BusinessMagazin

Tag: review

  • Gadget Review: Alienware 13, sau cum să NU-ţi cheltuieşti banii – FOTO, VIDEO

    PRO
    Tastatura confortabilă
    Uşor pentru un laptop de gaming
    Designul

    CONTRA
    Extrem de scump
    Performanţă scăzută
    Se încinge foarte tare
    Display-ul putea fi mai bun


    Am fost surprins să văd că jocurile video noi precum Fallout 4 sau Witcher 3 au îngenuncheat laptopul pe setările maxime şi au devenit jucabile abia pe setări medii sau scăzute, şi consternat să constat că  producţiile mai vechi (2013) nu au rulat bine pe acest laptop. Am rămas uimit că texturile din Windows nu se văd foarte bine şi display-ul, în general, nu are o calitate foarte bună. Şi am fost chiar dezamăgit să văd că pe acest laptop nu se poate face niciun fel de editare audio-video (nici nu mai vorbesc de clipuri 4K). Am încercat în mai multe rânduri. Aceste lucruri nu sunt ieşite din comun, dar nu ar trebui să se întâmple sistemelor care costă costă 6.000-7.000 de lei. Exorbitant de mult! Cu aceşti bani ai putea achiziţiona un desktop pentru gaming (mai bun) şi un laptop pentru birou sau ai putea cumpăra un alt laptop de gaming mai performant (un exemplu recenzat de Business Magazin este Acer Predator 17).

    Alienware 13 a fost introdus pentru prima dată în 2014 şi este cel mai mic laptop al companiei în momentul de faţă. Varianta testată a venit cu un proces Intel i5 de 2,60 GHz, 8 GB RAM, 1 TB hard disk şi o placă video Nvidia GTX860M de 2 GB. Anul trecut cei de la Alienware au actualizat laptopul cu un hard disk SSD, au îmbunătăţit procesorul şi placa video, iar eu sper, pentru ei, ca acest lucru să fi îmbunătăţit drastic performanţele, asta dacă nu vor să dea faliment.

    Designul laptopului este unul futuristic, plăcut ochiului, colţurile sunt îndoite şi binecunoscutul alien tronează pe carcasă. Materialele de construcţie sunt bune, în special carcasa (fibră de carbon şi aluminiu) şi tastatura. Tastatura este foarte moale şi este o absolută plăcere să tastezi pe acest laptop. Touchpad‑ul nu este rău, dar mai e loc de îmbunătăţire, iar durata de viaţă a bateriei este de trei-patru ore pentru activitate obişnuită (browsing, muzică, Office) şi până la o oră de gaming.
    Cum era de aşteptat, laptopul vine cu programe specifice Alienware, cum ar fi AlienAutopsy (monitorizarea sistemului), AlienBackup (recuperarea datelor) sau AlienFusion (economisire energie), dar şi AlienFX, cu ajutorul căruia poţi ajusta luminozitatea tastaturii şi poţi alege dintre cele 20 de culori disponibile. Asta dacă eşti fanul programelor preinstalate.

    Revenind la performanţa produsului, de fiecare dată când am încercat un joc video am rămas din ce în ce mai dezamăgit deoarece nu am găsit niciun joc mai nou de 2013 care putea rula în condiţii optime pe acest laptop, care este şi foarte scump, fapt care mi-a revenit în minte de fiecare dată când Alienware 13 se poticnea. O altă problemă a fost că nu am putut edita în niciun fel materialele video (am încercat cu trei programe şi niciunul nu a reuşit să-mi ofere o experienţă de utilizare fluidă; am fost nevoit să apelez la bătrânul meu desktop pentru această sarcină). În plus, se şi încinge foarte repede şi este imposibil să-l foloseşti mai mult de 30 de minute pe picioare pe canapea. Pe de altă parte, sunetul realizat în parteneriat cu SoundBlaster X-FI are o calitate destul de bună având în vedere mărimea produsului. Un alt lucru plăcut este faptul că laptopul nu e greu (2 kg) şi poate fi cărat cu uşurinţă.

    Totuşi, marea problemă cu acest produs de gaming este faptul că-ţi oferă o performanţă în jocuri cel mult mediocră la un preţ extrem de mare. Într-un final, m-am tot gândit cui i-aş putea recomanda Alienware 13 şi la momentul scrierii acestui articol încă nu am găsit un răspuns. Vă anunţ dacă găsesc ceva.

    CASETĂ TEHNICĂ:
    Display: 13 inchi – Full HD  LCD LED (1.920×1.080 IPS)
    Sistem de operare: Windows 8 – Windows 10
    Placă video: GeForce GTX 860M 2GB
    Procesor: Intel i5-4210M 2,60 GHz
    Memorie: 8 GB RAM
    Hard Disk: 1 TB,
    5.400 rpm
    Greutate: 2 kg
    Baterie: Li-Ion 4 celule
    Porturi: HDMI, audio, microfon, 3xUSB 3.0

    Produsul a fost dat pentru testare de către eMAG.


