Cei care s-au instalat acum la Palatul Victoria, atât membrii guvernului cât şi liderii partidelor coaliţiei guvernamentale, fac tot posibilul pentru a zugrăvi România, economia României, bugetul public, în cele mai proaste, cele mai negre culori. Fără să le ceară nimeni.
Nimeni nu contestă situaţia bugetară proastă, şi chiar dacă numerele sunt mai mari, situaţia de acum nu este mai dificilă decât în 2009 sau 2010, când s-a majorat TVA-ul la 25% şi salariile bugetare s-au tăiat cu 25%.
Dar de la situaţia actuală, în care economia şi bugetul nu sunt în cea mai bună formă, până la a vorbi public despre cât de proastă este situaţia, aşa cum vorbesc cei mai înalţi oficiali ai guvernului, este diferenţă mare.
– Premierul Bolojan a vorbit la Bloomberg, cea mai importantă platformă de informaţii de business din întreaga lume, unde se raportează toate pieţele financiare, despre situaţia în care România ar intra în incapacitate de plată dacă nu se iau aceste măsuri de austeritate fiscală. Rezultatul fiscal îl vom vedea în următoarele luni şi chiar în următorul an, dar de aici până la a vorbi de intrarea în incapacitate de plată a României este o diferenţă de la cer la pământ. Sunt sigur că premierul Bolojan nu are nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă ca o ţară să intre în incapacitate de plată. Şi el vorbeşte despre acest lucru în faţa pieţelor financiare internaţionale, care finanţează România şi deţin în acest moment mai mult de jumătate din datoria publică a României. Noroc că pieţele financiare, că investitorii care cumpără titluri de stat româneşti – fie în valută, fie în lei – nu-l bagă în seamă pe premier.
– Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, vorbeşte cu asemenea nonşalanţă despre recesiune, ca şi cum deja suntem deja în această situaţie. Dacă tu, ca ministru al Finanţelor, anunţi pe toată lumea că România se îndreaptă spre o asemenea situaţie, atunci toată lumea va fugi din calea acestei probleme şi economia chiar va intra în recesiune.
– Radu Miruţă, ministrul Economiei, anunţă că ministerul lui, ca de altfel şi alte ministere, nu mai are bani de salarii decât până în septembrie, adică lichidarea din august. Dar că va lua bani din alte poziţii bugetare. O asemenea declaraţie reprezintă muniţie de cea mai bună calitate pentru opoziţie sau pentru contestatari ca să anunţe că guvernul Bolojan nu mai are bani.
– Toţi cei de la putere vorbesc despre blocarea, închiderea, anularea PNRR ca şi cum această situaţie s-a întâmplat deja. Până una alta, PNRR-ul se renegociază şi mai bine de jumătate din bani sunt pe masă.
– Influencerii actualei coaliţii, adică liderii politici, pentru că sunt prezenţi mai mult pe Facebook şi pe celelalte platforme sociale decât la guvernare, contestă toată ziua măsurile lui Bolojan, ca şi cum ei nu ar fi în Coaliţie sau în guvern. La un moment dat, cineva care finanţează bugetul chiar va crede că se rupe guvernul, că se rupe Coaliţia, că se rupe România, şi începe să vândă deţinerile în titluri de stat, declanşând apoi o vânzare generalizată. De-abia atunci România ar avea mari probleme.
Până una alta, economia a rămas pe plus în T2 şi în Semestrul I (0,3%), chiar dacă inflaţia va creşte de la 7,8% cât a fost în iulie, la 9,4-9,6% în august sau septembrie nu este un capăt de ţară, şi oricum inflaţia mai mare ajută bugetul, ajută guvernul.
Pieţele financiare, atât piaţa internă şi cât şi cea externă, funcţionează normal pentru România, guvernul se împrumută fără probleme şi chiar la dobânzi în scădere, cursul valutar leu/euro este stabil, iar valuta reintră din nou în ţară.
