BusinessMagazin

Tag: recunoastere

  • Viorica Dăncilă recunoaşte una dintre greşelile făcute: Selectarea Cabinetului

    “Nu aş mai crede atât de mult în << nu pot>>. Am auzit de cele mai multe ori. Când veneam cu un obiectiv de investiţii, asta auzeam. Când veneam cu autostrază, că avem peşteră de lilieci. Apoi, 
    nu aş mai lua în calcul jignirile, care au fost de multe ori cu un limbaj violent. Ei vin cu minciunile, noi venim cu implementarea programului”, a declarat Viorica Dăncilă, la Iaşi.

    Premierul spune că un alt lucru pe care l-ar schimba este legat de modul în care şi-a construit Cabinetul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Twitter a recunoscut că a folosit datele utilizatorilor fără acordul acestora

    Twitter a informat că datele au fost utilizate cu scopul de a le prezenta utilizatorilor reclame personalizate.

    „Ştim că veţi dori să aflaţi dacă aţi fost afectaţi de această problemă şi numărul total al persoanelor afectate. Investigăm în continuare această problemă (…), iar dacă vom descoperi informaţii suplimentare le vom publica”, arată compania în comunicatul publicat pe site-ul său. „Aţi avut încredere în noi şi noi am eşuat. Ne pare rău că s-a întâmplat acest lucru şi luăm măsuri pentru a ne asigura că nu vom mai face o asemenea greşeală”, se mai arată în comunicat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gheorghe Dincă şi-a recunoscut ambele crime şi a dat detalii despre modul în care le-a ucis pe fete

     La scurt timp după declaraţia apărătorului, familiile victimelor au fost anuţate că cele două fete nu se mai află în viaţă, conform declaraţiilor celui care le-a răpit. Ulterior, avocatul din oficiu al lui Dincă Gheorge a confirmat faptul că ucigaşul a indicat locul unde le-a ucis pe Alexandra şi Luiza, şi, conform unor surse, le-a ars pe cele două fete în butoaie. Marţi se va judeca recursul la măsura arestării preventive. CITEŞTE MAI JOS cum au evoluat cronologic evenimentele

    “Da, este adevărat. A recunoscut că le-a omorât pe amândouă. Sunt două fapte de omor. A oferit nişte explicaţii. Acum sunt din punctul dânsului de vedere, au venit aici pentru a întreţinere relaţii sexuale, au fost discuţii mai aprinse şi în urma acelor discuţii le-a lovit şi în urma loviturilor s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Din declaraţiile dânsului au venit de bună voie”, a declarat Bogdan Alexandru, avocatul lui Gheorghe Dincă, pentru MEDIAFAX.

    Momente emoţionante au loc la poarta criminalului, acolo unde a ajuns familia Luizei, una dintre fetele ucise de Gheorghe Dincă. Circa 100 de oameni stau în faţa porţii, acolo unde ancheta continuă cu criminalul în interiorul casei.

    Luiza Melencu (18 ani) a dispărut în luna aprilie 2019, după ce a luat o maşină de ocazie. În acelaşi mod a dispărut Alexandra Măceşanu (15 ani). Suspectul a fost identificat abia vineri, după ce Alexandra a sunat de 3 ori la 112 pentru a-şi anunţa răpirea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Simina Mut, Deloitte România: „Noi, românii, trebuie să credem în noi înşine”

    Simina Mut a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, urmând ulterior cursuri de drept francez la Université Panthéon Assas (Paris II), drept comparat la Albert-Ludwigs University Freiburg din Germania şi drept transnaţional la University of Geneva. Ea coordonează activitatea Centrului de Excelenţă Deloitte Legal, având 12 persoane în directă subordonare, în plus, colaborează cu echipe legale.

    „Am avut multe momente-cheie de-a lungul întregii mele cariere în Deloitte”, spune Simina Mut. „Imediat după absolvirea studiilor universitare, am început ca avocat la Reff şi Asociaţii, societatea de avocaţi membră a reţelei Deloitte Legal, iar după zece ani de avocatură în domeniul bancar, am preluat roluri globale.” Ea spune că rolul pe care îl indeplineşte în prezent este unul internaţional: „Centrul de Excelenţă Deloitte Legal, pe care îl conduc, este o echipă globală, situată în Bucureşti, care susţine clienţii şi avocaţii Deloitte Legal din toată lumea. Practic, sprijinim reţeaua globală de practici Deloitte Legal în dezvoltarea businessului, în livrarea de servicii şi în zona de soluţii tehnologice.” După părerea ei, experienţa internaţională este foarte importantă – „oferă deschidere, lărgeşte orizonturile şi este cu atât mai relevantă cu cât trăim într-o lume globalizată”. Însă, adaugă ea, la fel de importantă este aducerea acestei experienţe şi a beneficiilor ei în ţară.