     

  • Al dumneavoastră, raţional şi cu umor

    Am auzit de Dan Ariely în urmă cu ceva ani, hoinărind printre clipurile de pe TED; m-a atras atunci ineditul speech-urilor sale, amestecul de umor, înţelepciune şi har pe care îl găsesşti destul de rar. Ariely este profesor de economie comportamentală şi de psihologie la Univesitatea Duke şi este autorul unor cărţi de care, dacă nu aţi auzit, probabil că aţi fost plecat undeva în junglă timp de cinci ani: „Iraţional în mod previzibil“, „Iraţionalitatea benefică“ şi „Adevărul (cinstit) despre necinste“.

    Ariely ţine şi o rubrică de întrebări şi răspunsuri în Wall Street Journal, „Ask Ariely“; întrebările primite de la cititori şi răspunsurile oferite au fost grupate în „Al dumneavoastră, iraţional“, volumul lansat în luna mai a acestui an pe plan internaţional şi tradus recent în româneşte. Pentru carte Ariely face echipă cu un alt nume important al presei, caricaturistul William Haefeli de la The New Yorker, licenţiat şi el în psihologie şi în arte.

    Nu vă lăsaţi induşi în eroare de titlul cărţii, „iraţionalul“ de acolo este doar marca lui Ariely şi nu are nicio legătură cu răspunsurile pe care le oferă, indiferent de cât de ciudată este întrebarea care i-a fost pusă. Şi a avut parte de destule astfel de întrebări; citind cartea veţi gândi, iniţial, că lumea e plină de nebuni care au tot soiul de probleme ciudate; dar după această spoială, veţi realiza că şi problemele dumneavoastră pot părea la fel de naive şi că, de fapt, toţi suntem cumva la fel de neajutoraţi, de îngrijoraţi şi de firavi în lumea cea mare şi rea. Fiecare întrebare la care Ariely răspunde, la modul cel mai serios şi documentat, este prefaţată de o caricatură a lui Haefeli, şi acest lucru nu poate fi decât un plus major de inteligenţă şi umor. Musai de citit.

  • Al dumneavoastră, raţional şi cu umor

    Am auzit de Dan Ariely în urmă cu ceva ani, hoinărind printre clipurile de pe TED; m-a atras atunci ineditul speech-urilor sale, amestecul de umor, înţelepciune şi har pe care îl găsesşti destul de rar. Ariely este profesor de economie comportamentală şi de psihologie la Univesitatea Duke şi este autorul unor cărţi de care, dacă nu aţi auzit, probabil că aţi fost plecat undeva în junglă timp de cinci ani: „Iraţional în mod previzibil“, „Iraţionalitatea benefică“ şi „Adevărul (cinstit) despre necinste“.

    Ariely ţine şi o rubrică de întrebări şi răspunsuri în Wall Street Journal, „Ask Ariely“; întrebările primite de la cititori şi răspunsurile oferite au fost grupate în „Al dumneavoastră, iraţional“, volumul lansat în luna mai a acestui an pe plan internaţional şi tradus recent în româneşte. Pentru carte Ariely face echipă cu un alt nume important al presei, caricaturistul William Haefeli de la The New Yorker, licenţiat şi el în psihologie şi în arte.

    Nu vă lăsaţi induşi în eroare de titlul cărţii, „iraţionalul“ de acolo este doar marca lui Ariely şi nu are nicio legătură cu răspunsurile pe care le oferă, indiferent de cât de ciudată este întrebarea care i-a fost pusă. Şi a avut parte de destule astfel de întrebări; citind cartea veţi gândi, iniţial, că lumea e plină de nebuni care au tot soiul de probleme ciudate; dar după această spoială, veţi realiza că şi problemele dumneavoastră pot părea la fel de naive şi că, de fapt, toţi suntem cumva la fel de neajutoraţi, de îngrijoraţi şi de firavi în lumea cea mare şi rea. Fiecare întrebare la care Ariely răspunde, la modul cel mai serios şi documentat, este prefaţată de o caricatură a lui Haefeli, şi acest lucru nu poate fi decât un plus major de inteligenţă şi umor. Musai de citit.

  • Comenteaza cu Dorin si Ionut: Iti place Avatar?

    Dorin: De ce mi-a placut Avatar?

