BusinessMagazin

Tag: roboscan

  • Cum ar arata o Romanie de ingineri?

    Mai important, exemplul oferit de Roboscan, sistemul de scanare a camioanelor prin radiatii gama, poate incuraja investitiile romanesti in cercetare. Succesul firmei MB Telecom, poate sa arate celor care cauta sa conduca tara strategic, ca pe-o companie, ca romanii sunt de ani de zile buni ingineri, buni cercetatori si buni inventatori, ca sunt apreciati si recunoscuti pentru asta si ca cercetarea e o directie pe care noi, ca tara, am putea sa o urmam.

    Am putea miza pe cercetare la fel cum altii mizeaza pe agricultura, pe industria auto sau pescuit. Pentru ca-mi amintesc cum Islanda a incercat recent sa se transforme din cea mai puternica flota de pescadoare din Europa, in capitala financiar-bancara a lumii; cum islandezii, care au trait timp de mii de ani din pescuit, s-au trezit dintr-o data, prin 2003, ca vor sa fie bancheri. Si au fost cat au fost, dar pana la urma, tocmai pentru ca nu sunt bancheri ci sunt pescari, islandezii au dat faliment.

    O natiune – 300.000 de oameni, falimentara pentru ca a uitat care ii sunt punctele forte si a incercat sa faca cu totul altceva. Andrei Caramitru, partener al McKinsey si cel care conduce biroul local al firmei de consultanta internationale, imi spunea, intr-o discutie mai veche, ca noi, romanii, nu am stiut niciodata la ce suntem buni. Asa cum au stiut elvetienii (cu sistemul bancar, sau orologeria), nemti (cu industria auto), sau chiar turcii si grecii (cu turismul). Poate totusi am stiut si stim si azi, dar la fel cum au incercat islandezii vrem tot mereu sa facem altceva. Cosmin Alexandru, managerul Brandivia, firma de consultanta de branding, si unul dintre fondatorii “scolii de lideri” Erudio, spunea si el, intr-o cuvantare, ca Romania nu a avut niciodata o directie.

    Ca ne-am miscat totusi, si n-am ramas in acelasi loc, pentru ca prin tara noastra au trecut oameni care aveau “harti” si directii clare. Si pana la succesul MBT, cam tot asa s-a miscat si cercetarea in Romania capitalista, prin investitiile straine in proprietatea intelectuala romaneasca. Siemens, IBM, Oracle, Infineon, sau Renault, cu investitia in centrul de cercetare de la Titu, sunt doar cateva exemple de injectii cu capital strain in minte romaneasca. Mai multe despre succesul MBT, dar si despre cercetarea din Romania, al carui buget s-a redus anul acesta la valorile din anii ’90, cititi aici.

  • Roboscan, povestea unui inventator roman

    Impreuna cu inginerii de la MB Telecom, firma infiintata de el in 1994, Mircea Tudor a castigat cam tot ce era de castigat in lumea inventicii. “Suntem, daca vreti, campioni mondiali la inventica in 2009”, zice el. Inventiile nu merg la campionate mondiale, dar Roboscan, sistemul lor de scanare a camioanelor prin radiatii gama, a castigat in aprilie marele premiu de la Salonul International de Inventii de la Geneva (cel mai prestigios concurs international de inventica) si, doua luni mai taziu, singurul premiu pe care il acorda anual Organizatia Internationala pentru Proprietate Intelectuala (WIPO) unei singure inventii, indiferent de domeniu, buget sau tara de origine. Distinctia WIPO e poate cel mai important premiu pe care il poate castiga o inventie.

    Sediul MBT are o firma mica, metalica la intrarea in curte, in rest, nimic special. Angajatii – imbracati lejer (sportivi, daca ne luam dupa mingile de baschet sau rachetele de tenis pe care le-am vazut la purtatori). Traversezi un hol ingust ce te poate conduce, daca nu vrei sa treci prin sala cu vreo 20-25 de calculatoare unde lucreaza inginerii si proiectantii, direct in garajul cu iesire spre curtea din spate. Acolo, chiar inainte de panoul de baschet, sta un Roboscan proaspat curatat. In soarele de la ora 11, straluceste; un camion cu o bara ce pleaca din locul remorcii si se prelungeste in lateral, cam la patru metri distanta. Doar ca nu are loc pentru sofer. Nu are pentru ca nu-i trebuie – se conduce singur.

    De fapt, asta e si noutatea: manevrarea de la distanta a unui dispozitiv de scanare cu radiatii gama. Inainte de Roboscan, toate sistemele de scanare cu radiatii gama aveau nevoie de operatori umani in zona de expunere (30 de metri). Ofiterul vamal, sau persoana care conducea operatiunea de scanare o facea din spatele cabinei soferului si era protejat de o “cusca” din plumb ce respingea radiatiile. Dar nu era ferit in totalitate. Pentru o protectie totala, peretii de plumb ar fi trebuit sa aiba o grosime de 6 centimetri, caz in care sasiul ar fi cedat sub greutatea custii. Asa, intr-o situatie de compromis, toata lumea din afacerile cu scanare prin radiatii, inclusiv firma MBT inainte de actualul Roboscan, folosea pereti de plumb grosi de 10 mm.

    Firma romaneasca a brevetat acum cea mai sigura si, aparent, cea mai simpla solutie: indepartarea oamenilor din raza de actiune a radiatiilor. De ce nu au facut-o altii, japonezii sau germanii, inaintea lui Tudor si a echipei sale? Raspunsul lui Mircea Tudor suna multora populist: inginerii romani sunt capabili sa gandeasca in perspectiva sau in avans proiecte complexe, in timp ce japonezii, sau coreenii, sau nemtii au nevoie de un management foarte capabil care sa suplineasca lipsa lor de imaginatie. Cel putin in cazul acestei tehnologii, cei 17 romani care si-au adus o contributie esentiala la construirea Roboscan (premiati pentru aceasta si de Presedintie) au fost mai inventivi decat inginerii straini.

    “Probabil ca sistemul de invatamant, cu toate talerele sale, ne-a obligat, prin cunostintele generale, sa gandim pluridisciplinar”, spune el. Sorin Mircea Axinte este directorul MINATECH-RO, parc stiintific si tehnologic de micro- si nanotehnologii avizat pentru functionare de Ministerul Educatiei si Cercetarii in 2004. Dupa el, cercetarea romaneasca este valoroasa, dar nu e directionata corespunzator: “Cercetatorul trebuie lasat sa gandeasca liber, dar fara o directie si fara sa raspunda la niste probleme punctuale ale economiei romanesti e greu sa faci cercetare.” De aceea, crede Axinte, ar trebui propuse teme strategice care sa aiba ca punct de plecare cererea din economie. El isi aduce aminte de vremea cand in Romania exista un program asa-numit de asimilari: “Ti se spunea ca, incepand cu luna viitoare, nu se mai achizitioneaza un anume produs de import si trebuia sa gasesti solutii, pentru ca altfel economia nu mai era functionala”.