    Profilul Siminei Mut a apărut în ediţia de anul acesta a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP.

  • Replica medicilor pentru Cătălin Rădulescu: „Reacţia furibundă a unui muribund. Neruşinare fără margini”

    Medicul Valentin Boldea din Galaţi a declarat, pentru MEDIAFAX, că declaraţia lui Rădulescu „este reacţia furibundă a unui muribund”.

    „Este un om supărat. El este medic şi este furios. Este reacţia furibundă a unui muribund din punct de vedere intelectual şi politic. În rest este can can, nu poţi să iei ce ai dat. Nu este normal să
    alunge pe cineva din ţară, este opţiunea fiecăruia. Până acum, medicii nu au fost daţi afară din ţară, dar fiecare are dreptul să-şi aleagă propriul drum profesional şi personal. Să nu mai zicem că toate creşterile de care vorbeşte nu sunt aşa spectaculoase. Au primit doar medicii din spitale, medicii de familie sunt mult în urmă”, a spus medicul Valentin Boldea.

    La rândul său, medicul Vasi Rădulescu este de părere că majorarea salariilor medicilor a fost un act de normalitate.

    „Era nevoie de aşa ceva, iar cel mai mult au simţit asta medicii rezidenţi. Eu îmi aduc aminte că am început rezidenţiatul cu 770 de lei salariu lunar. O ruşine. Acum, să ieşi, în calitate de politician, dar şi ca absolvent de medicină, spunând că medicii ar trebui să dea salariile înapoi sau să plece din ţară doar pentru că partidul tău a picat în jos la alegeri şi ţara dă un semnal puternic că nu-ţi mai doreşte formaţiunea e o neruşinare fără margini. E, pe undeva, o recunoaştere că ai mărit salariile în scop pur electoral, să-ţi asiguri bazin de votanţi. E o constrângere. Dar nu mă mai miră nimic din ce vine de la astfel de specimene”, a declarat pentru MEDIAFAX medicul Vasi Rădulescu.

    Medicul primar dr. Livia Davidescu, din Craiova, a spus, pentru MEDIAFAX, că dacă ar fi invitată să aibă un dialog imaginar cu Cătălin Rădulescu, l-ar întreba dacă ieşirea sa publică reprezintă punctul de vedere al partidului pe care îl reprezintă.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Una dintre cele mai mari bănci germane, Commerzbank, recunoaşte că este nerăbdătoare după o fuziune

    Commerzbank are foarte mare nevoie de o fuziune pentru a putea scala businessul până la un nivel în care investiţiile să aibă sens, le-a explicat Martin Zielke, CEO-ul Commerzbank, angajaţilor săi, la trei săptămâni după ce au început discuţiile oficiale cu Deutsche Bank, potrivit Bloomberg.

    „Creşterea organică are un dezavantaj: ai nevoie de timp pentru a-ţi creşte semnificativ cota de piaţă. De aceea ne uităm în prezent şi la variante alternative de creştere”, transmite Zielke într-un memo către angajaţi.

    Comentariile vin doar cu câteva zile înainte ca cei doi creditori să anunţe dacă vor avansa discuţiile sau vor renunţa la idee.

    Cele două bănci înclină spre a continua negocierile şi sunt aproape de un consens pe liniile mari ale potenţialei tranzacţii, potrivit surselor citate.

    În timp ce strategia agresivă de retail a Commerzbank a dat roade pentru o perioadă, dobânzile scăzute au pus presiune pe profituri, spune Zielke.

    În acelaşi timp, cheltuielile pentru conformarea la noile reglementări au crescut în ultimii ani, iar clienţii cer soluţii de digital banking, atrage el atenţia.

