BusinessMagazin

Tag: reinventare

  • Drumul plin de muncă şi obstacole al unei românce care a câştigat primii bani din meditaţii, iar acum are o afacere cu bijuterii în Olanda

    Diana Iordache este un exemplu de persoană care practică reinventarea ca pe o meserie de bază. Ea a depăşit barierele lingvistice de două ori în cariera sa de executiv de 20 de ani, lucrând ca expat în Franţa şi Grecia timp de 12 ani.

    Ba chiar a obţinut licenţă şi în actorie şi a jucat în ambele ţări. De anul trecut, joacă un nou rol în viaţa sa, pentru că s-a mutat în Olanda şi a pariat pe antreprenoriat.

    „Primii bani am început să-i câştig când dădeam meditaţii la matematică unui copil de clasa a V-a, băiatul unor prieteni de familie. Apoi, la 17 ani m-am apucat de modeling, îmi doream foarte tare, şi modelingul, prin călătorii, m-a ajutat să am experienţe noi şi să învăţ publicitate, de la procesul creativ la producerea unei reclame.

    M-a responsabilizat destul de devreme, pentru că munceam de dimineaţa până seara”, îşi aminteşte Diana Iordache, un executiv cu peste 20 de ani experienţă în marketing, care a fondat anul acesta The Sense of Beauty, o galerie de bijuterii contemporane deschisă în luna martie, în Olanda, în mediul online. De la modeling, în anul 1998, a mers în linie dreaptă pe drumul său, la revista Exces, prima revistă de modă din România, care tocmai se înfiinţa şi avea nevoie de o persoană care să se ocupe de designul copertei. Curând, a devenit stilistul revistei pentru câteva luni şi, mai apoi, a devenit „omul de vânzări” al revistei, ocupându-se, în special, de vânzarea spaţiului publicitar.

    „În acest fel am ajuns la L’Oréal, fiind clientul nostru, pe care încercam să-l impresionez, şi la un moment dat mi-a propus un job. Aveam 21 de ani, încă eram studentă (la Facultatea de Afaceri, Management, Marketing şi Servicii de Suport Aferente – n.red.) când am intrat în echipa de marketing a L’Oréal şi am rămas 20 de ani în companie. Am locuit şi am lucrat 2 ani în Franţa, apoi m-am întors în România şi în urmă cu zece ani mi-a propus să mă mut cu jobul în Grecia. Am evoluat de la poziţia de product manager la director de marketing şi ultimul post a fost de director de dezvoltare pe divizia de produse profesionale în Grecia. A fost o experienţă frumoasă, solicitantă, dar m-a construit ca profesionist, ca om de business”, povesteşte Diana Iordache.

    Anul trecut, a plecat în Olanda din motive personale, având o relaţie la distanţă de 3 ani, şi odată cu schimbarea ţării, a ales să-şi schimbe şi viaţa. Ea spune că nu a fost uşoară schimbarea de la corporaţie la antreprenoriat, deşi simţea că într-acolo se îndreptă. „A fost o decizie pe care am luat-o obligat – forţat, cum s-ar zice, pentru că viaţa m-a pus în situaţia aceasta. Dacă tu nu te decizi să mergi către ceea ce simţi, viaţa la un moment dat îţi crează oportunitatea. Vreo şase luni eram în business, dar parcă încă nu mă rupsesem de corporaţie.

    Acum încep să simt mai mult că e drumul meu şi că o să fie bine”, a adăugat Diana Iordache. Astfel, a apărut The Sense of Beauty, o galerie online de bijuterii. Numele provine de la un blog pe care Diana Iordache l-a creat în 2014, din dorinţa de a fi în pas cu tehnologia şi de a putea comunica la acelaşi nivel cu noile generaţii. Antreprenoarea spune că investiţia în afacere a fost mică, de până în 10.000 de euro, pentru că a creat singură site-ul, conceptul de creaţie, s-a ocupat de partea de marketing şi a realizat multe dintre fotografiile de prezentare. Totodată, spune că pentru a deschide o companie în Olanda plăteşti o taxă de 50 de euro şi totul decurge foarte uşor, pentru că e digitalizat.

    „Am deschis galeria în luna martie, în acest an, în pandemie. Din punct de vedere financiar nu a însemnat mult, dar dacă luăm în calcul timpul meu, pentru că eram un executiv cu un salariu foarte bun, şi dacă socotim un an de salariu pierdut, atunci investiţia este mare”, susţine ea. Aceasta a ales să aducă în galeria sa bijuterii contemporane, de artă. În prezent, are expuse produse de la trei artişti din Grecia – Elsa Mouzaki care a studiat design grafic atât la Atena, cât şi la Pasadena în SUA, Aliki Stroumpouli şi Pavlina Verouki – şi urmează să intre şi alţi artişti din România. „Cred că avem talente în ţară şi merită să le promovăm.

