“Cese vede din afară, cu ochiul liber, e cu totul altceva faţă de ceea ce simţi când încaleci. Trebuie să fiţi echipaţi în trening şi adidaşi şi începeţi la pas, ca în orice început.” Este sfatul pe care îl dă începătorilor Norbert Schumann, sportiv şi antrenor de echitaţie. Schumann este echipat complet, ţine în mâna dreaptă cravaşa şi tocmai a terminat antrenamentul cu unul dintre caii Academiei Ecvestre din Mogoşoaia, la marginea Codrilor Vlăsiei, pe malul lacului.
“Sunt cai şi cai, ca şi oamenii”, spune antrenorul, referindu-se la impunătoarele exemplare destinate echitaţiei de agrement; caii sunt cuminţi şi docili în pofida staturii impozante. Aşa că poţi vedea copii de cinci-şase ani lăsaţi singuri cu caii pe teren. Pentru Schumann, pasiunea a debutat la şapte ani, când tatăl l-a dus la Clubul Steaua “să-i arate caii”. O astfel de aventură poate să înceapă pentru oricine este dispus să cheltuiască puţin mai mult decât pentru un alt sport, iar majoritatea celor care încep se întorc.
“Nu mi-aduc aminte să fi venit cineva şi să nu vrea să vină şi a doua oară. Nu vin din cauza timpului, din cauza banilor sau din cauza distanţei, nu pentru că nu le-ar plăcea”, spune Schumann. Iar centrele de echitaţie de la noi sunt din ce în ce mai multe, axându-se pe agrement: de la cei care vin doar să privească la cei care încep echitaţia ca hobby şi ajung să facă performanţă în domeniu sau să îşi cumpere propriul cal, pe care să îl ţină apoi “în pensiune” la unul dintre cluburi.
O şedinţă de echitaţie poate să dureze între 30 şi 60 de minute, iar preţurile sunt cuprinse între 50 şi 110 lei, variind în funcţie de durată şi club. Preţul minim pentru un abonament este de 450 de lei, iar costul unei ore de turism ecvestru este de 150 de lei pentru o persoană.
Echipamentele sunt compuse din casca specială pentru călărie, care costă între 150 şi 800 de lei, pantalonii pentru călărie, între 50 şi 250 de euro, cravaşele, sub 30 de lei, iar cizmele de piele, până la 500 de euro. Cei mai pretenţioşi pot găsi aceste accesorii şi la preţuri mai ridicate. Costul de întreţinere al unui cal în pensiune variază între 300 şi 600 de euro: “Tariful pentru şedinţele de echitaţie pare mare, dar depinde de modul în care priveşti lucrurile: când te gândeşti că o persoană poate câştiga o mie de lei pe lună, o sută de lei pe ora de călărie este enorm. Dar dacă te gândeşti că întreţinerea unui cal – boxa, îngrijirea mâncarea, antrenamentele se situează între 300 şi 500 de euro pe lună, nu este mult”, mai spune Schumann.
Pas, trap, trap săltat, trap aşezat, galop: în aproximativ zece şedinţe o persoană fără prea multe abilităţi ar trebui să înveţe să stăpânească calul, în condiţiile în care este asistată de un instructor cu experienţă, spune administratorul academiei, Ana-Maria Dulugeac. “În primele şedinţe se învaţă poziţia, apoi, după ce capeţi echilibru, totul este mai simplu: unii avansează mai repede, chiar dacă nu au avut tangenţă cu sportul, dar au talent – că există şi talentul ăsta.” Iar dacă nu ai talent, există riscul să nu te obişnuieşti cu unele aspecte atipice, cum ar fi poziţia corpului; musculatura de la genunchi la şold este în permanentă încordare, iar restul corpului trebuie să fie relaxat şi spatele drept.
În proprietatea Academiei Ecvestre se numără cai de varii rase: Cal de Sport Românesc, Westfallen, Oldenburg, Nonius, Trăpaşi, Pur Sânge Englez, ponei Lipiţan. Dar mai importantă decât rasa este personalitatea cailor: Simpson îşi cunoaşte stăpânul după sunetul maşinii şi avea obiceiul să spargă geamurile boxei şi să necheze până ce stăpânul îl băga în seamă. Răzeş, deşi fost campion la competiţii internaţionale, este foarte sensibil la soare, frig sau ţânţari, iar Elefant, chiar dacă are o înălţime neobişnuită, de 1.95 m, a avut nevoie de un tratament special pentru că a reacţionat, ca urmare a unor traume din tinereţe, atunci când a fost atins prima oară cu iavaşaua.