Primul domeniu care se indeparteaza de modelele epocii industriale este cu siguranta productia de software, iar directiile spre care se indreapta metodologiile acesteia sugereaza tendinta de relaxare a regulilor si valorizarea comunicarii informale.
Probabil ca destul de putina lume stie ca istoricul si criticul literar Ovid S. Crohmalniceanu a fost si autorul unor opere de science-fiction. Intr-una dintre povestirile din volumul Istorii insolite (1980) autorul brodeaza pe tema clasica a calatoriei in viitor si ne ofera o viziune cu adevarat insolita: spre deosebire de tiparul obisnuit, calatorul sau in viitor nu intalneste o societate tehnicista, ci, dimpotriva, una dedicata mai degraba delectarii si artelor. Desi omniprezenta, tehnologia este discreta si nu constituie o preocupare in sine. Desigur, suntem departe de un astfel de ipotetic viitor, insa unele tendinte actuale par sa dea o nota de credibilitate utopiei lui Crohmalniceanu. Un exemplu devenit deja clasic este enciclopedia Wikipedia, care ilustreaza poate cel mai bine ceea ce se cheama astazi peer production – adica un model de productie in care creatorii unui produs colaboreaza de la egal la egal, se organizeaza spontan iar proiectul si agenda sunt oarecum vagi. Si totusi, in acest fel a luat fiinta o opera impresionanta, care la momentul la care scriu acest rand aduna nu mai putin de 1.319.964 de articole (doar in limba engleza).
Pe acelasi model functioneaza numeroase alte proiecte, cum ar fi de exemplu Digg. Aici publicul (adica oricine) poate furniza referinte la stiri sau articole pe care le considera de interes, iar comunitatea le alege pe cele mai relevante, care astfel acced la o pozitie mai vizibila. Ceea ce se reproseaza acestor proiecte este lipsa de rigoare. Dar tocmai aceasta lipsa de rigoare pe care organizarea informala o induce este cea care face diferenta, cea care pare sa le asigure eficienta. Este tocmai elementul de noutate care vine sa contrazica modelul de productivitate al epocii industriale, intruchipat de banda de montaj si tot ce aceasta implica: planificare, disciplina, metoda. Se poate argumenta ca atat Wikipedia, cat si celelalte proiecte asemanatoare nu pot fi considerate lucrative propriu-zise, ca rezultatul lor nu este un produs care sa aiba o valoare de piata. Exista insa un contraexemplu major: sistemul de operare Linux a fost realizat tot pe baza unui model de organizare spontana de tip peer production, iar rezultatul este un produs care este tot mai semnificativ pe piata de software. Din nou se poate obiecta ca atat Linux, cat si alte proiecte software open source sunt oarecum excentrice prin faptul ca se bazeaza pe voluntariat si pasiune, ca nu sunt girate de o organizatie formala si, prin urmare, sunt un simplu hobby. Insa, din perspectiva istorica, proiectul Linux a fost prima proba concreta ca un astfel de model de productie nu doar ca poate functiona, dar poate fi chiar extrem de eficient.
Intr-un celebru eseu, Eric S. Raymond pune in contrast modelul clasic al productiei de software, bazat pe o organizare riguros ierarhica (pe care-l numeste catedrala) cu modelul aproape anarhic pe care s-a bazat dezvoltarea Linux-ului (bazarul). De fapt, este vorba de doua metodologii diferite, iar succesul Linux a pus pe ganduri industria de software. Tot mai multi experti in ingineria software au inceput sa puna la indoiala eficienta metodologiei clasice – numite oficial in cascada – care prevedea un ciclu de dezvoltare in care fazele se succedau intr-o ordine prestabilita: analiza cerintelor, proiectare, implementare, testare, instalare si integrare si mentenanta.
Nu este greu de observat ca metafora benzii de montaj transpare in acest model, mai ales in situatia tipica in care echipe diferite sunt alocate diferitelor faze. Desigur, modelul are avantajul de a fi predictibil si masurabil din punct de vedere a resurselor, dar reversul este ca e rigid. In replica, un grup de experti au propus in 2001 un nou model, pe care l-au numit dezvoltare agila, care se bazeaza pe o evidenta relaxare a regulilor: accentul se pune pe indivizi si pe interactiunea informala dintre acestia si nu pe procese riguroase, pe software functional si nu pe documentatie ampla, pe colaborarea cu utilizatorul si nu pe negocierea contractului, pe posibilitatea schimbarilor si nu pe urmarea unui plan. Desi copios inspirata din metodele practicate de comunitatile open source, metodologiile agile sunt tot mai populare in firme pur comerciale si par sa semnaleze ca productia de software se indeparteaza de rigorile tipice epocii industriale. Intre timp, Wikipedia a crescut cu 277 de articole.