    Ideea mea este să aduc în galerie artişti din toată lumea, artişti diverşi.” Diana Iordache spune că registrul său de bijuterie este larg, ceea ce îi oferă flexibilitatea de a aduce în galerie mai multe tipuri de bijuterii. Ea se adresează unui public care apreciază bijuteria şi arta şi, în general, un public care face nişte alegeri prin care doreşte să se diferenţieze. „E un public restrâns, în formare. În portofoliul meu există piese accesibile, dar şi piese mai scumpe (de la 50 euro la 150 euro – n.red.).” Bijuteria a evoluat foarte mult de-a lungul secolului, însă bijuteriile greceşti care reprezentau zeităţi, subiecţi ai unor legende eroice şi sporturilor, o fac şi în prezent, în mare parte.

    Mai mult, aurul se menţine în continuare ca un material important pentru crearea unei bijuterii, iar influenţele romane de a folosi pietre, precum cele de topaz sau ametist, au rămas şi ele. Totuşi, dacă cea mai veche bijuterie, descoperită într-o peşteră din Monaco, era un simplu colier din oase de peşte, astăzi materialele precum pene, oase sau colţi de animale nu mai sunt utilizate, iar tehnica de crearea a unui obiect de podoabă s-a schimbat radical.

    „Heritage, colecţia mea, provine de la o cutie de bijuterii pe care am primit-o şi din care am încercat să fac mai multe concepte. Bijuteriile din colecţia actuală sunt lucrate în Grecia, prin turnare, şi am pornit de la o pereche de cercei, apoi am construit conceptul şi am gândit setul cu colier şi brăţară. Acum, am o altă colecţie în cap, un concept diferit”, a afirmat fondatoarea The Sense of Beauty. Ea adaugă că experienţa din marketing a ajutat-o să se poziţioneze pe piaţă.

    De altfel, îşi aminteşte că atunci când lucra cu bugete foarte mari, obiectivul său era să dea cât mai puţin şi să obţină cât mai mult. „Întoarcerea rapidă a investiţiei era o ţintă şi îmi puneam mereu întrebarea, dacă nu ai nimic, ce faci, cum promovezi un produs? Ca director de marketing aveam şi produse „star” cu bugete foarte mari şi produse cu bugete mici sau fără bugete şi toate trebuiau să fie susţinute şi am încercat să fiu creativă.” Însă, menţionează că şocul cel mai mare la antreprenoriat nu e legat de buget, ci de riscul de a decide dacă să investeşti.

    „Când nu sunt banii tăi, e uşor să decizi să investeşti 1.000 de euro în loc de 100 de euro, pentru că emoţional nu eşti legat de asta şi tu ai făcut anumite calcule, ai văzut anumite oportunităţi şi spui: investim 1.000 de euro, dar vom scoate mult mai mult. Când sunt banii tăi, eşti mai rezervat, dar treptat investiţiile cresc şi trebuie să fii conştient că nu scoţi bani dacă nu bagi bani”, completează Diana Iordache. Aceasta susţine că povestea L’Oréal a însemnat adaptabilitate la alte culturi, la alte provocări şi şi-a dat seama că a fost un antrenament pentru schimbarea actuală.

    În Franţa şi în Grecia s-a lovit de barierele lingvistice, dar a învăţat ambele limbi, şi a făcut şi facultatea de teatru în Grecia, pasiune pe care a descoperit-o în Franţa. „Voiam să îmi dezvolt vorbitul în public. Atunci, mă descurcam foarte bine să îi prezint directorului general sau CEO-ului ce voiam sau într-un cerc restrâns de oameni. În schimb, am observat că am emoţii la o conferinţă de presă sau când trebuie să vorbesc pe o scenă plină de oameni.

    Îmi tremura vocea şi vedeam la fiecare colţ de stradă din Franţa cursuri de teatru şi am zis că ar trebui să mă duc şi eu. Mi-a plăcut foarte mult şi mi-am depăşit bariere interioare, am prins mai multă încredere în mine”, afirmă Iordache. Apoi, s-a întors în România şi după doi ani a mers la cursuri de dicţie, de respiraţie şi a intrat într-o echipă care juca pentru film.