    Pentru ca este un act de creatie: un film care ofera un
    echilibru foarte bun intre poveste, mesaj, realizarea tehnica si
    cea artistica, totul ambalat intr-un “ceva” al entertainmentului
    pentru vremurile viitoare. James Cameron priveste, din punct de
    vedere tehnic si artistic, spre viitor: uite asa trebuie lucrat, cu
    grija pentru fiecare detaliu, cu delicatete si cu pasiune. Si mai
    este si provocator: lumea discuta, se identifica, argumenteaza, ia
    partea unuia sau altuia.

    Era evident pentru oricine ca grafica pe calculator este in
    masura sa modifice cinematograful, dar aici avem de-a face cu arta.
    Este arta viitorului: inchipuiti-va ca Rembrandt a trecut de la
    penel si uleiuri la Corel sau Photoshop. Totul depinde de rezultat,
    de cantitatea de imaginatie si de poveste disponibila in opera
    respectiva. Asta face diferenta intre abilitatea tehnica seaca din
    Transformers si actul de creatie din Avatar.

    Simplitatea povestii? Toate povestile sunt simple: in 30% din
    povesti un baiat iubeste o fata, in alte 30% fata moare si baiatul
    se razbuna, in urmatoarele 30% fata moare, iar baiatul se muta in
    alt oras, unde cunoaste o alta fata, iar in restul de 10% vin o
    gramada de zombie care mananca pe toata lumea. Pur si simplu nu
    conteaza ca povestea este a lui Pocahontas, daca povestitorul este
    altul. Si bun.

    Dovedeste ca cinematografia are viitor; sunt convins ca o
    poveste ca Avatar face posibila realizarea a cel putin zece drame
    de exceptie, asa cum a fost Crash. Si poate rechema publicul in
    sala de cinematograf, spre spectacol adevarat. Lucru pe care R5-ul
    nu-l va putea asigura niciodata.

    Si, nu in ultimul rand, banii: aproape 2 miliarde de dolari
    numai din cinematografe inseamna ceva, chiar daca pudibonderii
    cliseistice ne-ar putea faca sa strambam din nas la astfel de
    abordari monetariste. Si este la nici doua luni de la lansare.

    Ionut: De ce nu mi-a placut Avatar

    Disclaimer: ca sa fiu pe deplin sincer, imi plac efectele
    speciale si da, recunosc meritele lui James Cameron (de fapt ale
    inginerilor, mai degraba). Chiar daca nu mi se pare ca ar avea ceva
    special fata de alte SF-uri cu buget consistent, efectele speciale
    sunt amplificate de modul in care a fost filmat si de buzz-ul din
    jurul lansarii sale.

    Acum vine partea mai putin placuta. Povestea este precum in
    bancul cu scriitorul care nu isi aducea aminte de subiectul genial
    pe care credea ca il viseaza in fiecare noapte si care si-a pus
    langa noptiera un carnetel si un creion, iar dimineata cand s-a
    trezit a gasit scris cu litere de o schioapa “UN BAIAT IUBEA O
    FATA”. Cam asa si cu povestea din Avatar, usor de intuit dupa,
    probabil, 5-10 minute, urmate, din pacate, de alte doua ore si
    jumatate de pseudo-dialoguri lipsite de creativitate.

    Din pacate, nici latura mea emotionala nu a vibrat prea mult,
    probabil si pentru ca nu sunt vegetarian si nici macar nu colectez
    selectiv deseurile. Iar activist pentru mediu, cu atat mai putin.
    Probabil atunci as fi fost mult mai receptiv la metafizica denumire
    a mult prea scumpului minereu “unobtainum” sau la profunzimea
    contradictiei dintre lansarea celui mai “tehnologizat” film si
    mesajul ca tehnologia poate aduce mari prejudicii daca ajunge in
    mainile cui nu trebuie.

    Apoi, trebuie sa recunosc ca mai am un motiv (cat se poate de
    subiectiv) pentru care nu mi-a placut Avatar. Este similar cazului
    in care mi-as cumpara o masina care a primit premiul Masina Anului
    (nu va fi niciodata o masina buna, ci poate doar cel mai bun
    compromis intre dorintele unei mase uriase de oameni). Altfel spus,
    aveam dinainte o senzatie de “pom laudat”, pe care din pacate, la
    fel ca multe alte filme care au beneficiat de marketing agresiv,
    Avatar nu a reusit niciun moment sa mi-o indeparteze.

    Pe de alta parte, nu sunt de acord nici cu cei care duc in
    derizoriu filmul, spunand ca ar fi un Pocahontas in spatiu sau cu cei care isi
    pierd ore in sir sa gaseasca asemanari intre diferite cadre din
    Avatar si alte filme, de parca un singur cadru ar insemna ca tot
    filmul este copiat.

    Asadar, ca sa sumarizez, pentru mine Avatar este dovada clara ca
    exista deja tehnologia necesara. O vad, vorba filmului. Sper doar
    sa incep sa vad si filme.