bine pe producţie, pe diversificarea gamei şi pe a le face cât mai bine”, argumentează tânăra antreprenoare beneficiile aduse de asociere.

    În ce priveşte preţurile, valoarea medie a unei achiziţii a scăzut de le 350 de lei, în urmă cu câţiva ani, până la 200 de lei. E adevărat că şi oferta magazinului online a influenţat acest lucru, pentru că s-a lărgit cu multe rochii de zi; anterior vindea doar ţinute de ocazie. Cele două categorii mari de produse îşi împart frăţeşte vânzările în ce priveşte volumele.

    Clientela este atrasă prin Facebook Adds, investiţiile necesare ajungând la 30% din valoarea rochiei. „Dacă o rochie costă 500 de lei, 150 de lei se duc la Facebook, ca să avem vânzarea respectivă. Ceea ce ne permitem doar pentru că suntem producător. Un retailer şi-ar putea permite maximum 10% pentru costuri de marketing. De obicei alocăm 20% din costul produsului pentru promovare, acum merg şi până la 30%.” Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul vânzărilor pe alte platforme, pentru că, argumentează antreprenoarea, „oricine cere 25-30% discount”.

    Un alt motor de creştere a afacerii, povesteşte tânăra antreprenoare, îl constituie cererile de vânzare en gros de la buticuri din provincie. „Nu m-am gândit până acum la modelul acesta de afaceri, dar am avut deja ceva comenzi şi am zis că e bine să dezvolt şi partea aceasta.” Un prim pas a fost realizarea unui catalog cu produsele cel mai vândute de pe online.
    „Acum este o perioadă foarte favorabilă pentru dezvoltarea afacerilor cu îmbărăcăminte de ocazie, pentru că buticurile de profil se aprovizionau cu precădere cu mărfuri din China şi Turcia, magazine nişate pe evenimente, cu produse dedicate.” Or, punctează Carmen Dascălu, producătorii locali de rochii vând în proporţie de 80% în mediul offline. Diversificarea canalelor de vânzare, spune ea, i-ar oferi o stabilitate mai mare: „Aş vrea să nu mai fie toate vânzările dependente de online. Aş vrea ca la un moment dat jumătate din vânzări sunt online şi jumătate offline”.

    Obiectivul este, din punctul său de vedere, realizabil mai ales în contextul actual, când proprietarii de buticuri de profil nu prea mai au de unde să cumpere marfă. Până nu demult se duceau în Turcia pentru a se aproviziona, dar acum nu mai este convenabil pentru ei din pricina taxelor vamale. „Nu mai vor să cumpere din Turcia, cu importurile din China este destul de complicat, pentru că uneori nu ştii ce marfă vine. Cumva singura lor sursă bună au rămas producătorii locali, pentru care acum este un moment superbun să intre în aceste magazine.” Alternativa vânzătorilor, în acest moment, adaugă proprietara Rosery, este să vină în Bucureşti şi să ia marfă din Dragonul Roşu. „În loc să vii de la Cluj să iei marfă, nu mai bine intri pe site-ul producătorului, ceri nişte mostre şi apoi să comanzi? Putem proceda şi aşa, avem un astfel de client la Ploieşti. A vrut să vadă mai întâi şi apoi a comandat 20 de bucăţi dintr-o rochie de ocazie, mai scumpă, de 500 de lei.”

    Astfel, tânăra antreprenoare plănuieşte să profite de oportunitatea aflată în faţa producătorilor de rochii: „Acum este un moment foarte bun ca să intrăm în spaţii de retail. În urmă cu câţiva ani, nu aveam loc de mărfurile turceşti. Şi nu prea puteam să concurăm cu preţurile lor, pentru că turcii au producţie de sute de mii de bucăţi pentru un singur produs, de aceea este şi foarte mare eficienţa în fabrici.”

    Tot în lista de planuri a tinerei se numără şi deschiderea unui magazin fizic, estimează ea, anul acesta. „Nu aş vrea un magazin propriu obişnuit, aşa cum sunt altele din mall, ci unul ieşit din comun”, spune Dascălu, menţionând că se gândeşte de trei ani la această idee. Fiind pasionată de tehnologie, spune ea, s-a gândit la un parteneriat cu o companie; magazinul ar trebui, din punctul de vedere al antreprenoarei, să fie, de pildă, plin de oglinzi care să aibă rame de proiecţie sau LCD-uri pe care se poate vedea o prezentare de modă, dar care se transformă în oglindă. „N-aş vrea să fac doar un alt magazin de rochii, ci unul cu totul ieşit din comun.” 