    Ulterior, s-a înscris la examenul pentru facultatea de teatru, dar şi-a dat seama că nu poate să renunţe la job la 32 de ani. Apoi, s-a mutat în Grecia şi a început să facă multe cursuri de teatru, iar câţiva ani mai târziu a urmat facultatea de profil, la seral, timp de trei ani, în fiecare weekend, pe care a finalizat-o în 2019. „Acum, sunt la început în antreprenoriat şi mai am multe de învăţat, sunt însă sunt motivată şi optimistă, pentru că simt că mă reprezintă. Mi-aş dori ca lucrurile să meargă în sus şi, poate, la anul să deschid un spaţiu fizic în Olanda. Mi-am făcut un plan, pe hârtie, pentru următorii 3-5 ani, vreau să duc businessul la un anumit nivel de venit, dar las o portiţă deschisă pentru noi idei care vor mai veni şi pentru oportunităţile care apar pe parcurs”, a conchis fondatoarea The Sense of Beauty.

  • Antreprenorii care nu s-au lăsat învinşi de pandemie şi au luat-o de la capăt într-un domeniu cu totul nou. În unele zile au lucrat chiar şi 20 de ore de frica incertitudinii

    Un eşec este, pentru mulţi oameni, un semnal că drumul ales nu e cel potrivit şi, astfel, un declic pentru a abandona şi a reconfigura traseul. Nu pentru toată lumea însă. Când pandemia le-a pus o piedică din cauza căreia întregul plan de business s-a dat peste cap, câţiva antreprenori nu s-au refugiat în statutul mult mai confortabil de angajat, ci au ales să o ia de la capăt tot pe cont propriu, dar în alte domenii. De la curăţătorie, la design vestimentar sau de la şcoală de tenis, la imobiliare. N-a zis nimeni că este simplu, dar este singura cale pe care ei o cunosc: calea viselor care devin realitate prin forţe proprii.

    Despre reinventare s-a vorbit atât de mult încât ar fi nevoie de un termen care să-l reinventeze chiar pe acesta. A fost o nevoie naturală, căreia toţi a trebuit să ne supunem, însă, când vine vorba de antreprenoriat, necesitatea a fost parcă şi mai acută. „În primul rând, cea mai mare schimbare a fost accelerarea digitalizării. Branduri care funcţionau 99% în retail şi vânzări offline au fost nevoite să se digitalizeze. Am văzut cum antrenori de fitness au început să livreze conţinut digital şi şedinţe pe platforme online. Am văzut cum mici producători locali s-au strâns în grupuri de social media şi au început să livreze şi să vândă online. Am văzut cum toată lumea a trebuit să se reinventeze şi să schimbe modul de interacţiune cu clienţii, modul de a vinde, de a livra, uneori chiar şi modelul de business”, spune Claudiu Jojatu, cofondator şi digital strategist la Milk & Cookies, o companie de branding digital, la rândul ei o afacere mică, pornită de la zero de el şi de Cristina Tupiţă. Pandemia a venit ca o furtună şi a ras pământul de sub picioarele unor afaceri care abia făceau primii paşi. Cei mai puternici nu au dat însă bir cu fugiţii, ci au mers mai departe. „Din fericire, am văzut în cercul restrâns de clienţi, colaboratori sau prieteni antreprenori cum s-au reinventat şi şi-au schimbat modelul de business. De exemplu, de la cafenea la magazin online cu produse alimentare neperisabile de nişă. De la organizare de evenimente, la livrare de mâncare sau creat comunităţi online de sprijin şi networking. De la producţie de obiecte vestimentare, la producţie de viziere sau măşti. De la entertainment, la creat platformă de evenimente online. Şi probabil că lista poate să continue. Însă odată cu apariţia de opţiuni locale, oamenii au preferat să cumpere local”, mai spune Claudiu Jojatu.

    Poveştile de mai jos sunt doar câteva dintr-o mulţime vastă, dar pot să fie exemple pentru cei care au impresia că sunt singuri în această aventură. Nu, nu sunteţi singuri. Ca voi sunt mulţi alţii.

    „Erou” sub orice formă

    Dan Lazăr a făcut carieră în tenis şi în antreprenoriat înainte de a se reorienta către real estate. Sportiv de performanţă, el a jucat tenis timp de nouă ani, iar în 2011 a devenit vicecampion naţional al României. A pornit pe calea antreprenoriatului pe când avea doar 21 de ani, în 2015, deschizând o şcoală de tenis în Bucureşti – Tennis Hero, care, în doar câţiva ani de la lansare, a ajuns la 200 de cursanţi, majoritatea copii. Ulterior, businessul s-a orientat către comercializarea baloanelor presostatice şi a corturilor pentru evenimente. „Sub umbrela Hero Holdings au fost trei businessuri: Tennis Hero, pe care l-am vândut în 2019, fiind acum afectat de pandemie; Covers Hero, care s-a dublat în 2020, iar pe final de an l-am vândut; Properties Hero, care a plecat mai greu, dar cu care ne aşteptăm să generăm peste un milion de dolari profit în 2021”, spune Dan Lazăr. Astăzi, el dezvoltă mai multe proiecte rezidenţiale în Melbourne, Australia, proiecte premium de townhouses (case în oraş), în proximitatea oceanului, a parcurilor şi a râurilor.