Pentru echilibrarea situaţiei bugetare se închid şantiere, se taie investiţii, se rediscută anumite proiecte, dar nu se închide toată ţara. Această supracontractare de lucrări publice reprezintă o problemă, arieratele care se ascund în dosare reprezintă o problemă, dar nu este ceva ce poate dărâma o economie, o ţară. Nu se mai face un stadion în doi ani, ci poate în zece ani, când vor fi bani. Dacă nu se mai asfaltează un drum într-un sat unde nu mai este nimeni, nu cade o economie.
Programul Anghel Saligny este mai mult o afacere a autorităţilor locale decât un program coerent, strategic de dezvoltare economică.
Companiile au nevoie acum să ştie cât mai repede ce înseamnă Pachetele fiscale 2, 3, 4 sau câte or mai fi, ca să-şi facă bugetul pe 2026 şi să vadă dacă mai alocă sau nu bani pentru investiţii.
Băncile stau pe bani, finanţează doar activitatea curentă a companiilor, pentru că la nivelul creditelor de investiţii nu există cerere, pentru că firmele se uită şi ele la vorbele celor de la Palatul Victoria, la vorbele liderilor Coaliţiei şi decid că este mai bine să aştepte cu noi investiţii şi noi angajări.
Poate rezultatele fiscale rezultate în urma Pachetelor fiscale de austeritate nu vor fi cele estimate, poate va fi nevoie şi de alte măsuri fiscale. Dar companiile au nevoie să ştie cât mai repede pe ce se bazează.
De asemenea, pieţele financiare, cele care împrumută România, se uită şi ele la Pachetele fiscale pentru a vedea dacă sunt credibile sau nu, ca apoi să acţioneze în consecinţă – să scadă dobânzile sau să le crească.
Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR, spune că creşterea TVA, de care s-a făcut atât de mult caz, are un impact mai mic decât creşterea dobânzilor la care se împrumută statul şi România în ansamblu. Adică este de preferat creşterea TVA pentru a scădea dobânzile, dobânzi care sunt mari şi au devenit o problemă pentru datoria publică. Sumele pe care le plăteşte guvernul în contul dobânzilor au ajuns să fie mai mari decât impozitul pe profit obţinut din întreaga economie.
Comisia Europeană, Bruxellesul, marii finanţatori ai României, băncile internaţionale, pieţele financiare, agenţii de rating fac tot posibilul să ţină România stabilă, să ţină finanţele publice pe linia de plutire, să ţină economia şi businessul din România pe plus. Prin fapte, adică prin sumele investite, din finanţările acordate, prin deciziile luate, nu din vorbe. Doar cer guvernului, cer Coaliţiei stabilitate, ceva coerenţă şi luarea unor măsuri fiscale ca parte a unui program fiscal pe termen de şapte ani de reducere a deficitului bugetar şi de a pune ordine în finanţele publice nu peste noapte, ca pe vremea lui Băsescu, ci în ani.
La polul opus, premierul, miniştrii guvernului, liderii politici ai Coaliţiei, care se cred influenceri, fac tot posibilul să zugrăvească România în cele mai proaste culori, ca şi cum ar vrea să ne ducem în recesiune şi chiar în încetare de plăţi.
Nu există nicio alternativă la acest program de austeritate, aşa cum este el anunţat prin aceste măsuri din pachetele fiscale, şi care să aibă o finanţare.
Bruxellesul, băncile, pieţele financiare spun guvernului că dacă ia anumite măsuri vor finanţa în continuare România.
Orice alt program care se vântură nu are niciun fel de finanţare, nici măcar de o rată.
Dacă Bolojan, Nazare, Miruţă etc. nu ar vorbi aşa cum vorbesc despre situaţia României, ar fi mai bine şi poate am evita recesiunea sau orice altceva.
Dacă Coaliţia ar veni pe lângă programele fiscale şi cu ceva proiecte de relansare economică, poate economia ar reveni din nou pe o creştere economică mai evidentă.