  • O româncă a creat cea mai frumoasă rochie de la nunta regală dintre Prinţul Harry şi Meghan Markle

    Astfel, nu doar cei doi au fost în centrul atenţiei, ci şi toţi invitaţii, ”radiografiaţi” cu atenţie de presa mondenă, care a încercat să afle care a fost cea mai frumoasă rochie de la nuntă.

    Iar jurnaliştii de la The Telegraph au ţinut în prim plan mult timp o rochie superbă, purtată de Caroline Greenwood, soţia faimosului jucător de rugby Will Greenwood, apreciind că aceasta a fost cea mai frumoasă.

    Şi pentru că toată lumea şi-a dorit să afle cine a creat-o, aveţi şi răspunsul:  Românca Maria Lucia Hohan, creatoarea de modă supranumită „regina rochiilor de nuntă”, scrie gandul.info

  • Nunţile din familia regală britanică. Regina Elisabeta şi-a făcut rochia pe cupoane

    Nunţile din această familie au făcut să viseze de fiecare dată tot mai multe milioane de oameni, iar evoluţia mijloacelor de comunicare în masă le-a transformat în evenimente de dimensiuni planetare De pildă, aproape o treime din populaţia globului a urmărit căsătoria prinţului William, în 2011.

    Şi nu e exclus că nunta fratelui său mai mic să aibă o audienţă şi mai mare, având în vedere că se însoară cu o vedetă de la Hollywood.

    Iar lucrurile nu s-au schimbat prea mult din 1934 încoace, de când prinţul George, varul actualei regine, s-a căsătorit cu prinţesa Marina a Greciei şi Danemarcei.

    Interesul stârnit de nunţile personajelor importante din familia regală britanică a depăşit tot mai mult graniţele, iar în urmă cu şapte ani, căsătoria prinţului William cu Kate Middleton a fost urmărită de două miliarde de oameni din peste 180 de ţări.

    Audienţa de blockbuster n-a fost singurul lucru deosebit la această nuntă, care a avut loc pe 29 aprilie, 2011. Prinţul William şi-a ales mireasă o tânără de rând, fără sânge albastru, lucru privit ca o schimbare de mentalitate a noii generaţii.

    Cei doi şi-au unit destinele la catedrala Westminster, iar un milion de oameni s-au adunat să-i vadă pe drumul spre Buckingham. Printre cei 1.900 de invitaţi s-au numărat cântăreţul Elton John şi fotbalistul David Beckham, cu soţia sa, Victoria, alături de 40 de membri ai familiilor regale străine şi sute de demnitari.

    Cu 30 de ani mai devreme, părinţii lui William, prinţul Charles şi Diana Spencer, erau ei înşişi protagoniştii unei nunţi considerată la acea dată nunta secolului. Tinereţea, frumuseţea şi simplitatea Dianei au jucat un rol esenţial în entuziasmul mondial stârnit de acest eveniment care fost transmis în 50 de ţări şi urmărit de 750 de milioane de oameni, scrie stirileprotv.ro

  • OSCAR 2018: Cele mai scumpe rochii de pe covorul roşu | VIDEO

    Rochia fără bretele, în nuanţe de roz foarte deschis şi alb, a fost purtată de J-Law la gala Oscar 2013. În drum spre scenă, s-a împiedicat de fusta foarte amplă. Însă a câştigat în acel an premiul Oscar pentru rol principal, pentru interpretarea din “Silver Linings Playbook”. Rochia din mătase Christian Dior Haute Couture a fost accesorizată cu un colier delicat şi cercei de la Chopard.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI 

  • O batrană săracă a intrat intr-un magazin de lux. Voia o rochie să o poarte la nuntă nepoatei. Angajatele o priveau ca pe o ciudatenie.Nu se astepta să i se intample ce a urmat

    Vanzatoarea o observa si o scaneaza dintr-o privire: pantofi uzati, o mica gaura in dresul de culoarea pielii, o geanta tocita, o rochie veche, sifonata si parul alb ascuns sub un batic. Nu era o clienta obisnuita pentru acest magazin.
     
    Vanzatoarea se apropie de ea si o intreaba politicos:
     
    ─ Va pot ajuta cu ceva?
     
    ─ Da, am nevoie de o rochie!, ii raspunde femeia zambind.
     
    ─ Singura mea nepoata se casatoreste si am nevoie de o tinuta eleganta pentru nunta. Vreau sa fie mandra de mine.
     
    Spuneti-mi, va rog, ce ar trebui sa port.
     
    ─ Sa inteleg ca aveti nevoie de un consultant?, o intreaba vanzatoarea.
     
    Batranica a dat din cap si a urmat femeia catre o usa din spatele magazinului, unde a intrat intr-o camera plina cu haine elegante.
     