    „A fost o binecuvântare că am schimbat direcţia într-o zonă mai nişată şi profitabilă. Primele luni după debutul pandemiei au venit cu multă frică. Am încercat atunci să înţeleg ce este de făcut, am tăiat majoritatea costurilor fixe şi am trecut impasul din perioada martie-aprilie, iar apoi lucrurile au repornit cu un ritm bun, mai eficient.” A ajuns la dezvoltare imobiliară deoarece aceasta era o pasiune mai veche a lui, puţin exploatată, dar şi un vehicul suficient de profitabil încât să se poată apropia de visurile lui. Odată ajuns în Australia, locul de origine al soţiei sale de altfel, a identificat un mentor care să-l poată ajuta să facă lucrurile bine de la început. „Pentru Properties Hero, 2021 este anul în care ne-am propus să finalizăm trei proiecte, să pornim cinci noi proiecte, să scalăm la proiecte mai mari pe viitor şi să ne deschidem către investitori şi din afara Australiei”, spune Dan Lazăr.

    „A fost o binecuvântare că am schimbat direcţia într-o zonă mai nişată şi profitabilă. Primele luni după debutul pandemiei au venit cu multă frică. Am încercat atunci să înţeleg ce este de făcut, am tăiat majoritatea costurilor fixe şi am trecut impasul din perioada martie-aprilie, iar apoi lucrurile au repornit cu un ritm bun, mai eficient.” 

    Dan Lazăr, fondator Hero Holdings

    În plus, tot anul acesta, el şi echipa sa vor să lanseze şi prima investiţie socială bazată pe misiunea de a oferi adăpost pentru o persoană la fiecare casă construită şi vândută. A avut aşadar pandemia vreun beneficiu? Da, crede Dan Lazăr. Cel mai mare câştig a fost al doilea exit, cel din Covers Hero, care i-a dat încredere că poate face lucruri şi mai mari. Un avantaj de necontestat a fost şi timpul pe care l-a putut aloca educaţiei în noul business de dezvoltare imobiliară. „Totuşi, cea mai mare pierdere, în cazul meu, cred că este un exces de muncă, având zile când am lucrat şi 20 de ore, probabil din frica de incertitudine. Munca îmi oferea curaj, dar am exagerat şi nu cred că am fost neapărat mai eficient.”

    Unul dintre cele trei proiecte pe care Dan Lazăr le are acum în dezvoltare constă în trei penthouse-uri, un altul în şapte apartamente situate pe malul oceanului, iar cel de-al treilea va avea 12 apartamente premium şi două penthouse-uri. Cel mai scump penthouse ajunge 4,2 milioane de dolari australieni, adică aproximativ 2,6 milioane de euro, iar cel mai ieftin este 1,4 milioane de dolari australieni. În toate proiectele este asociat cu o dezvoltatoare imobiliară din Australia, care are o experienţă de zece ani în domeniu. Despre Australia, Dan Lazăr spune că, în acest moment, este unul dintre cele mai bune locuri pentru a porni un proiect imobiliar, pentru că este nevoie de unităţi locative. Chiar şi când businessurile sale din România au dat semne de prăbuşire, Dan Lazăr nu s-a gândit niciun moment să renunţe la munca pe cont propriu.

    „Libertatea şi impactul generat prin antreprenoriat nu cred că pot fi atinse ca angajat. Am fost totuşi norocos să cresc şi să vând două afaceri până la 27 de ani. Dacă o dădeam în bară sau aveam o afacere foarte afectată de pandemie, nu ştiu ce ar fi fost”, mărturiseşte el.

     