     

     

     

     

     

  • Cum a ajuns o tânără din Sibiu să creeze un soft pe care multe din marile companii din lume îl doresc

    Raluca Ada Popa are 30 de ani şi de 11 trăieşte în străinătate. A ajuns în Statele Unite datorită unui profesor căruia şi acum îi mulţumeşte. ”Eram la clasă de mate info intensiv. A venit un profesor din State, sibian, Liviu Iftode şi ne-a încurajat pe cei mai buni să aplicăm pentru facultăţile din America. El a fost cel care m-a ajutat, mi-a dat teste să mă pregătesc….”, povesteşte Raluca, cea care a fost şefă de promoţie în generaţia ei şi olimpică la matematică, fizică şi informatică.

    Şi pentru că informatica era pasiunea Ralucăi, a aplicat la mai multe facultăţi de profil din Statele Unite. A fost acceptată la Caltech. După primul an în care a obţinut doar note maxime, s-a transferat la MIT, o altă instituţie de prestigiu în domeniul informaticii. Aici Raluca a absolvit, a făcut un master, apoi un doctorat şi un post doctorat.

    Raluca s-a specializat în securitate informatică şi în acest domeniu a realizat şi lucrarea de doctorat. ”Lucrarea mea s-a bazat pe protejarea datelor, dar într-un fel diferit. De exemplu, alte programe de acest gen crează un zid în jurul informaţiei, dar care poate fi spart de hackeri. Eu am gândit un program care criptează informaţia. Se poate lucra cu ea, dar accesată din exterior ea e criptată. Cu această lucrare am câştigat premiul pentru cel mai bun doctorat în informatică de la MIT”, spune Raluca.

    După ce şi-a încheiat studiile, ea a primit propuneri pentru a preda de la cele mai mari universităţi din SUA: Harvard, Berkeley, MIT, Stanford. ”Am ales Berkeley, pentru că aici mi s-a oferit de la început oportunitatea de a mă dezvolta. Am avut posibilitatea să îmi fac laboratorul meu, să lucrez cu studenţii cum credeam că e mai bine, şi în plus e în Silicon Valley”, povesteşte Raluca.

    La finalul lunii noiembrie Raluca o să lanseze oficial PreVeil – programul de securitate inspirat din teza ei de doctorat. ”Deja 36 de companii aşteaptă să îl testeze, iar câteva mii de utilizatori individuali l-au descărcat. Pentru aceştia este gratuit, companiile îl primesc contra cost. Merge pe acelaşi principiu de date criptate, care pot fi văzute doar de cel care le trimite şi de destinatar”, explică Raluca. Deşi promite să se transforme într-o companie de milioane de dolari, Raluca îşi doreşte ca programul ei să ajungă la cât mai multă lume şi să protejeze cât mai multe date.

    Aşa a ajuns românca să predea la una din cele mai bune universităţi din lume. Clasa ei de securitate informatică are peste 500 de studenţi. Raluca nu este singură la curs, ci este ajutată de 19 asistenţi. ”Sistemul de învăţământ de aici este total opus celui din România. Aici eşti ajutat să te dezvolţi, ţi se oferă toate condiţiile, de la resurse la infrastructură, la orice…Nimeni nu îţi pune piedici, dimpotrivă, eşti ajutat pe toate planurile, nu eşti limitat decât de propriile puteri. Asta a fost frustrarea mea în România, că nu mă puteam dezvolta aşa cum îmi doream şi nu aveam acces la informaţii”, povesteşte Raluca.

    Ca fost student în State, iar acum ca profesor, Raluca nu găseşte scuze celor care nu tratează şcoala aşa cum trebuie. Şi nici sistemul. ”Aici nu există să copiezi. S-a mai întâmplat la teme, noi avem un sistem prin care putem verifica asta. Din 500 de studenţi poate se întâmplă la maxim 10 într-un an. Am prins un student, am făcut raport la Centrul pentru Etică, iar studentul a repetat cursul şi a fost obligat să meargă la un gen de cursuri de reeducare în acest domeniu…Dacă la teme se mai poate întâmpla asta, la examene este de neconceput aşa ceva, nici nu se pune problema”, explică Raluca.

    Şi asta se datorează tot sistemului. ”Copiii aici de mici sunt învăţaţi şi îndreptaţi să facă ceea ce le place. De aceea, acum văd la studenţi un entuziasm extraordinar atunci când vorbesc despre ceea ce învaţă. Când vin cu întrebări sau discutăm temele se vede pe faţa lor dorinţa de a învăţa, sunt deschişi la orice fel de informaţie. Fac totul pentru că le place, nu pentru că trebuie”, explică Raluca.

