BusinessMagazin

Tag: rezilienţă

  • Este momentul să asigurăm rezilienţa economiei europene la schimbările climatice

    Dacă doreşte să rămână competitivă pe scena mondială, Europa trebuie să impulsioneze tranziţia ecologică. În afară de a fi mai avantajoase pentru mediu, noile tehnologii şi energia verde se justifică şi din perspectivă economică. Cu toate acestea, pentru a fi reuşită, tranziţia trebuie să fie justă şi incluzivă.

    Schimbările climatice se accelerează. Timpul de care dispunem pentru a limita încălzirea globală la 1,5°C este pe sfârşite. Fie ne aducem contribuţia, în limitele mandatelor noastre, fie vom suferi consecinţele grave ale lipsei noastre de acţiune.

    În condiţiile în care factorii de decizie, liderii mediului de afaceri şi societatea civilă se pregătesc pentru negocierile din cadrul Conferinţei ONU privind schimbările climatice (COP28), care va avea loc săptămâna viitoare la Dubai, 2023 va fi, aproape sigur, anul cu cele mai înalte temperaturi înregistrate vreodată. Incendiile, secetele şi inundaţiile extreme au un impact devastator din punct de vedere uman şi economic în întreaga lume. Datele sunt clare: analizele efectuate de Banca Centrală Europeană arată că, cu cât amânăm mai mult să ne reducem emisiile şi să trecem la o economie mai ecologică, cu atât costurile sunt mai ridicate. Iar sondajul privind investiţiile realizat de Banca Europeană de Investiţii în 2023 relevă că două din trei firme europene se confruntă deja cu daune şi pierderi cauzate de schimbările climatice.

    În acelaşi timp, modul în care asigurăm funcţionarea economiilor noastre se schimbă, iar tranziţia energetică înregistrează o evoluţie rapidă. O combinaţie între politici, inovare, stabilirea preţului carbonului şi surse private şi fiscale de finanţare – inclusiv prin Pactul verde european – accelerează investiţiile în tehnologii care vor contribui la atenuarea degradării cauzate de arderea necontrolată de combustibili fosili şi de încălzirea globală.

    Cheltuielile totale pentru energie curată bat recorduri, după cum se arată în Perspectivele energetice mondiale ale Agenţiei Internaţionale a Energiei. Această reorientare către surse de energie mai curate nu este motivată numai de dorinţa de a face bine, ci se justifică şi din punct de vedere economic. În prezent, este mai ieftin şi mai rapid să se recurgă la surse regenerabile de energie decât să se construiască infrastructuri noi pentru combustibili fosili. Într-o lume marcată de intensificarea incertitudinilor geopolitice, tehnologiile energetice curate contribuie la consolidarea securităţii şi independenţei energetice a ţărilor.

    Tranziţia ecologică este importantă nu numai pentru protecţia mediului, ci şi pentru cea a economiei noastre. Din punct de vedere economic, nu se justifică să se investească în surse de energie care devin tot mai puţin concurenţiale, în loc să se valorifice progresele tehnologice care vor defini mixul energetic al viitorului. Dacă Europa nu reuşeşte să se alăture revoluţiei energetice mondiale, competitivitatea sa va fi afectată în mod ireparabil.

    Pentru a evita acest rezultat, Europa trebuie să dea dovadă de luciditate, ambiţie şi hotărâre. Aceasta trebuie să creeze un mediu de reglementare stabil şi favorabil, cu obiective strategice bine definite, în care capitalul privat să fie canalizat cu fermitate către tehnologiile ecologice. De asemenea, este nevoie de condiţii de concurenţă echitabile la nivel mondial pentru a permite dezvoltarea inovării.

    Instrumentele de finanţare, precum obligaţiunile ecologice emise de UE, vor contribui la finanţarea progreselor în domeniul tehnologiilor curate şi ar fi chiar mai eficiente într-o uniune a pieţelor de capital pe deplin finalizată. Soluţiile de finanţare adaptate sau garanţiile pentru atenuarea riscului asociat investiţiilor private foarte inovatoare, cum ar fi parcurile eoliene plutitoare, hidrogenul verde sau noile tehnologii de fabricare a bateriilor, vor contribui la implementarea infrastructurii de care are nevoie Europa pentru a atinge obiectivul reducerii la zero a emisiilor nete. La nivel mondial, stabilirea preţului carbonului ar oferi transparenţă pentru a încuraja consumatorii şi investitorii să se orienteze către produse şi active sustenabile şi eficiente din punct de vedere energetic.