    Din învăţăturile bunicii

    Cristina Tămăslăcaru avea în Sibiu businessul Nor de Nea atunci când pandemia şi-a înfipt pentru prima dată colţii în lume şi în economie. Era un business care furniza servicii de curăţare de lenjerii pentru proprietarii de pensiuni şi de apartamente pe care le închiriau turiştilor în regim hotelier. Împreună cu logodnicul ei, a investit 20.000 de euro şi a deschis spaţiul în care funcţiona curăţătoria, în centrul oraşului Sibiu. Într-o suprafaţă de 74 de metri pătraţi, antreprenoarea adunase toate echipamentele necesare pentru a curăţa lenjeriile pe care le primea de la clienţi. HoReCa a fost însă prima piaţă lovită de Covid-19 şi, în lanţ, furnizorii de servicii pentru acest sector au început să-şi calculeze pierderile. Pe Cristina Tămăslăcaru această rutină a dus-o către o decizie drastică. „Când am închis Nor de Nea, fiindcă pandemia şi-a spus cuvântul, iar noi ne axam doar pe turism, mi-am spus: «Acum ce fac? Nu pot sta cu mâinile în sân!» Nu mi-a luat mult să realizez că tot ceea ce voiam să fac era în faţa mea.” Aşa că a redeschis firma cu un alt cod CAEN şi a început cu un pas mic, făcându-şi singură o siglă în Adobe Illustrator, pentru ceea ce avea să fie un nou proiect: Sus cu viaţa. Practic, un atelier de accesorii şi obiecte vestimentare din obiecte reciclate, în care nu a investit mai mult de 1.000 de euro. „Am căutat un spaţiu, l-am închiriat chiar în centrul istoric al oraşului Sibiu, mi-am cărat toate uneltele şi lucrurile pe care le aveam depozitate în rulota noastră din grădină şi m-am apucat de treabă serios.” A făcut mai întâi câteva genţi din piele, manual, de la zero, având din copilărie inoculată pasiunea pentru a da oricărui material o a doua viaţă. Nu de mult a deschis atelierul cu vânzare pentru clienţi, care, de îndată ce au auzit de businessul ei, au dat năvală cu genţile uitate prin şifoniere, pentru a le da un nou vibe. „Iubirea mea pentru reciclare a pornit de pe la şase ani, când îi luam hainele bunicii mele şi le transformam în altceva. Aşa că dintr-o fustă îmi făceam o bluză şi o pereche de pantaloni scurţi sau un costum de baie. Bunica făcea cojoace, cred că de la ea am învăţat să croiesc, să transform”, îşi aminteşte Cristina Tămăslăcaru.

    „Când am închis Nor de Nea, fiindcă pandemia şi-a spus cuvântul, iar noi ne axam doar pe turism, mi-am spus: «Acum ce fac? Nu pot sta cu mâinile în sân!» Nu mi-a luat mult să realizez că tot ceea ce voiam să fac era în faţa mea.”

    Cristina Tămăslăcaru, fondator Nor de Nea

    Nu a urmat însă cursuri de croitorie, ci de canto, şi chiar a cântat vreme de vreo 15 ani. A mers însă apoi mai departe cu dorinţa de a recicla orice îi pică în mână. Condiţia este să fie din piele, chiar şi în combinaţie cu alte materiale. „Ce ţie ţi se pare că nu se mai poartă pentru mine este aur. N-o să-ţi vină să crezi ce iese din geanta veche pe care o arunci pentru că nu se mai poartă sau dintr-o pereche de papuci uzaţi ori pantaloni.” Cristina Tămăslăcaru lucrează singură deocamdată, dar şi-ar dori să mai fie cineva care s-o ajute, atunci când comenzile vor creşte tot mai mult, ceea ce se prefigurează că se va întâmpla. Concluzia ei după această reconfigurare? „Mi se pare că această idee mi se potriveşte chiar mai bine decât businessul anterior. Cred că lucrurile vin la timpul lor.”

     

    Sprint către o altă destinaţie

    Denisa şi Ştefan Radu îşi puseseră bine la punct businessul sPrint Box, constând în două cabine fotografice cu care mergeau la petreceri. Cine s-ar fi gândit vreodată că lumea evenimentelor va pune punct pentru o perioadă nedefinită? „Fiind un business în industria evenimentelor, sPrint Box a fost lovit din plin de venirea pandemiei. Era clar de prin martie anul trecut, de când au început primele zvonuri de instalare a stării de urgenţă, că nu va fi o vară uşoară şi că va trebui să luăm decizii importante. Luând în calcul şi contextul de suprasaturare a pieţei, dar şi venirea pandemiei, decizia de a închide acest business a fost relativ simplă atunci când s-au confirmat lockdownul şi interzicerea organizării de evenimente”, povesteşte Ştefan Radu.

    Faptul că sPrint Box nu era singura lor sursă de venit în familie i-a ajutat să nu experimenteze un puternic dezechilibru financiar. Denisa a continuat să lucreze în sistem remote pentru compania din SUA cu care avea deja un contract de colaborare, iar Ştefan şi-a dat timp pentru a analiza încotro vrea să meargă mai departe. „Emoţional, am dus multe lupte de convingere cu mine însămi despre cum să percep închiderea acestui business: un eşec sau o sumă de lecţii din care am învăţat în trei ani cât n-aş fi învăţat în zece ani în care aş fi fost angajată undeva. În final, m-am putut raporta la sPrint Box ca la o etapă încheiată şi am reuşit să asimilez toate lecţiile faine învăţate construind această afacere de la zero”, povesteşte Denisa Radu. Soţul ei, Ştefan, a început să participe la evenimente şi conferinţe online în domeniul financiar, unde simţea că şi-ar putea găsi locul, fiind, de altfel, genul de om care petrece ore în şir urmărind Exceluri şi analize. Un curs de investiţii imobiliare avea să-i dea răspunsul atât de mult căutat, iar în cele din urmă Ştefan Radu a ales un drum pentru care se şi pregătise în facultate, aşa că astăzi este broker de credite.