    ─ Ce este cu ea aici?, a intrebat-o consultantul pe vanzatoare, fara ca batrana sa auda.
     
    ─ Vrea o tinuta de nunta, i-a raspuns vanzatoarea.
     
    Consultantul a incercat sa isi pastreze calmul si a invitat-o pe batrana sa se aseze la o masuta rotunda, apoi a scos o agenda si un pix.
     
    ─ Pentru inceput, trebuie sa stiu ce suma sunteti dispusa sa cheltuiti, i-a spus consultantul, care era nerabdator sa scape de batranica si sa se ocupe de adevaratii clienti.
     
    ─ Am economisit bani pentru aceasta tinuta inca de la logodna lor. Au anuntat ca se casatoresc in primavara anului trecut.
     
    Nepoata mea mi-a trimis si biletul de avion, asa ca imi pot cheltui toate economiile pe o tinuta frumoasa.Entuziasmata, batrana a scos un plic mototolit din geanta si i l-a inmanat consultantului.
     
    ─ Cred ca am 70 de dolari aici. Ii puteti numara daca vreti. Vreau sa ii cheltui pe toti.
    Consultantul a numarat rapid banii si i-a spus batranei:
     
    ─ De fapt sunt 72 de dolari. Cred ca ar trebui sa mergeti la magazinul nostru de la parter. Acolo puteti gasi cateva rochii chiar si cu 50 de dolari.
     
    ─ Am fost acolo prima data, dar mi-au sugerat sa vin la dumneavoastra. Mi-au spus ca veti fi incantat sa ma ajutati, a raspuns batrana zambind.
    (Oh, acea Miriam. Are chef de glume. O sa i-o platesc, si-a spus consultantul in gand).
     
    Batrana a inceput sa se uite prin magazine si a zarit o rochie intr-o nuanta pastelata de albastru, s-a ridicat si a mers spre ea. Inainte ca vanzatoarea si consultantul sa apuce sa o opreasca, a luat rochia si a pus-o in fata ei in oglinda.
     
    Era o rochie simpla, cu un sacou deasupra.
     
    ─ Imi place foarte mult tinuta asta. Simpla si minunata in acelasi timp. Ar trebui sa imi iau si niste pantofi care sa se potriveasca.
     
    Voi purta perlele mele vechi, iar colierul o sa il fac cadou miresei A fost al bunicii mele, a spus batrana.
     
    Vanzatoarea nu stia cum sa reactioneze. Simtea un amestec de frustrare, simpatie si manie. Cum putea sa ii spuna acelei batrane ca nu isi poate permite rochia? Pantofii costau si ei jumatate din pretul rochiei.
     
    O tanara viitoare mireasa, aflata in celalalt capat al magazinului, privea cu lacrimi in ochi. Ea doar isi primise voalul personalizat.
     
    Mai erau cateva saptamani pana la nunta ei. Tanara provenea dintr-o familie bogata si putea cheltui oricati bani voia pentru marele eveniment.
     
    ─ Scuzati-ma o clipa, i-a spus tanara vanzatoarei. Lasati-o sa isi ia aceasta rochie, pantofii pe care ii vrea si orice altceva isi doreste. Spuneti-i ca sunt reduceri si toate costa 50 de dolari.
     
    Asa se va simti mandra ca a mai economisit si niste bani.
     
    ─ Dar de ce faceti asta?, a intrebat-o vanzatoarea surprinsa.
     
    ─ Ganditi-va la asta ca la un cadou de nunta pentru mine. Eu nu am avut ocazia sa imi cunosc niciuna dintre bunici.
     
    Cand voi fi in fata altarului, ma voi gandi la aceasta femeie si voi pretinde ca este bunica mea si ca se bucura pentru mine, i-a raspuns tanara viitoare mireasa.
  • O batrană săracă a intrat intr-un magazin de lux. Voia o rochie să o poarte la nuntă nepoatei. Angajatele o priveau ca pe o ciudatenie.Nu se astepta să i se intample ce a urmat

    Vanzatoarea o observa si o scaneaza dintr-o privire: pantofi uzati, o mica gaura in dresul de culoarea pielii, o geanta tocita, o rochie veche, sifonata si parul alb ascuns sub un batic. Nu era o clienta obisnuita pentru acest magazin.
     
    Vanzatoarea se apropie de ea si o intreaba politicos:
     
    ─ Va pot ajuta cu ceva?
     
    ─ Da, am nevoie de o rochie!, ii raspunde femeia zambind.
     
    ─ Singura mea nepoata se casatoreste si am nevoie de o tinuta eleganta pentru nunta. Vreau sa fie mandra de mine.
     