    Europa nu va reuşi însă singură: dacă nu acţionează şi ceilalţi, vom eşua cu toţii. Iniţiativele precum Pactul ecologic european ar trebui să fie însoţite de politici ambiţioase de dezvoltare, care să ajute regiunile în curs de dezvoltare din afara Europei să adopte surse de energie curată. Investiţiile în tehnologii europene de vârf pot şi vor face diferenţa.

    Trebuie să ne asigurăm că implicăm pe toată lumea în procesul de transformare a economiei noastre. Europa trebuie să depună eforturi pentru o tranziţie justă, incluzivă şi echitabilă. Politicile legate de schimbările climatice şi cele de tranziţie pot avea un impact puternic asupra celor mai vulnerabile firme şi gospodării ale populaţiei. Avem nevoie de măsuri fiscale temporare bine direcţionate şi de iniţiative de reconversie profesională pentru a repartiza în mod echitabil sarcina tranziţiei.

    În contextul dificultăţilor economice, politicile climatice servesc de prea multe ori drept ţap ispăşitor. Însă lipsa de acţiune ar avea consecinţe mult mai grave. Răspunsul nu constă în diminuarea ambiţiei noastre, ci mai degrabă în valorificarea întregului potenţial de inovare, în sporirea competitivităţii şi a rezilienţei economiei europene şi în asigurarea unui viitor mai echitabil şi mai sustenabil pentru toţi.

    COP28 oferă UE şi ţărilor din întreaga lume ocazia să îşi demonstreze angajamentul de a combate schimbările climatice şi de a susţine această hotărâre prin acţiuni concrete. Vom participa la acest efort colectiv, în limitele mandatelor noastre.

  • Analiză BM. Cei mai buni ani

    Rezilienţa este categoric cuvântul pe care pandemia de Covid-19 l-a adăugat în dicţionarul de business al limbii române. În aprilie 2020, când trăiam cu toţii doar cu semne de întrebare şi puţine certitudini, nimeni nu anticipa că doi ani mai târziu, la final de 2022, businessul românesc va trage linie şi va număra 660 mld. lei (135 mld. euro) în plus, practic doi ani cât un întreg deceniu precedent. Rămâne însă şi un indicator care la fiecare criză e martor al contextului economic dificil: numărul de angajaţi. Nivelul din 2008 nu s-a mai regăsit în business de atunci, iar astăzi ne uităm la cei 4,3 milioane de oameni din companii din 2019 şi pare că este un nou prag ce va rămâne greu de atins.

    de Dana Ciriperu

     

    Datele arată că sunt 16 companii şi bănci care au raportat în 2022 un câştig net de peste 1 miliard de lei, pe primele locuri aflându-se OMV Petrom cu 10,3 mld. lei şi Hidroelectrica, rezultat net de 4,3 mld. lei.

    Şi dacă ne uităm de unde am pornit… În vara lui 2020, un studiu al BNR arăta că din 85 de sectoare din economie analizate, pentru 51 de pieţe dinamica era negativă. Astăzi însă cele mai multe sectoare nu doar că au recuperat eventualele scăderi din primul an al pandemiei, dar s-au dus cu mult peste ţintele de creştere. Inflaţia din 2022 a cântărit decisiv şi a dus cifra de afaceri din România la 2.422 mld. lei (490 mld. euro), în creştere cu 17% faţă de 2021, potrivit primelor date trimise la solicitarea ZF de către Registrul Comerţului, care spune că a primit până la 15 iunie bilanţul a 813.000 de firme şi instituţii financiare din România. Ne întoarcem la rezilienţă, cuvântul pe care l-am regăsit în ultimii trei ani în majoritatea discuţiilor cu antreprenori şi executivi de top. În DEX, rezilienţa este definită drept „capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferinţa unui şoc, care poate fi emoţional, economic etc”. În DEX-ul de business a fost mai mult de atât, pentru că dincolo de revenire a fost reconstrucţia, reaşezarea businessului pe noi coordonate la care nimeni nu se gândea în martie 2020.