    „Îi ajut pe clienţii mei să ia decizii informate şi potrivite lor când vine vorba de creditare. Actuala provocare profesională bifează cu brio elementele care mă definesc şi care mă fac să mă simt în largul meu, dar include şi situaţii care reuşesc să mă scoată din zona de confort şi să mă ducă în zona de învăţare”, spune el. Este intraprenor mai degrabă decât antreprenor, având flexibilitate în program şi în decizii. Asta se traduce în externalizarea anumitor funcţii ale unui business – administrativ, contabil, resurse umane, achiziţii – lucruri pe care le făcea singur în sPrint Box, deşi poate că nu era priceput la toate. Faptul că toate acestea sunt acum externalizate îi permite să se concentreze 100% pe creşterea businessului, crearea parteneriatelor în domeniul imobiliar cu dezvoltatori şi agenţi, dar şi atragerea de noi clienţi. „Ultimul an mi-a demonstrat cât de mult poţi să creşti dacă nu eşti «omul bun la toate» când porneşti un business.”

    „Luând în calcul şi contextul de suprasaturare a pieţei, dar şi venirea pandemiei, decizia de a închide acest business a fost relativ simplă atunci când s-au confirmat lockdownul şi interzicerea organizării de evenimente.”

    Ştefan Radu, cofondator sPrint Box. Credit foto: Dragoş Luduşan (be-light.ro)

    Denisa, la rândul ei, oferă în continuare servicii de marketing şi comunicare, iar de şapte ani predă cursuri de scriere creativă şi PR la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA Bucureşti. „Pentru a alimenta iniţiativa antreprenorială, îmi doresc să dezvolt programe şi cursuri de dezvoltare a abilităţilor de comunicare şi a abilităţilor interpersonale destinate tinerilor din România, cu scopul de a pune bazele carierei lor. Aşadar, să pornesc proiecte în zona de orientare profesională şi dezvoltare personală pentru tineri. În aceeaşi măsură, simt că mă îndrept tot mai mult spre antreprenoriat social”, spune Denisa. A fi antreprenor are foarte mult de-a face cu cine eşti ca persoană, este de părere Ştefan Radu, aşa că un câştig pe partea de dezvoltare personală are efecte pozitive asupra iniţiativelor antreprenoriale viitoare. El a avut mai mult timp să se gândească la ce îi place şi aşa a ajuns la ceea ce face acum. I-ar fi plăcut totuşi să poată duce businessul sPrint Box la următorul nivel, însă, deşi aventura s-a terminat repede, spune că fiecare experienţă antreprenorială nu este decât o aventură din care are de învăţat. Denisa, de pildă, a învăţat că antreprenoriatul social este cel care îi aduce satisfacţii mai mari. „Cea mai mare pierdere pe care o resimt însă este faptul că eu şi Ştefan am mers în direcţii diferite şi făceam o echipă minunată în afacerea sPrint Box, fiind personalităţi complementare: el – analitic şi atent la zona de profitabilitate, eu – creativă şi comunicativă, mereu atentă la zona de customer care. Mi-e dor să mai avem şedinţe de lucru împreună şi sper ca, la un moment dat, să fim din nou parteneri în afaceri, nu numai parteneri de viaţă.”

    Nu se vede rămânând angajată undeva doar pentru un confort mai mare, mai ales după ce a pus umărul la construcţia unei afaceri de la zero. Adrenalina cu care vine o astfel de experienţă este de neegalat, iar Denisa Radu se vede mereu având iniţiative antreprenoriale. Tocmai de aceea, în 2021, ea vrea să schiţeze planul de acţiune pentru afacerea socială pe care vrea s-o lanseze în curând.„Mă entuziasmează noile începuturi şi îmi amintesc de discuţiile lungi pe care le aveam când am lansat sPrint Box şi cum am rezervat primul eveniment înainte să avem un logo, nume de brand sau website şi am făcut o versiune de site foarte simplă în trei zile, ca să avem o prezenţă online până la acel eveniment. Au fost lecţii învăţate la viteză maximă din experienţa sPrint Box.”

    Ştefan Radu încă mai învaţă lucruri din culisele domeniului nou în care şi-a făcut intrarea, iar planul pentru 2021 este să lanseze un website pentru informare şi educare pe partea de creditare. Vrea să cunoască oameni şi să fie el însuşi un nod de legătură între clienţi şi experţii din domeniu, fie ei agenţi imobiliari, arhitecţi, specialişti în cadastru, avocaţi sau notari.

