BusinessMagazin

Tag: relaxare monetara

  • Tiparniţa de bani americană s-a oprit

    Comunicatul Fed exprimă încrederea în “progresul către o ocupare maximă a forţei de muncă într-un context de stabilitate a preţurilor” (şomajul a scăzut la 5,9% în septembrie, cu 0,4% peste nivelul de la care Fed consideră că se poate vorbi de ocupare maximă a forţei de muncă, iar economia este aşteptată să crească anul viitor cu 2,6-3%). În acelaşi timp, ea ignoră obişnuitele avertismente venite din pieţe care, de fiecare dată când banca se pregătea să încheie un ciclu de tipărire de bani, pledau pentru reînnoirea lui, fie cu argumentul unor posibile prăbuşiri ale burselor, fie cu cel al stării proaste a economiei globale.

    În privinţa unor eventuale majorări de dobânzi, Janet Yellen, preşedintele Fed, i-a convins pe colegii săi mai grijulii cu perspectiva de inflaţie decât cu combaterea şomajului să includă în comunicat asigurarea că dobânzile vor rămâne joase pentru “o perioadă considerabilă” şi că orice majorare va depinde de viitoarea evoluţie a economiei.

    De altfel, Janet Yellen i-a surprins recent pe unii politicieni republicani cu un discurs neobişnuit pentru un şef al Rezervei Federale, vorbind despre adâncirea decalajelor sociale şi de avere din SUA, care după unele calcule au ajuns aproape de cel mai ridicat nivel din ultima sută de ani.

  • Tiparniţa de bani americană s-a oprit

    Comunicatul Fed exprimă încrederea în “progresul către o ocupare maximă a forţei de muncă într-un context de stabilitate a preţurilor” (şomajul a scăzut la 5,9% în septembrie, cu 0,4% peste nivelul de la care Fed consideră că se poate vorbi de ocupare maximă a forţei de muncă, iar economia este aşteptată să crească anul viitor cu 2,6-3%). În acelaşi timp, ea ignoră obişnuitele avertismente venite din pieţe care, de fiecare dată când banca se pregătea să încheie un ciclu de tipărire de bani, pledau pentru reînnoirea lui, fie cu argumentul unor posibile prăbuşiri ale burselor, fie cu cel al stării proaste a economiei globale.

    În privinţa unor eventuale majorări de dobânzi, Janet Yellen, preşedintele Fed, i-a convins pe colegii săi mai grijulii cu perspectiva de inflaţie decât cu combaterea şomajului să includă în comunicat asigurarea că dobânzile vor rămâne joase pentru “o perioadă considerabilă” şi că orice majorare va depinde de viitoarea evoluţie a economiei.

    De altfel, Janet Yellen i-a surprins recent pe unii politicieni republicani cu un discurs neobişnuit pentru un şef al Rezervei Federale, vorbind despre adâncirea decalajelor sociale şi de avere din SUA, care după unele calcule au ajuns aproape de cel mai ridicat nivel din ultima sută de ani.

  • La ce servesc eforturile Băncii Centrale Europene

    Sondajul IFO în rândul companiilor germane a evidenţiat o scădere a încrederii pentru a cincea lună consecutiv în septembrie, până la cel mai mic nivel din aprilie 2013, indicii activităţii din industrie şi servicii din Germania, Franţa şi zona euro în ansamblu au scăzut din nou în august, iar Banca Spaniei a avertizat că datele de până acum arată o scădere în al treila trimestru atât a consumului privat, cât şi a ritmului creării de noi locuri de muncă.

    Ca urmare, moneda euro a căzut sub pragul de 1,28 dolari pentru prima dată din iulie 2013, în contextul speculaţiilor că noile date vor slăbi opoziţia tradiţională a Germaniei faţă de ideea că BCE ar trebui să dea drumul tiparniţei de bani după modelul Rezervei Federale – o idee văzută de pieţele financiare, ca de obicei în ultimul an, drept ultima speranţă pentru relansarea economică a zonei euro.

    Draghi a indicat din nou că BCE este gata să folosească şi alte instrumente neconvenţionale de politică monetară, amplificând actualul program de achiziţii de obligaţiuni – declaraţie care a fost interpretată de analiştii bancari drept o recunoaştere a intenţiei de a recurge în cele din urmă la un program de relaxare monetară cantitativă neînsoţit de sterilizarea banilor nou introduşi în sistem, adică de genul celor folosite până acum în SUA şi Japonia. Draghi a adăugat însă că niciun fel de măsură monetară nu poate înlocui reformele structurale şi ale pieţelor muncii care ar trebui să facă mai competitive economiile din zona euro.