    Normalitatea de atunci nu mai este cu siguranţă normalitatea de azi. Vorbim astăzi despre săptămâna de lucru de patru zile, despre munca în regim hibrid, despre munca de oriunde, vorbim despre digitalizare într-un ritm mult mai rapid decât ar fi fost prognozat, vorbim despre o nouă normalitate. În acest nou context economic, companiile din România pornesc de la cifre mari. Dacă luăm momentul martie 2020 ca un restart şi ne uităm la cifrele de astăzi, este greu de crezut că un boom similar mai poate fi atins într-un timp atât de scurt. România a mai trăit un moment similar în 2008, dar după acel record atins într-un alt moment de vârf pentru business au urmat opt ani (2009-2016) în care fiecare milion de lei în plus era adăugat cu dificultate. Rezultatul anunţat pentru 2022 este încă provizoriu pentru că există încă firme mari al căror bilanţ financiar pentru anul 2022 nu a fost depus încă. Cifra de afaceri totală după depunerea acestor bilanţuri poate bate pragul de 500 mld. euro. Inflaţia din ultimul an a făcut ca vânzările companiilor mari să crească cu rate de 20-30% în comerţ, servicii şi chiar să se dubleze în sectoare precum energia. Profitul net al companiilor s-a majorat cu 20%, la 250 mld. lei, în timp ce pierderile s-au redus la 33 mld. lei, arată acelaşi bilanţ provizoriu. Datele arată că sunt 16 companii şi bănci care au raportat în 2022 un câştig net de peste 1 miliard de lei, pe primele locuri aflându-se OMV Petrom cu 10,3 mld. lei şi Hidroelectrica, rezultat net de 4,3 mld. lei. Cel mai mare jucător din economie după cifra de afaceri din 2022 este OMV Petrom, care a avut afaceri de 55 miliarde lei, după o creştere de 137%, urmat de compania parte din acelaşi grup OMV Petrom Marketing, care administrează activitatea a aproximativ 600 de benzinării Petrom şi OMV, cu venituri de 23 miliarde lei. Clasamentul este completat de cel mai mare jucător din industria auto, Automobile Dacia, care a raportat venituri de 25 miliarde lei, plus 20% faţă de 2021, iar următoarele două locuri sunt ocupate de Rompetrol Rafinare, cu venituri de 23 miliarde lei,  şi retailerul Lidl, liderul pieţei de comerţ alimentar, cu afaceri de de 18,4 miliarde lei. Potrivit datelor din anuarul ZF Cei mai mari jucători din economie, ediţia 2023, evoluţia liderilor din business a tras în sus economia pentru că sunt sectoare de piaţă unde creşterea este uniformă, la nivel de top 10, dar şi sectoare unde „scorul” liderului este mult mai bun decât al urmăritorilor. Într-un context marcat însă de inflaţie, de presiune pe costuri, pe forţa de muncă, într-un an în care costul finanţării a crescut şi cuvântul recesiune începe să se audă încet din mediul de afaceri, rămâne de testat un nou prag al rezilienţei în business. 

  • 38% dintre români consideră că localitatea lor este pregătită pentru situaţii de urgenţă – sondaj

     38% dintre români, participanţi la un sondaj, consideră că localitatea lor este pregătită pentru situaţii de urgenţă şi de criză. Aproximativ 45% dintre participanţii la sondaj consideră că Armata Română are capacitatea de a apăra România, în timp ce 27% sunt de părerea contrarie.

    Conform primului sondaj efectuat în România privind rezilienţa naţională, 38% din cei intervievaţi consideră că localitatea lor este pregătită pentru situaţii de urgenţă şi de criză.

    38% dintre respondenţi sunt de acord total sau parţial cu afirmaţia ”Localitatea mea este pregătită pentru situaţii de urgenţă şi de criză”, în timp ce 25% nu sunt nici de acord, nici în dezacord, iar 32,9%% sunt în dezacord parţial sau total. Nu ştiu sau nu răspund la această întrebare 4,1% din total eşantion.