     

     

    Ce se întâmplă la case mai mari?

    În vremuri de pandemie, reorientarea a fost o soluţie şi „la case mai mari”, chiar dacă, în cazul lor, obiectul iniţial de activitate nu a fost abandonat şi înlocuit, ci doar extins cu linii noi de producţie. Aşa se face că producători precum Farmec sau Ivatherm au intrat pe nişa dezinfectanţilor, iar Kärcher a început să fabrice aparate de curăţat cu abur.

     

    Dana Sîntejudean, directorul general pentru Europa Centrală al businessului cu tichete de masă Edenred, a spus că una dintre cele mai importante decizii care au fost luate la nivelul companiei în ultimul an a fost să îşi ajute partenerii nu doar prin sprijinirea lor în procesul de digitalizare, ci şi prin lansarea unuia dintre cele mai mari programe private de susţinere a restaurantelor partenere, „Ieşim la masă!”.

     

    Rucsandra Hurezeanu, fondatorul brandului de produse cosmetice Ivatherm, spune că cea mai importantă decizie din ultimul an a fost că a ales să se orienteze către producţia de soluţii dezinfectante pentru mâini şi creme hidratante.

     

    Şi Mircea Turdean, directorul general al brandului românesc de cosmetice Farmec, spunea recent că, în perioada martie-aprilie 2020, compania pe care o conduce a prioritizat producţia săpunurilor antibacteriene, a produselor pentru curăţenie şi a celor pentru igienizarea mâinilor. Concomitent, Farmec a dezvoltat în regim de urgenţă o categorie nouă de produse – biocide. Pentru a fi cât mai eficienţi, cei de la Farmec au creat o echipă dedicată, care s-a ocupat de lansarea produselor biocide în timp record de nici două luni, în condiţiile în care, în mod normal, lansarea unui nou produs poate dura până la doi ani.

     

    Monica Iavorschi, care conduce businessul cu produse pentru curăţenie Kärcher, spune şi ea că, pentru a compensa pierderile din anumite domenii, precum spaţiile de birouri sau HoReCa, compania s-a orientat către domenii care nu au avut întreruperi majore de business în contextul pandemiei. Kärcher a primit în luna aprilie 2020, atestarea pentru aparatele de curăţat cu abur, atât de uz casnic, cât şi profesional. Potrivit acestui document, aceste tipuri de aparate sunt eficiente în eliminarea virusului SARS-CoV-2, pe lângă bacterii şi alte virusuri anvelopate.

     

    Un an greu

    Scăderea numărului de comenzi şi reticenţa angajaţilor de a veni ca de obicei la serviciu sunt unele dintre cele mai mari probleme pe care le-au invocat antreprenorii, cu referire la ultimul an, după cum arată un studiu realizat de BCR în rândul a 200 de clienţi din categoriile IMM şi micro, care au accesat IMM Invest anul trecut. Ce alte feedbackuri au mai oferit antreprenorii?

     

    Cu ce probleme s-au confruntat micii antreprenori în pandemie?

    Œ
    ♦ Scăderea comenzilor

    ♦ Frica oamenilor de a veni la muncă

    Ž♦ Dificultatea afacerii de a-şi susţine în continuare costurile cu furnizorii, ratele, chiriile, materia primă

    —♦ Care a fost strategia antreprenorilor în 2020?  

     

    Au pus sănătatea echipelor lor pe primul loc

    ♦ Şi-au gestionat mult mai atent costurile (mai ales pe cele cu materialele, utilităţile şi promovarea, pe care le-au eficientizat)

    Ž♦ Şi-au mutat activitatea în online şi s-au concentrat pe noi parteneriate cu furnizori, chiar competitori, cu statul român, cu băncile, cu societatea civilă

     

    — Care sunt planurile antreprenorilor pentru 2021?  

    ♦ Să-şi crească afacerile în online

    ♦ Să facă în continuare investiţii

    Ž♦ Să-şi promoveze afacerile

    Sursa: Studiul BCR realizat în rândul a 200 de clienţi din categoriile IMM şi micro, care au accesat IMM Invest anul trecut

  • Bill Gates vrea să reinventeze toaleta

    Toaleta din ziua de astăzi a fost inventată în secolul XVIII şi necesită infrastructură şi rezerve de apă considerabile. În 2011, fundaţia lui Bill Gates şi a soţiei sale Melinda a lansat o provocare pentru universităţi: să inventeze toalete moderne care să nu necesite consum de apă, sigure şi ieftine pentru oamenii care trăiesc în ţări aflate în curs de dezvoltare.

  • Ce faci când domeniul în care lucrezi nu mai seamănă cu ce-a fost odată

    Pasiunea pentru călătorii a împins-o pe Roxana Bălcescu, director executiv şi co-acţionar al CMB TRAVEL (împreună cu soţul său, Cristian Bălcescu) în aventura de a construi un brand pentru o agenţie de turism la începutul anilor ’90. Creşterea pieţei de la începutul anilor 2000, dorinţa clasei mijlocii (atâta câtă există în România) de a vedea lumea şi salturile de la an la an ale pieţei de ticketing au dus la dezvoltarea agenţiei, care avea în 2005 afaceri de 5,5 milioane de euro. Încă de la început, CMB TRAVEL fusese o agenţie care ţintea clienţii up-market, vânzând vacanţe personalizate şi destinaţii exotice. Astfel, în agenţiile CMB au intrat de-a lungul timpului manageri sau antreprenori care, mulţumiţi fiind de servicii, au solicitat şi oferte pentru companiile în care lucrau. “Divizia de evenimente s-a dezvoltat astfel pe parcurs, din principiul meu de a nu refuza niciun client”, povesteşte Roxana Bălcescu.

    Din ofertă în ofertă pentru diverse evenimente, Roxana Bălcescu şi-a dat seama că, deşi ultimii ani au fost dificili, a trecut relativ uşor peste această perioadă, când toţi colegii săi de pe piaţa de turism au dat din colţ în colţ. Familiei Bălcescu nu i-a fost deloc uşor în primul an al crizei, 2008, când şi-a revizuit în scădere cifra de afaceri de la 10 la 9 milioane de euro; anul a fost însă mai prost decât se aşteptau, astfel că l-au închis cu afaceri de 7 milioane de euro. 2009 şi 2010 au adus scăderi mai importante (până la 4,2, respectiv 3,8 milioane de euro), iar 2011 a fost un an de stagnare, perspectivele pentru 2012 fiind de menţinere la aproximativ acelaşi nivel sau de uşoară creştere, în funcţie de noile contracte care ar mai putea intra în firmă.

    Ultimii ani au fost slabi pentru domeniu, iar turismul şi piaţa de evenimente au scăzut, singurul care şi-a demonstrat încă o dată stabilitatea fiind turismul corporate. Pot fi evenimentele corporate o zonă mai profitabilă decât turismul? Sau doar mai uşor de gestionat odată cu noile reguli ale pieţei, instalate în ultimii doi-trei ani?

    CMB TRAVEL a început să organizeze sporadic evenimente cu mai mulţi ani în urmă. În general, cam toate agenţiile de turism îşi bazează activitatea atât pe leisure, cât şi pe turism de business, proporţia dintre cele două variind în funcţie de specificul agenţiei. Cele mai multe agenţii de turism recunosc însă că cea mai profitabilă activitate a lor este ticketingul (vânzarea de bilete de avion către companii), aceasta fiind cea mai des întâlnită activitate a ceea ce este numit generic turism corporate. Dar cerinţele clienţilor companii merg de multe ori mai departe de atât, aceştia începând să ceară team-buildinguri, organizarea de incentives (vacanţe organizate pentru partenerii de afaceri) şi, cel mai frecvent, evenimente corporate. “Ne-a fost destul de clar încă din perioada 2004 – 2005 că segmentul organizării de evenimente va urma un curs ascendent în anii următori”, spune Roxana Bălcescu, care organizase deja în 2006 câteva evenimente şi nu avea un plan clar dacă şi cum va evolua acest segment al afacerii.

    O experienţă neplăcută cu angajaţii săi a făcut-o să se gândească mai bine: în timp ce un eveniment organizat de agenţia sa se desfăşura undeva în zona Sibiului, i s-a adus la cunoştinţă că angajaţii săi nu îşi făceau treaba cum ar trebui. “M-am urcat în maşină şi am plecat pur şi simplu la Sibiu, fără ca angajaţii mei să ştie şi mi-am găsit personalul care trebuia să asigure asistenţa şi derularea evenimentului la restaurant, servind prânzul şi stând relaxat, ca la cafenea. Situaţia aceasta era inacceptabilă şi trebuia să înceteze imediat”, povesteşte Roxana Bălcescu. Acela a fost momentul când a simţit că organizarea de evenimente trebuie să se dezvolte ca o divizie separată, în care lucrează acum 10 persoane. “Am schimbat stafful, am început conceperea de norme şi politici, de implementare a unor soluţii specifice care să vină în întâmpinarea companiilor şi, nu în ultimul rând, am luat decizia de a conduce personal această divizie de evenimente, numită – cum altfel? – CMB EVENTS”, povesteşte Roxana Bălcescu.