    Până acum, 255 de bănci din zona euro au împrumutat 82,6 mld. euro cu dobânzi de 0,15% în cadrul primei runde, din septembrie, de finanţări ieftine anunţat de BCE, sub nivelul aşteptat de 100 mld. euro sau mai mult, ceea ce sugerează lipsa de cerere de credite din economia reală a zonei euro. Următoarea ofertă de credite ieftine pentru bănci va avea loc în decembrie.

  • La ce servesc eforturile Băncii Centrale Europene

    Sondajul IFO în rândul companiilor germane a evidenţiat o scădere a încrederii pentru a cincea lună consecutiv în septembrie, până la cel mai mic nivel din aprilie 2013, indicii activităţii din industrie şi servicii din Germania, Franţa şi zona euro în ansamblu au scăzut din nou în august, iar Banca Spaniei a avertizat că datele de până acum arată o scădere în al treila trimestru atât a consumului privat, cât şi a ritmului creării de noi locuri de muncă.

    Ca urmare, moneda euro a căzut sub pragul de 1,28 dolari pentru prima dată din iulie 2013, în contextul speculaţiilor că noile date vor slăbi opoziţia tradiţională a Germaniei faţă de ideea că BCE ar trebui să dea drumul tiparniţei de bani după modelul Rezervei Federale – o idee văzută de pieţele financiare, ca de obicei în ultimul an, drept ultima speranţă pentru relansarea economică a zonei euro.

    Draghi a indicat din nou că BCE este gata să folosească şi alte instrumente neconvenţionale de politică monetară, amplificând actualul program de achiziţii de obligaţiuni – declaraţie care a fost interpretată de analiştii bancari drept o recunoaştere a intenţiei de a recurge în cele din urmă la un program de relaxare monetară cantitativă neînsoţit de sterilizarea banilor nou introduşi în sistem, adică de genul celor folosite până acum în SUA şi Japonia. Draghi a adăugat însă că niciun fel de măsură monetară nu poate înlocui reformele structurale şi ale pieţelor muncii care ar trebui să facă mai competitive economiile din zona euro.

    Până acum, 255 de bănci din zona euro au împrumutat 82,6 mld. euro cu dobânzi de 0,15% în cadrul primei runde, din septembrie, de finanţări ieftine anunţat de BCE, sub nivelul aşteptat de 100 mld. euro sau mai mult, ceea ce sugerează lipsa de cerere de credite din economia reală a zonei euro. Următoarea ofertă de credite ieftine pentru bănci va avea loc în decembrie.

  • Veşti bune pentru economia SUA

    Ştirile nu i-au bucurat însă şi pe investitorii în acţiuni: indicele Dow Jones a pierdut 0,2% în ziua anunţării lor, iar S&P 500 a stagnat, explicaţia fiind că o ameliorare notabilă a economiei exclude prelungirea programului Rezervei Federale de tipărire de bani, program care până acum a încurajat în special speculaţiile la burse.

    Janet Yellen, şefa Fed, a invocat redresarea economiei şi a pieţei muncii spre a anunţa continuarea reducerii achiziţiilor de obligaţiuni de la 35 la 25 mld. dolari pe lună, urmând ca programul de stimulare monetară să ia sfârşit în octombrie.

    În acelaşi timp, Yellen a atras atenţia că deşi rataă şomajului s-a redus constant, piaţa muncii are însă probleme de alt gen. Aceste probleme, discutate de şefa Fed la audierea din Congres din cursul lunii iulie, se referă la stagnarea ritmului de majorare a salariilor, la faptul că mulţi angajaţi cu normă parţială nu reuşesc să-şi găsească slujbe cu normă întreagă şi la proporţia mare a şomerilor care nu au avut de lucru timp de peste şase luni, cu efect negativ asupra viitoarei lor eligibilităţi în ochii angajatorilor.

  • Ce fel de “lovitură preventivă” pregăteşte Banca Centrală Europeană

    El a declarat că BCE ar putea fi nevoită să lanseze “o lovitură preventivă” contra pericolului deflaţiei în zona euro, astfel încât să fie combătută “percepţia că preţurile vor scădea în continuare”. Inflaţia în zona euro a fost de 0,7%, u[or mai ridicată decât în martie (0,5%), dar încă departe de ţinta BCE de aproape 2%.

    Ultimele date ale CE arată însă că pentru prima oară din decembrie, percepţia în rândul consumatorilor şi al companiilor privind evoluţia economiei şi aşteptările privind creşterea preţurilor s-au îmbunătăţit sensibil în luna mai faţă de aprilie, ceea ce ar putea determina BCE să nu cedeze presiunilor de a urma exemplul Rezervei Federale.