    Faptul că Raluca a terminat MIT, predă la Berkeley, a câştigat premiul pentru cel mai bun doctorat, a studiat un an şi la Swiss Federal Institute of Technology din Zurich, faptul că este un geniu al informaticii recunoscut la nivel mondial, nu a impresionat pe nimeni din România. Nimeni nu a fost interesat să ”profite” de experienţa şi talentul ei. ”Nu m-a contactat nimeni din România pentru vreo colaborare. Aş fi interesată să predau un curs acasă, să ajut cumva. O fac totuşi pentru că sunt membru în Liga Studenţilor Români din Străinătate, şi alături de ei avem proiecte, dar tot doar pentru studenţii români care studiază în străinătate”, spune Raluca.

    Cititi mai multe pe www.oradesibiu.ro

  • Povestea oraşului în care nu există bani, religie sau politică. Cum trăiesc oamenii aici

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“

  • Cinci greşeli pe care dacă le faci în CV eşti refuzat din start

    Bock recunoaşte că a analizat mai mult de 20,000 de CV-uri şi că în unele zile la Google primea peste 50,000 de CV-uri într-o săptămână. 

    “Unele sunt extraordinare, majoritatea sunt ok, iar multe sunt dezastre”, recunoaşte Bock.

    Principalele greşeli pe care Bock le semnalizează sunt:

    1. Typos. Un studiu din 2013 a găsit faptul că 58% din CV-uri au typos, greşeri de scriere ce nu sunt foarte grave, dar dau o impresie proastă despre candidat. Aceste greşeli sunt fatale, spune Bock, pentru că angajatorii văd în asta o lipsă de atenţie la detalii. Citeşte-ţi CV-ul înainte de a-l preda sau pune pe altcineva să ţi-l citească atent.

    2. Lungimea. Dacă eşti la început de carieră s-ar putea să nu ai o problemă cu asta, dar odată ce ai lucrat câţiva ani în mai multe locuri trebuie să fii atent să nu scrii prea mult pentru că plictiseşti angajatorul. O regulă ar fi, spune Bock,  10 ani de muncă pentru o pagină de CV. Trebuie să sintetizezi, să prioritizezi şi să fii concis.

    3. Formatarea. Dacă nu aplici pentru un job de designer atunci ar trebui să te concentrezi să creezi un CV curat şi eligibil scris cu un font de cel putin 10, margine stânga, dreapta, spaţiu între propoziţii şi coloane etc.

    4. Informaţii confidenţiale. Nu trebuie să divulgi informaţii confidenţiale în CV pentru că nimeni nu ar vrea să angajeze pe cineva care ar putea spune ce nu trebuie. Noi am găsit că între 5% şi 10% dintre CV-uri dezvăluie informaţii confidenţiale.

    5. Minciuni. Nu ar trebui niciodată să minţi în CV, fie că e vorba de studii sau ce abilităţi ai. Oricine e interesat poate verifica aceste informaţii – despre studiile tale, comportamentul la fostul loc de muncă, iar abilităţile, pe care nu le ai, îţi vor fi testate la noul job. Chiar şi aşa, poate ai minţit şi ai fost angajat, apoi peste 15 ani ai fost promovat pe o poziţie importantă şi se descoperă în CV-ul tău o minciună. Ce se întâmplă? Eşti concediat.

     

  • România îl recunoaşte pe Juan Guaidó ca preşedinte interimar al Venezuelei

    “Decizia Preşedintelui României a fost luată în urma analizării atente a situaţiei, inclusiv din punct de vedere politico-diplomatic şi juridic, şi în contextul în care majoritatea statelor membre UE şi o serie de aliaţi şi parteneri importanţi ai ţării noastre din spaţiul euro-atlantic au recunoscut legitimitatea Preşedintelui interimar Juan Guaidó”, transmite Administraţia Prezidenţială.

    Sursa citată precizează că Iohannis “consideră că, îndeosebi în contextul în care ţara noastră exercită Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene şi ţinând cont de dinamica crescută a evoluţiilor internaţionale, România trebuie să aibă în dosarele de politică externă reacţii rapide, bine fundamentate şi ferme, în acord cu priorităţile majore de politică externă pe care le-a urmărit consecvent pe termen lung”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro