Amânarea era previzibilă, după de Germania şi Finlanda au dat de înţeles încă dinainte de Consiliul JAI că niciuna dintre cele două ţări nu e pregătită pentru aderare, iar orice decizie pentru extinderea spaţiului Schengen presupune unanimitate de voturi. Mai mult însă, miniştrii de externe din Germania, Olanda, Danemarca şi Finlanda au redactat o scrisoare în care i-au cerut preşedintelui CE, Jose Barroso, să instituie un mecanism de intervenţie contra ţărilor ce încalcă statul de drept şi valorile fundamentale ale UE.
Ideea nu e nouă, în contextul discuţiilor despre Statele Unite ale Europei: a fost vehiculată la nivelul UE începând din vara trecută, după ce comentatorii occidentali au început să pună laolaltă Ungaria şi România ca state unde “cei doi Victori” (Orban şi Ponta) trezesc îngrijorări referitoare la respectarea principiilor democratice. Criza politică românească de atunci a devenit şi motiv pentru ca UE, prin comisarul Viviane Reding, să propună instituirea unui mecanism permanent de evaluare a eficienţei justiţiei în toate cele 27 de state UE, în timp ce Jose Barroso a propus înfiinţarea biroului procurorului general al UE. Acum însă, dat fiind că aderarea la Schengen este condiţionată de evaluarea prin MCV a ţărilor candidate, e de aşteptat ca elanul de creativitate instituţională să continue, având de data aceasta ca materie primă România şi Bulgaria.
Dacă premierul Victor Ponta a spus că nu va solicita un nou vot al UE pentru Schengen, preşedintele Traian Băsescu, ca de obicei deasupra politicienilor, a acordat deja un interviu pentru AP, unde a declarat că România “trebuie să facă mai mult spre a combate corupţia dacă vrea să adere la Schengen” şi a provocat clasa politică “să jertfească doi-trei oficiali corupţi” ca să arate că e dornică să lucreze în folosul interesului naţional.