    Tind să fie de acord cu afirmaţia dată într-o măsură mai mare decât restul populaţiei mai ales: persoanele cu un venit mai ridicat (care reuşesc să aibă tot ce trebuie fără să se restrângă de la ceva), salariaţii la stat, locuitorii din urbanul mediu şi mic, respectiv regiunile Vest şi Sud-Est. Îşi exprimă dezacordul cu afirmaţia dată mai ales persoanele cu un venit mai redus, locuitorii din Bucureşti şi din urbanul mare şi foarte mare, întreprinzătorii/liber profesioniştii.

    Aproximativ 45% dintre participanţii la sondaj consideră că Armata Română are capacitatea de a apăra România, în timp ce 27% sunt de părerea contrarie.

    Sunt de acord total sau parţial cu afirmaţia ”Armata Română are capacitatea de a apăra România” 45,6% dintre cei intervievaţi. 25,3% nu sunt nici de acord, nici în dezacord, iar 27% îşi exprimă dezacordul parţial sau total. Nu ştiu sau nu răspund la această întrebare 2,1% din total eşantion.

    Sunt de acord cu afirmaţia dată mai ales persoanele cu un nivel de educaţie mai scăzut, salariaţii la stat, persoanele fără ocupaţie, cei cu un venit mai ridicat, locuitorii din Bucureşti. Persoanele cu vârsta între 45 şi 60 de ani, cei cu un nivel de educaţie mai ridicat, salariaţi la privat, întreprinzători/liber profesionişti, cei cu un venit mai redus, locuitorii din urbanul mare şi foarte mare sunt în dezacord cu afirmaţia într-o proporţie mai mare decât media populaţiei.

    O tremie (34%) din cei intervievaţi crede că în caz de stare de urgenţă sau criză naţională mass-media (televiziuni, radio, ziare, internet) îşi vor face datoria cum trebuie.

    Afirmaţia ”În caz de stare de urgenţă sau criză naţională, cred că mass- media (televiziuni, radio, ziare, internet) îşi vor face datoria cum trebuie” întruneşte acordul total sau parţial al 34,8% dintre participanţii la sondaj. 28,5% nu sunt nici de acord, nici în dezacord, iar 33,7% îşi exprimă dezacordul parţial sau total. Ponderea non-răspunsurilor este de 3,1% din total eşantion.

    Salariaţii la stat, persoanele fără ocupaţie, locuitorii din Bucureşti, respectiv din regiunile Sud-Vest Oltenia şi Bucureşti-Ilfov sunt de acord cu afirmaţia dată într-o măsură mai mare decât restul populaţiei. Îşi exprimă dezacordul cu afirmaţia dată mai ales persoanele cu vârsta între 30 şi 45 de ani, cei a căror familie include cel puţin doi membri, cei cu un venit mai redus, întreprinzătorii/liber profesioniştii, locuitorii din urbanul mare şi foarte mare.

    Peste jumătate din cei intervievaţi nu au încredere că în caz de criză naţională partidele politice îşi vor face datoria cum trebuie.

    Afirmaţia ”În caz de criză naţională, cred că partidele politice îşi vor face datoria cum trebuie” întruneşte acordul total sau parţial al 21,8% dintre respondenţi. 24,5% nu sunt nici de acord, nici în dezacord, iar 52,6% îşi exprimă dezacordul parţial sau total cu afirmaţia dată. Ponderea non-răspunsurilor este de 1,1% din total eşantion.

    Tinerii sub 30 de ani, elevi/studenţii, salariaţii la stat, locuitorii din rural sunt de acord cu afirmaţia dată într-o măsură mai mare decât restul populaţiei. Dezacordul cu afirmaţia data este mai ridicat în rândul următoarelor categorii: persoane peste 30 de ani, salariaţi la privat, întreprinzători/liber profesionişti, cei fără ocupaţie, pensionari, persoanele cu venit mai redus, locuitorii din Bucureşti, respectiv din urbanul mare şi foarte mare.

    Unul din 3 români (32%) consideră că în caz de criză naţională conducerea ţării va lua deciziile corecte, având capacitatea să conducă ţara.