    Spuneti-mi, va rog, ce ar trebui sa port.
     
    ─ Sa inteleg ca aveti nevoie de un consultant?, o intreaba vanzatoarea.
     
    Batranica a dat din cap si a urmat femeia catre o usa din spatele magazinului, unde a intrat intr-o camera plina cu haine elegante.
     
    ─ Ce este cu ea aici?, a intrebat-o consultantul pe vanzatoare, fara ca batrana sa auda.
     
    ─ Vrea o tinuta de nunta, i-a raspuns vanzatoarea.
     
    Consultantul a incercat sa isi pastreze calmul si a invitat-o pe batrana sa se aseze la o masuta rotunda, apoi a scos o agenda si un pix.
     
    ─ Pentru inceput, trebuie sa stiu ce suma sunteti dispusa sa cheltuiti, i-a spus consultantul, care era nerabdator sa scape de batranica si sa se ocupe de adevaratii clienti.
     
    ─ Am economisit bani pentru aceasta tinuta inca de la logodna lor. Au anuntat ca se casatoresc in primavara anului trecut.
     
    Nepoata mea mi-a trimis si biletul de avion, asa ca imi pot cheltui toate economiile pe o tinuta frumoasa.Entuziasmata, batrana a scos un plic mototolit din geanta si i l-a inmanat consultantului.
     
    ─ Cred ca am 70 de dolari aici. Ii puteti numara daca vreti. Vreau sa ii cheltui pe toti.
    Consultantul a numarat rapid banii si i-a spus batranei:
     
    ─ De fapt sunt 72 de dolari. Cred ca ar trebui sa mergeti la magazinul nostru de la parter. Acolo puteti gasi cateva rochii chiar si cu 50 de dolari.
     
    ─ Am fost acolo prima data, dar mi-au sugerat sa vin la dumneavoastra. Mi-au spus ca veti fi incantat sa ma ajutati, a raspuns batrana zambind.
    (Oh, acea Miriam. Are chef de glume. O sa i-o platesc, si-a spus consultantul in gand).
     
    Batrana a inceput sa se uite prin magazine si a zarit o rochie intr-o nuanta pastelata de albastru, s-a ridicat si a mers spre ea. Inainte ca vanzatoarea si consultantul sa apuce sa o opreasca, a luat rochia si a pus-o in fata ei in oglinda.
     
    Era o rochie simpla, cu un sacou deasupra.
     
    ─ Imi place foarte mult tinuta asta. Simpla si minunata in acelasi timp. Ar trebui sa imi iau si niste pantofi care sa se potriveasca.
     
    Voi purta perlele mele vechi, iar colierul o sa il fac cadou miresei A fost al bunicii mele, a spus batrana.
     
    Vanzatoarea nu stia cum sa reactioneze. Simtea un amestec de frustrare, simpatie si manie. Cum putea sa ii spuna acelei batrane ca nu isi poate permite rochia? Pantofii costau si ei jumatate din pretul rochiei.
     
    O tanara viitoare mireasa, aflata in celalalt capat al magazinului, privea cu lacrimi in ochi. Ea doar isi primise voalul personalizat.
     
    Mai erau cateva saptamani pana la nunta ei. Tanara provenea dintr-o familie bogata si putea cheltui oricati bani voia pentru marele eveniment.
     
    ─ Scuzati-ma o clipa, i-a spus tanara vanzatoarei. Lasati-o sa isi ia aceasta rochie, pantofii pe care ii vrea si orice altceva isi doreste. Spuneti-i ca sunt reduceri si toate costa 50 de dolari.
     
    Asa se va simti mandra ca a mai economisit si niste bani.
     
    ─ Dar de ce faceti asta?, a intrebat-o vanzatoarea surprinsa.
     
    ─ Ganditi-va la asta ca la un cadou de nunta pentru mine. Eu nu am avut ocazia sa imi cunosc niciuna dintre bunici.
     
    Cand voi fi in fata altarului, ma voi gandi la aceasta femeie si voi pretinde ca este bunica mea si ca se bucura pentru mine, i-a raspuns tanara viitoare mireasa.
  • O femeie a croit o rochie de mireasă din hârtie igienică şi a câştigat un premiu de 10.000 de dolari

    “Mai aveam puţin şi renunţam. La jumătatea competiţiei am ieşit din clădire aproape plângând gândidu-mă că nu pot să o fac”, spune câştigătoarea cu zâmbetul pe buze

    Kari Curletto este o actriţă ce locuieşte în Las Vegas şi a realizat rochia din hârtie igienică, lipici, sclipici şi scotch. Nopţile lucrează drept chelneriţă.