    Economiştii citaţi de presa financiară anglo-saxonă susţin că Draghi are de abordat trei teme spinoase la reuniunea BCE din 5 iunie: prevenirea riscurilor de deflaţie, contracararea aprecierii monedei euro şi stimularea redresării economice a zonei euro prin încurajarea creditării. Italia şi Franţa au cerut în repetate rânduri BCE să combată aprecierea excesivă a euro, cu efect clar negativ asupra economiilor zonei, mai ales în contextul în care dolarul continuă să fie susţinut de prelungirea programului Rezervei Federale a SUA de susţinere a lichidităţii de pe pieţe cu bani de la tiparniţă.

    Mario Draghi a vrut însă până acum să evite capcana în care a căzut Rezerva Federală, respectiv şantajul marilor speculatori financiari, care au dus pieţele de acţiuni în jos de fiecare dată când raportările federale arătau că un indicator economic s-a îmbunătăţit şi când oficialii Fed dădeau de înţeles că, prin urmare, programul de stimulare monetară din partea băncii centrale nu-şi mai avea rostul. Mai exact, Draghi a sugerat mereu că BCE are încă destule arme în tolbă şi că măsurile luate de bancă sunt suficiente (reducerea lentă a dobânzilor şi prelungirea până la jumătatea lui 2015 a programului de credite ieftine pentru bănci) spre a combate riscul căderii Europei într-o perioadă de deflaţie “de tip japonez”, paralizantă pentru economie.

    În plus, BCE, ţinându-se cu încăpăţânare de obiectivul său vechi, încă de pe vremea când la cârma sa era Jean-Claude Trichet, de a evita o creştere a inflaţiei pe care a văzut-o întotdeauna drept principalul pericol la adresa creşterii economice, a insistat mereu ca toate programele sale de relaxare monetară prin achiziţia de active derulate de la începutul crizei să aibă parte de sterilizare (operaţiunile prin care banca retrage de pe piaţă integral sau parţial echivalentul banilor nou-intraţi în circulaţie), refuzând deci să tipărească bani pur şi simplu, aşa cum a făcut Rezerva Federală a SUA.

    Motivul insistenţei BCE era simplu – faptul că banca americană îşi poate permite să acţioneze ca o simplă tiparniţă, graţie statutului privilegiat al dolarului, care a făcut ca operaţiunile de relaxare monetară făcute din 2009 până acum în folosul economiei americane să fie plătite de restul lumii, prin export direct de inflaţie. BCE n-ar fi avut însă această şansă, astfel încât efectele unei inflamări a inflaţiei în zona euro ar fi urmat să fie nocive pentru locuitorii Europei, pentru UE, nu pentru restul lumii. De aceea Mario Draghi s-a ferit ca de foc să imite Rezerva Federală şi a ignorat vocile din mediul financiar american sau britanic ori care susţineau că n-ar strica deloc în zona euro un pic de inflaţie care să scadă puterea de cumpărare a salariilor în Spania sau Italia, în numele unei egalizări a productivităţii între Nordul şi Sudul zonei euro.

    Mai mult, Draghi a părut împăcat pentru o vreme cu perspectiva unei perioade lungi de inflaţie mică, departe de ţinta de 2%, chiar când însăşi şefa FMI, Christine Lagarde, a avertizat că BCE trebuie să acţioneze mult mai ferm, adică să urmeze exemplul Fed, fiindcă altfel zona euro e pândită de spectrul deflaţiei. În ultima vreme însă, BCE a început să studieze serios posibilitatea unui program de relaxare monetară după exemplul Fed.

    Printre puţinele voci care continuă să se opună în Europa unui astfel de program rămâne economistul polonez Leszek Balcerowicz, care a susţinut recent la Bucureşti că sperietoarea deflaţiei nu are bază reală. El a arătat că economiştii şi politicienii împing BCE să tipărească şi mai mulţi bani, întrucât le este mai uşor să amâne reformele structurale prin substitute monetare decât să “mobilizeze populaţia pentru liberalizara pieţei muncii şi reforma educaţiei”. “A tipări bani nu înlocuieşte reformele structurale. Şi Africa ar fi bogată. E un mit greşit şi periculos. Această politică monetară de relaxare cantitativă lungă încetineşte restructurarea”, a spus Balcerowicz la “Conferinţa de Risc de Ţară Coface 2014”, organizată în aprilie de Coface şi agenţia de presă Mediafax.

  • Cine ameninţă acum America

    După Yellen, economia are încă nevoie de susţinere din partea băncii centrale, chiar în ciuda redresării pieţei muncii, însă declinul pieţei imobiliare atribuit iernii grele, reflectat în vânzări slabe şi în încetinirea construcţiei de locuinţe, s-ar putea prelungi peste aşteptări, iar “tensiunile geopolitice” legate de Rusia şi Ucraina “preocupă Rezerva Federală”.