    32% dintre respondenţi sunt de acord total sau parţial cu afirmaţia ”În caz de criză naţională conducerea ţării va lua deciziile corecte, având capacitatea să conducă ţara”, în timp ce 29,4% nu sunt nici de acord, nici în dezacord, iar 36,4% îşi exprimă dezacordul parţial sau total. Nu ştiu sau nu răspund 2,1% din total eşantion.

    Sunt de acord cu afirmaţia dată mai ales tineri sub 30 de ani, elevi/studenţi, salariaţi la stat, locuitorii din Bucureşti şi din urbanul mediu sau mic. Persoanele cu vârsta peste 30 de ani, cei cu studii primare, cei cu un venit mai redus, întreprinzătorii/liber profesioniştii, locuitorii din urbanul mare şi foarte mare, respectiv din regiunile Sud-Est, Sud-Muntenia şi Nord-Vest tind să fie în dezacord cu afirmaţia dată într-o proporţie mai mare decât celelalte categorii socio-demografice.

    Aproape 40% din români spun ca atunci când au probleme şi sunt la greu, familia lor se bazează pe ajutorul comunităţii religioase din care fac parte.

    39% dintre respondenţi apreciază că atunci când au probleme şi sunt la greu, familia lor se bazează pe ajutorul comunităţii religioase din care fac parte întotdeauna sau foarte des, 22,4% uneori sau foarte rar, iar 37,5% niciodată. Nu ştiu sau nu răspund la această întrebare 1,1% din total eşantion.

    Susţin că afirmaţia dată corespunde situaţiei lor familiale întotdeauna sau foarte des mai ales persoanele mai în vârstă, cei a căror familie include cel puţin 4 membri, persoanele cu studii primare, pensionarii, salariaţii la stat şi cei fără ocupaţie, locuitorii din rural. Persoanele cu studii superioare, salariaţii la privat, locuitorii din Bucureşti, respectiv regiunile Bucureşti-Ilfov şi Centru declară că afirmaţia dată corespunde situaţiei lor familiale foarte rar sau niciodată într-o proporţie mai mare decât media.

    28% din cei intervievaţi cred că în caz de război, cutremur sau alte calamităţi familia lor are capacitatea sa găzduiască refugiaţi sau sinistraţi.

    Sunt de acord total sau parţial cu afirmaţia ”În caz de război, cutremur sau alte calamităţi familia mea are capacitatea să găzduiască refugiaţi sau sinistraţi” 28,6% dintre cei intervievaţi. 24,3% nu sunt nici de acord, nici în dezacord, iar 44,4% îşi exprimă dezacordul parţial sau total. Nu ştiu sau nu răspund la această întrebare 2,7% din total eşantion.

    Sunt de acord cu afirmaţia mai ales: persoanele cu vârsta sub 30 de ani, cei a căror familie include cel puţin 3 persoane, salariaţii la stat, cei cu un venit mai ridicat, locuitorii din rural, respectiv din regiunile Nord-Est şi Sud-Est. Persoanele cu vârsta peste 45 de ani, cei a căror familie include una sau două persoane, cei cu un nivel de educaţie mai scăzut, cu un venit mai redus, locuitorii din mediu urban sunt în dezacord cu afirmaţia într-o măsură mai mare decât restul populaţiei.

    Aproximativ 1 din 4 români (25%) declară că nu are rude sau prieteni în alte localităţi sau altă ţară la care să se poată refugia în caz de război sau calamitate.

    Întrebaţi dacă au rude sau prieteni în alte localităţi sau altă ţară la care pot să se refugieze în caz de război sau calamitate, 25,7% dintre participanţii la sondaj declară că nu. 23,7% precizează că au rude sau prieteni la care pot apela la ţară, 12,1% la oraş, 27,3% atât la ţară, cât şi la oraş, 10,5% în altă ţară. 0,7% din total eşantion nu ştiu sau nu răspund la această întrebare.

