Însemnele scriitorilor de vin (reuniţi în Federaţia Internaţională a Scriitorilor şi Jurnaliştilor de Vin – FIJEV) este o pană de scris introdusă – ca într-o călimară – în paharul de degustare.
Chiar dacă interpretările uşor maliţioase ar putea stârni zâmbete, simbolul se susţine destul de bine pe realitate. Ne inspirăm din Lumea Vinului şi scriem. În mod nedrept, deşi abordăm destul de des teme care ţin de comportamentul consumatorului, de istorie şi antropologie, de economic ş.a.m.d., adică nu scriem doar despre lichid, de cele mai multe ori uităm de pahar. Obiectul care ne ajută să ne împrietenim cu vinul, punându-l în valoare, cel cu care avem contactul direct, obiectul care înnobilează masa. Ştiu foarte mulţi iubitori de vin care au un pahar preferat – Paharul.
Am avut norocul să lucrez cu cele mai bune pahare din lume. Am importat şi reprezentat –până când am ieşit din toate business-urile cu vin – Riedel. De la exitul total (2010! e-hee, în 2020 ar trebui să sărbătorim!) am lucrat doar în cercetare, educaţie şi am construit VINARIUM IWCB şi, în acest deceniu am avut nevoie de sute, mii de pahare. Doar pentru o zi de concurs avem nevoie de 1.000 de pahare (şi o rezervă egală, pentru a doua zi, în cazul unei probleme tehnice).
La paharele pentru profesionişti este necesară respectarea unor standarde de design şi rezistenţă în exploatare.
Acestor nevoi a răspuns un colos al paharelor de înaltă calitate: Stolzle.
Sigur că prin aceste rânduri le şi mulţumesc pentru longevivul Parteneriat cu IWCB VINARIUM, dar motivul pentru care aduc la avanscenă acest producător (ale cărui pahare vi le recomand, inclusiv pentru dotarea de acasă) este altul: Fabrica germană (fondată în 1889) a căzut, ca şi fabricile noastre, în mâinile comuniştilor. După ce RDG-ul a încetat să mai existe, fabrica nu s-a „pierdut”. Dimpotrivă. S-a reinventat şi s-a reinscris în lupta pentru vârful ierarhiei mondiale. Şi iarăşi ajungem la investiţiile în cercetare, tehnologii avansate, ţinte înalte.
E un filmuleţ pe Youtube (aici) în care se poate urmări complicatul proces de realizare al unui pahar Stolzle. După vizionare, cred că dacă mai spargi vreunul… te doare!
Trecând, pe rând, aşadar, trei vinuri prin nemţescul meu pahar (pentru plăcerea rimei), înmoi în el peniţa şi aştern…
1. Domeniul Drăgaşi, Pelerin – Merlot 2016
2. Casa de Vinuri Cotnari, Colocviu la Atena – Fetească Albă 2018
3. Barkan, The Beta Series – Argaman 2017 (Israel)
1. Domeniul Drăgaşi, Pelerin – Merlot 2016
Ştiu că sunteţi ocupaţi, că „to do”-urile zilnice sunt prioritare şi că unei propuneri de vizită la cramă îi ia ceva timp până se poate infiltra în clasamentul priorităţilor pentru a deveni, într-un final aşteptat (şi fericit), realitate.
Cu toate acestea, voi fi cât se poate de clar: Pelerin-ul de astăzi nu e o recomandare care doar ţine seama că e un Merlot pur, clasic. Nici măcar de faptul că a primit „strong gold” la VINARIUM IWCB 2019 (juraţii căutând-ul după desecretizare pentru a vedea şi redegusta vinul care a făcut senzaţie în panel). Nu.
Trebuie să vedeţi locul din care provine. Trebuie să rămâneţi peste noapte (cazare fără cusur) în decorul suspendat deasupra Oltului.
Merlot-ul acesta trebuie să vă aducă aminte că, deşi nu par, clipele de petrecere cu familia sau cu prietenii, sunt elemente pe care se sprijină şi puterea de lucru. Activitatea profesională consumă resursele. Trebuie să avem grijă şi să punem mereu ceva la loc. Şi ceva bun. Astăzi, poate doar vinul. Mâine, cine ştie, poate un drum spre Dragăşani…
2. Casa de Vinuri Cotnari, Colocviu la Atena – Fetească Albă 2018
Prin anii ’90 (când legislaţia era încă permisivă la capitolul VIN), câteva VINALCOOL-uri (foste I.V.V.-uri) revărsau râuri de vinuri proaste, poşirci, sub denumirea generică de… Fetească Albă.
În en-gros-urile care apăreau ca ciupercile după ploaie sau pe Calea Giuleşti (zisă Calea Alcoolului) se vindea direct din camion „vinul de făcut bani”. Zi şi noapte. Spuneam pe atunci că răul care i se făcea acestui soi va fi unul mare. Nu anticipam, însă, şi pe ce lungime de timp (măsurată în cel puţin două decenii) se va manifesta acest rău.