    Totuşi, Yellen a estimat că pe parcursul anului PIB se va redresa, după o creştere de numai 0,1% în primul trimestru faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Aceasta ar permite Fed să încheie în toamnă programul de relaxare monetară, care în prezent continuă cu achiziţii de active de 45 mld. dolari pe lună, faţă de 85 mld. dolari în decembrie.

  • Zona euro: păziţi-vă de deflaţie!

    Ea a spus că PIB global poate creşte cu peste 3% în acest an şi în următorul, dar riscurile prezentate de inflaţia prea mică, tensiunile geopolitice din jurul Ucrainei şi “volatilitatea pieţelor” ar putea iniţia o perioadă de creştere foarte slabă. Inflaţia anuală în zona euro a ajuns la 0,5% în martie, minim din 2009 încoace.

    În ciuda apelurilor de la FMI, BCE a decis săptămâna trecută să menţină neschimbată principala rată a dobânzii, la nivelul minim de 0,25%. Preşedintele BCE, Mario Draghi, a explicat că banca se aşteaptă ca perioada cu preţuri scăzute să mai dureze în Europa, dar că va lua decizia de a acţiona dacă va apărea într-adevăr pericolul deflaţiei. Estimarea lui este că inflaţia se va apropia de ţinta de 2% în jur de 2016.

    Surse citate de Bloomberg au anunţat că BCE a făcut deja simulări privind efectul pe care l-ar avea asupra inflaţiei un program de cumpărare de obligaţiuni în valoare de 1.000 de miliarde de euro (măsurile neconvenţionale” de care vorbea Lagarde). Unii analişti consideră însă că dacă BCE va decide să procedeze la un program de relaxare monetară – după modelul Rezervei Federale a SUA – prin achiziţii de active, cel mai probabil se va orienta spre cumpărări de credite bancare, cumpărări de datorii făcute de sectorul privat sau alte facilităţi oferite băncilor, în loc de cumpărări de obligaţiuni guvernamentale, fiindcă statutul BCE îi interzice acesteia să finanţeze direct guvernele ţărilor membre ale zonei euro.

  • Banca Centrală Europeană, pe urmele Rezervei Federale

    Toamna trecută, băncile au început să facă lobby pentru o nouă rundă de refinanţare pe termen lung (Long Term Refinancing Operation – LTRO), după cea iniţiată în februarie 2012, prin care 800 de bănci din zona euro au primit credite ieftine de aproape 530 mld. euro.

    Spre a linişti pieţele, Coeure a adăugat că BCE va oferi în continuare băncilor lichiditate pe termen scurt cel puţin până în 2015. Avertismentul lui privind oprirea conductei de bani ieftini pentru bănci a fost însă suficient pentru a provoca o depreciere a euro de la 1,364 la 1,3599 euro, ilustrând spaima pieţelor de un viitor în care băncile va trebui din nou să se descurce singure.

    Rezerva Federală a SUA, prima care a iniţiat operaţiuni de relaxare monetară după izbucnirea crizei financiare din 2008, a trecut deja din decembrie la reducerea cu aproape 11,7% a programului de achiziţii de obligaţiuni, de la 85 miliarde dolari la 75 miliarde dolari pe lună. Fed a anunţat că în funcţie de îmbunătăţirea datelor privind şomajul şi evoluţia economiei reale în SUA, achiziţiile de obligaţiuni vor fi reduse în continuare, treptat, pe parcursul anului.

  • Jargonul fricilor din zona euro: după “Grexit”, “Quitaly”

    Ulterior, costurile de finanţare pentru Italia chiar au crescut (randamentul obligaţiunilor pe 10 ani a trecut de 6%), jocurile de cuvinte despre ieşirea Greciei din zona euro (Grexit) s-au extins şi asupra Italiei (Quitaly), iar premierul italian Mario Monti a ieşit furios să dezmintă că ţara lui are nevoie de ajutor.

    Dincolo de declaraţia lui Fekter însă, creşterea costurilor de finanţare pentru Italia reflectă intenţia pieţelor de a forţa din partea BCE o nouă rundă de injecţie de lichiditate ieftină pentru bănci (relaxare monetară), după cea din februarie, care a calmat pieţele aproximativ până în luna aprilie.

    Banca Centrală Europeană a derulat în decembrie şi februarie două runde de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Cele două runde de LTRO au avut darul să liniştească apele pe pieţele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-şi amelioreze bilanţul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deţinerile lor de obligaţiuni suverane, ceea ce a îmbunătăţit întrucâtva randamentele acestora.