    Declară că nu au rude sau prieteni în alte localităţi sau altă ţară la care pot să se refugieze în caz de război sau calamitate în special persoanele peste 60 de ani, pensionarii, cei cu un venit mai redus, locuitorii din Bucureşti. Persoanele cu vârsta între 45 şi 60 de ani, locuitorii din Bucureşti şi din urbanul mediu şi mic, respectiv din regiunile Sud-Vest Oltenia, Vest şi Bucureşti-Ilfov Susţin că au rude la oraş la care pot apela mai ales cei a căror familie include o singură persoană, cei cu un nivel de educaţie mai scăzut, pensionari, elevi/studenţi, locuitorii din rural, respectiv din regiunile Nord-Est şi Sud-Est. Persoanele cu vârsta sub 44, cei a căror familie include cel puţin 3 persoane, cei cu un venit mai ridicat, locuitorii din regiunea Centru spun că au rude la care pot apela atât la ţară, cât şi la oraş într-o proporţie mai mare decât restul populaţiei. În ceea ce priveşte cei care au rude în altă ţară, nu există diferenţe majore în funcţie de principalele caracteristici socio-demografice analizate.

    Unul din patru respondenţi (25%) spune că în ultimele şase luni a trimis alimente sau bunuri de consum rudelor din altă localitate.

    24,9% dintre români declară că în ultimele şase luni au trimis alimente sau bunuri de consum rudelor din altă localitate, în timp ce 74,1% afirmă contrariul, iar 1% nu ştiu sau nu răspund.

    Tinerii sub 30 de ani, elevii/studenţii, cei cu un venit ,ai ridicat, locuitorii din urbanul mediu şi mic, respectiv din rural declară într-o proporţie mai mare decât media că în ultimele şase luni au trimis alimente sau bunuri de consum rudelor din altă localitate.

    Majoritatea populaţiei consideră că relaţiile dintre românii majoritari şi minorităţile etnice/naţionale sunt bune, doar în jur de 15% sunt de părerea contrarie.

    Îşi exprimă acordul total sau parţial cu afirmaţia ”Relaţiile dintre românii majoritari şi minorităţile etnice/ naţionale sunt bune” 52,6% dintre cei intervievaţi, în timp ce 29,9% nu sunt nici de acord, nici în dezacord, iar 15,8% îşi exprimă dezacordul parţial sau total. Ponderea non-răspunsurilor este de 1,6% din total eşantion.

    Salariaţii la stat, locuitorii din regiunile Centru şi Vest sunt de acord cu afirmaţia dată într-o măsură mai mare decât restul populaţiei. Sunt în dezacord cu afirmaţia dată mai ales locuitorii din Bucureşti, respectiv din regiunile Bucureşti Ilfov, Sud-Est şi Sud-Muntenia.

    Îngrijorările şi ameninţările percepute de cei intervievaţi: (1) extinderea în România a războiului pe care Rusia îl duce în Ucraina: 65%, (2) situaţia economică a familiei proprii: 59%, (3) pericolul COVID la adresa sănătăţii: 33%.

    Întrebaţi în ce măsură sunt îngrijoraţi de extinderea în România a războiului pe care Rusia îl duce în Ucraina, 29,9% dintre participaţii la sondaj spun că sunt foarte îngrijoraţi de o astfel de perspectivă, 35,5% destul de îngrijoraţi, 19,9% nici îngrijoraţi, nici liniştiţi, 7,5% destul de puţin îngrijoraţi, iar 6,3% deloc îngrijoraţi. Ponderea non-răspunsurilor este de 0,9% din total eşantion.

    Tind să fie mai îngrijorate de extinderea în România a războiului pe care Rusia îl duce în Ucraina mai ales următoarele categorii de populaţie: femeile, persoanele peste 60 de ani, pensionarii, persoanele fără ocupaţie, locuitorii din mediul urban (cu excepţia Bucureştiului), respectiv din regiunile Vest şi Sud-Est. Tinerii, cei cu un venit mai ridicat şi locuitorii din Bucureşti sunt mai puţin îngrijoraţi decât restul populaţiei de extinderea în România a războiului pe care Rusia îl duce în Ucraina.

    20,4% dintre români se declară foarte îngrijoraţi de situaţia economică a familiei lor, 38,3% destul de îngrijoraţi, 25,3% nici îngrijoraţi, nici liniştiţi, 10,3% destul de puţin îngrijoraţi, iar 5,3% deloc îngrijoraţi. 0,4% din total eşantion nu ştiu sau nu răspund la această întrebare.