Încrederea în Feteasca Albă scădea cu fiecare sticlă de zeamă incertă vândută. Se pierdea şi etalonul de gust, mai ales că producătorii oneşti (nu foarte mulţi la acea vreme) rămâneau cu greu în competiţia cu „minunile” (nu cred că mai trebuie precizat că acestea aveau preţuri atractive… pe măsura costurilor foarte mici).
Aşa s-a ajuns ca, după ordonarea venită prin Legea Viei şi Vinului, deşi apăreau vinuri din Fetească Albă excelente, consumatorii să păstreze distanţa. Folclorul de cartier înregistra că „Feteasca nu e bună”.
Chiar şi pentru oamenii educaţi, cu posibilităţi financiare, era, oarecum, ruşinos să fie identificaţi ca băutori ai soiului autohton. De aceea, astăzi, când apare o Fetească Albă excelentă, e nevoie de efort pentru a o împrieteni cu segmentul pentru care a fost concepută. Cu cât e mai bună, se simte nevoia explicaţiilor suplimentare (şi, cu cât se adună mai multe explicaţii, cu atât mai mult pare ceva suspect).
În consecinţă, vă informez pe scurt: Feteasca Albă Colocviu La Atena 2018 (să vă uitaţi la an, valabil pentru fiecare vin al fiecărui producător) – este un vin „iconic” al tinerei entităţi vitivinicole Casa de Vinuri Cotnari, un vin creat pentru palierul premium… de consumatori, cu un profil asemănător cu al cititorului de presă financiară. Cititor care are şi el nevoie de o zi tihnită, cu vinuri bune…
3. Barkan, The Beta Series – Argaman 2017 (Israel)
Într-o vreme mă amuzam când cineva mă întreba cu nedisimulată mirare: „se face vin în Germania?” „Exista vinuri seci evreieşti?” sau „De când s-au apucat şi chilienii de viticultură?!”.
În vremea de care pomenesc, internetul abia îşi lega firele cu România, cărţile de specialitate vizau mai mult viticultura decât vini-cultura, pentru a circula era nevoie de vize, iar nu foarte multă lume îşi permitea luxul de a mânca la restaurant în străinătate. Cu alte cuvinte, lipsa de informaţii despre vin era, cumva, pardonabilă.
La mai bine de 25 de ani distanţă, într-o eră în care informaţia este accesibilă oricui, când oferta de vin este globală, când piaţa este inundată de cărţi despre vin (inclusiv în limba româna. A propos, aţi citit Războaiele Vinului până la urmă?), este greu să accepţi că o persoană care se declară interesată de vin ar mai putea pune întrebările de mai sus.
Sigur, nu este obligatoriu să ştim (chiar) toate soiurile sau să cunoaştem toţi producătorii din lume, chiar dacă unii sunt mari sau inovativi sau au în portofoliu vinul care ni se potriveşte. Nu cred că memoria umană poate stoca această cantitate uriaşă de informaţie. Şi nici nu ar avea rost, atât timp cât există rubrica de faţă… Glumesc. Să fiu sincer, în scurt timp, cel puţin pentru acest tip de „inventar”, Inteligenţa Artificială va fi stăpânul. De astă dată, nu glumesc. Lucrăm la asta (VINARIUM – Institutul Vinului).
Argaman???… Un soi creat în Israel având ca părinţi două soiuri potrivite pentru ţinuturile calde: Souzao şi Carignan, pus la treabă în mod exemplar de Barkan, unul dintre cei mai mari producători de vin din Israel (dacă nu chiar cel mai mare).
Am „cunoscut” vinul în concursul nostru, Barkan trimiţând în fiecare an vinuri spre evaluare (timp în care, vreo doi producători autohtoni, nu mai au nevoie de nicio analiză obiectivă, zic ei). De fiecare dată, aceeaşi amprentă: vinuri cu intensitate cromatică mare, vinuri puternice, arome în registrul fructelor coapte şi al mirodeniilor dintr-o băcănie bogată.
Barkan strânge struguri din toate zonele bune, de pe Înălţimile Golan, din Galileea, Tabor, Ierusalim sau din ţinutul deşertic Mitzpe Ramon, dar „semnătura” e clară, trasată sigur, cu linii ferme. Pentru structura complexă şi bine sudată (pare că vinurile stau pe legături à la Eiffel), pentru tuşa de „vin de climat cald”, pentru nivelul ridicat de alcool, pentru faptul că „se ţine minte”, îl recomand pentru serile lunii care se apropie – Decembrie. De ce îl recomand de pe acum? Pentru că nu e prezent în România şi mă gândeam să fie timp suficient pentru o comandă online.
Lista vinurilor medaliate la IWCB VINARIUM 2019 aici.