    Persoanele mai în vârstă, cei cu un nivel de educaţie mai scăzut, pensionarii, cei fără ocupaţie, cei cu un venit mai redus, locuitorii din mediul urban (cu excepţia Bucureştiului) se declară foarte şi destul de îngrijoraţi de situaţia economică a familiei lor într-o proporţie mai mare decât restul populaţiei. Se declară destul de puţin sau deloc îngrijoraţi de situaţia economică a familiei lor mai ales: tinerii sub 30 de ani, cei a căror familie include un singur membru, cei cu studii superioare, cei cu un venit mai ridicat, locuitorii din Bucureşti.

    11,1% dintre români se declară foarte îngrijoraţi de pericolul COVID la adresa sănătăţii lor, 22,5% destul de îngrijoraţi, 27,9% nici îngrijoraţi, nici liniştiţi, 15,8% destul de puţin îngrijoraţi, iar 21,9% deloc îngrijoraţi. 0,7% nu ştiu sau nu răspund la această întrebare.

    Sunt foarte şi destul de îngrijoraţi de pericolul COVID la adresa sănătăţii lor mai ales: persoanele peste 60 de ani, pensionarii, cei cu un venit mai redus, locuitorii din regiunile Nord-Est şi Vest. Cei cu vârsta între 30 şi 45 de ani, cei din familii cu cel puţin 4 membri, întreprinzătorii/liber profesioniştii, locuitorii din regiune Sud- Est sunt mai puţin îngrijoraţi de pericolul COVID la adresa sănătăţii lor decât restul populaţiei.

    Sondajul a fost realizat de INSCOP Research, la comanda Universităţii din Bucureşti. Datele au fost culese în perioada 14 septembrie – 5 octombrie 2022 prin interviuri faţă-în-faţă. Eşantionul multistadial stratificat a cuprins 1.500 de persoane, fiind reprezentativ pe categoriile socio-demografice semnificative (sex, vârstă, ocupaţie) pentru populaţia rezidentă şi neinstituţionalizată a României, cu vârsta de 18 ani şi peste. Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 2,6 %, la un grad de încredere de 95%.

  • Barna: Decizie istorică. A fost aprobat Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă

    Vicepremierul Dan Barna anunţă „o decizie istorică azi în Parlamentul European”: „A fost aprobat Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă, un plan financiar prin care statele europene vor primi 650 de miliarde de euro pentru contracararea efectelor pandemiei”. 

    Conform lui Dan Barna, 30 de miliarde vor reveni României prin PNRR.

    „Aceşti bani reprezintă o şansă uriaşă pentru ţara noastră şi ea poate fi fructificată doar dacă finanţăm cu ei proiecte care au întotdeauna în spate o logică a reformei şi a investiţiilor. Am avut ieri o discuţie excelentă cu reprezentanţii Asociaţiei Municipiilor şi am căzut de acord asupra câtorva priorităţi pe care trebuie să le finanţăm prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (denumirea oficială vehiculului prin care vor veni fondurile): Reforma administrativă, Eficientizarea administraţiilor publice şi, o dată pentru totdeauna, interconectarea bazelor de date ale instituţiilor publice, Investiţii în educaţie/învăţământul dual, Mutarea zonelor industriale în afara oraşelor, Decontaminarea industrială, Regenerarea urbană, Proiecte integrate de punere în siguranţă a clădirilor publice, Dezvoltarea zonelor metropolitane, Refacerea infrastructurii de gaze medicinale astfel încât spitalele noastre să fie mai sigure şi Infrastructura rutieră”, arată vicepremierul.

    „Am reuşit să convingem Comisia Europeană să fim singura ţară care poate finanţa astfel de proiecte prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.Avem şansa să refacem împreună economia României. Am discutat şi cu reprezentanţii sectorului privat despre nevoile pe care le au pentru investiţii şi reforme, şi despre principalele obiective pe care le putem avea în vedere pentru digitalizarea proceselor, reformă în sectorul energetic, dar şi stimularea sectorului IMM/start-up-uri, pentru a recupera decalajele faţă de celelalte state membre. Continuă în aceste zile dezbaterile despre măsurile şi actualizarea PNRR şi le mulţumesc colegilor de la Ministerul Investitiilor si Proiectelor Europene pentru găzduire”, conchide Dan Barna.